Ion Minulescu Nihil Asculta!...

Nisipul aleii Trosneste ca focul din vatra, Si treptele scarii de piatra Saruta pantofii femeii Ce bate grabita la poarta Cu degete-absente de statuie sparta... Priveste!... Tacerea coboara-n spirale Rotunde si-ovale, Ca niste confeti de-aceeasi culoare... Aleea-i o strada cu doua canale n loc de trotuare, Castanii par maturi proptite de zid, Iar scara de piatra (n loc sa se urce) Coboara cu treptele-n vid... Priveste si-asculta Ce liniste goala... Solemna... Si muta!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Desteapta-te, frate, si nu mai visa, C-afara nu-i nimeni Nimic din ce-ai vrea O data macar sa mai fie... E numai femeia din fotografie, O mapa cu "lied!-uri" de Grieg pe pian Si fumul ce urca din pipa-n tavan...