PARTEA A PATRA Navigatia astronomica Sfera cereascd. Trunghiul sferic de pozitie Migcarea diurnd a sferel ceresti Migcarile aparente ale agtrilor ¢! sistemulul solar Timpul gl misurarea tul Calculul unghiulul ta nol. al dectinatiel gi al oral culminatial astrilor Mé&surarea gi corectarea ca indilior agtrilor \dentificarea agtritor Calculul separat al latitudinii 91 tongitudinit Determinarea punctulul navel cu observatil astronomice Probleme ajutdtoare de navigatle astronomica15 sreRA CEREASCA. TRIUNGHIUL SFERIC DE POZITIE §1 Sfera cereasca $i elementele el ‘Observarea cerului dintr-un punct oarecare de pe suprafafa P&mAntului last impresia c& are aspectul unei calote sferice. Pe timpul zilei, aceasta pare albastra, iar lumina Soarelui impiedicl vederea sia altor ast; in anumite condi se pot observa doar Luna gi planeta Venus. Pe timpul nopti, bolta cereascé se vede presdrati cu numerosi astris in realitate,cu ochiul liber se vid aproximativ 6 000 stele, 6 plancte si Luna. ‘Aceastd calota sfericd poate fi practic asimilatd cu o emisferg. Imaginea de sfer& este generat de incapacitatea observatorului de a sesiza in spatiu distanjele radiale la astri; aceasta face ca observatorul terestru si vada astrii ca si cum ar fi situafi la acceagi distant, proiectati pe suprafaja interioari a unci sfere de raz infinit de mare, vind centrul in ochiul observatorului, numitd sfera cereascd. Considertim un observator in punctul O pe sfera terestra si reprezentim sfera cereasc concentrict si exterioard acesteia (fig. 15-1). Elementele sferei ceresti, in aport de care se determin pozitile astrilor, se objin ca proiectii ale punctelor, initlor s1 planelor principale de pe sfera terestré folosite de observator pentru orientarea pe mare (vezi cap. 2). Astfel prelungind verticala locului OC, ea injeapa sfera cereasc4 in punctul Z, numit zenit si Na, numit nadir; linia ce uneste cele dou puncte se numeste linia zenit-nadir. Planul perpendicular pe linia zenit-nadir ce trece prin centrul sferei terestre se ‘numeste orizont astronomic al observatorului; acest plan intersecteaz& sfera cereasc& dupa un cere mare (N, E, S, W). Dat fiind marimea neinsemnati a razei sferei terestre in raport cu raza sferei ppentrs oriontarea pa efera cereaeet, procum gi tn efactuarea anumitar caleule de navigatie astronomic’, PAmantul se considera redus la un punct situat in ochiul observatorului; in acest caz orizontul astronomic se confunda cu orizontul adevdrat al observatorului. ‘Axa polilor terestri PP’ prelungiti la infinit injeapa sfera cereasc in dowd puncte: potui nord ceresc Fy $i poiul sud ceresc Fs; linia care unegte cei doi poil se numeste axa polilor ceresti sau axa lumii, Polul nord ceresc se afl& aproximativ pe directia stelei Polare. Planul ecutorului terestru qq/ intersecteazA sfera cereascd dupi un cere mare 00" numit ecuator ‘ceresc. Planul ecuatorului ceresc este perpendicular pe axa polilor ceresti Py Ps in centr sferei ceresti. 405Intersectia sferei ceresti cu planul meridianului geografic al observatorului POP’ determink cercul mare PyZPs numit meridianul ceresc al observatorului. Linia zenit-nadit imparte meridianul ceresc al observatorului in doud semicercuri: ‘meridianul nordic ZPyNa, ce conjine polul nord ceresc i meridianul sudic ZPsNa, care confine polul sud ceresc. Punctul ‘de intersectie dintre meridianul nordic si ‘rizontul adevrat al observatorului se numeste nord (N): z Sins Fig. 15-1 a punctul de intersectie dintre meridianul sudic i orizontul adevarat al observatorului se numeltc sud (5). Dreapta confinutd tn orizont care uneste punctcle nord gi sud 6 ‘numeste linia nord-sud (N-S). lumii imparte meridianul ceresc al observatoruluiin dou& semicercuri: meridianul superior PyZPs ce contine zenitul observatorului gi meridianul inferior PyNaPy cate confine nadirul. ‘Ecuatorul ceresc se intersecteaza cu orizontul observatorului in doua puncte: est (©) $i vest (W); considerdndu-se in centrul sferei ceresti cu fata spre nord, estul este {n drapta si vestul fn stinga. Punctele est gi vest sunt unite de linia est-vest (E-W). Liniile nord-sud si est-vest sunt reciproc perpendiculare; ele impart orizontal observatorului in patru cadrane: NE, SE, SW si NW. ._ _ Planul orizontului observatorului tmparte sfera cereasci tn dou emisfere: emisfera vieibiles NZS, ce confine 2enital $i emisfera invizibilé NaS, care confine nadir. Planul ecuatorului cerese tmparte sfera cereasc& fn dout emisfere: emisfera nordicd QPyQ’, ce contine polul nord ceresc si emisfera sudicd OPQ’, care confine polul sud ceresc. Planul meridianului ceresc al observatorului tmpartsfera cereact tn dout emisfere: cemisfera estcd NES, care confine estul si emisfra vesticd NWS, ce confine vestul. Polul ceresc aflat deasupra orizontului se numeste pol ridicat, vizibil sau superior; polul ceresc aflat sub orizont se numeste pol cobords, inviibil sau inferior. Numele polului ridicat este dat de latitudinea observatorului; astfel, in figura 15-1, polul ridicat este polul nord ceresc, deoarece latitudinea observatorului este nordic. 406