Efectul terapeutic al namolurilor asupra organismului omului rezulta din actiunea celor trei factori: caloric, mecanic si fizic.

Intensitatea acestui efect depinde nu numai de starea initiala a organismului unei persoane bolnave, ci si de proprietatile fizico-chimice ale namolurilor de diverse tipuri. Namolurile terapeutice incalzite mentin caldura timp indelungat si, treptat, o transmit corpului. Datorita acestui fapt, procedurile cu namol sunt relatiusor suportate, la o temperatura care, in proceduri hidroterapeutice, ar fi insuporila.In afara de factorul caloric, care joaca rolul principal in mecanismul actionarii procedurilor cu namoluri, o importanta majora o are excitarea chimica a pielii. Excitarea chimica a organismului, sub actiunea namolurilor terapeutice, este provocata de: reactivitatea mediului (pH), substantele volatile (hidrogen sulfurat, bazele aminice), ionii de compusi anorganici (natriu, potasiu, calciu, magneziu, Fier) si organici, substante biologic active, asemanatoare hormonilor sexuali, etc. in prezent, s-a dovedit ca substantele volatile, cat si unele elemente din structura namolului terapeutic, solubile in grasimi (inclusisubstante organice), patrund in organism prin pielea sanatoasa. Gradul de penetrare depinde, direct, de temperatura namolului. O data cu cresterea acesteia, pielea devine tot mai permeabila, circulatia sangelui se intensifica, iar microcirculatia ei se imbunatateste.In timpul procedurilor terapeutice cu namoluri aplicate pe piele, toti cei trei factori activi ai acestora (caloric, chimic si mecanic) exercita o actiune excitanta asupra receptorilor (termo, hemo, osmo si mecano receptori) de la nivelul pielii, determinand si o puternica stimulare a sistemului nervos central. Se stie ca neurohormonii secretati de hipotalamus stimuleaza activitatea hipofizei, iar hormonii, acesteia, la randul lor, activeaza scoarta suprarenalelor, tiroida, testiculele si ovarele. Imaginea despre complexul mecanism al actiunii procedurilor cu namoluri terapeutice va fi incompleta daca nu vom preciza ca o consecinta a excitarii receptorilor pielii o constituie formarea in organism a substantelor biologice active. Acestea, impreuna cu unele componente chimice din structura namolului terapeutic, patrund in organism, producand, la randul lor, excitarea interoreceptorilor si transmiterea acesteia in sistemul nervos central, respectiv, in sistemul vegetatisi cel endocrin.

Utilizate locai, procedurile cu namol au actiune anestezica, antiinflamatoare si resorbanta, contribuind la stimularea proceselor regenerative, imbunatatirea hranirii si troficitatii tesuturilor, schimbarea nivelului proceselor oxidati v-regeneratoare din organism, precum si la stimularea meolismului hormonilor si taminelor. Printre altele, se activeaza meolismul taminei C. Pentru prevenirea imbatranirii tenului, amplificarea efectului regenerator si sinteza fibrelor de colagen in derma, e necesar ca terapia cu namol sa fie combinata cu o cura de tamina C. Datorita acestei imbinari de terapii, care

favorizeaza patrunderea si absorbtia substantelor medicamentoase, dozele acestora pot fi reduse, ceea ce diminueaza posibilitatea unor efecte secundare.In terapia cu namol se folosesc, in principal, aplicatiile generale, respectiv intinderea namolurilor terapeutice pe tot corpul, cu exceptia capului si a zonei inimii, si aplicatiile locale, constand in acoperirea cu namol a unei anumite portiuni a corpului. Mai frecvent sunt utilizate aplicatiile locale. Efectul terapeutic depinde de temperatura acestora. Astfel, la o temperatura de 4044\"C, predomina actiunea resorbanta, iar la temperatura de 35-37C, efectul calmant si de reglare neuro-vegeiativa. In afara de efectul caloric, aplicatiile cu namol au si actiune mecanica, chimica, radioactiva, prin care se pun in valoare proprietatile trofice ale pielii, indepartandu-se considerabil manifestarile inflamatorii. Terapiile cu aplicatii de namol se efectueaza tinand seama de starea generala si de stadiul bolii de piele existente. In timpul aplicatiilor, numai un strat subtire de namol ne in contact direct cu pielea, respectiv cel care o alinge. Celelalte, mai indepartate, au numai actiune calorica. Durata procedurii cu namol este de 15-20 de minute, mai rar - circa 30 de minute. La incheierea procedurii se inlatura namolul, spaland corpul cu un dus sub forma de ploaie, la temperatura de 36-37C- Procedurile se efectueaza din doua in doua zile sau din trei in trei zile, cu pauza in a treia zi. O cura cuprinde 12-l8 proceduri. Este posibila imbinarea ultrasunetelor si terapiei cu namol (pelofonoterapia); in pelofonoterapie, grosimea optima a aplicatiei cu namol este de 1 -2 cm. Cea mai reusita este efectuarea aplicatiei cu namot in tifon, care nu obstructioneaza aplicatiile ultrasonore. O cura de acest gen cuprinde 15-20 de proceduri. Efectul terapiei cu namol asupra organismului nu este limitat la perioada in care aceasta i se aplica bolnavului, ci se resimte si ulterior. Numeroasele si diversele mutatii fiziologice care au loc in timpul procedurii se mentin catva timp si dupa aceea (pana la 24 de ore). Efectul fiecarei noi proceduri se adauga efectului celei anterioare. in urma unei cure, mutatiile si schimbarile favorabile se insumeaza si se consolideaza in permanenta. Terapia cu namol este un puternic mijloc de actionare asupra intregului organism; de aceea, ea trebuie folosita numai la indicatia si sub controlul doctorului. Cand se administreaza proceduri cu namol, trebuie respectate cu strictete regulile silite. Dupa procedura, bolnavul trebuie sa se odihneasca pe o canapea, in camera de odihna, timp de 30-40 de minute, iarpe vreme racoroasa, chiar mai mult. La intoarcerea acasa, i se recomanda sa stea intins pe pat 1-2 ore.In timpul terapiei cu namol, se mai recomanda etarea frigului (baia in bazine cu apa rece etc.) si incordarea fizica, deoarece aceasta poate provoca agravarea bolii. Procedura cu namol nu trebuie administrata pe stomacul gol. Este mai indicat a se efectua la 2-3 ore dupa masa. Uneori, dupa primele proceduri cu namol, starea bolnavului se poate agrava, aparand

oboseala, slabiciune, acutizarea durerilor (asa numita reactie balneologica), dar in cursul urmatoarelor ziie, de regula, aceste senzatii neplacute dispar. Concomitent cu aplicatiile generale de namol, este bine sa se administreze si alte proceduri balneologice (pe baza de apa sarata, ape minerale, carbogazoase, sulfuroase, oxigenate, azotice), radioactive si cu adaos de te medicinale (sale, conifere), bai si dusuri, bai de aer cald si lumina, diatermie generala, bai de soare generale, proceduri electrice, cum ar fi UVC si altele, despre care pacientii afla de la medicul lor. Compatibile cu aplicatiile de namol generale, si care trebuie efectuate in aceeasi zi, sunt procedurile fizioterapeutice ca: galvanizarea, electroforeza cu preparate medicamentoase, raze ultraolete aplicate local, baia de soare locala, ultrasunete etc, la latitudinea medicului. Se recomanda ca aceste proceduri sa se efectueze la 3-4 ore dupa administrarea namolului terapeutic.In locul aplicatiilor cu namol, pot fi folosite proceduri electrice pe baza de namol -galvanizari cu namol si dia-termo-inducto-namol. Acestea se pot recomanda nu numai in conditiile de tratament ale sanatoriului dintr-o statiune balneara, dar si in afara lui. Este bine ca baile de aer sa se efectueze inaintea procedurii l cu namol, iar masajul, cultura fizica medicala, diversele tipuri de stimulare electrica a sistemului neuro-muscular, tratamentul cu oxigen (oxigeno-terapia), imediat dupa procedura cu namol. In ziua de terapie cu namol se pot face si diverse tipuri de inhalatii. In zilele fara proceduri generale cu namol, bolnalor li se pot administra toate tipurile de balneoterapie (mai putin cele la rece), electrofizioterapie si altele, aplicabile in conditii de statiune sau in afara acesteia.

Recuperarea medicala prin kinetoterapie Motto: "Existenta noastra este miscarea, repausul reprezinta moartea." Blaise Pascal

Steluta Anghel: - In ultimii ani kinetoterapia a devenit un domeniu cunoscut si foarte apreciat de persoanele care au avut nevoie de un astfel de tratament naturist. Va rugam sa ne explicati ce este kinetoterapia si cu ce se ocupa aceasta ramura a medicinii naturiste? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Kinetologia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Kinetologia medicala sau kinetoterapia

studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitatile motrice normale. Kinetoterapia face parte din medicina fizica - specialitate terapeutica care utilizeaza ca metode: miscarea, caldura, curentul electric, climatul, masajul si apa. Kinetoterapia este cea mai noua componenta a medicinii fizice si reprezinta metodologia activa de baza pentru consolidarea sau refacerea functiilor unor parti ale corpului uman afectate de boala sau de traumatisme. Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional n diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecnd de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi n programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia si gaseste aria de utilizare n cele trei sectiuni de asistenta medicala, putndu-se descrie:

kinetoterapia profilactica ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmareste: mentinerea unui nivel functional satisfacator, cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de ntretinere, plimbari, jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate), aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor n unele boli cronice (profilaxie secundara); kinetoterapia de tip curativ care se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare; kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta n programul de recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice: refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii n situatii de readaptare functionala (n cazul n care, de exemplu, un anumit muschi este afectat ireversibil, se ncearca tonifierea altor muschi care i preiau partial functiile, n scopul realizarii miscarii n limite acceptabile).

Steluta Anghel: - Care sint obiectivele urmarite n tratamentul prin kinetoterapie? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Obiectivele generale urmarite n tratamentul prin kinetoterapie sint: - refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare; cresterea si adaptarea capacitatii de efort; - ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului; - formarea capacitatii de relaxare; - corectarea posturii si aliniamentului corpului; - cresterea mobilitatii articulare; reeducarea respiratorie; - reeducarea sensibilitatii.

Steluta Anghel: - In ce afectiuni se poate recomanda recuperarea medicala prin kinetoterapie? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este specifica si absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor: afectiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale), afectiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afectiunile aparatului cardio-vascular, afectiunile aparatului respirator, afectiunile neuropsihice, afectiunile metabolice (obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold, tetraplegia) etc.

Steluta Anghel: - Intr-adevar sint multe boli pentru care kinetoterapia constituie o modalitate de tratament, dar exista unele cu o incidenta mult mai ridicata decit altele. Spre exemplu, care sint principiile kinetoterapeutice n cazul scoliozei si cifozei? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Scolioza este o deviatie a coloanei vertebrale formata din una sau mai multe curburi, ce apare initial n plan frontal, apoi fiind nsotita de rotatia vertebrelor. Scoliozele pot fi de mai multe tipuri: scolioza C stnga, scolioza C dreapta si scolioza cu mai multe curburi. Aceste deviatii ale coloanei vertebrale pot fi de natura functionala, adica acele scolioze prin deprindere care au o evolutie lenta si este pastrata mobilitatea coloanei vertebrale, scoliozele profesionale si statice, sau de natura patologica, asa cum sint scoliozele congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, reumatice s.a. De la nceput trebuie mentionat faptul ca tratamentul prin gimnastica medicala urmareste sa opreasca evolutia scoliozelor, sa corecteze deviatiile coloanei vertebrale si sa mentina aceasta corectare (prevenirea recidivelor sau a perioadelor cu evolutie nefavorabila), sa reduca tulburarile functionale si asimetriile secundare ale corpului. Exercitiile fizice folosite n corectarea scoliozei urmaresc sa exercite tonusul muschilor si simtul de atitudine corecta a corpului ntreg si ndeosebi a spatelui. Scopul gimnasticii corective este: corectarea coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii spatelui, reducerea gibozitatii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale si detorsionarea corpurilor vertebrale, redresarea bazinului si echilibrarea centurii scapulare, dezvoltarea mobilitatii cutiei toracice, crearea unui reflex de postura corecta. Mijloacele folosite constau n exercitii statice si exercitii dinamice executate prin miscari ale trunchiului, ale membrelor superioare si inferioare, exercitii de respiratie, exercitii aplicative de trre si de echlibru, exercitii de redresare si relaxare. Exercitiile cu obiecte portative sint des folosite n corectarea scoliozei. Dintre aceste obiecte se folosesc bastonul, mingea medicinala, gantera, extensorul. Cifozele sint deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea curburii indreptata inapoi. Cifozele functionale sint deviatii tipice, provocate si intretinute de tulburarile functionale ale coloanei vertebrale care se accentueaza atunci cind nu sint

corectate corespunzator si la timp, fiind insotite de unele modificari in forma si structura oaselor si a articulatiilor vertebrale. Aceste deviatii se pot intilni sub forma atitudinii cifotice sau cifozei profesionale. Cifozele patologice pot fi congenitale, rahitice, paralitice, traumatice, precum si alte forme clinice mai rare. Scopul exercitiilor fizice pentru corectarea cifozei este: tonificarea si scurtarea muschilor spatelui si lungirea celor situati in partea anterioara a trunchiului, corectarea deficientelor secundare care insotesc cifoza, cum sint: cap si git inclinat inainte, omoplati departati si desprinsi, umeri adusi in fata, torace infundat sau in flexiune, stoparea reflexului de atitudine gresita a trunchiului si formarea unui reflex de postura corect si stabil in activitatile statice si dinamice ale corpului. Pentru realizarea acestor scopuri, mijloacele folosite sint exercitiile statice si exercitiile dinamice care constau in miscari active libere sau ingreunate care sa redreseze coloana vertebrala si celelalte deficiente secundare ale cifozei.

Steluta Anghel: - Accidentele vasculare cerebrale reprezinta afectiuni care necesita recuperarea prin kinetoterapie. Ce sint accidentele vasculare cerebrale si cum pot fi tratate din punct de vedere kinetoterapeutic? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Accidentele vasculare cerebrale rezulta din restrictia sanguina catre creier si cauzeaza leziunea neuronilor si deficit neurologic. Clinic, sint posibile o varietate de deficite: motor, senzitiv, mental perceptual si de limbaj. Deficitul motor este caracterizat de paralizie (hemiplegie) sau scadere partiala de forta (hemipareza) si este situat pe partea corpului opusa sediului leziunii cerebrale. Acesti bolnavi sint denumiti cu termenul generic de hemiplegici. Rata incidentei este de 1-2 persoane la 1.000 de persoane/an. Incidenta creste dramatic cu virsta, frecventa maxima fiind la 55 de ani. Cauzele cele mai comune sint: tromboza, embolismul, hemoragia cerebrala. Ateroscleroza este factorul major care duce la obstructia arterelor cerebrale, fapt ce provoaca ischemia si infarctul cerebral. Embolia este data de materii care se deplaseaza prin vasele sanguine. Acestia pot fi trombi, grasime, aer, bacterii etc. Cel mai frecvent se asociaza cu boli cardiace cum ar fi stenoza mitrala, infarctul miocardic, aritmiile etc. Hemoragia apare in urma rupturii unui vas cerebral cu inundarea creierului si se datoreaza hipertensiunii arteriale, ruperii unui anevrism. Cind hemoragia este masiva moartea apare in citeva ore. Factorii de risc sint: functia cardiaca deficitara, diabetul, obezitatea, fumatul, sedentarismul, stresul, contraceptionalele orale, cresterea colesterolului sanguin, predispozitia genetica. Recuperarea trebuie sa inceapa din stadiul acut cit mai devreme posibil, cind pacientul este stabilizat medical, tipic dupa 24-36 de ore. Hemoragiile cerebrale pot sa amine inceperea tratamentului kinetic pina la stabilizarea hemoragiei, adica in medie pina la 10 zile. Cind nu mai exista contraindicatii medicale, pacientul trebuie imediat antrenat sa se ridice la marginea patului si in ortostatism. Aceasta va duce la grabirea recuperarii, scaderea confuziei si imbunatatirea functiilor vitale. Tratamentul trebuie sa se bazeze pe cistigarea controlului central al miscarii. Exercitiile trebuie sa aiba o motivatie legata

de activitatea functionala de zi cu zi si de cea profesionala proprie. Pacientul trebuie sa inteleaga ceea ce face si sa inteleaga logica exercitiilor, terapeutul avind obligatia sa explice permanent miscarile de executat. Exercitiile trebuie executate corect deoarece persistenta unei practici incorecte va intirzia progresul, miscarile incorecte fiind mult mai greu de inlocuit cu unele corecte. O importanta foarte mare o are numarul repetitiilor, care trebuie sa fie destul de mare pentru a invata o miscare coordonata, precisa, cu acuratete. Pacientul trebuie sa participe activ si nu sa se insiste pe mobilizari pasive. Terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacient cu necesarul minim. Exercitiile nu trebuie sa fie plictisitoare, deoarece pacientul poate sa oboseasca si mental, nu numai fizic. Pacientul trebuie sa invete sa-si inhibe musculatura inutila care se contracta intr-un exercitiu. Exercitiile cu rezistenta nu sint de dorit la hemiplegici, deoarece nu este un obiectiv cistigarea fortei musculare, ci aparitia activitatii contractile, a controlului motor in muschiul respectiv.

Steluta Anghel: - Ce importanta are kinetoterapia n entorse si fracturi ale membrului inferior, cazuri frecvent ntlnite mai ales acum n anotimpul de iarna? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Entorsa este o leziune traumatica a ligamentelor si articulatiilor. Entorsa se observa n special la adult, este foarte rara la copil, unde ligamentele suple si elastice se lasa destinse fara a se rupe, precum si la batrni, unde acelasi traumatism determina mai frecvent o fractura. Localizarea cea mai frecventa a entorselor se afla la nivelul gleznei, urmnd entorsa genunchiului. Entorsa, prin marea ei raspndire si prin gravitatea urmarilor pe care le are asupra aparatului locomotor si circulator, constituie o cauza majora de scadere a capacitatii partiale de munca, de aceea importanta aplicarii unui tratament corespunzator precoce si specific kinetoterapeutic asociat cu orteze. Scopul tratamentului este revenirea rapida a pacientului n executarea activitatilor zilnice si specifice profesiei. Acest lucru este deosebit de important, deoarece orice ntrziere n aplicarea tratamentului poate periclita activitatea socio-profesionala a acestuia. Aspectul membrului afectat se schimba, ntruct atrofia este progresiva si cuprinde muschii extensori, iar neglijarea ei, ca si persistenta sa, ar constitui una din cauzele instabilitatilor articulare si recidivelor entorselor. Obiectivele urmarite n kinetoterapie snt: controlul durerii, reducerea tumefactiei si a edemului din vecinatate, asigurarea mobilitatii, cresterea tonusului muscular, reeducarea mersului.

Fractura se produce la nivelul unui os n urma unui traumatism, de obicei, violent; uneori fractura apare dupa un traumatism de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui os fragilizat printr-o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare osoasa). Numarul fracturilor este deosebit de mare, mai ales n conditiile vietii moderne. Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10 la suta din totalul traumatismelor si ca sint de 10 ori mai frecvente dect luxatiile. Fracturile se ntlnesc la toate vrstele, dar incidenta cea mai mare se situeaza ntre 20 si 40 de ani. Tratamentul fracturilor are ca obiectiv principal obtinerea restabilirii functiei si, pe ct posibil, chiar a formei membrului. Refacerea osului fracturat se obtine corijnd deplasarile, deci facnd reducerea fracturii

si imobiliznd-o prin aparat ghipsat pna la formarea unui calus solid. Mentinerea n stare functionala a articulatiilor, a muschilor si a circulatiei membrului sau restabilirea ct mai rapida a acestora se realizeaza prin reducerea timpului de imobilizare la minimum, dar necesar pentru consolidarea fracturii. De asemenea, instituirea ct mai precoce a tratamentului de recuperare, prin contractii musculare si mobilizari articulare, chiar din timpul imobilizarii, duce la vindecarea eficienta a fracturii. Kinetoterapia este tot att de importanta ca si reducerea si imobilizarea fracturii si trebuie urmata fara ntreruperi.

Steluta Anghel: - In final, care este rolul terapeutic al exercitiului fizic? Ovidiu Serban Indrei, kinetoterapeut: - Exercitiile fizice contribuie la mentinerea starii de sanatate si au rolul de conduce catre echilibrul tuturor functiilor organismului uman. Miscarea ajuta fiinta umana sa-si mentina deplinatatea fortelor fizice si morale, facnd-o utila ct mai ndelungat timp. Exercitiul fizic este mijlocul principal al educatiei fizice. Ca urmare a practicarii sistematice a exercitiului fizic, apar n organism efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecatoare sau de durata, care mbunatatesc structura si functionalitatea corpului uman. Orice activitate cu caracter fizic constituie si o stimulare pentru muschi, carora le mbunatateste proprietatile fiziologice si calitatile fizice. Una dintre cele mai frecvente cauze ale deficientelor fizice snt tulburarile tonusului muscular; corectarea acestora se bazeaza pe efectele exercitiului fizic asupra muschiului. Din punct de vedere al rolului educativ, exercitiul fizic are efect benefic la orice vrsta, dar mai ales n perioada de crestere, cnd miscarile nu snt nca bine definite, cnd cresterea oaselor nu este ncheiata, prin repetarea corecta a unor miscari se ajunge la eliminarea miscarilor incoerente si la stapnirea celor necoordonate. Stimularea factorilor morali si volitionali contribuie la corectarea atitudinilor gresite. Omul are nevoie de multa miscare n aer liber, de exercitii, pe care sa le integreze sistematic n programul sau de activitate zilnica.

Notiunea de "kinetoterapie? are pentru unii dintre dvs. conotatii asemanatoare terapiilor complementare de genul: aromoterapie, cromoterapie, meloterapie, reflexoterapie, chiar si bioenergie etc. Doresc sa precizez insa faptul ca ea apartine domeniului medicinii clasice iar efectele ei pot fi suplinite cu success de terapiile complementare in masura in care dvs. le intelegeti si le acceptati ca pe o completare la tratamentele clasice. Voi explica in randurile urmatoare de ce se face diferentierea intre kinetoterapia ca parte a medicinii clasice si restul terapiilor complementare. Nu de putine ori, la intrebarea "stiti ce este kinetoterapia", raspunsul pe care l-am primit de la persoane de varsta si pregatire profesionala diferite a fost de genul : ?ceva legat de terapia cancerului? (caz in care era vorba de chimioterapie) sau ?ceva legat de cresterea cainilor?

(referindu-se de fapt la chinologie) si asa mai departe. Cu toate acestea, cele mai multe reactii din partea oamenilor cu care discut despre kinetoterapie, sunt de forma : ? aaa, kinetoterapie..stiu ..masaj nu-i asa??. De fapt nu este deloc asa..si va voi explica de ce. Daca pentru a face masaj, reflexoterapie, bioenergie sau orice altceva de acest gen este nevoie de un curs in baza caruia se obtine un atestat, pentru a fi kinetoterapeut insa, trebuie sa fi licentiat al Fac. de Kinetoterapie, fie in cadrul Academiei de Educatie Fizica si Sport, fie in cadrul Univ. de Medicina si Farmacie (sau poate si al unei fac. particulare) Aceasta facultate are o durata de 4 sau 5 ani, se fac cursuri la zi si practica in diferite centre de sanatate si spitale, iar materiile studiate sunt aproape aceleasi ca la Fac. de Medicina cu exceptia ca se pune mai mult accent pe tratamentul kinetic si nu pe cel medicamentos, chirurgical sau de alta natura. Asadar, kinetoterapeutul trebuie sa gandeasca cum sa utilizeze mijloacele terapeutice si cum sa le combine cu success in cadrul unor programe de recuperare ; care sunt aceste mijloace? ; ele pot fi fie scheme de tratament bazate pe o suita de exercitii ce au la baza numeroase studii si cercetari medicale, de genul programului Bobath- utilizat pentru recuperarea copiilor cu deficiente motorii,programului Kabath indicat in special pentru cei cu pareze si paralizii, programului Williams- impotriva durerii lombare etc., fie exercitii realizate cu ajutorul mecanoterapiei (scripeti), al hidroterapiei (apei) si lista poate continua dar subiectul abordat este foarte complex. Ar fi ca si cum am incerca sa explicam toate tratamentele indicate de medici. Aceasta este diferenta dintre kinetoterapie si masaj. Complexitatea celor doua notiuni difera categoric. Iata deci ca exista o serie de diferente intre notiunile de ?kinetoterapeut?( licentiat al unei fac. de minim 4 ani) si ?maseur?(absolvent al unui curs de 1-2 luni), asa cum exista diferente si intre un medic si un maseur. Ceea ce deosebeste un medic de un kinetoterapeut este faptul ca acesta din urma nu poate pune un diagnostic asa cum nici medicul nu poate alcatui un program de kinetoterapie pentru pacient (il poate recomanda si indica ca si tratament insa continutul lui va fi realizat de catre kinetoterapeut pe baza unei anamneze ulterioare). De multe ori se afirma ca un kinetoterapeut stie sa faca masaj si deci este un maseur. Este ca si cum am spune ca un medic stie sa faca injectii deci este asistent medical. Este adevarat ca masajul face parte din categoria celor mai placute forme de recuperare, refacere sau relaxare si importanta lui este de necontestat. Eu am dorit doar sa fac diferenta dintre statutul unui kinetoterapeut si cel al unui maseur, desi aceste doua terapii se completeaza extraordinar ,de cele mai multe ori, in cadrul unui tratament complex.

DRD.NASOKU.M.MARIO SIMONA NASOKU-KINETOTERAPEUT (CABINET MEDICAL KINETOMEDICA) TEL.021-7812390/ 0722-555112/ www.kinetomedica.ro

Balneafizioterapia ocup un loc important n cadrul aciunilor de recuperare medical. Se poate spune c este necesar ntr-o anumit etap oricrei boli, n special n faza de cronicizare sau de stabilizare a acesteia, precum i pentru tratamentul sechelelor dup diferite mbolnviri. Balneofizioterapia (BFT) este ramura medicinei n care se folosesc n scop terapeutic ageni fizici i balneari naturali sau artificiali. Balneofizioterapia cuprinde: electroterapia, hidroterapia, mecanoterapia i masajul, kinezi-terapia, cultura fizic medical, balneoterapia, helioterapia, talasoterapia, climatoterapia, inhalaiile etc. Agenii fizici folosii sunt: electricitatea, apa cald, nmolul, factorii climaterici etc. ara noastr are o imens bogie de ape minerale cu mare eficien, similare cu cele mai variate ape minerale din strintate. n ultimele decenii s-au lrgit i s-au reamenajat vechile staiuni, s-au creat altele noi. Efectele balneofizioterapiei sunt din ce n ce mai bine cunoscute. Ele depind de cunoaterea aciunii factorilor naturali i artificiali ai fiecrei staiuni, de modul de aplicare a procedurilor i de reactivitatea particular a fiecrei persoane n parte. Cunotinele recente au artat c balneofizioterapia este o terapie de reacie, de reglare i de adaptare, exercitandu-i aciunea prin mijloace nespecifice. Supus unui program de cur, organismul uman i mobilizeaz propriile fore de recuperare i de autovindecare. Dac terapia clinic se bazeaz n special pe repaus i asupra afeciunii se acioneaz prin mijloace patogenetice i etiologice (atunci cnd se cunoate cauza), balneofizioterapia pune accentul pe excitare i pe ameliorarea mecanismelor reglatoare, de adaptare i de compensare. Este o terapie general care urmrete ameliorarea funciilor deficitare, rec-tigarea celor pierdute, precum i dezvoltarea unor mecanisme compensatorii i adaptative. Balneoterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice, ci numai le completeaz, intervenind fie simultan, fie, mai des, succesiv. Cura balnear const n utilizarea terapeutic a apei minerale sub form de bi, cur

interna (crenoterapia), inhalaii etc. La acestea se adaug o diet individualizat, efectuarea de exerciii, pstrarea (att ct este necesar) repausului i adugarea dup nevoie a unui minim de medicamente, ajutnd bolnavul s se dezintoxice de droguri. Indicaiile clinice ale curelor balneare i momentul trimiterii n staiune sunt n funcie de boal, precum i de particularitile staiunii propuse. Noi criterii clinice de prescriere a curelor balneare nasc din nsi progresele cunoaterii bolilor, ale diagnosticului i tratamentului lor. Se observ n ultimele decenii o veritabil virare a patologiei, care n prezent este caracterizat prin relativa reducere a frecvenei afeciunilor acute i creterea considerabil a afeciunilor cronice, a bolilor alergice, toxice sau prin suprasolicitri fizice i psihice. Acestea creeaz condiii de punere n valoare a posibilitilor largi de aciune a diverselor cure balneofizioterapeutice. Considernd c n cadrul tratamentului balnear se face i educaie sanitar la nivel nalt i sub multiple aspecte n direcia balneologiei sociale, urmrindu-se schimbarea comporta-mentului bolnavilor pentru evitarea factorilor generali i a celor personali de risc de mbolnvire, rolul BFC crete i mai mult. Masajul medical const n micri manuale aplicate la suprafaa orga-nismului n scop terapeutic sau igienic. Poate s fie automasaj sau fcut de un specialist. Manevrele de masaj sunt: netezirea, atingerea apsat" sau ,;alunecarea apsat", frmntatul, friciunea i vibraia. Poate s se fac loco-regional sau general. Aciunea masajului este local (calmant i de activare a circulaiei locale) i general (de stimulare a funciilor aparatului circulator i respirator, creterea metabolismului bazai), efecte favorabile asupra strii generale a organismului, mbuntirea somnului, ndeprtarea oboselii musculare. Prin masaj se favorizeaz drenarea lichidelor din esuturi i eliminarea lor prin organele de excreie, uurnd n acest fel activitatea inimii. Masajul este indicat la persoanele obosite, astenice, cu cefalee, ameeli, reumatism, spondiloze, hipotrofii musculare, n scop de antrenament pentru sportivi etc. Este contraindicat n bolile infecioase, tuberculoz, ateroscleroz, flebite, artrite, sindromul hemoragipar, ulcerul gastroduodenal, cancer etc. sursa imaginii freeschoolclipart.com Read more: http://articole.famouswhy.ro/balneafizioterapia_si_efectele_sale_benefice/#ixzz1GnhXm CIl

HIDROTERAPIA

CU

APE

SARATE

Relaxare BAIE Indicatii Afectiuni -

Preventie APA

Tratament

Refacere SARATA terapeutice reumatismale neurologice-periferice ginecologice periferice

circulatorii

Hidroterapia este definita simplu ca fiind utilizarea apei in scopuri terapeutice. Ea este probabil una dintre cele mai vechi si mai eficiente terapii. Baile romane erau recunoscute pentru starea de bine conferita. Hidroterapia cu SPA-Tub-urile "TRANSYLVANIA SPIRIT CONCEPT" confera avantaje de eficienta si confort sporite, bazindu-se pe traditiile transilvanene innobilate cu tehnologii performante, inovative, toate la dispozitia dvs.! SPA-Tub-urile "TRANSYLVANIA SPIRIT CONCEPT", prin constructia lor, pe linga diametrul mare (160 cm), confera o adincime a apei de cca. 90 cm, element foarte important in folosirea presiunii hidrostatice a apelor sarate. Dotarile SPA-Tub-urilor sunt: - Hidromasaj cu jeturi subacvale, dispuse astfel incit exercita masaj dinamic concomitent asupra zonei lombare si a zonei dorsale ale corpului, cu eficienta hidroterapeutica maxima; expunerea membrelor la aceste jeturi subacvale completeaza cura de hidromasaj - Aeromasaj cu bule perlate fine, cca. 500.000/min pe o latime activa de 80 cm, pentru cuprinderea intregului corp - Cascada de apa, destinata masarii zonelor cervicale si umerale precum si creearea de aerosoli salini Iluminat subacval - Bancute dispuse circular, pe diverse inaltimi, pentru confortul utilizatorului Balustrade de acces in si din SPA-Tub Capacitate maxima de 5 locuri Incinta Hidroterapeutica este dotata cu: cabina de dus (apa calda/apa rece), uscator de par de perete, oglinda, vestiar, Dozator si apa minerala, Iluminat ambiental, Temperatura apei sarate de imbaiere este de 38-39 grade celsius. Beneficiile importante ale Hidroterapiei cu SPA-Tub-urile "TRANSYLVANIA SPIRIT

CONCEPT": Prin proiectarea si constructia lor, SPA-Tub-urile "TRANSYLVANIA SPIRIT CONCEPT", ofera utilizatorului avantaje sporite fata de alte sisteme de imbaiere, cum ar fi : 1. Presiunea hidrostatica marita, datorita coloanei ridicate de apa si a volumului mare; 2. Hidromasaj eficient, subacval (cu jeturi viguroase duble) sau extern, prin cadere libera; 3. Aeromasaj subacval, pe latime mare, care cuprinde tot corpul, cu o multitudine de bule de aer extra-fine, de debit mare; 4. Posibilitatea de alegere a adincimii de sedere/imbaiere (bancute pe doua nivele de adincime) ; 5. Alegerea pozitiilor de imbaiere, atit culcat cit si pe verticala (de relaxare, tratament, de plutire) ; 6. Alegerea locurilor (prin dispunerea circulara a bancutelor) pe diverse proceduri terapeutice; 7. Libertatea de a se efectua miscari kineto-terapeutice subacvale ale membrelor sau a corpului atit din pozitia sezut cit si prin plutire; 8. Temperatura apei de imbaiere ; Principalele efecte ale Hidroterapiei cu ape sarate asupra organismului :

Imbaierile in SPA-Tub-urile "TRANSYLVANIA SPIRIT CONCEPT" cu apele sarate ofera posibilitatea de a beneficia de patru factori importanti ale hidroterapiei : a. Factorii termici Prin actiunea factorului termic (temperatura apei cuprinsa intre 38-39 grade Celsius), temperatura suprafetei corpului imesat creste, determinind dilatarea vaselor sangvine si implicit accelerarea circulatiei periferice. Efectul direct si imediat este eliberarea mediatorilor chimici acumulati in tegument (piele). Dilatarea porilor, relaxarea musculara, dilatarea tendoanelor, eliberarea unor presiuni ligamentare si inter-osoase, relaxarea si dilatarea unor organe, sint doar citeva din beneficiile utilizarii factorului termic. Cresterea circulatiei arteriale poate grabi procesele de vindecare si refacere din corp. b. Factorii mecanici Factorii mecanici ai hidroterapiei in SPA-Tub-urile "TRANSYLVANIA SPIRIT CONCEPT" sunt : - presiunea hidrostatica semnificativa, datorita coloanei ridicate de apa cca. 90 cm (spre deosebire de alte sisteme de imbaiere, ex. vane, cazi, etc.) si a concentratiei ridicate a apei sarate 120 180 gr./litru (densitate marita). Actiunea acestei presiuni hidrostatice ridicate, determina presarea constanta si ferma in primul rind a membrelor

inferioare, precum si a partii de corp imersat, cu efecte benefice asupra tendoanelor, ligamentelor, circuitului periferic, tegumentului, etc. Presiunea hidrostatica ofera un soi de masaj constant si curativ. ; - presiunea dinamica multi-suprafata, realizata cu jeturi subacvale astfel dispuse incit actioneaza concomitent asupra zonei lombare si asupra zonei dorsale, sau, prin repozitionarea corpului, asupra oricarei zone expuse pe o lungime de 20 30 cm (inclusiv membre inferioare) ; - bulele de aer, prin multitunea si suprafata mare de actionare, ofera realmente o imbaiere in bule fine (similar cu efectul de sampanie), acestea actionind intr-o multitudine de puncte si aproape pe intreaga suprafata a corpului concomitent, determinind astfel excitarea majoritatii centrilor nervosi localizati la suprafata corpului, eliberindu-i de tensiunile acumulate. Totodata, prin efectul de cavitatie la nivel tegumentar, determina eliminarea mai eficienta a mediatorilor chimici si a depozitelor cutanate si subcutanate acumulate, care provoaca disfunctiunile imbatrinirea prematura a acesteia, conferind astfel o elasticitate marita si o mai buna permisivitate pentru asimilarea de substante minerale ; - frictiunea suprafetei imersata a corpului acest factor mecanic este prezent prin miscarea continua a masei mari de apa in jurul corpului, completind actiunea celorlalti factori ; - caderea de apa, care este realizata prin cascada cu debit semnificativ permite masarea termo-mecanica a zonelor cervicale si umerale. Aceata actiune se poate realiza concomitent cu masajul jeturilor subacvale (datorita pozitionarii pe aceasi verticala), realizind un hidromasaj eficient si complet a zonelor coloanei vertebrale si a muschilor spatelui ; - principiul plutirii acest principiu determina usurarea sarcinii muschilor si a ligamentelor, elibendu-le astfel de greutatea segmentelor de corp. Prin plutire in ape sarate, greutatea corpului scade de pina la 10 ori, permitind muschilor si segmentelor de muschi sa se relaxeze, ori, muschii sau ligamentele in deficienta sa-si revina si prin miscari repetate sa-si recapete elasticitatea sau forta necesara. Principiul plutirii combinat cu un hidromasaj eficient in mediu cald, determina eliberarea endorfinelor in organism, substante care inhiba durerile. c. Factorii chimici Imbaierile in apele sarate calde, combinate cu hidro- si aero-masajele permit organismului accelerarea schimbului electro-chimic cu mediul. Astfel, osmolaritea organismului devine mai permisiva, facilitind asimilarea mineralelor (prezente in apa de imbaiere), in principal ionii de Natriu (Na), Iod (I), Calciu (Ca) si Fier (Fe). Acest fenomen duce in primul rind la remineralizarea tesuturilor si organismului, in conditii naturale, care confera eficienta tratarii, ameriorarii si vindecarea multor afectiuni, atit direct, cit si indirect. Trebuie inteles ca aceste rezultate se pot obtine doar in curele

complete

si

repetate

de

citeva

ori.

d. Factori relaxanti Prin compozitia chimica apei, efectul termic, hidromasaj si pozitiile comode, si in special ambientul, hidroterapia in SPA-Tub-urile "TRANSYLVANIA SPIRIT CONCEPT" ofera conditii din cele mai bune de relaxare si bine-dispunere. Prin insasi constructia lor, aceste SPA-Tub-uri ofera posibilitatea de socializare, intimitate, siguranta si confort sporit in timpul imbaierilor. Prin proprietatile curativ-relaxante, oferite intr-un mediu intim si traditional, imbaierile in apele sarate sunt un izvor de sanatate fortifiant pentru omul modern. Corolar : disfunctiunile si imbatrinirea au la baza, de regula, demineralizarea organismului din diverse cauze. Relaxarea, preventia, tratarea si refacerea organismul intr-un mediu mineralizant, determina o remineralizare si o rehidratare minerala a organismului, incetinind procesele degenerative de imbatrinire ale organismului.

INSTRUCTIUNI PRIVITOARE

LA

HIDROTERAPIA

CU

APE

SARATE

Hidroterapia cu ape sarate efectuata cu SPA-Tub-urile Transylvania Spirit Concept presupune bai generale Aceasta procedura vizeaza intregul corp care poate fi scufundat (pina la git sau pina la piept) in apa. Hidroterapia cu ape sarate poate fi folosita cu succes in Tratamentul Profilactic Tratamentul Curativ Recuperarea Functionala Hidroterapia in SPA-Tub-urile de la Hotel Alunis, presupune bai generale calde (38-39 grade Celsius) cu Hidro si Aeromasaj. Compozitia apei pentru imbaiere: Apa pentru imbaiere este o apa cloruro-sodica de concentratie ridicata: 120-180 gr/litru. Reguli privind baile terapeutice: Se interzice sa se faca bai dupa mese copioase sau imediat dupa ce s-a luat masa. Baile calde si cele fierbinti, mai cu seama, trebuie sa se incheie cu un dus mai rece. Durata unei bai este de 15-25 minute, iar dupa aceea se impune o scurta odihna sau

relaxare de aproximativ 15 minute. Baile terapeutice se fac, totdeauna, numai la recomandarea sau prescriptia medicului! Acesta indica temperatura apei, durata baii, frecventa si numarul total de bai in cadrul unei cure. Atentie pentru cardiaci! Verificati temperatura apei inainte de imbaiere si comparati cu valorile prescrise de catre medicul specialist! Hidroterapia cu ape sarate este indicata in urmatoarele afectiuni: Stari de oboseala prelungite, stress Afectiuni musculare, articulare si artrita, Afectiunile reumatismale, - Artroze si preartoze (artroza genunchiului, soldului, umarului, cotului, minilor) faza inactiva; Osteoporoza algica a coloanei vertebrale, - Spondiloze (cervicala, dorsala, lombara, forme simple, fara complicatii neurologice), nevralgii lombosciatice, deficit functional; - Stari dupa entorse, fracturi, luxatii ale membrelor, tratate ortopedic; - Circulatie periferica deficitara, Activitati n conditii de frig si umezeala; - Dereglari endocrine hipofunctionale; meteosensibilitate, sindromul adinamo-astenic, tulburarile circulatorii periferice. - Afectiuni endocrine cu deficit hormonal (asociate de obicei afectiunilor reumatice sau sterilitatii): insuficienta tiroidiana si cea ovariana - Afectiuni repetate ale cailor respiratorii superioare asociate bolilor reumatismale Pentru copii: - Intrzieri de crestere n greutate si naltime, stari post rahitice, scolioze, cifoze, maladia Scheuermann; - Obezitate, meteorosensibilitate, amigdalite, faringite, otite, sinuzite, bronsite, polipi. Contraindicatiile bailor sarate: Sarea n general nu are contraindicatii in curele externe, fiind un component fiziologic al corpului uman. n timpul baii sarate, o cantitate mica de apa si sare trece prin porii pielii, si se acumuleaza n depozitele de minerale subcutanate, o alta parte va patrunde n organism pe calea respiratiei. Ionul de Na (component al sarii) este un element foarte important ce este folosit n economia organismului. Orice transfer de substante ntre celulele sale si spatiul peri-celular, se face n prezenta ionului de Na si a apei. Daca sarea nu are contraindicatii in curele externe, n schimb apa calda, are. Acestea sunt: faza acuta a oricarei boli, bolile infecto-contagioase si venerice, cancerul, hemoragiile repetate si abundente, sarcina si perioada de alaptare, bolile psihice si epilepsia, bolile cardio-vasculare (hipertensiunea arteriala cu valori mai mari de 200 mm Hg, stari dupa accidente vasculare cerebrale, infarctul miocardic, tromboflebita, ateroscleroza avansata), chistul ovarian, fibromul uterin.

Pentru infirmarea acestor boli, consultarea medicului specialist este obligatorie!

Calitatea SPA-Tub-urilor "TRANSYLVANIA SPIRIT CONCEPT": Marca CE aplicata Conformitate deplina cu standardele europene: - SR EN 60335-2-60 Aparate electrice pentru uz casnic si hotelier. Securitate si Prescriptii particulare pentru cazi cu barbotare a apei - SR EN 12764 Instalatii Sanitare/Specificatii pentru bai cu sistem de barbotare a apei SR EN 14516 Bai pentru scopuri casnice si similare - Directiva 73/23/EEC, privind Echipamentele de joasa tensiune