You are on page 1of 36

High Speed Fiber Optic

Tema curs RCI








2010
Universitatea Politehnica Bucuresti
Facultatea Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei
Coordonator :
Conf.Dr.Ing. Stefan
Stancescu
Masterand :
Ing. Mihai Sbircea

Cuprins
1. Introducere
2. Aplicatii ale fibrei optice - HSFO
2.1 Telecomunicaii prin fibr optic
2.2 Senzori cu fibr optic
2.3 Alte utilizari
3. Tipuri si parametri ai fibrei optice
3.1 Fibrele multimode
3.2 Fibrele singlemode
3.3 Materiale pentru fibre optice
3.4 Moduri electromangnetice de propagare a luminii prin fibra optica
3.5 Gigabit Ethernet (1/10/100 Gbps) High Speed Fiber Optic
3.6 Rutere si Switch-uri cu interfete ce suporta 100GE
4. Wavelength division multiplexing si aplicatii
5. Codarea 8b/10b
6. Concluzii
7. Bibliografie





1. Introducere

Fibra optic este o fibr de sticl sau plastic care transport lumin de-a
lungul su. Fibrele optice sunt folosite pe scar larg n domeniul
telecomunicaiilor, unde permit transmisii pe distane mai mari i la lrgimi de
band mai mari dect alte medii de comunicaie. Fibrele sunt utilizate n locul
cablurilor de metal deoarece semnalul este transmis cu pierderi mai mici, i
deoarece sunt imune la interferene electromagnetice. Fibrele optice sunt
utilizate i pentru iluminat i transport imagine, permind astfel vizualizarea
n zone nguste. Unele fibre optice proiectate special sunt utilizate n diverse
alte aplicaii, inclusiv senzori i laseri.
Lumina este dirijat prin miezul fibrei optice cu ajutorul reflexiei interne
totale. Aceasta face fibra s se comporte ca ghid de und. Fibrele care suport
mai multe ci de propagare sau moduri transversale se numesc fibre
multimodale (MMF), iar cele ce suport un singur mod sunt fibre monomodale
(SMF). Fibrele multimodale au n general un diametru mai mare al miezului i
sunt utilizate n comunicaii pe distane mai scurte i n aplicaii n care trebuie
transferat mult putere. Fibrele monomodale se utilizeaz pentru comunicaii
pe distane de peste 550 m.
Conectarea fibrelor optice una de alta este mai complex dect cea a
cablurilor electrice. Capetele fibrei trebuie s fie atent tiate, i apoi unite fie
mecanic fie prin sudare cu arc electric. Se utilizeaz conectori speciali pentru
conexiuni ce pot fi nlturate.
Prin fibr optic simpl nelegem un mediu optic transparent, de mare
lungime, cu seciunea transversal circular simetric i indicele de refracie
constant sau radial variabil, separat de un alt material cu indicele de refracie
constant i mai mic, pentru ca la suprafaa de separare s se produc reflexia
total a radiaiei luminoase, fr pierderi. O fibr optic poate fi asociat cu un
ghid de und dielectric folosit pentru propagarea energiei electromagnetice la
frecvene optice. [6]



2. Aplicatii ale fibrei optice HSFO

2.1 Telecomunicaii prin fibr optic

Fibra optic poate fi utilizat ca mediu de telecomunicaii i reele
deoarece este flexibil i poate fi strns n cabluri. Este deosebit de
avantajoas pentru comunicaii pe distane mari, deoarece lumina se propag
prin fibr cu atenuare mic n comparaie cu cablurile electrice. Aceasta
permite acoperirea de distane mari cu doar cteva repetoare. n plus,
semnalele luminoase propagate n fibr pe fiecare canal pot fi modulate la
viteze de pn la 111 gigabii pe secund. Fiecare fibr poate transmite mai
multe canale independente, fiecare folosind o alt lungime de und a luminii
(multiplexare cu diviziune a lungimii de und).
Rata de transfer net (fr octei de overhead) este rata de transfer
efectiv de date nmulit cu numrul de canale (de regul n numr de pn la
80 pentru sistemele cu multiplexare dens n lungimea de und la nivelul anului
2008). Recordul de transmisie prin fibr optic n laborator este deinut de
Laboratoarele Bell Labs din Villarceaux, Frana, cu multiplexarea a 155 canale,
fiecare de cte 100 Gbps pe o fibr de 7000 km.

Pe distane scurte, cum ar fi reeaua unei cldiri, fibra optic
economisete spaiu n conductele de cablu deoarece o singur fibr poate
transporta mai multe date dect un singur cablu electric. Fibra este imun i la
interferenele electrice; nu exist cross-talk ntre semnalele de pe cabluri
diferite i fibra optic nu culege zgomote electromagnetice din mediu.
Cablurile de fibr optic nu conduc electricitate, aceasta fiind o bun
soluie pentru protejarea echipamentelor de comunicaii aflate n medii de
nalt tensiune cum ar fi centralele electrice, sau structurile metalice de
comunicaii vulnerabile la trsnet. Ele pot fi utilizate i n medii n care sunt
prezente gaze inflamabile, fr pericol de explozie. Interceptarea
comunicaiilor este mai dificil prin comparaie cu conexiunile electrice, i
exist fibre cu miez dublu concentric care fac interceptarea i mai dificil.

2.2 Senzori cu fibr optic

n unele aplicaii, se folosesc senzori care sunt ei nii fibre optice. n
alte cazuri, fibra optic este utilizat pentru a conecta un senzor cu sistemul de
msurare. n funcie de aplicaie, fibra optic se poate folosi deoarece este
mic, sau pentru c n punctul ndeprtat de msurare nu exist energie
electric, sau pentru c astfel se pot multiplexa mai muli senzori pe lungimea
unei singure fibre prin folosirea de lungimi de und diferite pe fiecare senzor,
sau prin detectarea ntrzierii suferite de lumin la trecerea prin fiecare senzor.
Fibra optic se poate utiliza ca senzor de msurare a tensiunii,
temperaturii, presiunii i a altor cantiti prin modificarea fibrei astfel nct
cantitatea de msurat s moduleze intensitatea, faza, polarizarea, lungimea de
und sau durata de trecere a luminii. Senzorii care pot varia intensitatea luminii
sunt cei mai simpli, deoarece sunt necesare doar o surs i un detector.[1]
Senzorii extrinseci utilizeaz un cablu de fibr optic, n mod normal
multimodal, pentru a transmite lumin modulat fie de la un senzor de alt tip,
fie de la un senzor electronic conectat la un transmitor optic. Un beneficiu
major al senzorilor extrinseci este abilitatea lor de a ajunge n locuri altfel
inaccesibile. Un exemplu l constituie msurarea temperaturii din interiorul
motoarelor cu reacie ale avioanelor cu ajutorul unei fibre care transmite
radiaii ntr-un pirometru aflat n afara motorului. Senzorii extrinseci pot fi
utilizai n acelai fel pentru a msura temperatura intern a
transformatoarelor electrice, unde cmpurile electromagnetice prezente fac
imposibile alte tehnici de msurare. Senzorii extrinseci msoar i vibraii,
rotaii, deplasri, viteze, acceleraii, momente ale forelor i tensiuni mecanice.



2.3 Alte utilizari

Fibra optic este folosit i n iluminat, ca ghid de lumin n aplicaii
medicale i nu numai, n care este nevoie de lumin puternic pe un punct
ascuns. n unele cldiri, fibra optic este utilizat pentru a direciona lumina
solar de pe acoperi spre alte pri ale cldirii. Iluminarea cu fibr optic este
folosit i n aplicaii decorative, la indicatoare, lucrri de art i n pomi de
Crciun artificial. Magazinele Swarovski utilizeaz fibra optic pentru a ilumina
cristalele expuse din mai multe unghiuri cu o singur surs de lumin.
Un grup coerent de fibre se utilizeaz, uneori mpreun cu lentile, la un
dispozitiv lung i subire de achiziionat imagini, numit endoscop, folosit pentru
a vedea obiecte printr-o gaur mic. Endoscoapele medicale sunt utilizate
pentru proceduri chirurgicale neinvazive (endoscopie). Endoscoapele
industriale sunt utilizate la inspectarea unor puncte la care se ajunge greu, cum
ar fi interioarele motoarelor cu reacie.
n spectroscopie, cablurile de fibr optic sunt utilizate pentru a
transmite lumina de la un spectrometru la o substan ce nu poate fi pus ea
nsi n spectrometru, pentru a i se analiza compoziia. Un specrometru
analizeaz substanele trecnd lumin prin ele i reflectnd lumin din ele. Cu
fibr optic, un spectrometru poate fi folosit pentru a studia obiecte prea mari
pentru a ncpea n el, gaze sau reacii ce au loc n vase sub presiune.
O fibr optic dopat cu anumite elemente rare, cum ar fi erbiul se pot
folosi ca mediu de amplificare pentru un laser sau amplificator optic. Fibra
optic dopat cu elemente rare se poate folosi i pentru a amplifica semnale
prin tierea unei scurte seciuni de fibr dopat i introducerea ei ntr-o linie de
fibr obinuit. Fibra dopat este pompat optic cu o a doua lungime de und
cuplat la linie. Lumina de ambele lungimi de und se transmite prin fibra
dopat, care transfer energie de la a doua lungime de und la unda purttoare
de semnal. Procesul care determin amplificarea este emisia stimulat.
Fibrele optice dopate cu un deplasator de lungime de und folosesc la
colectarea luminii de la un scintilator n experimentele de fizic. Fibra optic
poate oferi alimentare cu energie (aproximativ un watt) unor dispozitive
electronice aflate ntr-un mediu electric dificil.

3. Tipuri si parametri ai fibrei optice

O fibr optic este un ghid de und dielectric cilindric realizat din materiale
cu pierderi mici, cum este sticla de siliciu SiO2. Fibra optic are un miez central
(de raz a) n care se propag lumina (Fig.1.1). Miezul este nconjurat de un
strat cu indice de refracie mai mic dect al miezului (de raz b). ntr-o astfel de
fibr optic lumina poate fi ghidat cu pierderi foarte mici de doar 0,1 dB
(3,6%).

Fig.1.1. Reprezentarea schematic a unei fibre optice

Exist dou tipuri de fibre optice:

1. Monomod (SMF-single mode fiber);
2. Multimod (MMF-multi mode fiber) , ce difer prin diametrul miezului
prin care se transmite lumina.
3.1 Fibrele multimod, la rndul lor, sunt de dou tipuri:
fibre multimod cu profilul indicelui de refracie n trepte (step index
multi mode fiber);
fibre multimod cu profilul indicelui de refracie gradient (graded index
multi mode fiber).
Fibra multimod cu profilul indicelui de refracie n trepte
Diametrul miezului fibrei optice cu profilul indicelui de refracie n trepte este
n limitele de la 100 pn la 200 m; valoarea indicelui de refracie n1 de-a
lungul axei (la centrul miezului) este constant i descrete rapid (n trepte) la
grania cu nveliul (fig.1.2).

Fig.1.2. Fibr optic multimod cu salt de indice de refracie
Fibra multimod cu profilul indicelui de refracie gradient (fig.1.3). n fibra
multimod gradient standard (50/125 sau 62.5/125) diametrul firului purttor
de lumin este 50 i 62.5um, ce este cu un ordin mai mare dect lungimea
undei de transmitere.

Fig.1.3. Fibr optic multimod cu profilul indicelui de refracie gradient
Aceasta duce la propagarea diferitor tipuri de raze luminoase mode n toate
cele trei ferestre de transparen (lungimile de und la care se transmite
semnalul cu pierderi minime 850, 1310 i 1550 nm). Dou ferestre de
transparen 850 i 1310 nm de obicei pentru transmiterea luminii folosesc
fibra multimod.

3.2 Fibre monomod
Dispersia cromatic este aleas de uniunea internaional a telecomunicaiilor
(INU) n calitate de criteriu pentru clasificarea fibrelor monomod. Conform
acestui criteriu, exist trei tipuri de fibre monomod:
1. Fibra monomod standard (SF), (tip G.652);
2. Fibra monomod cu dispersie deplasat nul (DSF), (tip G.653);
3. Fibra monomod cu dispersie deplasat (NZDSF), (tip G.655).
n fibra monomod n trepte (SF) diametrul firului purttor de lumin
alctuiete 8-10 um i este comparabil cu lungimea undei luminoase (fig.1.4). n
astfel de fibr la o lungime de und a luminii destul de mare ( lungimea de
und de tiere) se propag numai o singur raz (o singur mod). Regimul
monomod n fibra monomod se realizeaz n ferestrele de transparen 1310 i
1550 nm.

Fig.1.4. fibr optic monomod standard

Propagarea numai a unei mode nltur dispersia intermodal i asigur
o capacitate de transmisiune foarte nalt a fibrei monomod n aceste ferestre
de transparen. Cel mai bun regim de propagare din punct de vedere a
dispersiei se obine n apropierea lungimii de und 1310 nm, cnd dispersia
cromatic este egal cu zero. Din punct de vedere al pierderilor aceasta nu este
cea mai bun fereastr de transparen, n aceast fereastr pierderile
alctuiesc 0.3 0.4 dB/km, n timp ce cea mai mic atenuare 0.2 0.25 dB/km
se obine n fereastra 1550 nm.
n fibra monomod cu dispersie deplasat nul (DSF) lungimea de und, la care
dispersia rezultant se transform n zero lungimea de und a dispersiei nule
lamda0 este deplasat n fereastra 1550 nm. O astfel de deplasare se obine
datorit profilului indicelui de refracie special al fibrei. n aa mod, n fibra cu
dispersie variabil se realizeaz cele mai bune caracteristici att pentru
minimumul dispersiei, ct i pentru minim pierderi. De aceea un astfel de tip de
fibr cel mai bine de folosit pentru construcia segmentelor mari cu distane
ntre retranslatoare pn la 100 km i mai mult. Evident, unica lungime de und
de lucru se ea aproape de 1550 nm.
Fibra monomod cu dispersie deplasat nenul NZDSF spre deosebire de
DSF este optimizat pentru transmiterea nu numai a unei lungimi de und, dar
pentru a transmite cteva lungimi de und de odat (semnalul optic multiplex)
i poate fi folosit mai efectiv la construcia magistralelor reelelor total
optice reelele, n nodurile crora nu are loc diferite transformri
optoelecronice la propagarea semnalului optic. Transmiterea semnalului
multiplex la distane mari necesit folosirea amplificatoarelor optice liniare de
band larg, care cel mai des ntrebuinate sunt aa numitele amplificatoare pe
baza erbiumului pe baza fibrelor dopate cu erbium (EDFA). Amplificatoarele
liniare de tipul EDFA pot amplifica efectiv semnalul n intervalul de lucru al su
de la 1530 1560 nm. Lungimea de und pentru dispersia nul la fibra NZDSF,
spre deosebire de fibra DSF, este n afara limitelor acestui interval, ce esenial
micoreaz influena efectelor neliniare in jurul punctului dispersiei nule la
propagarea ctorva lungimi de und. [4]










3.3 Materiale pentru fibrele optice

Pentru a obine variaia indicelui de refracie ntre miezul i cmaa
fibrei optice sunt necesare, cel puin, dou materiale diferite transparente
pentru lumin (n diapazonul de unde de la 0,8 m pn la 1,6 m. Pierderile de
mprtiere i absorbie intrinsec ale acestor materiale trebuie s fie ct mai
mici. Iar n cazul fibrelor cu indicele gradat aceste dou materiale trebuie s
aib solubilitate reciproc n diapazon larg al concentraiei.
Cel mai pe larg se utilizeaz urmtoarele materiale:
- dioxidul de siliciu SiO2 pur i amestecuri ale acestuia cu ali oxizi n
cantiti mici;
- sticle multicompozite;
- materiale plastice.
Din punct de vedere al nivelului de producere a materialelor menionate este
evident superioritatea polimerilor, care nu necesit temperaturi de lucru prea
nalte. Dar caracteristicile optice ale fibrelor cu miezul i cmaa din materiale
polimere sunt inferioare fa de acelea din sticl. Datorit acestui fapt, fibrele
din material plastic se utilizeaz pentru transmisii la distane mici, de lime
ngust a benzii, unde atenuarea semnalului de-a lungul fibrei are doar o
importan secundar.[2]
Sticla de cuar dioxidul de siliciu SiO2, material pentru ghiduri de und de
nalt calitate (atenuare joas, banda de transmisie mare).
Practic, ca dopani pentru majorarea indicelui de refracie al SiO2 pur se
utilizeaz urmtoarele materiale: GeO2, P2O5, Al2O3, TiO2 ZrO2 . a. Pentru
micorarea indicelui de refracie se folosesc B2O3 i F. Doparea cu Ge sporete
mprtierea Rayleigh. Este avantajos de a folosi cuar curat ca miez i cuar
dopat cu Flor ca nveli.
n vid razele au viteza m/s, pe cnd n alte medii ele au o vitez puin
mai mic, exprimat de

n
c
= == = , (1.1)
unde n este indicele de refracie al mediului dat. Pentru aer i gaze n ~ 1, adic
v ~ c. Pe cnd sticla, care poate avea multe compoziii, are i diferite viteze ale
razelor. Pentru sticlele din SiO2 ce se folosesc n fibrele optice, indicele de
refracie ia valori ntre 1,45 i 1,48.
Cnd indicele de refracie pentru un ghid de unde optic este funcie de raza
ghidului, expresia profilul indicelui poate fi utilizat pentru a descrie cum
lumina se transmite prin ghidul de unde. Profilul indicelui indic cum se
schimb indicele de refracie de la axa central a ghidului de unde la periferia
lui sau nveli. Lumina se transmite sau se refract n conformitate cu acest
profil. [4]
Propagarea luminii n ghidul de unde depinde de profilul indicelui de refracie.



Fig.1.5. Reprezentarea grafic a trei tipuri diferite de profiluri a
indicelor de refracie ce se propag prin miezul fibrelor optice
Profilul indicelui din punct de vedere matematic poate fi descris cu
formula:
g
1
2
r
n 1 2 , 0 r a
n(r)
a
n , a r b

| | | | | | | |


| | | |
= == =

\ \ \ \



(1.2)
i suplimentar:
n1 indicele de refracie al miezului (ghidului de unde);
diferena relativ a indicilor de refracie;
r distana de la axa central a fibrei n m;
a raza miezului n m;
g indice de profil;
n2 indicele de refracie al nveliului.
Expresia pentru diferena relativ a indicilor de refracie este legat cu apertura
numeric (NA), sau cu ambii indici de refracie n1 i n2, n felul urmtor:

2 2 2
1 2 1 2
2 2
1 1 1
n n n n NA n
, pntru 1
n n 2n 2n

= = << = = << = = << = = <<
. (1.3)

Pentru indicele de profil g, sunt cteva cazuri speciale ce trebuie menionate:
g = 2, pentru profilul indicelui de refracie parabolic;
g = , pentru prolul indicelui de refracie n trepte.
Numai n ultimul caz (cnd g = ) indicele de refracie este constant: n(r) = n1
pe tot diametrul miezului. n cellalt caz, indicele de refracie se schimb
treptat de la axa central a miezului (n1) de-a lungul diametrului pn nveli
(n2).
Profilurile, la care indicele de refracie se schimb, sunt numite profiluri
gradiente ale indicelor de refracie. Cel mai des ntlnit profil gradat a indicelui
este cnd g = 2 (parabolic), care tehnic asigur o propagare excelent a luminii
n fibra multimod. [4]



3.4 Moduri electromagnetice de propagare a luminii prin fibra optic

Modele metode matematice i fizice de descriere a propagrii undelor
electromagnetice ntr-un mediu arbitrar. n form matematic, teoria undelor
electromagnetice sunt descrise de ctre Maxwell.
Maxwell a artat c unda electromagnetic const din cmpul electric E i
cmpul magnetic H, care variaz periodic i sunt perpendiculare reciproc. Moda
este o soluie acceptabil a ecuaiilor lui Maxwell. Pentru simplitate, moda
poate fi descris ca calea (traiectoria) posibil pe care unda o urmeaz, de
exemplu, n fibra optic. Numrul maxim posibil de mode sau direcii ale
energiei, care se pot propaga n fibr, este de la una pn la sute de mii.
Cte moduri exact pot fi transmise pe o fibr se determin n dependen de
proprietile geometrice (dimensiuni) i parametrii optici ale fibrei.
Un mod determinat va transporta de asemenea o cantitate determinat de
energie. Fibra folosit astzi este oricare, care transmite numai o mod (se
numete monomod single-mode fiber), iar cea care transmite n general sute
de mode (se numete multimod multimode fiber).
Cnd lumina se introduce n fibr (aproape de sursa de lumin), diverse moduri
vor transmite, ori prea mult, ori prea puin energie, n dependen de lumina
injectat. De-a lungul direciei de propagare, energia se va transfera ntre
diferite mode (se numete cuplarea modelor) pn cnd fiecare mod nu
transmite cantitatea ei de energie determinat.
Cnd lumina ajunge la aceast etap, se ntmpl o stare de regim staionar sau
echivalena ntre mode. n fibra plastic, aceast se ntmpl dup civa metri
de fibr.
Pentru fibr de sticl de calitate nalt, aceasta se ntmpl dup cteva sute
de metri pn la un kilometru.
n general, modurile electromagnetice sunt distribuii ale cmpului
electromagnetic n interiorul fibrei optice. Modul optic se exprim analitic,
referindu-se la o soluie specific a ecuaiei undei n fibra optic care satisface
condiiile de frontier. Modurile optice au proprietatea de a-i pstra
distribuia spaial pe parcursul propagrii.
O explicaie mai simpl este cnd lumina care se propag de-a lungul unei
traiectorii particulare n limitele fibrei optice trebuie s aib frontul undei n
faz cu sine nsui. Unda trebuie s fie n faz n punctele corespunztoare (de
exemplu A i A1) ale ciclului, dup cum este reprezentat n fig.1.8. Adic ntre
punctele de reflecie la interfeele miez i cma trebuie s fie un numr
ntreg de lungimi de unde. Este evident c, datorit restriciei pentru
traiectoriile ce pot avea loc, numrul de traiectorii posibile ale undei optice
este finit.

Fig.1.8. Propagarea a mai multor moduri prin miezul fibrei optice,
n punctele corespunztoare ale traiectoriei (de ex. A i A
1
) fiecare
mod trebuie s fie n faz cu sine nsui
Multe moduri se propag prin fibra optic cu indice gradat pe o traiectorie sub
form de spiral. De fapt, majoritatea modurilor nici o dat nu intersecteaz
axa miezului fibrei pe parcursul propagrii, dup cum este reprezentat nfig.1.9:

Fig.1.9. Moduri elicoidale n fibra multimod care nu trec prin axa fibrei n
procesul propagrii
O proprietate foarte important a modurilor este c toate modurile care se
propag prin fibra optic sunt ortogonale. n acest caz, pentru fibrele fr
defecte, cu indicii de refracie uniformi, cu un paralelism perfect ntre
frontierele miez-cma nu va avea loc interferena sau transferul de la un mod
la altul, aceasta fiind principala cauz pentru restricia ca punctele
corespunztoare ale traiectoriei modului s fie n faz cu sine nsei. n caz
contrar, va avea loc interferena dintre moduri i ele nu se vor propaga.
Modurile fibrei pot fi clasificate ca moduri ghidate, moduri de scurgere i
moduri de radiaie. Transmisia informaiei prin sistemele de comunicaii prin
fibre optice are loc doar datorit modurilor ghidate.
Cnd lumina intr n fibra optic, pe lng modurile ghidate care se propag,
inevitabil o parte din aceasta va intra i n cma. De asemenea, cnd sunt
curbri ale fibrei sau imperfeciuni la interfaa miez-cma, lumina poate fi
refractat din miez n cma. O parte considerabil va prsi repede cmaa i
fibra, iar alt parte se va propaga la distane considerabile ca moduri ale
cmii. ns scopul este de a exclude aceste moduri care au un aport
considerabil la dispersie. Pentru a exclude aceste moduri nedorite ale cmii
este necesar de a minimiza reflecia, respectiv i ghidarea, la interfaa cma-
nveliul de protecie al fibrei. Practic, acest scop se realizeaz prin utilizarea
nveliului de protecie al fibrei cu indicele de refracie mai mare dect al
cmii.[4]
Pe lng atare moduri ale cmii, mai sunt i moduri de scurgere, care nu
satisfac condiiile de ghidare prin miez, dar totui parcurg distane
considerabile. Acesta este cazul cnd modul este limitat ntre modul cmii i
cel de frontier. De exemplu, n fibrele multimod acestea sunt razele oblice de
un anumit tip. Dup parcurgerea unei anumite distane modurile date prsesc
miezul, iar apoi i cmaa fibrei optice. Vitezele de grup ale modurilor de
scurgere sunt mai mici dect ale modurilor de frontier, contribuind astfel la
dispersia semnalului. Aceste moduri pot fi eliminate prin utilizarea unor curburi
nguste ale fibrei, sub raze care permit trecerea doar a modurilor de frontier.


Avantajele transmisiei de informaii prin fibre optice:

1. potenial enorm privind banda de transmisie;
2. und purttoare de frecven foarte mare
3. pierderi mici de informaii
4. repetoarele pot fi eliminate;
5. securitate crescut pentru transmiterea de informaii: nu pot fi aflate datele
transmise fr a afecta semnalul;
6. fibrele optice sunt neutre din punct de vedere electric ceea ce nu mai
presupune utilizarea de antene sau legturi pentru potenialul de referin.
De asemenea neutralitatea electric conduc la utilizarea cu succes a fibrelor
optice n mediu ostil.

3.5 Gigabit Ethernet (1/10/100 Gbps) High Speed Fiber Optic

Versiunile de Gigabit Ethernet 1000BASE-SX si 1000BASE-LX ofera
urmatoarele avantaje spre deosebire de UTP:
Imunitate le zgomot
Dimensiuni fizice reduse
Latime de banda mai mare
Cele 2 versiuni suporta transmisie Full-Duplex la 1250 Mbps pe 2 fire de fibra
optica. Transmisia se bazeaza pe schema de criptare/incapsulare 8B/10B.
Datorita headere-lor de incapsulare, rata de transfer a datelor este de 1 Gbps.
Principalele deosebiri intre 1000BASE-LX si 1000BASE-SX sunt legate de
concetori si de lungimea de unda a semnalului optic.
1000BASE-SX este utilizat la fibra optica multimodala, cu o lungime de unda
aproape de IR( 770 860 nm). Standardul specifica distante intre 220m 550m.
In practica, pentru o fibra si terminatii de calitate, acesta standar va functiona
si pentru distante chiar mai mari si este des utilizat in interiorul cladirilor mari
de birouri.
1000BASE-LX este un standard Gigabit Ethernet pentru fibra optica specificat
in IEEE 802.3, care utilizeaza o lungime de unda mare a laserului (1,270-1,355
nm). Standardul este conceput sa functioneze pe distante de pana la 5 Km pe o
fibra single mode de 10um. [5]
1000BASE-LX poate functiona pe toate tipurile de milti-mode fiber optic pentru
segmente de lungime maxima de 550m.
10GBASE-SR(short range) este un tip de port pentru fibra multi-mode si
utilizeaza lasere la 850 nm. Transmite date la o rata de 10.3125 Gbit/s pe
distante de ordinul sutelor de metrii.
10GBASE-LR(long reach) este un tip de port pentru fibra multi-mode si
utilizeaza lasere la 1310 nm. Transmite date la o rata de 10.3125 Gbit/s pe
distante de zeci de Km.
Mai exista si 10GBASE-LRM, -ER, -ZR, -LX4 cu variatii intre distantele de
transmisie , cost si performanta.
3.6 Rutere si Switch-uri cu interfete ce suporta 100GE
Dezvoltarea de rutere si switchuri cu interfete ce suporta 100Gbps nu este
foarte usoara. Unul din motive este nevoia de a procesa stream-uri de pachete
100Gbit/s, fara reorganizare la nivel de IP in microflow-uri. Componenetele lor
interne necesita calificare extensiva si co-design, astfel ca producatorii nu s-au
sfiit in a sustine ca aceast milestone este inca destul de fragil in momentul de
fata. [5]
In ordinea cronologica, din punct de vedere al companiilor producatoare, a
aparitiei actestor dispozitive intermediare de retea pe piata amintim:
Alcatel-Lucent
Brocade Communications Systems
Cisco Systems
Huawei
Juniper Networks



4. Wavelength division multiplexing si aplicatii
Multiplexare
Prin multiplexare se pot transmite si receptiona mai multe semnale utilizand
aceeasi fibra (figura 1.9). Acest lucru se poate obtine prin marcarea fiecarui
semnal cu o eticheta ce poate fi recunoscuta de receptor. Se utilizeaza doua
standarde de multiplexare: multiplexare prin divizarea frecventei (FDM) si
multiplexarea prin divizarea timpului (TDM). In FDM, undele purtatoare au
frecvente diferite si sunt modulate de diferite semnale. La receptor semnalele
sunt identificate prin utilizarea unor filtre acordate pe frecventele undelor
purtatoare. In TDM, se marcheaza diferite intervale de timp corespunzatoare
esantioanelor corespunzatoare diferitelor semnale. Receptorul cauta fiecare
semnal la timpul marcat.

In sistemele de comunicatii optice bazate pe modularea intensitatii, se
poate realiza FDM prin utilizarea undelor sub purtatoare cu diferite frecvente.
Undele subpurtatoare sunt identificate de receptor prin utilizarea unor filtre
electronice sensibile la aceste frecvente. Este posibil ca pentru etichetele din
multiplexarea FDM sa se utilizeze chiar valorile frecventelor radiatiei
purtatoare.

Fig. 1.9 Transmisia informatiilor prin multiplexare
Daca frecventele semnalelor purtatoare au valori mult diferite intre ele
(diferente de sute GHz), multiplexarea este numita multiplexare prin divizarea
lungimilor de unda (WDM). Un sistem WDM utilizeaza surse de lumina cu
diferite lungimi de unda, fiecare modulata de un anumit semnal. Undele
modulate sunt amestecate in fibra optica utilizand cuplorii optici.
Demultiplexarea este realizata la receptor prin utilizarea unui filtru optic (si nu
electronic ca pana acum) care separa diferitele lungimi de unda pe diferiti
detectori.

Multiplexare cu divizarea lungimii de und WDM (Wavelength division
multiplexing)
Metoda de multiplexare TDM (time division multiplexing) cu divizarea
timpului este limitat pentru cerinele tot mai crescute de transmisii de mare
capacitate.
O alternativ interesant, pentru viteza de bii n jurul a 10 Gbps o
reprezint combinarea TDM cu WDM.
WDM permite un numr de canale care s trimit la diferite lungimi de
und n aceeai fibr, ntr-o singur direcie sau n ambele direcii, dublnd
capacitatea. Pot fi folosite fie ntre 2 - 10 canale care au o separare ntre ele de
lungime de und cuprins ntre 5 - 50 nm sau 5 100 canale cu lungimea de
und de separare ntre canale de 0,1 - 5 nm).

Tehnologia WDM (Wavelength Division Multiplexing) este o nou
tehnologie optic care ofera multiple lungimi de und la viteza de 10 Gbps pe
fibra optic, pe fiecare lungime de und.
Protocolul IP peste reele WDM unde pachetele IP sunt direct
transportate prin tehnologia WDM ofer infrastructur pentru urmtoarea
generaie Internet.[7]

WDM se bazeaza pe abilitatea unei fibre optice de a transporta mai
multe lungimi de unda diferite (culori) simultan, fara interferente mutuale.
Fiecare lungime de unda reprezinta un canal optic in fibra. Cateva metode
optice sunt disponibile pentru a combina canalele individuale intr-o fibra si de a
le extrage la punctul destinat de-a lungul unei retele. Tehnologia WDM a
evoluat astfel ca separatia lungimilor de unda ale canalelor poate fi foarte
micafractiuni de nm-dand nastere la DWDM (dense wavelength-division
multiplexing). Sunt deja disponibile pe piata retele in care fibre individuale
transporta mai mult decat 100 de canale optice independente, ca si acelea ce
transmit bidirectional in aceeasi fibra. Si acesta este doar inceputul.


Succesul DWDM se datoreaza in mare masura EDFA (amplificatorul cu
fibra dopata cu erbiu), un dispozitiv optic care utilizeaza energia unui laser de
pompaj al puterii pentru a amplifica toate semnalele lungimilor de unda
prezente la intrarea sa (intr-o banda ingusta de trecerecentrata la 1550 nm).
Prin amplificarea directa a semnalelor optice acest dispozitiv permite
construirea de retele de transmisie pe distante mari, cu putine componente
electronice sau deloc.

Caracteristici de baza ale WDM

Cresterea capacitatii daca o suporta o transmisie independenta de
zeci Gbps, atunci fibra suporta o transmisie care creste cu fiecare aditional
(crestere latime de banda);
Transparenta - fiecare canal de transmisie suporta orice format de
transmisie simultan si independent: informatie analogica, date digitale
sincrone, asincrone;
Rutare de lungimi de unda calea de transmisie a unui semnal poate fi
rutata (route / switch / cross-routing) prin conversia de la nodurile
intermediare ale retelei;
Scalabilitate adaugare usoara de echipamente, atunci cand e nevoie,
pentru marirea capacitatii si extinderii retelei.
Accesul multiplu cu divizarea canalului n lungime de und, canal care
este reprezentat de fibra optic, presupune o multiplexare cu diviziune n
domeniul frecvenelor optice, prin care ntr-o singur fibr exist mai multe ci
de comunicaie fiecare cu diferite lungimi de und.

Lrgimea de band important a fibrei optice este divizat n subbenzi de
lungimi de und (ci / canale) care nu se suprapun, astfel utilizatorii multiplii
pot transmite cu lungimi de und diferite.[7]
n figura 1.10 se vede c pentru realizarea legturii ntre emitor i
receptor se utilizeaz cte o pereche de fibre ntre fiecare cuplu de utilizatori,
pe cnd n cazul WDM prezentat n figura 1.11. Prin utilizarea la un capt al
reelei a unui multiplexor, iar la cellalt a unui demultiplexor comunicaia se
poate face pe o singur pereche de fibre.

Fig. 1.10 Transport pe fibra optic digital tradiional

Fig. 1.11 Transport pe fibra optic utiliznd WDM
WDM este o tehnologie care utilizeaz eficient limea de band a fibrei
optice permind semnalelor de la surse diferite s se propage independent,
ntr-o singur fibr optic. n cazul WDM transmitoarele optice sunt echipate
cu laseri reglai pe lungimi de und specifice avnd filtre optice la ieire ceea ce
permite multiplexarea pasiv a semnalelor optice ntr-o singur fibr.[7]
n sistemele WDM, fiecare canal optic rmne independent de celelalte
anale optice ca i cnd ar utiliza propria sa pereche de fibre. Sistemele WDM
digitale permit rate de bit i protocoale de acces independente pe aceeai fibr
optic, fapt extrem de important pentru dezvoltarea reelelor metropolitane pe
fibr optic. Se elimin astfel costul asociat cu conversiile ntre protocoalele
utilizate. Fiecare canal optic utiliznd un anumit protocol poate fi tratat
(multiplexat/demultiplexat) independent la capetele reelei de transmisie. De
aceea diferitele formate de date optice digitale, utiliznd diferite rate de date,
pot fi transmise n formatele lor iniiale prin aceeai fibr. De exemplu: gigabit
ethernet, Fibre Channel, ITU-R601 optical video, SONET, ATM, FDDI i alte date
n format optic se pot propaga toate n acelai timp ntr-o singur pereche de
fibre optice. Figura 1.12 prezint rata de bit i protocolul characteristic
tehnologiei WDM.

Fig. 1.12 Rata de bit i protocolul de acces pe fibra optic cu WDM.
Tehnologia WDM promite s elimine costul convertirii datelor dintr-un protocol
n altul. Sistemele WDM au fost dezvoltate pentru a completa tehnologiile de
reea existente i adaug noi capaciti pentru transportul datelor cu lrgime
de band mare. Este ateptat ca WDM s fie tehnologia central n reelele
totul optic viitoare.
Exist dou tipuri de tehnologii WDM utilizate n reelele actuale i anume:
multiplexarea cu divizarea dens a lungimii de und (Dense Wavelength
Division Multiplexing, DWDM) i multiplexarea cu divizarea lungimii de und cu
distana intercanal mare (Coarse Wavelength Division Multiplexing, CWDM).

DWDM - multiplexarea cu divizarea dens a lungimii de und

DWDM este o tehnologie WDM caracterizat prin faptul c distanarea
canalelor optice este mai mic (pn la aproximativ 0,4 nm), dect n cazul
CWDM (20 nm). DWDM permite existena unui numr mare de canale ntr-o
band optic specific. Benzile optice C i/sau L (figura 6) se sprijin pe
capacitatea de amplificare a lrgimii de band cu ajutorul tehnologiilor de
amplificare folosite la fibrele optice actuale.

Fig. 1.13 Regiunea de amplificare spectral a actualelor amplificatoare pe
fibr optic.
Tehnologiile DWDM necesit filtre pentru multiplexarea/demultiplexarea
optic precis care s furnizeze o distanare de 200 GHz, 100 GHz, 50 GHz sau
mai mic (adic 1,6 nm distan pentru sistemele cu 200 GHz i aproximativ 0,4
nm pentru sistemele distanate la 50 GHz). Datorit distanei mici ntre canale
i ferestrelor optice utilizate, sistemele DWDM cer un control precis pentru
stabilizarea laserilor pentru a evita alunecarea (drift) n afara unui canal optic
DWDM dat.
Obiectivul sistemelor DWDM este s grupeze ct de multe canale posibile n
poriunile de amplificare a spectrului optic, prezentate n fig. 1.14. Grila de
frecvene pentru sistemele DWDM este definit n recomandarea ITU-T
G.694.1.

Fig. 1.14 Regiunea lungimii de und a benzilor C i L DWDM
Prin mprirea costului amplificrilor la mai multe canale optice, DWDM
ofer o adevrat tehnologie eficient pentru reducerea costului n cazul unor
lrgimi de band mari, aplicaii de transport digital multicanal, care cer
amplificare mare necesar n cazul reelelor mari, regionale, respective
metropolitane.
DWDM s-a aplicat la nceput n transportul pe distan mare i regional. A
fost necesar folosirea la maxim a resurselor fibrelor reelelor optice.
Tehnologia DWDM a fost utilizat pentru a permite transmiterea a ct mai
multe canale de date printr-un numr minim de fibre i pentru amortizarea
costului echipamentului din sistemele DWDM pentru distane mari cu un
numr foarte mare de canale. Sunt acum disponibile sisteme DWDM de
distan mare care suport pn la 160 lungimi de und de 10-Gbps pe distane
de fibr de cteva mii de kilometri. n reelele metropolitane (MAN), resursele
fibrei au fost suficiente i nu a fost necesar pn n ultimii patru sau cinci ani
utilizarea eficient (cost-performan) a tehnologiei DWDM.
Sistemele DWDM digitale sunt proiectate special pentru a rspunde
necesitilor economice i tehnice ale aplicaiilor reelelor MAN. Deasemenea
ele permit divizarea i partajarea resurselor reelei. Un sistem DWDM digital
metropolitan este caracterizat de un cost sczut per canal i opereaz tipic
peste distane de 100 la 300 kilometri. Sistemele DWDM metropolitane actuale
pot combina mai mult de 30 de canale optice separate pe o singur pereche de
fibre optice.
Sarcina echipamentelor DWDM metropolitane este s accepte semnale
optice de la clieni la rate de bit i protocoale diferite (exemplu GbE, ATM, Fibre
Channel; 1,25 Gb/s, 622 Mb/s, 100Mb/s etc.), i s furnizeze conversia acestora
la ITU-T G.694.1 conform cu lungimile de und DWDM, anterior multiplexrii
lor prin filtrele DWDM pasive. Majoritatea echipamentelor pot accepta
semnale optice client n orice format, pe orice tip de fibr (exemplu fibra MM
850 nm, fibra SM 1310 nm, etc.).

Filtrarea pasiv DWDM

n implementarea sistemelor DWDM digitale metropolitane componentele
de filtrare DWDM pasive au un rol important. Sistemele DWDM necesit filter
precise pentru multiplexare/demultiplexare optic, pentru a furniza canale
distanate cu 200 GHz, 100 GHz, 50 GHz i mai puin. Mai mult, sistemele
DWDM metropolitane pot combina n exces 30 de lungimi de und ntr-o
singur pereche de fibre. Partea pasiv a sistemului DWDM conine filter
multiple trece band (FMTB). Tipic un FMTB/DWDM are trei sau patru canale
optice i are o atenuare optic mai mic dect n cazul utilizrii mai multor filter
individuale pentru fiecare canal n parte. FMTB sunt create prin combinarea
filtrelor grup de band larg cu filtre canal de band ngust. Prin utilizarea
acestei abordri, ntr-un sistem sunt utilizate de la 8 la 10 FMTB n loc de 30 sau
mai multe filtre de canal individuale. FMTB furnizeaz o conectivitate dedicat
a canalelor multiple ntre capetele reelei cu un singur filtru.
Utilizarea FMTB are drept rezultat cerine mai puin stricte, o proiectare a
reelei mai simpl i o atenuare optic sczut.





Avantajele DWDM metropolitan
Reelele de transport DWDM metropolitane digitale permit consolidarea
traficului de date i simplificarea stratului de transport n reea. Rezult
urmtoarele avantaje:

eficiena utilizrii fibrei ridicat;
gestiune i operaii (mux/demux) simplificate;
permite introducerea serviciilor rapide cu transmiterea unui antet
minimal;
accesul la stratul optic adaptabil la orice rat de bit sau format de
protocol;
ntrziere sczut, transport rapid pe fire a datelor transmise conform
unor protocoale optice naturale (GbE, Fibre channel);
disponibilitate mare i toleran mare la erori pentru livrarea
serviciilor critice (mission-critical service delivery);
reducerea complexitatii retelelor prin utilizarea unui numar mai mic
de echipamente;

CWDM - multiplexarea cu divizarea lungimii de und cu distana intercanal
mare

Costul tehnologiei WDM este legat direct de intervalul de band ntre canale.
Cum am vzut sistemele DWDM utilizeaz o distanare mic a canalelor astfel
nct costul amplificrii este mai mic deoarece acoper simultan mai multe
canale optice. Dezavantajul este c sistemele DWDM necesit laseri stabilizai
i filtre pasive costisitoare.
n contradicie cu DWDM unde scopul este maximizarea capacitii de
transmisie peste distane lungi, tehnologia CWDM utilizeaz o distanare a
canalelor mult mai mare i urmrete reducerea costului pentru reelele pe
distan scurt, fr amplificare. Distanarea lungimilor de und CWDM a fost
standardizat la 20 nm, care este suficient de larg pentru a se adapta uor la
variaia lungimii de und a laserilor nercii, cu cost sczut.
n iulie 2002, grila de frecvene CWDM ITU-T G.694.2 standard a fost definit i
este detaliat n figurea 1.15.

Fig. 1.15 Grila lungimilor de und CWDM ITU-T G.694.2
Toatea aceste lungimi de und pot fi utilizate printr-o alegere potrivit a
fibrei optice. Primele dou lungimi de und (1270 i 1290 nm ) sunt n regiunea
spectrului optic unde mprtierea Rayleigh creaz pierderi mai mari dect n
alt parte.
Sistemele care sunt dezvoltate s utilizeze ntregul spectru optic CWDM
incluznd banda E cunoscut ca o regiune cu atenuare mare a ionilor de
hydroxyl (OH), (water peak-WP region), folosesc complet spectrul de
multiplexare optic (full spectrum CWDM FS-CWDM). Aceste sisteme cu FS-
CWDM ofer 16 din 18 lungimi de und definite. Pierderea mare a primelor
dou lungimi de und este motivul pentru care sistemele FS-CWDM ofer tipic
doar 16 lungimi de und.

Avantajele CWDM

Sistemele CWDM realizeaz implementarea cu cost sczut datorit
unei combinaii de laseri nercii, toleran de selectare a lungimii de
und a laserului crescut (relaxed) i filtre trece banda largi. n plus laserii
CWDM consum mai puin putere i ocup mai puin spaiu pe plcile
circuitelor comparativ cu cei pentru DWDM ceea ce duce la un pre
sczut. Mai mult, filtrele pasive pentru multiplexare/demultiplexare
CWDM sunt mai puin complexe i au un cost mai sczut dect cele
echivalente DWDM. Sistemele CWDM furnizeaz o soluie de cost
eficient pentru accesul metropolitan i reele de distribuie pe distan
scurt care necesit o lime de band mai mic dect reelele de trafic
mare metropolitane/regionale i unde amplificarea optic nu este
necesar.
Printre alte avantaje ale CWDM se numr:
utilizarea unor laseri nercii de putere sczut i cost sczut
datorit distanrii mari a lungimilor de und i toleranei filtrrii;
pot tolera un drift al laserului de 6-8 nm;
cost sczut al filtrrii pasive datorit utilizrii doar a filtrrii grup de
band larg fr s fie necesar filtrarea canal fin.
Pana acum, deficientele tehnologiei CWDM includ:
lipsa suportului pentru servicii transport de 10 Gbit/s;
fara amplicare optica;
limitarea numarului de unde CWDM disponibile.

Aplicatii
Sistemele DWDM au fost utilizate intai in 1995, in reteaua la mare
distanta a AT&T. WDM a cunoscut de atunci o dezvoltare exploziva. La
inceputul anului 1996 in laboratoarele de cercetare a fost depasita capacitatea
de transport de 1Tbit/s pe o singura fibra. A inceput tera-era. Peste cinci ani
s-a demonstrat, in laborator, posibilitatea transmiterii a 10 Tbit/s, adica un
factor de crestere egal cu 100 per decada. La un debit de 1 Tbit/s se pot
transmite aproape 20 milioane canale numerice de voce sau 500.000 canale TV
(comprimate).
Odata cu cresterea capacitatii se reduce costul per canal vocal cu un
factor egal cu radical din cresterea capacitatii (regula Dixon- Clapp). Se
estimeaza ca la o crestere a capacitatii de 100 ori pe decada, costul transmisiei
se reduce de 10 ori. Ca urmare, distanta pe care se face transmisia intervine in
calculele economice tot mai putin (ca la Internet-accesul la un site e
independent de distanta). Cum service provider-ii sunt nevoiti sa furnizeze
capacitati crescute abonatilor individuali, si sa raspunda rapid cererilor de trafic
in continua schimbare, abordarea DWDM se va bucura de o utilizare larga si la
alte nivele de retea. Operatorii noi intrati pe piata si cativa transportatori locali
imbratiseaza deja utilizarea acestui sistem spre a descongestiona portiunile cu
trafic foarte ridicat din retelele proprii, in special de a furniza capacitati de
banda suplimentare pe legaturile dintre centrale.
Desi DWDM nu are un impact deosebit asupra operatorilor mari
existenti, care prefera inca sa introduca fibre noi, tehnologia incepe sa castige
teren in retele MAN. Aici apar produse care asigura protectia la nivel optic prin
folosirea arhitecturilor in inel sau plasa. Produsele concepute sa serveasca la
transferul de date (indeosebi trafic Internet) sunt interesante in special
deoarece datorita nivelului redus de protectie necesar, comparativ cu traficul
de voce, pot elimina multe din echipamentele necesare functiilor SDH. Se pot
face mai usor conexiuni optice la utilizatorii finali, sau se pot inchiria chiar
lungimi de unda.

Utilizarea DWDM pentru transmisii de date sub IP pe legaturi de fibra optica
este o alta aplicatie demonstrata a acestei tehnologii.

Descresterea dramatica a costului de transmisie, combinata cu cresterea fara
precedent a capacitatii de transport de informatie la nodurile retelei, ca si noile
statistici referitoare la traficul de date si Internet au dus la reevaluarea
arhitecturilor de retea pentru transmisiile la mare distanta. Sunt cercetate
arhitecturi noi, transparente la rata de biti, formatul de modulatie si protocol.
Aceste necesitati au stimulat progrese tehnologice pe fronturi variate, ca laseri
si filtre acordabile, corectoare dinamice de castig, multiplexoare optice cu
insertie/extractie (OADM) reconfigurabile la nivel de lungime de unda si
dispozitive de interconectare optice (OXC).
Dezvoltarea tehnologiilor DWDM va face posibila realizarea retelelor
complet optice care nu au nevoie sa regenereze semnalul electric in nici un
punct.
5. Codarea 8b/10b
8b/10b presupune un algoritm de codare a datelor transmise in care fiecare
B de date (8b) este convertit intr-un caracter de 10b. A fost inventat si patentat
de IBM. Acest tip de codare este folosita in transmisia datelor pe Fiber Channel
(viteze de pana la 1Gbps ), ESCON (200 Mbps) si Gigabit Ethernet. 8b/10b
suporta transmisie continua de date, cu un numar echilibrat de 1 si 0 in cod si
detecteaza erorile de transmisie pe un singur bit.[8]
Pentru a fi transmise pe interfete seriale de mare viteza, datele trebuie
codate inainte si decodate inainte de receptie. Procesul de codare asigura ca
exista secventa de sincronizare in sirul de date astfel incat receptorul sa poata
decoda corect informatia trimisa. Acest tip de codare imbunatateste si
caracteristicile liniei de transmisie, emisia facandu-se pe distante mai mari, cu
transmisie mai eficienta, fara erori.
Folosirea acestuil algoritm de codare adauga 25% overhead sau incarcare
fiecarui caracter sau 20% din canal este rezervat pentru overhead-ul creat de
metoda 8b/10b.[8]
Codand 8b de date in 10b de caractere de transmis pare a fi ineficient,
dar sirul de transmis are caracteristici superioare care fac transmisia sigura si cu
rate de erori mici. Astfel se codeaza informatia de clock in stream-ul de date.
Probleme ale semnalului de baza care determina utilizarea unui mecanism de
obtinere a semnalului de clock la receptor pentru o decodare corecta :
1. Secvente mari de 0
2. Secvente mari de 1
3. Semnalul nu este optimizat pentru transmisia pe mediul optic

Figura 1.16 Secvente mari de 0
Acest tip de codare foloseste 2 tipuri de caractere : speciale si de date.
Mecanismul este simplu : cei 5b cel mai putin semnificativi sunt codati intr-un
grup de 6b (portiunea 5b/6b) si cei 3 mai semnificativi biti codati intr-un grup
de 4b (portiunea 3b/4b). Aceste 2 parti de coduri sunt apoi concatenate si
transmise mai departe. Simbolurile de date sunt notate D.x.y. Acest standard
de codare a definit 12 simboluri speciale (caractere de control) care pot fi
indicate ca si conditii : start-of-frame, end-of-frame, link idle, skip si altele. Ele
sunt referite ca si K.x.y.[8]
Codarea 8b/9b se bazeaza pe codarea 5b/6b si 3b/4b.
Fie exemplul urmator care demonstreaza codarea unei secvente initiale :


Figura 1.17 Conversia hexadecimal in binar
1. Cifrele hexa sunt scrise in binar pe 8 biti si le sunt asignate, de la dreapta
la stanga, litere de la A la H.
2. Se face o impartire a sirului de 8b in 3 cei mai semnificativi si 5 cei mai
putin semnificativi
3. Apoi se inverseaza secventele intre ele
4. Secventa se va numi acum D 05.2 conform conventiei existente
5. Ordinea de transmisie va fi alfabetica, dar se vor introduce si cei 2 biti de
sincronizare, dupa cum va fi descris mai jos.


Figura 1.18 Ordinea de transmisie

Cei doi biti de sincronizare sunt adaugati dupa urmatoarele criterii :
1. RD Running Disparity = Numar de 1 Numar de 0
2. In functie de valoarea obtinuta pentru RD, se urmaresc tabelele
standardizate de mai jos pentru codarea 5b/6b si 3b/4b.

Figura 1.19 Tabela codarii 5b/6b

Figura 1.20 Tabela codarii 3b/4b

De retinut despre codarea 8b/10b :
a. Faciliteaza transmisia datelor pe distante mai mari si este mai
eficienta in determinarea erorilor
b. Introduce un overhead de 25% pentru fiecare caracter sau ocupa 20%
din banda totala
c. Este utilizata de multe protocoale cu performanta ridicata : ESCON,
FICON, Fibre Channel, Gigabit Ethernet optic si SSA.
RLL maxim in cadrul acestui tip de codare este de 5 caractere. Altfel
spus, o singura eroare in sirul de date codate la emisie poate, cel mult, genera o
eroare de lungime 5 caractere le decodare. Daca secventa de date este formata
binard in multi 1 sau 0, atunci la receptie pot aparea errori in detectia
corecta a informatiei datorita lipsei de sincronizare.
RLL reduce incertitudinea in ceea ce priveste timpul de sincronizare si
decoadare a datelor. Codurile Run Lenghth Limited au fost larg folosite la
cearea HardDisk-urillor in trecut, acum fiind intalinite CD-uri, DVD-uri pentru a
previne fenomenul de bit-slep.
La RLL, bitul 1 reprezinta o schimbare, iar bitul 0 nu. Deci, efectiv, RLL
intr-un sir de biti alternativi, reprezinta numarul de 1 sau 0 numarat consecutiv
pana la o alternanta de tipul on off .
Diferenta de viteza in ceea ce priveste comunicatia seriala si paralela a
acestui tip de codare este redusa, dar pe de alta parte, este mai realizabil in
implementarile single-chip in comparatie cu alte tipuri de coduri.
Codarea 64b/66b reprezinta o modulare a semnalului digital in banda de baza.
Ea transforma un sir de date de 64b intr-unul de 66b astfel incat sa asigure o
receptie corecta a informatiei la receptor. Incarcarea/overload-ul produsa/s de
aceasta metoda de codare este considerabil mai mic decat in cazul codarii
8b/10b.




6. Concluzii

Transmisia prin fibra optica de mare viteza a revolutionat si inca mai face
acest lucru in zilele noastre in domeniul comunicatiilor. Prin capacitatile,
parametrii si proprietatile sale caracteristice, comunicatiile de ordinul Gbps cu
ajutorul fibrei optice optimizeaza timpul de raspuns si comunicare intre
resurse, aducand un aport mare in ceea ce priveste eficienta. Costul si
distantele de transmisie sunt niste puncte cheie ce trebuie avute in vedere in
momentul in care se palnifica o arhitectura care se sa bazeze pe
interconectarea prin fibra optica.
Avantajele transmisiei prin fibra optica sunt : potenial enorm privind banda
de transmisie, und purttoare de frecven foarte mare, pierderi mici de
informaii, securitate crescut, neutre din punct de vedere electric.
7. Bibliografie

1. Agrawal, Govind : Fiber-optic communication systems.
2. Encyclopedia of Laser Physics and Technology
3. Vivek Alwayn : Fiber-Optic Technologies
4. George Constantinescu: Tipuri si parametrii ai fibrelor optice
5. www.cisco.netacad.net
6. www.google.com
7. http://www.marketwatch.ro/articol/547/WDM_o_revolutie_in_tehnica_
transmisiunilor
8. http://www.knowledgetransfer.net/dictionary/Storage/en/8b10b_encod
ing.htm

You might also like