2010 Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei Coordonator : Conf.Dr.Ing. Stefan Stancescu Masterand : Ing. Mihai Sbircea
Cuprins 1. Introducere 2. Aplicatii ale fibrei optice - HSFO 2.1 Telecomunicaii prin fibr optic 2.2 Senzori cu fibr optic 2.3 Alte utilizari 3. Tipuri si parametri ai fibrei optice 3.1 Fibrele multimode 3.2 Fibrele singlemode 3.3 Materiale pentru fibre optice 3.4 Moduri electromangnetice de propagare a luminii prin fibra optica 3.5 Gigabit Ethernet (1/10/100 Gbps) High Speed Fiber Optic 3.6 Rutere si Switch-uri cu interfete ce suporta 100GE 4. Wavelength division multiplexing si aplicatii 5. Codarea 8b/10b 6. Concluzii 7. Bibliografie
1. Introducere
Fibra optic este o fibr de sticl sau plastic care transport lumin de-a lungul su. Fibrele optice sunt folosite pe scar larg n domeniul telecomunicaiilor, unde permit transmisii pe distane mai mari i la lrgimi de band mai mari dect alte medii de comunicaie. Fibrele sunt utilizate n locul cablurilor de metal deoarece semnalul este transmis cu pierderi mai mici, i deoarece sunt imune la interferene electromagnetice. Fibrele optice sunt utilizate i pentru iluminat i transport imagine, permind astfel vizualizarea n zone nguste. Unele fibre optice proiectate special sunt utilizate n diverse alte aplicaii, inclusiv senzori i laseri. Lumina este dirijat prin miezul fibrei optice cu ajutorul reflexiei interne totale. Aceasta face fibra s se comporte ca ghid de und. Fibrele care suport mai multe ci de propagare sau moduri transversale se numesc fibre multimodale (MMF), iar cele ce suport un singur mod sunt fibre monomodale (SMF). Fibrele multimodale au n general un diametru mai mare al miezului i sunt utilizate n comunicaii pe distane mai scurte i n aplicaii n care trebuie transferat mult putere. Fibrele monomodale se utilizeaz pentru comunicaii pe distane de peste 550 m. Conectarea fibrelor optice una de alta este mai complex dect cea a cablurilor electrice. Capetele fibrei trebuie s fie atent tiate, i apoi unite fie mecanic fie prin sudare cu arc electric. Se utilizeaz conectori speciali pentru conexiuni ce pot fi nlturate. Prin fibr optic simpl nelegem un mediu optic transparent, de mare lungime, cu seciunea transversal circular simetric i indicele de refracie constant sau radial variabil, separat de un alt material cu indicele de refracie constant i mai mic, pentru ca la suprafaa de separare s se produc reflexia total a radiaiei luminoase, fr pierderi. O fibr optic poate fi asociat cu un ghid de und dielectric folosit pentru propagarea energiei electromagnetice la frecvene optice. [6]
2. Aplicatii ale fibrei optice HSFO
2.1 Telecomunicaii prin fibr optic
Fibra optic poate fi utilizat ca mediu de telecomunicaii i reele deoarece este flexibil i poate fi strns n cabluri. Este deosebit de avantajoas pentru comunicaii pe distane mari, deoarece lumina se propag prin fibr cu atenuare mic n comparaie cu cablurile electrice. Aceasta permite acoperirea de distane mari cu doar cteva repetoare. n plus, semnalele luminoase propagate n fibr pe fiecare canal pot fi modulate la viteze de pn la 111 gigabii pe secund. Fiecare fibr poate transmite mai multe canale independente, fiecare folosind o alt lungime de und a luminii (multiplexare cu diviziune a lungimii de und). Rata de transfer net (fr octei de overhead) este rata de transfer efectiv de date nmulit cu numrul de canale (de regul n numr de pn la 80 pentru sistemele cu multiplexare dens n lungimea de und la nivelul anului 2008). Recordul de transmisie prin fibr optic n laborator este deinut de Laboratoarele Bell Labs din Villarceaux, Frana, cu multiplexarea a 155 canale, fiecare de cte 100 Gbps pe o fibr de 7000 km.
Pe distane scurte, cum ar fi reeaua unei cldiri, fibra optic economisete spaiu n conductele de cablu deoarece o singur fibr poate transporta mai multe date dect un singur cablu electric. Fibra este imun i la interferenele electrice; nu exist cross-talk ntre semnalele de pe cabluri diferite i fibra optic nu culege zgomote electromagnetice din mediu. Cablurile de fibr optic nu conduc electricitate, aceasta fiind o bun soluie pentru protejarea echipamentelor de comunicaii aflate n medii de nalt tensiune cum ar fi centralele electrice, sau structurile metalice de comunicaii vulnerabile la trsnet. Ele pot fi utilizate i n medii n care sunt prezente gaze inflamabile, fr pericol de explozie. Interceptarea comunicaiilor este mai dificil prin comparaie cu conexiunile electrice, i exist fibre cu miez dublu concentric care fac interceptarea i mai dificil.
2.2 Senzori cu fibr optic
n unele aplicaii, se folosesc senzori care sunt ei nii fibre optice. n alte cazuri, fibra optic este utilizat pentru a conecta un senzor cu sistemul de msurare. n funcie de aplicaie, fibra optic se poate folosi deoarece este mic, sau pentru c n punctul ndeprtat de msurare nu exist energie electric, sau pentru c astfel se pot multiplexa mai muli senzori pe lungimea unei singure fibre prin folosirea de lungimi de und diferite pe fiecare senzor, sau prin detectarea ntrzierii suferite de lumin la trecerea prin fiecare senzor. Fibra optic se poate utiliza ca senzor de msurare a tensiunii, temperaturii, presiunii i a altor cantiti prin modificarea fibrei astfel nct cantitatea de msurat s moduleze intensitatea, faza, polarizarea, lungimea de und sau durata de trecere a luminii. Senzorii care pot varia intensitatea luminii sunt cei mai simpli, deoarece sunt necesare doar o surs i un detector.[1] Senzorii extrinseci utilizeaz un cablu de fibr optic, n mod normal multimodal, pentru a transmite lumin modulat fie de la un senzor de alt tip, fie de la un senzor electronic conectat la un transmitor optic. Un beneficiu major al senzorilor extrinseci este abilitatea lor de a ajunge n locuri altfel inaccesibile. Un exemplu l constituie msurarea temperaturii din interiorul motoarelor cu reacie ale avioanelor cu ajutorul unei fibre care transmite radiaii ntr-un pirometru aflat n afara motorului. Senzorii extrinseci pot fi utilizai n acelai fel pentru a msura temperatura intern a transformatoarelor electrice, unde cmpurile electromagnetice prezente fac imposibile alte tehnici de msurare. Senzorii extrinseci msoar i vibraii, rotaii, deplasri, viteze, acceleraii, momente ale forelor i tensiuni mecanice.
2.3 Alte utilizari
Fibra optic este folosit i n iluminat, ca ghid de lumin n aplicaii medicale i nu numai, n care este nevoie de lumin puternic pe un punct ascuns. n unele cldiri, fibra optic este utilizat pentru a direciona lumina solar de pe acoperi spre alte pri ale cldirii. Iluminarea cu fibr optic este folosit i n aplicaii decorative, la indicatoare, lucrri de art i n pomi de Crciun artificial. Magazinele Swarovski utilizeaz fibra optic pentru a ilumina cristalele expuse din mai multe unghiuri cu o singur surs de lumin. Un grup coerent de fibre se utilizeaz, uneori mpreun cu lentile, la un dispozitiv lung i subire de achiziionat imagini, numit endoscop, folosit pentru a vedea obiecte printr-o gaur mic. Endoscoapele medicale sunt utilizate pentru proceduri chirurgicale neinvazive (endoscopie). Endoscoapele industriale sunt utilizate la inspectarea unor puncte la care se ajunge greu, cum ar fi interioarele motoarelor cu reacie. n spectroscopie, cablurile de fibr optic sunt utilizate pentru a transmite lumina de la un spectrometru la o substan ce nu poate fi pus ea nsi n spectrometru, pentru a i se analiza compoziia. Un specrometru analizeaz substanele trecnd lumin prin ele i reflectnd lumin din ele. Cu fibr optic, un spectrometru poate fi folosit pentru a studia obiecte prea mari pentru a ncpea n el, gaze sau reacii ce au loc n vase sub presiune. O fibr optic dopat cu anumite elemente rare, cum ar fi erbiul se pot folosi ca mediu de amplificare pentru un laser sau amplificator optic. Fibra optic dopat cu elemente rare se poate folosi i pentru a amplifica semnale prin tierea unei scurte seciuni de fibr dopat i introducerea ei ntr-o linie de fibr obinuit. Fibra dopat este pompat optic cu o a doua lungime de und cuplat la linie. Lumina de ambele lungimi de und se transmite prin fibra dopat, care transfer energie de la a doua lungime de und la unda purttoare de semnal. Procesul care determin amplificarea este emisia stimulat. Fibrele optice dopate cu un deplasator de lungime de und folosesc la colectarea luminii de la un scintilator n experimentele de fizic. Fibra optic poate oferi alimentare cu energie (aproximativ un watt) unor dispozitive electronice aflate ntr-un mediu electric dificil.
3. Tipuri si parametri ai fibrei optice
O fibr optic este un ghid de und dielectric cilindric realizat din materiale cu pierderi mici, cum este sticla de siliciu SiO2. Fibra optic are un miez central (de raz a) n care se propag lumina (Fig.1.1). Miezul este nconjurat de un strat cu indice de refracie mai mic dect al miezului (de raz b). ntr-o astfel de fibr optic lumina poate fi ghidat cu pierderi foarte mici de doar 0,1 dB (3,6%).
Fig.1.1. Reprezentarea schematic a unei fibre optice
Exist dou tipuri de fibre optice:
1. Monomod (SMF-single mode fiber); 2. Multimod (MMF-multi mode fiber) , ce difer prin diametrul miezului prin care se transmite lumina. 3.1 Fibrele multimod, la rndul lor, sunt de dou tipuri: fibre multimod cu profilul indicelui de refracie n trepte (step index multi mode fiber); fibre multimod cu profilul indicelui de refracie gradient (graded index multi mode fiber). Fibra multimod cu profilul indicelui de refracie n trepte Diametrul miezului fibrei optice cu profilul indicelui de refracie n trepte este n limitele de la 100 pn la 200 m; valoarea indicelui de refracie n1 de-a lungul axei (la centrul miezului) este constant i descrete rapid (n trepte) la grania cu nveliul (fig.1.2).
Fig.1.2. Fibr optic multimod cu salt de indice de refracie Fibra multimod cu profilul indicelui de refracie gradient (fig.1.3). n fibra multimod gradient standard (50/125 sau 62.5/125) diametrul firului purttor de lumin este 50 i 62.5um, ce este cu un ordin mai mare dect lungimea undei de transmitere.
Fig.1.3. Fibr optic multimod cu profilul indicelui de refracie gradient Aceasta duce la propagarea diferitor tipuri de raze luminoase mode n toate cele trei ferestre de transparen (lungimile de und la care se transmite semnalul cu pierderi minime 850, 1310 i 1550 nm). Dou ferestre de transparen 850 i 1310 nm de obicei pentru transmiterea luminii folosesc fibra multimod.
3.2 Fibre monomod Dispersia cromatic este aleas de uniunea internaional a telecomunicaiilor (INU) n calitate de criteriu pentru clasificarea fibrelor monomod. Conform acestui criteriu, exist trei tipuri de fibre monomod: 1. Fibra monomod standard (SF), (tip G.652); 2. Fibra monomod cu dispersie deplasat nul (DSF), (tip G.653); 3. Fibra monomod cu dispersie deplasat (NZDSF), (tip G.655). n fibra monomod n trepte (SF) diametrul firului purttor de lumin alctuiete 8-10 um i este comparabil cu lungimea undei luminoase (fig.1.4). n astfel de fibr la o lungime de und a luminii destul de mare ( lungimea de und de tiere) se propag numai o singur raz (o singur mod). Regimul monomod n fibra monomod se realizeaz n ferestrele de transparen 1310 i 1550 nm.
Fig.1.4. fibr optic monomod standard
Propagarea numai a unei mode nltur dispersia intermodal i asigur o capacitate de transmisiune foarte nalt a fibrei monomod n aceste ferestre de transparen. Cel mai bun regim de propagare din punct de vedere a dispersiei se obine n apropierea lungimii de und 1310 nm, cnd dispersia cromatic este egal cu zero. Din punct de vedere al pierderilor aceasta nu este cea mai bun fereastr de transparen, n aceast fereastr pierderile alctuiesc 0.3 0.4 dB/km, n timp ce cea mai mic atenuare 0.2 0.25 dB/km se obine n fereastra 1550 nm. n fibra monomod cu dispersie deplasat nul (DSF) lungimea de und, la care dispersia rezultant se transform n zero lungimea de und a dispersiei nule lamda0 este deplasat n fereastra 1550 nm. O astfel de deplasare se obine datorit profilului indicelui de refracie special al fibrei. n aa mod, n fibra cu dispersie variabil se realizeaz cele mai bune caracteristici att pentru minimumul dispersiei, ct i pentru minim pierderi. De aceea un astfel de tip de fibr cel mai bine de folosit pentru construcia segmentelor mari cu distane ntre retranslatoare pn la 100 km i mai mult. Evident, unica lungime de und de lucru se ea aproape de 1550 nm. Fibra monomod cu dispersie deplasat nenul NZDSF spre deosebire de DSF este optimizat pentru transmiterea nu numai a unei lungimi de und, dar pentru a transmite cteva lungimi de und de odat (semnalul optic multiplex) i poate fi folosit mai efectiv la construcia magistralelor reelelor total optice reelele, n nodurile crora nu are loc diferite transformri optoelecronice la propagarea semnalului optic. Transmiterea semnalului multiplex la distane mari necesit folosirea amplificatoarelor optice liniare de band larg, care cel mai des ntrebuinate sunt aa numitele amplificatoare pe baza erbiumului pe baza fibrelor dopate cu erbium (EDFA). Amplificatoarele liniare de tipul EDFA pot amplifica efectiv semnalul n intervalul de lucru al su de la 1530 1560 nm. Lungimea de und pentru dispersia nul la fibra NZDSF, spre deosebire de fibra DSF, este n afara limitelor acestui interval, ce esenial micoreaz influena efectelor neliniare in jurul punctului dispersiei nule la propagarea ctorva lungimi de und. [4]
3.3 Materiale pentru fibrele optice
Pentru a obine variaia indicelui de refracie ntre miezul i cmaa fibrei optice sunt necesare, cel puin, dou materiale diferite transparente pentru lumin (n diapazonul de unde de la 0,8 m pn la 1,6 m. Pierderile de mprtiere i absorbie intrinsec ale acestor materiale trebuie s fie ct mai mici. Iar n cazul fibrelor cu indicele gradat aceste dou materiale trebuie s aib solubilitate reciproc n diapazon larg al concentraiei. Cel mai pe larg se utilizeaz urmtoarele materiale: - dioxidul de siliciu SiO2 pur i amestecuri ale acestuia cu ali oxizi n cantiti mici; - sticle multicompozite; - materiale plastice. Din punct de vedere al nivelului de producere a materialelor menionate este evident superioritatea polimerilor, care nu necesit temperaturi de lucru prea nalte. Dar caracteristicile optice ale fibrelor cu miezul i cmaa din materiale polimere sunt inferioare fa de acelea din sticl. Datorit acestui fapt, fibrele din material plastic se utilizeaz pentru transmisii la distane mici, de lime ngust a benzii, unde atenuarea semnalului de-a lungul fibrei are doar o importan secundar.[2] Sticla de cuar dioxidul de siliciu SiO2, material pentru ghiduri de und de nalt calitate (atenuare joas, banda de transmisie mare). Practic, ca dopani pentru majorarea indicelui de refracie al SiO2 pur se utilizeaz urmtoarele materiale: GeO2, P2O5, Al2O3, TiO2 ZrO2 . a. Pentru micorarea indicelui de refracie se folosesc B2O3 i F. Doparea cu Ge sporete mprtierea Rayleigh. Este avantajos de a folosi cuar curat ca miez i cuar dopat cu Flor ca nveli. n vid razele au viteza m/s, pe cnd n alte medii ele au o vitez puin mai mic, exprimat de
n c = == = , (1.1) unde n este indicele de refracie al mediului dat. Pentru aer i gaze n ~ 1, adic v ~ c. Pe cnd sticla, care poate avea multe compoziii, are i diferite viteze ale razelor. Pentru sticlele din SiO2 ce se folosesc n fibrele optice, indicele de refracie ia valori ntre 1,45 i 1,48. Cnd indicele de refracie pentru un ghid de unde optic este funcie de raza ghidului, expresia profilul indicelui poate fi utilizat pentru a descrie cum lumina se transmite prin ghidul de unde. Profilul indicelui indic cum se schimb indicele de refracie de la axa central a ghidului de unde la periferia lui sau nveli. Lumina se transmite sau se refract n conformitate cu acest profil. [4] Propagarea luminii n ghidul de unde depinde de profilul indicelui de refracie.
Fig.1.5. Reprezentarea grafic a trei tipuri diferite de profiluri a indicelor de refracie ce se propag prin miezul fibrelor optice Profilul indicelui din punct de vedere matematic poate fi descris cu formula: g 1 2 r n 1 2 , 0 r a n(r) a n , a r b
| | | | | | | |
| | | | = == =
\ \ \ \
(1.2) i suplimentar: n1 indicele de refracie al miezului (ghidului de unde); diferena relativ a indicilor de refracie; r distana de la axa central a fibrei n m; a raza miezului n m; g indice de profil; n2 indicele de refracie al nveliului. Expresia pentru diferena relativ a indicilor de refracie este legat cu apertura numeric (NA), sau cu ambii indici de refracie n1 i n2, n felul urmtor:
2 2 2 1 2 1 2 2 2 1 1 1 n n n n NA n , pntru 1 n n 2n 2n
= = << = = << = = << = = << . (1.3)
Pentru indicele de profil g, sunt cteva cazuri speciale ce trebuie menionate: g = 2, pentru profilul indicelui de refracie parabolic; g = , pentru prolul indicelui de refracie n trepte. Numai n ultimul caz (cnd g = ) indicele de refracie este constant: n(r) = n1 pe tot diametrul miezului. n cellalt caz, indicele de refracie se schimb treptat de la axa central a miezului (n1) de-a lungul diametrului pn nveli (n2). Profilurile, la care indicele de refracie se schimb, sunt numite profiluri gradiente ale indicelor de refracie. Cel mai des ntlnit profil gradat a indicelui este cnd g = 2 (parabolic), care tehnic asigur o propagare excelent a luminii n fibra multimod. [4]
3.4 Moduri electromagnetice de propagare a luminii prin fibra optic
Modele metode matematice i fizice de descriere a propagrii undelor electromagnetice ntr-un mediu arbitrar. n form matematic, teoria undelor electromagnetice sunt descrise de ctre Maxwell. Maxwell a artat c unda electromagnetic const din cmpul electric E i cmpul magnetic H, care variaz periodic i sunt perpendiculare reciproc. Moda este o soluie acceptabil a ecuaiilor lui Maxwell. Pentru simplitate, moda poate fi descris ca calea (traiectoria) posibil pe care unda o urmeaz, de exemplu, n fibra optic. Numrul maxim posibil de mode sau direcii ale energiei, care se pot propaga n fibr, este de la una pn la sute de mii. Cte moduri exact pot fi transmise pe o fibr se determin n dependen de proprietile geometrice (dimensiuni) i parametrii optici ale fibrei. Un mod determinat va transporta de asemenea o cantitate determinat de energie. Fibra folosit astzi este oricare, care transmite numai o mod (se numete monomod single-mode fiber), iar cea care transmite n general sute de mode (se numete multimod multimode fiber). Cnd lumina se introduce n fibr (aproape de sursa de lumin), diverse moduri vor transmite, ori prea mult, ori prea puin energie, n dependen de lumina injectat. De-a lungul direciei de propagare, energia se va transfera ntre diferite mode (se numete cuplarea modelor) pn cnd fiecare mod nu transmite cantitatea ei de energie determinat. Cnd lumina ajunge la aceast etap, se ntmpl o stare de regim staionar sau echivalena ntre mode. n fibra plastic, aceast se ntmpl dup civa metri de fibr. Pentru fibr de sticl de calitate nalt, aceasta se ntmpl dup cteva sute de metri pn la un kilometru. n general, modurile electromagnetice sunt distribuii ale cmpului electromagnetic n interiorul fibrei optice. Modul optic se exprim analitic, referindu-se la o soluie specific a ecuaiei undei n fibra optic care satisface condiiile de frontier. Modurile optice au proprietatea de a-i pstra distribuia spaial pe parcursul propagrii. O explicaie mai simpl este cnd lumina care se propag de-a lungul unei traiectorii particulare n limitele fibrei optice trebuie s aib frontul undei n faz cu sine nsui. Unda trebuie s fie n faz n punctele corespunztoare (de exemplu A i A1) ale ciclului, dup cum este reprezentat n fig.1.8. Adic ntre punctele de reflecie la interfeele miez i cma trebuie s fie un numr ntreg de lungimi de unde. Este evident c, datorit restriciei pentru traiectoriile ce pot avea loc, numrul de traiectorii posibile ale undei optice este finit.
Fig.1.8. Propagarea a mai multor moduri prin miezul fibrei optice, n punctele corespunztoare ale traiectoriei (de ex. A i A 1 ) fiecare mod trebuie s fie n faz cu sine nsui Multe moduri se propag prin fibra optic cu indice gradat pe o traiectorie sub form de spiral. De fapt, majoritatea modurilor nici o dat nu intersecteaz axa miezului fibrei pe parcursul propagrii, dup cum este reprezentat nfig.1.9:
Fig.1.9. Moduri elicoidale n fibra multimod care nu trec prin axa fibrei n procesul propagrii O proprietate foarte important a modurilor este c toate modurile care se propag prin fibra optic sunt ortogonale. n acest caz, pentru fibrele fr defecte, cu indicii de refracie uniformi, cu un paralelism perfect ntre frontierele miez-cma nu va avea loc interferena sau transferul de la un mod la altul, aceasta fiind principala cauz pentru restricia ca punctele corespunztoare ale traiectoriei modului s fie n faz cu sine nsei. n caz contrar, va avea loc interferena dintre moduri i ele nu se vor propaga. Modurile fibrei pot fi clasificate ca moduri ghidate, moduri de scurgere i moduri de radiaie. Transmisia informaiei prin sistemele de comunicaii prin fibre optice are loc doar datorit modurilor ghidate. Cnd lumina intr n fibra optic, pe lng modurile ghidate care se propag, inevitabil o parte din aceasta va intra i n cma. De asemenea, cnd sunt curbri ale fibrei sau imperfeciuni la interfaa miez-cma, lumina poate fi refractat din miez n cma. O parte considerabil va prsi repede cmaa i fibra, iar alt parte se va propaga la distane considerabile ca moduri ale cmii. ns scopul este de a exclude aceste moduri care au un aport considerabil la dispersie. Pentru a exclude aceste moduri nedorite ale cmii este necesar de a minimiza reflecia, respectiv i ghidarea, la interfaa cma- nveliul de protecie al fibrei. Practic, acest scop se realizeaz prin utilizarea nveliului de protecie al fibrei cu indicele de refracie mai mare dect al cmii.[4] Pe lng atare moduri ale cmii, mai sunt i moduri de scurgere, care nu satisfac condiiile de ghidare prin miez, dar totui parcurg distane considerabile. Acesta este cazul cnd modul este limitat ntre modul cmii i cel de frontier. De exemplu, n fibrele multimod acestea sunt razele oblice de un anumit tip. Dup parcurgerea unei anumite distane modurile date prsesc miezul, iar apoi i cmaa fibrei optice. Vitezele de grup ale modurilor de scurgere sunt mai mici dect ale modurilor de frontier, contribuind astfel la dispersia semnalului. Aceste moduri pot fi eliminate prin utilizarea unor curburi nguste ale fibrei, sub raze care permit trecerea doar a modurilor de frontier.
Avantajele transmisiei de informaii prin fibre optice:
1. potenial enorm privind banda de transmisie; 2. und purttoare de frecven foarte mare 3. pierderi mici de informaii 4. repetoarele pot fi eliminate; 5. securitate crescut pentru transmiterea de informaii: nu pot fi aflate datele transmise fr a afecta semnalul; 6. fibrele optice sunt neutre din punct de vedere electric ceea ce nu mai presupune utilizarea de antene sau legturi pentru potenialul de referin. De asemenea neutralitatea electric conduc la utilizarea cu succes a fibrelor optice n mediu ostil.
3.5 Gigabit Ethernet (1/10/100 Gbps) High Speed Fiber Optic
Versiunile de Gigabit Ethernet 1000BASE-SX si 1000BASE-LX ofera urmatoarele avantaje spre deosebire de UTP: Imunitate le zgomot Dimensiuni fizice reduse Latime de banda mai mare Cele 2 versiuni suporta transmisie Full-Duplex la 1250 Mbps pe 2 fire de fibra optica. Transmisia se bazeaza pe schema de criptare/incapsulare 8B/10B. Datorita headere-lor de incapsulare, rata de transfer a datelor este de 1 Gbps. Principalele deosebiri intre 1000BASE-LX si 1000BASE-SX sunt legate de concetori si de lungimea de unda a semnalului optic. 1000BASE-SX este utilizat la fibra optica multimodala, cu o lungime de unda aproape de IR( 770 860 nm). Standardul specifica distante intre 220m 550m. In practica, pentru o fibra si terminatii de calitate, acesta standar va functiona si pentru distante chiar mai mari si este des utilizat in interiorul cladirilor mari de birouri. 1000BASE-LX este un standard Gigabit Ethernet pentru fibra optica specificat in IEEE 802.3, care utilizeaza o lungime de unda mare a laserului (1,270-1,355 nm). Standardul este conceput sa functioneze pe distante de pana la 5 Km pe o fibra single mode de 10um. [5] 1000BASE-LX poate functiona pe toate tipurile de milti-mode fiber optic pentru segmente de lungime maxima de 550m. 10GBASE-SR(short range) este un tip de port pentru fibra multi-mode si utilizeaza lasere la 850 nm. Transmite date la o rata de 10.3125 Gbit/s pe distante de ordinul sutelor de metrii. 10GBASE-LR(long reach) este un tip de port pentru fibra multi-mode si utilizeaza lasere la 1310 nm. Transmite date la o rata de 10.3125 Gbit/s pe distante de zeci de Km. Mai exista si 10GBASE-LRM, -ER, -ZR, -LX4 cu variatii intre distantele de transmisie , cost si performanta. 3.6 Rutere si Switch-uri cu interfete ce suporta 100GE Dezvoltarea de rutere si switchuri cu interfete ce suporta 100Gbps nu este foarte usoara. Unul din motive este nevoia de a procesa stream-uri de pachete 100Gbit/s, fara reorganizare la nivel de IP in microflow-uri. Componenetele lor interne necesita calificare extensiva si co-design, astfel ca producatorii nu s-au sfiit in a sustine ca aceast milestone este inca destul de fragil in momentul de fata. [5] In ordinea cronologica, din punct de vedere al companiilor producatoare, a aparitiei actestor dispozitive intermediare de retea pe piata amintim: Alcatel-Lucent Brocade Communications Systems Cisco Systems Huawei Juniper Networks
4. Wavelength division multiplexing si aplicatii Multiplexare Prin multiplexare se pot transmite si receptiona mai multe semnale utilizand aceeasi fibra (figura 1.9). Acest lucru se poate obtine prin marcarea fiecarui semnal cu o eticheta ce poate fi recunoscuta de receptor. Se utilizeaza doua standarde de multiplexare: multiplexare prin divizarea frecventei (FDM) si multiplexarea prin divizarea timpului (TDM). In FDM, undele purtatoare au frecvente diferite si sunt modulate de diferite semnale. La receptor semnalele sunt identificate prin utilizarea unor filtre acordate pe frecventele undelor purtatoare. In TDM, se marcheaza diferite intervale de timp corespunzatoare esantioanelor corespunzatoare diferitelor semnale. Receptorul cauta fiecare semnal la timpul marcat.
In sistemele de comunicatii optice bazate pe modularea intensitatii, se poate realiza FDM prin utilizarea undelor sub purtatoare cu diferite frecvente. Undele subpurtatoare sunt identificate de receptor prin utilizarea unor filtre electronice sensibile la aceste frecvente. Este posibil ca pentru etichetele din multiplexarea FDM sa se utilizeze chiar valorile frecventelor radiatiei purtatoare.
Fig. 1.9 Transmisia informatiilor prin multiplexare Daca frecventele semnalelor purtatoare au valori mult diferite intre ele (diferente de sute GHz), multiplexarea este numita multiplexare prin divizarea lungimilor de unda (WDM). Un sistem WDM utilizeaza surse de lumina cu diferite lungimi de unda, fiecare modulata de un anumit semnal. Undele modulate sunt amestecate in fibra optica utilizand cuplorii optici. Demultiplexarea este realizata la receptor prin utilizarea unui filtru optic (si nu electronic ca pana acum) care separa diferitele lungimi de unda pe diferiti detectori.
Multiplexare cu divizarea lungimii de und WDM (Wavelength division multiplexing) Metoda de multiplexare TDM (time division multiplexing) cu divizarea timpului este limitat pentru cerinele tot mai crescute de transmisii de mare capacitate. O alternativ interesant, pentru viteza de bii n jurul a 10 Gbps o reprezint combinarea TDM cu WDM. WDM permite un numr de canale care s trimit la diferite lungimi de und n aceeai fibr, ntr-o singur direcie sau n ambele direcii, dublnd capacitatea. Pot fi folosite fie ntre 2 - 10 canale care au o separare ntre ele de lungime de und cuprins ntre 5 - 50 nm sau 5 100 canale cu lungimea de und de separare ntre canale de 0,1 - 5 nm).
Tehnologia WDM (Wavelength Division Multiplexing) este o nou tehnologie optic care ofera multiple lungimi de und la viteza de 10 Gbps pe fibra optic, pe fiecare lungime de und. Protocolul IP peste reele WDM unde pachetele IP sunt direct transportate prin tehnologia WDM ofer infrastructur pentru urmtoarea generaie Internet.[7]
WDM se bazeaza pe abilitatea unei fibre optice de a transporta mai multe lungimi de unda diferite (culori) simultan, fara interferente mutuale. Fiecare lungime de unda reprezinta un canal optic in fibra. Cateva metode optice sunt disponibile pentru a combina canalele individuale intr-o fibra si de a le extrage la punctul destinat de-a lungul unei retele. Tehnologia WDM a evoluat astfel ca separatia lungimilor de unda ale canalelor poate fi foarte micafractiuni de nm-dand nastere la DWDM (dense wavelength-division multiplexing). Sunt deja disponibile pe piata retele in care fibre individuale transporta mai mult decat 100 de canale optice independente, ca si acelea ce transmit bidirectional in aceeasi fibra. Si acesta este doar inceputul.
Succesul DWDM se datoreaza in mare masura EDFA (amplificatorul cu fibra dopata cu erbiu), un dispozitiv optic care utilizeaza energia unui laser de pompaj al puterii pentru a amplifica toate semnalele lungimilor de unda prezente la intrarea sa (intr-o banda ingusta de trecerecentrata la 1550 nm). Prin amplificarea directa a semnalelor optice acest dispozitiv permite construirea de retele de transmisie pe distante mari, cu putine componente electronice sau deloc.
Caracteristici de baza ale WDM
Cresterea capacitatii daca o suporta o transmisie independenta de zeci Gbps, atunci fibra suporta o transmisie care creste cu fiecare aditional (crestere latime de banda); Transparenta - fiecare canal de transmisie suporta orice format de transmisie simultan si independent: informatie analogica, date digitale sincrone, asincrone; Rutare de lungimi de unda calea de transmisie a unui semnal poate fi rutata (route / switch / cross-routing) prin conversia de la nodurile intermediare ale retelei; Scalabilitate adaugare usoara de echipamente, atunci cand e nevoie, pentru marirea capacitatii si extinderii retelei. Accesul multiplu cu divizarea canalului n lungime de und, canal care este reprezentat de fibra optic, presupune o multiplexare cu diviziune n domeniul frecvenelor optice, prin care ntr-o singur fibr exist mai multe ci de comunicaie fiecare cu diferite lungimi de und.
Lrgimea de band important a fibrei optice este divizat n subbenzi de lungimi de und (ci / canale) care nu se suprapun, astfel utilizatorii multiplii pot transmite cu lungimi de und diferite.[7] n figura 1.10 se vede c pentru realizarea legturii ntre emitor i receptor se utilizeaz cte o pereche de fibre ntre fiecare cuplu de utilizatori, pe cnd n cazul WDM prezentat n figura 1.11. Prin utilizarea la un capt al reelei a unui multiplexor, iar la cellalt a unui demultiplexor comunicaia se poate face pe o singur pereche de fibre.
Fig. 1.10 Transport pe fibra optic digital tradiional
Fig. 1.11 Transport pe fibra optic utiliznd WDM WDM este o tehnologie care utilizeaz eficient limea de band a fibrei optice permind semnalelor de la surse diferite s se propage independent, ntr-o singur fibr optic. n cazul WDM transmitoarele optice sunt echipate cu laseri reglai pe lungimi de und specifice avnd filtre optice la ieire ceea ce permite multiplexarea pasiv a semnalelor optice ntr-o singur fibr.[7] n sistemele WDM, fiecare canal optic rmne independent de celelalte anale optice ca i cnd ar utiliza propria sa pereche de fibre. Sistemele WDM digitale permit rate de bit i protocoale de acces independente pe aceeai fibr optic, fapt extrem de important pentru dezvoltarea reelelor metropolitane pe fibr optic. Se elimin astfel costul asociat cu conversiile ntre protocoalele utilizate. Fiecare canal optic utiliznd un anumit protocol poate fi tratat (multiplexat/demultiplexat) independent la capetele reelei de transmisie. De aceea diferitele formate de date optice digitale, utiliznd diferite rate de date, pot fi transmise n formatele lor iniiale prin aceeai fibr. De exemplu: gigabit ethernet, Fibre Channel, ITU-R601 optical video, SONET, ATM, FDDI i alte date n format optic se pot propaga toate n acelai timp ntr-o singur pereche de fibre optice. Figura 1.12 prezint rata de bit i protocolul characteristic tehnologiei WDM.
Fig. 1.12 Rata de bit i protocolul de acces pe fibra optic cu WDM. Tehnologia WDM promite s elimine costul convertirii datelor dintr-un protocol n altul. Sistemele WDM au fost dezvoltate pentru a completa tehnologiile de reea existente i adaug noi capaciti pentru transportul datelor cu lrgime de band mare. Este ateptat ca WDM s fie tehnologia central n reelele totul optic viitoare. Exist dou tipuri de tehnologii WDM utilizate n reelele actuale i anume: multiplexarea cu divizarea dens a lungimii de und (Dense Wavelength Division Multiplexing, DWDM) i multiplexarea cu divizarea lungimii de und cu distana intercanal mare (Coarse Wavelength Division Multiplexing, CWDM).
DWDM - multiplexarea cu divizarea dens a lungimii de und
DWDM este o tehnologie WDM caracterizat prin faptul c distanarea canalelor optice este mai mic (pn la aproximativ 0,4 nm), dect n cazul CWDM (20 nm). DWDM permite existena unui numr mare de canale ntr-o band optic specific. Benzile optice C i/sau L (figura 6) se sprijin pe capacitatea de amplificare a lrgimii de band cu ajutorul tehnologiilor de amplificare folosite la fibrele optice actuale.
Fig. 1.13 Regiunea de amplificare spectral a actualelor amplificatoare pe fibr optic. Tehnologiile DWDM necesit filtre pentru multiplexarea/demultiplexarea optic precis care s furnizeze o distanare de 200 GHz, 100 GHz, 50 GHz sau mai mic (adic 1,6 nm distan pentru sistemele cu 200 GHz i aproximativ 0,4 nm pentru sistemele distanate la 50 GHz). Datorit distanei mici ntre canale i ferestrelor optice utilizate, sistemele DWDM cer un control precis pentru stabilizarea laserilor pentru a evita alunecarea (drift) n afara unui canal optic DWDM dat. Obiectivul sistemelor DWDM este s grupeze ct de multe canale posibile n poriunile de amplificare a spectrului optic, prezentate n fig. 1.14. Grila de frecvene pentru sistemele DWDM este definit n recomandarea ITU-T G.694.1.
Fig. 1.14 Regiunea lungimii de und a benzilor C i L DWDM Prin mprirea costului amplificrilor la mai multe canale optice, DWDM ofer o adevrat tehnologie eficient pentru reducerea costului n cazul unor lrgimi de band mari, aplicaii de transport digital multicanal, care cer amplificare mare necesar n cazul reelelor mari, regionale, respective metropolitane. DWDM s-a aplicat la nceput n transportul pe distan mare i regional. A fost necesar folosirea la maxim a resurselor fibrelor reelelor optice. Tehnologia DWDM a fost utilizat pentru a permite transmiterea a ct mai multe canale de date printr-un numr minim de fibre i pentru amortizarea costului echipamentului din sistemele DWDM pentru distane mari cu un numr foarte mare de canale. Sunt acum disponibile sisteme DWDM de distan mare care suport pn la 160 lungimi de und de 10-Gbps pe distane de fibr de cteva mii de kilometri. n reelele metropolitane (MAN), resursele fibrei au fost suficiente i nu a fost necesar pn n ultimii patru sau cinci ani utilizarea eficient (cost-performan) a tehnologiei DWDM. Sistemele DWDM digitale sunt proiectate special pentru a rspunde necesitilor economice i tehnice ale aplicaiilor reelelor MAN. Deasemenea ele permit divizarea i partajarea resurselor reelei. Un sistem DWDM digital metropolitan este caracterizat de un cost sczut per canal i opereaz tipic peste distane de 100 la 300 kilometri. Sistemele DWDM metropolitane actuale pot combina mai mult de 30 de canale optice separate pe o singur pereche de fibre optice. Sarcina echipamentelor DWDM metropolitane este s accepte semnale optice de la clieni la rate de bit i protocoale diferite (exemplu GbE, ATM, Fibre Channel; 1,25 Gb/s, 622 Mb/s, 100Mb/s etc.), i s furnizeze conversia acestora la ITU-T G.694.1 conform cu lungimile de und DWDM, anterior multiplexrii lor prin filtrele DWDM pasive. Majoritatea echipamentelor pot accepta semnale optice client n orice format, pe orice tip de fibr (exemplu fibra MM 850 nm, fibra SM 1310 nm, etc.).
Filtrarea pasiv DWDM
n implementarea sistemelor DWDM digitale metropolitane componentele de filtrare DWDM pasive au un rol important. Sistemele DWDM necesit filter precise pentru multiplexare/demultiplexare optic, pentru a furniza canale distanate cu 200 GHz, 100 GHz, 50 GHz i mai puin. Mai mult, sistemele DWDM metropolitane pot combina n exces 30 de lungimi de und ntr-o singur pereche de fibre. Partea pasiv a sistemului DWDM conine filter multiple trece band (FMTB). Tipic un FMTB/DWDM are trei sau patru canale optice i are o atenuare optic mai mic dect n cazul utilizrii mai multor filter individuale pentru fiecare canal n parte. FMTB sunt create prin combinarea filtrelor grup de band larg cu filtre canal de band ngust. Prin utilizarea acestei abordri, ntr-un sistem sunt utilizate de la 8 la 10 FMTB n loc de 30 sau mai multe filtre de canal individuale. FMTB furnizeaz o conectivitate dedicat a canalelor multiple ntre capetele reelei cu un singur filtru. Utilizarea FMTB are drept rezultat cerine mai puin stricte, o proiectare a reelei mai simpl i o atenuare optic sczut.
Avantajele DWDM metropolitan Reelele de transport DWDM metropolitane digitale permit consolidarea traficului de date i simplificarea stratului de transport n reea. Rezult urmtoarele avantaje:
eficiena utilizrii fibrei ridicat; gestiune i operaii (mux/demux) simplificate; permite introducerea serviciilor rapide cu transmiterea unui antet minimal; accesul la stratul optic adaptabil la orice rat de bit sau format de protocol; ntrziere sczut, transport rapid pe fire a datelor transmise conform unor protocoale optice naturale (GbE, Fibre channel); disponibilitate mare i toleran mare la erori pentru livrarea serviciilor critice (mission-critical service delivery); reducerea complexitatii retelelor prin utilizarea unui numar mai mic de echipamente;
CWDM - multiplexarea cu divizarea lungimii de und cu distana intercanal mare
Costul tehnologiei WDM este legat direct de intervalul de band ntre canale. Cum am vzut sistemele DWDM utilizeaz o distanare mic a canalelor astfel nct costul amplificrii este mai mic deoarece acoper simultan mai multe canale optice. Dezavantajul este c sistemele DWDM necesit laseri stabilizai i filtre pasive costisitoare. n contradicie cu DWDM unde scopul este maximizarea capacitii de transmisie peste distane lungi, tehnologia CWDM utilizeaz o distanare a canalelor mult mai mare i urmrete reducerea costului pentru reelele pe distan scurt, fr amplificare. Distanarea lungimilor de und CWDM a fost standardizat la 20 nm, care este suficient de larg pentru a se adapta uor la variaia lungimii de und a laserilor nercii, cu cost sczut. n iulie 2002, grila de frecvene CWDM ITU-T G.694.2 standard a fost definit i este detaliat n figurea 1.15.
Fig. 1.15 Grila lungimilor de und CWDM ITU-T G.694.2 Toatea aceste lungimi de und pot fi utilizate printr-o alegere potrivit a fibrei optice. Primele dou lungimi de und (1270 i 1290 nm ) sunt n regiunea spectrului optic unde mprtierea Rayleigh creaz pierderi mai mari dect n alt parte. Sistemele care sunt dezvoltate s utilizeze ntregul spectru optic CWDM incluznd banda E cunoscut ca o regiune cu atenuare mare a ionilor de hydroxyl (OH), (water peak-WP region), folosesc complet spectrul de multiplexare optic (full spectrum CWDM FS-CWDM). Aceste sisteme cu FS- CWDM ofer 16 din 18 lungimi de und definite. Pierderea mare a primelor dou lungimi de und este motivul pentru care sistemele FS-CWDM ofer tipic doar 16 lungimi de und.
Avantajele CWDM
Sistemele CWDM realizeaz implementarea cu cost sczut datorit unei combinaii de laseri nercii, toleran de selectare a lungimii de und a laserului crescut (relaxed) i filtre trece banda largi. n plus laserii CWDM consum mai puin putere i ocup mai puin spaiu pe plcile circuitelor comparativ cu cei pentru DWDM ceea ce duce la un pre sczut. Mai mult, filtrele pasive pentru multiplexare/demultiplexare CWDM sunt mai puin complexe i au un cost mai sczut dect cele echivalente DWDM. Sistemele CWDM furnizeaz o soluie de cost eficient pentru accesul metropolitan i reele de distribuie pe distan scurt care necesit o lime de band mai mic dect reelele de trafic mare metropolitane/regionale i unde amplificarea optic nu este necesar. Printre alte avantaje ale CWDM se numr: utilizarea unor laseri nercii de putere sczut i cost sczut datorit distanrii mari a lungimilor de und i toleranei filtrrii; pot tolera un drift al laserului de 6-8 nm; cost sczut al filtrrii pasive datorit utilizrii doar a filtrrii grup de band larg fr s fie necesar filtrarea canal fin. Pana acum, deficientele tehnologiei CWDM includ: lipsa suportului pentru servicii transport de 10 Gbit/s; fara amplicare optica; limitarea numarului de unde CWDM disponibile.
Aplicatii Sistemele DWDM au fost utilizate intai in 1995, in reteaua la mare distanta a AT&T. WDM a cunoscut de atunci o dezvoltare exploziva. La inceputul anului 1996 in laboratoarele de cercetare a fost depasita capacitatea de transport de 1Tbit/s pe o singura fibra. A inceput tera-era. Peste cinci ani s-a demonstrat, in laborator, posibilitatea transmiterii a 10 Tbit/s, adica un factor de crestere egal cu 100 per decada. La un debit de 1 Tbit/s se pot transmite aproape 20 milioane canale numerice de voce sau 500.000 canale TV (comprimate). Odata cu cresterea capacitatii se reduce costul per canal vocal cu un factor egal cu radical din cresterea capacitatii (regula Dixon- Clapp). Se estimeaza ca la o crestere a capacitatii de 100 ori pe decada, costul transmisiei se reduce de 10 ori. Ca urmare, distanta pe care se face transmisia intervine in calculele economice tot mai putin (ca la Internet-accesul la un site e independent de distanta). Cum service provider-ii sunt nevoiti sa furnizeze capacitati crescute abonatilor individuali, si sa raspunda rapid cererilor de trafic in continua schimbare, abordarea DWDM se va bucura de o utilizare larga si la alte nivele de retea. Operatorii noi intrati pe piata si cativa transportatori locali imbratiseaza deja utilizarea acestui sistem spre a descongestiona portiunile cu trafic foarte ridicat din retelele proprii, in special de a furniza capacitati de banda suplimentare pe legaturile dintre centrale. Desi DWDM nu are un impact deosebit asupra operatorilor mari existenti, care prefera inca sa introduca fibre noi, tehnologia incepe sa castige teren in retele MAN. Aici apar produse care asigura protectia la nivel optic prin folosirea arhitecturilor in inel sau plasa. Produsele concepute sa serveasca la transferul de date (indeosebi trafic Internet) sunt interesante in special deoarece datorita nivelului redus de protectie necesar, comparativ cu traficul de voce, pot elimina multe din echipamentele necesare functiilor SDH. Se pot face mai usor conexiuni optice la utilizatorii finali, sau se pot inchiria chiar lungimi de unda.
Utilizarea DWDM pentru transmisii de date sub IP pe legaturi de fibra optica este o alta aplicatie demonstrata a acestei tehnologii.
Descresterea dramatica a costului de transmisie, combinata cu cresterea fara precedent a capacitatii de transport de informatie la nodurile retelei, ca si noile statistici referitoare la traficul de date si Internet au dus la reevaluarea arhitecturilor de retea pentru transmisiile la mare distanta. Sunt cercetate arhitecturi noi, transparente la rata de biti, formatul de modulatie si protocol. Aceste necesitati au stimulat progrese tehnologice pe fronturi variate, ca laseri si filtre acordabile, corectoare dinamice de castig, multiplexoare optice cu insertie/extractie (OADM) reconfigurabile la nivel de lungime de unda si dispozitive de interconectare optice (OXC). Dezvoltarea tehnologiilor DWDM va face posibila realizarea retelelor complet optice care nu au nevoie sa regenereze semnalul electric in nici un punct. 5. Codarea 8b/10b 8b/10b presupune un algoritm de codare a datelor transmise in care fiecare B de date (8b) este convertit intr-un caracter de 10b. A fost inventat si patentat de IBM. Acest tip de codare este folosita in transmisia datelor pe Fiber Channel (viteze de pana la 1Gbps ), ESCON (200 Mbps) si Gigabit Ethernet. 8b/10b suporta transmisie continua de date, cu un numar echilibrat de 1 si 0 in cod si detecteaza erorile de transmisie pe un singur bit.[8] Pentru a fi transmise pe interfete seriale de mare viteza, datele trebuie codate inainte si decodate inainte de receptie. Procesul de codare asigura ca exista secventa de sincronizare in sirul de date astfel incat receptorul sa poata decoda corect informatia trimisa. Acest tip de codare imbunatateste si caracteristicile liniei de transmisie, emisia facandu-se pe distante mai mari, cu transmisie mai eficienta, fara erori. Folosirea acestuil algoritm de codare adauga 25% overhead sau incarcare fiecarui caracter sau 20% din canal este rezervat pentru overhead-ul creat de metoda 8b/10b.[8] Codand 8b de date in 10b de caractere de transmis pare a fi ineficient, dar sirul de transmis are caracteristici superioare care fac transmisia sigura si cu rate de erori mici. Astfel se codeaza informatia de clock in stream-ul de date. Probleme ale semnalului de baza care determina utilizarea unui mecanism de obtinere a semnalului de clock la receptor pentru o decodare corecta : 1. Secvente mari de 0 2. Secvente mari de 1 3. Semnalul nu este optimizat pentru transmisia pe mediul optic
Figura 1.16 Secvente mari de 0 Acest tip de codare foloseste 2 tipuri de caractere : speciale si de date. Mecanismul este simplu : cei 5b cel mai putin semnificativi sunt codati intr-un grup de 6b (portiunea 5b/6b) si cei 3 mai semnificativi biti codati intr-un grup de 4b (portiunea 3b/4b). Aceste 2 parti de coduri sunt apoi concatenate si transmise mai departe. Simbolurile de date sunt notate D.x.y. Acest standard de codare a definit 12 simboluri speciale (caractere de control) care pot fi indicate ca si conditii : start-of-frame, end-of-frame, link idle, skip si altele. Ele sunt referite ca si K.x.y.[8] Codarea 8b/9b se bazeaza pe codarea 5b/6b si 3b/4b. Fie exemplul urmator care demonstreaza codarea unei secvente initiale :
Figura 1.17 Conversia hexadecimal in binar 1. Cifrele hexa sunt scrise in binar pe 8 biti si le sunt asignate, de la dreapta la stanga, litere de la A la H. 2. Se face o impartire a sirului de 8b in 3 cei mai semnificativi si 5 cei mai putin semnificativi 3. Apoi se inverseaza secventele intre ele 4. Secventa se va numi acum D 05.2 conform conventiei existente 5. Ordinea de transmisie va fi alfabetica, dar se vor introduce si cei 2 biti de sincronizare, dupa cum va fi descris mai jos.
Figura 1.18 Ordinea de transmisie
Cei doi biti de sincronizare sunt adaugati dupa urmatoarele criterii : 1. RD Running Disparity = Numar de 1 Numar de 0 2. In functie de valoarea obtinuta pentru RD, se urmaresc tabelele standardizate de mai jos pentru codarea 5b/6b si 3b/4b.
Figura 1.19 Tabela codarii 5b/6b
Figura 1.20 Tabela codarii 3b/4b
De retinut despre codarea 8b/10b : a. Faciliteaza transmisia datelor pe distante mai mari si este mai eficienta in determinarea erorilor b. Introduce un overhead de 25% pentru fiecare caracter sau ocupa 20% din banda totala c. Este utilizata de multe protocoale cu performanta ridicata : ESCON, FICON, Fibre Channel, Gigabit Ethernet optic si SSA. RLL maxim in cadrul acestui tip de codare este de 5 caractere. Altfel spus, o singura eroare in sirul de date codate la emisie poate, cel mult, genera o eroare de lungime 5 caractere le decodare. Daca secventa de date este formata binard in multi 1 sau 0, atunci la receptie pot aparea errori in detectia corecta a informatiei datorita lipsei de sincronizare. RLL reduce incertitudinea in ceea ce priveste timpul de sincronizare si decoadare a datelor. Codurile Run Lenghth Limited au fost larg folosite la cearea HardDisk-urillor in trecut, acum fiind intalinite CD-uri, DVD-uri pentru a previne fenomenul de bit-slep. La RLL, bitul 1 reprezinta o schimbare, iar bitul 0 nu. Deci, efectiv, RLL intr-un sir de biti alternativi, reprezinta numarul de 1 sau 0 numarat consecutiv pana la o alternanta de tipul on off . Diferenta de viteza in ceea ce priveste comunicatia seriala si paralela a acestui tip de codare este redusa, dar pe de alta parte, este mai realizabil in implementarile single-chip in comparatie cu alte tipuri de coduri. Codarea 64b/66b reprezinta o modulare a semnalului digital in banda de baza. Ea transforma un sir de date de 64b intr-unul de 66b astfel incat sa asigure o receptie corecta a informatiei la receptor. Incarcarea/overload-ul produsa/s de aceasta metoda de codare este considerabil mai mic decat in cazul codarii 8b/10b.
6. Concluzii
Transmisia prin fibra optica de mare viteza a revolutionat si inca mai face acest lucru in zilele noastre in domeniul comunicatiilor. Prin capacitatile, parametrii si proprietatile sale caracteristice, comunicatiile de ordinul Gbps cu ajutorul fibrei optice optimizeaza timpul de raspuns si comunicare intre resurse, aducand un aport mare in ceea ce priveste eficienta. Costul si distantele de transmisie sunt niste puncte cheie ce trebuie avute in vedere in momentul in care se palnifica o arhitectura care se sa bazeze pe interconectarea prin fibra optica. Avantajele transmisiei prin fibra optica sunt : potenial enorm privind banda de transmisie, und purttoare de frecven foarte mare, pierderi mici de informaii, securitate crescut, neutre din punct de vedere electric. 7. Bibliografie
1. Agrawal, Govind : Fiber-optic communication systems. 2. Encyclopedia of Laser Physics and Technology 3. Vivek Alwayn : Fiber-Optic Technologies 4. George Constantinescu: Tipuri si parametrii ai fibrelor optice 5. www.cisco.netacad.net 6. www.google.com 7. http://www.marketwatch.ro/articol/547/WDM_o_revolutie_in_tehnica_ transmisiunilor 8. http://www.knowledgetransfer.net/dictionary/Storage/en/8b10b_encod ing.htm