Ministerul Educaiei din Republica Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Istorie i Filosofie Departamentul Filosofie i Antropologie

Lucrul individual la istoria culturii si civilizaiei

Monografie:

Civilizaie i Cultur de S.Mehedini

Efectuat: Morari Nicoleta Verificat: Dodul Dumiru

Chisinau 2013

Simion Mehedinti n. 19.10. 1868, Soveja d. 14.12. 1962, Bucuresti. A fost un academician, geograf i geopolitician romn. Spirit filozofic format la coala lui Titu Maiorescu, a desfurat o vast activitate cultural ca educator al maselor i cu deosebire al tineretului, prin scrierile i numeroasele sale conferine inute n faa studenimii romne din centrele universitare ale rii. Simion Mehedini a fost un adept al ideilor naionaliste i legionare. Lucrarea Civilizatie si Cultura EDITURA TREI, 1999, 385 pagini. Este de fapt o comunicare academica prezentata la inaltul for din 9 noiembrie 1928, publicata in 1930 n ,,Analele Academiei Romne, Memoriile Seciunii Istorice". Cine zice cultura si civilizatie acela zice suma muncii de creare a unui popor, ncepnd de la tehnica material pn la cele mai fine produse intelectuale izvorte din munca sa. Mehedinti fiind etnograf incearca sa lamureasca originea culturilor si cililizatiilor . Sustine ca pentru fiecare etnograf in mijlocul cercetarilor despre om trebuie sa sta ca un pol de oriectare unelta si munca. Unelta este ceea ce ne diferentiaza pe noi de animale. Daca o maimuta se va folosi de o piatra pentru a strica o nuca, indata ce isi va satisface dorinta o va arunca; omul insa va folosi aceste unelte si ulterior, pentru a-i usura viata. Uneltele sint continuitatea omului. Pastrarea acestor unelte pentru ca mai apoi sa le aplice in practica e insusi munca. Prin munca aceste unelte s-au perfectionat, ceea ce si derivam ca uneltele si intensitatea muncii sint doua criterii universale pentru analiza etnografului a diverselor comunitati si stabilirea nivelului lor de ridicare la rangul de omenire. Muzica la fel isi are originile in munca. Stim ca in toate timpurile orice activitate muncitoreasca se insotea cu sunete, care mai apoi s-au transformat in muzica pe care o stim noi. Muzica sporeste intensitatea muncii cu 30-40%. Ritmul insa e vazut ca o sistematizare a muncii si ca sa nu fie monotona si obositoare. In cimp se afla un individ care avea o toba in care lovea o data la un pas, adica muncitorii de ex. Se aplecau pentru a sadi ceva, apo odata cu bubuitura faceau un pas, astfel mergand in ritm. Unele popoare aveau si cod etic referitor la cintecul fiecarui individ. Daca cineva murea atunci uneltele sale, hainele, locuinta chiar si cintecul sau se ardeau pe foc, se dadeau uitarii, fiinca totul ii apartine rapostatului si el trebuie sa-si ia cu sine ce e al sau pe lumea cealalta. Dupa muzica observam dansul, acea miscare ritmica care la fel e caracteristica muncii. Dintr-o parte vedem ca munca in camp urmata de ritm si cint este asemanatoare cu dansul. De regula ziua toti locuitorii unui trib au ocupatiile sale, cu muzica, ritmul si dansul sau, insa seara, toti se gramadesc la un rug pentru a uni toate acestea intr-un tot intreg. Atfel ei venerau zeitatile, le cereau ajutor, recolta si bun simt. Poezia la fel e rezultatul muncii. Insa la inceput ea nu avea rima, si era de nedesprins de muzica. Erau simple propozitii, urmate de sunete pentru a usura munca in cimp. Pictura, sculptura, arhitectura la fel au origini in unelta. Toate aveau o forma rudimentara care reprezentau munca localnicilor. Erau intrebuintate pentru folosul propriu si pentru usurarea vietii cotidiene.

Unele stiinte exacte la fel le gasim aici. La unele triburi a caror viata era stris legata de apa gasim harti pentru ajutorul navigatiei, care erau bine gandite si efectuate dupa pozitionarea astrelor. Matematica pentru prima data a aparut in comert, la fel ca si geometria in impartirea pamintului atunci cind au inceput a aparea proprietati private. Insa intorcindu-ne la neamul nostru observam ceva original. Daca peste tot in lume au existat si exista pastorit, nimeni nu au inventan Miorita si doina. Acestea sint doua mindrii care au inceputurile pe coline, in fluierul ciobanului. De regula melodia lor este reprezentarea vietii ciobanului si a oilor sale. Astfel acestea sint doua mari mindrii care au fost prezentate lumii si care nu-s posibile de schimbat si imitat. Civilizatia si cultura sint organice, legate de viata cotidiana a lumii. Daca civilizatia se poate de imprumutat, atunci cultura nicidecum. Ea poate fi dezvoltata, modificata dar oricum ramine pe temeliile originale. In etnografie conceptul de munca capata caracter de noblete, astfel stergind prejudiciu social ca cei cu miinile albe sint mai oameni decit cei cu miinile mai negre. Oricum, la originea tuturor sta munca. Civilizatie suma tuturor mestesugurilor si uneltelor prin care omul se adapteaza mediului fizic. Hrana, imbracaminte si locuinta are este si ea imbracaminte pentru un grup de oameni sint fapte caracteristice civilizatiei. Odata cu imbracamintea care reprezenta piei de animale, ungerea cu diverse substante din natura pentru a alunga insectele au cauzat caderea parului abundent de pe corp. Astefel, substantele din singe care serveau pentru hranirea parului au devenit substante pentru imbunatatirea creerului. Locuintele la fel sint un gen de imbracaminte ce servesc pentru adapost de dusmani sau conditiile climaterice. Alaturi de aceste doua tipuri de imbracaminte regasim hrana din ce in ce mai abundenta si felurita. Prepararea ei cu ajutorul uneltelor a sporit evolutia speciei homo. Prin ntrebuinarea uneltei, omul s-a desprins ntr-un chip n adevr original de masa animalitii rmas pn azi numai cu organele date de natur. Unealta a fost un stimulent psihic. Faptul ca animalele nu au putut folosi membrele artificiale in folosul sau, ca nu au tins spre perfectionarea lor le diferentiaza de homo sapiens. Acest fapt, probabil este din cauza repetarii folosirii uneltelor sau din cauza carorva mutatii a individului. Omul are constiinta care este stimulata de vointa care la rindul ei este condusa de un centru nervos ce se afla in partea frontala a creerului. Astef odata cu aparitia uneltelor constiinta s-a dezmortit si ele au devenit un fel de alter-ego al umanitatii. Unealta avind probabilitatea de a se deteriora, uza a fixat atentia si dorinta de a o repara, astefel sporind dezvoltarea si perfectionarea. Nimic nu masoara mai concret ascensiunea speciei umane decit numarul si diversificarea uneltelor. Adica omul nu s-a limitat precum, spre ex. Castorul isi construieste platina cu ajutorul uneltelor originale, adica a dintilor, a cozii, care cit nu s-ar starui nu poate iesi din limitele posibilitatii sale, pe cind omul a ajuns sa preia si perfectioneze totul din natura, precum zborul in aer, scufundarea in ape, sub pamint si altele. Nici un organ nu a influentat mai mult evolutia speciei homo precum maina inarmata, care odata ce inceteaza de a fi mijloc de miscare, catarare, sporeste ca

genul omenesc sa devina biped. Numrul, gradul de difereniere i capacitatea de produciei a uneltelor sint o metoda de a clasifica si de a defini nivelul de civilzatie a unei societati. Intesitatea muncii devine un criteriu calitativ pentru definirea nivelului si notiunea de civilizatie capata un sens mai inteles si usor de tarmuit. Mai ramine de adaugat ca o a 4-a grupa de caracteristica a civilizatiei o constituie mijloacele de circulatie. Ca animal de uscat, omul s-a marginit multa vreme cu umbletul. Apoi, dupa ce a imblinzit unele animale mai puternice, i-a venit in cap ca sa le foloseasca chiar pentru calatorii. Acest mijloc a avut o evolutie mai indelungata, trecind prin agatarea unei crengi pentru tiris care s-a transformat in sanii, caruta, sprijinul pe roata, inhamarea animalelor s.a Pe apa, de asemenea, adaptarea a fost mai putin numeroasa si ingenioasa. La inteput ei pluteau pe un simplu trunchi de copac, care mai tirziu a fost scobit. Apoi i s-a agatat pinza care a produs o revolutie mareata. Termenul de civilizatie a patruns aproape in toate societatile insemnind gradul de dezvoltare material. Cind dai cuiva acest atribut subintelegi hrana, igiena, locuinta confortabila, folosirea mijloacelor de transport actuale. Termenii de civilizatie si civilizat e usor atribuit chiar si celor care imprumuta invetiile altora pentru imbunatatirea propriei existente. Astfel un african imbracat europeneste, cu diverse mijloace de comunicatie performata e mai civilizat decit compatriotul sau ramas in padure. Sa privim acum evolutia omenirii din alta latura. Nu numai prin tehnica materiala, dar si prin creatiunele sale psihice care la desprins pe om de animalitate. In contrast cu viata monotona si stereotipica a animalelor, omul a creat graiul articulat. Cind s-a nascocit graiul? Evident ca de la sunetele produse de uneltele puse in actiune. Limba nu este o creatie instantanee, vorba nu poate exprima gindul, doar il evoca prin imagine. Formarea si modelarea graiului este in dependenta de fluxul si refluxul vietii individului. Limba cu aspectul ei dublu: material (sunete) si psihic (imagini, emotii) ni se prezinta ca o veriga naturala in relatia ei cu munca. De ce animalul, cnd mai are nevoie de piatra cu care s-a slujit s sparg odat nucile, nu se duce s caute aceeasi piatr sau nu ajunge la ideea de a o pstra, cci i animalul are memorie? La animale amintirea este sclava perceptiilor, si nu poate fi readusa la dorinta, doar in circumstanta. Omul insa, are capacitatea de a-si aduce aminte de vre-un lucru indiferent de circumstante. Modificarea locala a creerului care raspunde de amintiri a cauzat trecerea de la instinct la inteligenta. Astfel, omul si-a capatat eul, adica personalitatea. Legatura dintre unealta, grai, munca a dus la dezvoltarea stiintei. Primitivul nu vedea legaturi intre fenomene, la inceput el nu gandeste, ci traieste, iar cind nevoile fiziologice bat alarma el incepea sa intervina cu mediul fizic sau cel social, astfel concepind natura dupa o cauzalitate personala. Legatura fenomenelor nu asculta de vre-o lege a materiei, ci de putere. Astfel primitivul nu se bizuia pe sine, ci lumea sa

trupeasca si sufleteasca era o cauzalitate a puterilor tainice. E absurd pentru noi sa intelegem asta, dar vedem aceste imagini in salbaticii de azi, o stare la care nu ne vom mai putea intoarce, la fel cum stejarul nu se poate intoarce in ghinda. Pentru ei lucrurile insufletite si neinsufletite erau de aceeasi materie, definindusi doar forma. Aceasta e temeliia mintii lor, ca interiorul omului e identic cu cel animalic. De fapt aici si incepe faza cugetarii magice, ce sta la baza tutror credintelor. Cultura este suma tuturor creatiilor sufletesti care inlesnesc individului adaptarea la mediul social. Viata omeneasca are 2 aspecte, unul teluric: civilizatia, si altul ceresc: cultura. Amindoua aspecte sint inseparabile si simultane, dar nu succesive cum sustine monografia istorica a lui Spengler. Cit priveste notiunea de cult, ea ne este asociata cu calitatile sufletesti a unui individ. Insa in limba romana avem si notiunea de cultivat care este atribuit graului. Iar cnd zicem "cultura" grului, n loc de cultivarea grului, aceasta e o simpl lunecare de sens, provocat de neatentie ori de lipsa culturii omului. Raportul dintre cultura si civilizatie il putem vedea cit din punct de vedere teoretic atit si practic. Aceste doua notiuni sint intim legate una de alta, ne sint prezente zilnic in activitatea noastra. Deoarece viata inseamna miscare si activitate, munca avind un aspect bilateral: sufletesc si material. Un exemplu este evolutia vasului de ceramica, care la inceput era simpla unealta, insa ulterios s-a transformat in amfora demna doar de admirat, capatind un caracter estetic. Oricit de legate n-ar fi cultura si civilizatia, de proportionalitate nu poate fi vorba. Raportul dintre cele doua nu poate sa fie intr-o singura persoana, intr-un popor. Spre exemplu, un om care se foloseste de ultimile mijloace tehnice poate fi tot odata amoral si lipsit total de cultura etica si estetica, astfel nu-l putem numi civilizat. Aceasta din cauza ca civilizatia o poate adapta oricine, pe cind cultura e ceva mai sacru, mai personal. Ea presupune nu numai munc bogat i mare bogie de cugetare, dar si o simire fin, care se traduce printr-o atitudine etic i estetic de un nivel superior. Asa dar, originalitatea unui popor il putem afla mai mult prin cultura sa, decit prin civilizatie. Civilizatia este de 2 feluri: 1. Organica: cind poporul scoate din mediul sau fizic tot ce-i strain. 2. Neorganica: imprumutarea elementelor de civilizatie straina, dar neputindu-le intrebuinta la nevoi si necesitati. La fel si cultura este de 2 feluri: 1. Organica: cind poporul scoate din sfera traditiilor etnice toate progresele sufletesti 2. Neorganica: atunc cind primeste brusc idei noi, astfel tulburind echilibru neputindu-l inlocui Cit despre ce este material, productiile civilizatie se pot schimba sau chiar nimici, precum vechile orase, care cindva erau centre civilizationale. Pe cind produsele

culturale, mai ales scrierile se pastreaza mult timp. Sa nu fost ele, omenirea nici nu stia de trecutul vast si dezvoltat al lumii. Deosebirea intre cultura si civilizatie se vede foarte bine in efectul lor asupra societatii omenesti. Civilizatia absorbanta duce la sterilitate si deci la moarte. tim c modul civilizat de astazi ne-a dat noi norme si idealuri unde nu se regasete familia numeroasa. Marele centre urbane snt ca nite cimitire de beton... si odata ce toti tind spre urbanizare, ei accelereaza moartea. Pe cnd plcerea de a produce ceva cultural, tiinific... duce la culminarea vieii. Prin cultura omul se simte ca Prometeu, printre zei. "n faza incontient i semicontient a evoluiei, popoarele se nal ndeosebi prin sporul culturii i scad, apoi cad, prin excesul civilizaiei. Astfel aceste 2 nu sint doar diferite, ci chiar contrarii. Omul facnd un pas alaturi fa de evoluia celorlalte specii, a clcat intr-o sfera artificiala care la dus la cele mai mari succese, dar si aberatii. Culmea fiind deformarea propriului corp, pe cind toate celelate specii traiesc asa cum sint de la nastere. Numai omul, cu ajutorul uneltelor si-a inceput a modifica exteriorul. Incepind cu ungerea pielii care a cauzat caderea parului, folosirea unui lemn ca pieptene, turtirea artificiala a craniilor, corsetele, castrarea, tatuajul. Cultura l-a facut pe om sa se simt mai superior fa de cel care nu are mari descoperiri stiintifice, in arta, astfel jertfindu-l in numele ei. La fel ca i jertfele in numele religiei, ofrandele zeitailor i alte greeli comise din lipsa de raiune, rspunsuri si lmuriri. Totui lumea acuma tinde spre armonie i e plin de sperane c poate cndva s spunem ca nu numai prin cultura dar si prin civilizatie putem defini o societate sau alta.

Omul ca factor economic La inceput omul era atit de bogat cit si lupul care traia de azi pe miine. Au trecut mii de ani pina el sa stie ce va minca, cu ce se va imbraca miine. In acest rastimp a ajuns s creasca diverse plante, animale, totul pentru hrana si imbracaminte. Astfel azi, el a ajuns bogat, adica cu diverse inlesniri pentru a avea o viata mai buna. De fapt nu pamintul e izvorul bogatiei ci omul. Deoarece pe pamint traiesc atit bogati c t i saraci, e de ajuns sa-i schimbi cu locul si conditiile s-ar imbunatati. Fiecare tinut trebuie mai intii masurat dupa omul ce-l stapineste si lucreaza. Primitivul si mediul lui ni se pare noua ca un rai pe pamint. Soare, caldura, fructe.. Insa, nu e chiar asa... padurile tropicale sint foarte umede si oamenii de acolo ca si cei de la polurile inghetate viseaza sa manince macar o data pe saturate. Lipsa hranei cauzeaza boli, viata scurta, lipsa de copii, canibalism. Cauza ca astazi mai avem primitivi este condtitia climaterica cruda. Fapt ca acolo sint diverse insecte ce ataca totul lasat la ndemin, umezeala face ca totul sa se putrezeasca. De aceea primitivul nu cauta sa faca avere, totul ce are e de la miina pina la gura. Din acest motiv fiul traieste ca tata, si timpul pentru ei nu exista, pe cind

pentru civilizat timpul este bani. Astfel se subintelege ca dezvoltarea civilizatiilor a avut loc acolo unde produsele puteau fi depozitate. Acestea a fost, mai nti de tot, poarele din jurul Mediteranei. Calea spre civilizatie a fost pastoritul, din simplu motiv ca cptau diverse culturi, adica, daca nu era orez stingeau banane si tot asa... Aici apare si diviziunea muncii, in special creatiunea femeiei ce a sporit civilizarea. Ea a creat olaritul, ei i-a venit in cap sa foloseasca focul pentru prepararea bucatolor, ea esea pnze pentru aprarea locuinei de insecte .a. Astfel, dorind sa dezvolte si sa-si usureze munca, omul, a ajuns a fi industrias prin perfectionarea uneltelor i folosirea in folos a tot ce-l nconjoar. Civilizaia inseamna economia de timp, materie si putere. Astazi cunoastem treptele economice a omului, care sint: culegator, vinator, pastor si agricultor. Agricultura ofera omului diversificarea hranii si astfel speranta pentru natalitate, crestere demografica i dezvoltare. Aceast lucrare este un bun ghid pentru a nelege i a diferenia civilizaia de cultur. Personal am gsit aici mai multe argumente si rspunsuri privind evolutia omului, cauza dezvoltrii i interdependena civilizaiilor de pe glob. Toui astazi nu avem nici o cultur pur. Chiar i cele mai indepartate triburi pot avea arme din lumea nou, vestimentaie sau unelte. Insa ce e caracteristic triburilor noncivilizate de astazi este faptul ca se staruie sa-i menin autoritatea culturii stramoilor. Nu pentru toi e valabil viaa europeneasc. Daca un eskimos va decide sa se imbrace conform modei actuale atunci el va inghea, sau s se foloseasc de armele moderne care v-or speria toate vietaile astfel el va rmne fr hran. La fel Mehedinti vorbete i despre implimentarea modelului de nvmnt european n colile romaneti. Nivelul, modul i structura societii nu permite aceasta, din cauza religiei, dogmei, nivelului de dezvoltare cauzate de mediu i spaiu diferit de ceal european/american. Aceast lucrare ne nva c fiecare cultur e unic n felul su, chiar daca a suferit aculturaii, colonizri, oricum, ea rmine a fi pur la temelii. Trebuie sa fim demni si sa ne dezvoltm conform determinismului geografic, s promovm cultura, valorile i normele proprii pentru a fi acceptai la nivel mondial ca ar, ca civilizaie.