Moartea lui Mihai Viteazul de Dimitrie Bolintineanu

Pe cmpia Turzii, pe un verde plai, Tab!r! o"tirea marelui Mihai. Acolo, n cortu-i, domnul se gnde"te: Fericirea #!rii inima-i r!pe"te. Are-o presim#ire ce l-a turburat $i pe mna-i mndr! capul a plecat. n de"ert speran#a inima-i r!sfa#!; Lacrimile ud! gnditoarea-i fa#!. naintea celor ce l ocolea, Cu o mant! d-aur el se ascundea. C!tre c!pitanii ce l nconjoar!: - "Dragii mei! Ierta#i-mi ast! l!crimioar!! E o sl!biciune de care ro"esc To#i c#i au un suflet tare, b!rb!tesc. ns! sunt minute cnd natura cere De la cel mai tare partea-i de durere... Ast!zi pot s! num!r mai la nou! ani De cnd noi ne batem cu at#i du"mani. Este-adev!rat, am f!cut, n lume, Neamului acesta cel mai mare nume. ns!, ce-i m!rirea, f!r! de folos? Ceea ce-i n noapte focul mincinos! Singur! m!rirea nu-i destul!toare, Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare. Cte mii de inimi moartea n-a-nghe#at? $i n cte case dorul n-a intrat? %ara este-n lacrimi "i se pustie"te. Floarea tinerimii cmpul nvele"te. $i n raza slavei unde str!lucim, V!z, pe nesim#ite noi ne mistuim! Ast!zi lupta noastr! orice lupt! curm!; Ea va fi lovirea cea mai de pe urm!. Ast!zi este timpul ca s! ispr!vim. Sau romni ne pierdem, sau romni tr!im!" Asfel le vorbe"te... Dar doi soli sosir!, Doi trimi"i ai Bastei. Capii to#i ie"ir!. - "Basta v! trimite? Spune#i ce dore"te! Basta, iar! Basta!... nu mai ispr!ve"te!" - "Ce dore"te? zice unul din c!l!i,

Basta porunce"te la vasalii s!i!" - "S! porne"ti ndat! banda ta n #ar!!" i r!spunse celalt cu o vorb-amar!. - "Merge#i, zise domnul, l-al vostru st!pn! Spune#i-i c! nu e nc! un romn Care s! dea arma pn-a nu se bate! De-i b!rb!t, aice vie a combate!" - "Este timp!..." "opte"te un ucig!tor. Celalt trage iute palo"ul u"or $i c-o lovitur! repede "i tare l mplnt!-n snul eroului mare. C!pitanii iute sar, mi-l nconjor, Dar Mihai le zice: "Fra#ilor, eu mor... Spune#i doamnei mele s! nu se mhneasc! $i-n iubirea #!rii fiii mei s!-i creasc!. Cnd vor fi n vrst!, s! le spuie ea C! nu voi r!zbun! pentru moartea mea; Numai pentru #ar! "i neatrnare Snul lor s! simt! sfnta r!zbunare! Iar! voi, tovar!"i, mie mi jura#i Niciodat! mna cu str!in s! da#i!" La aceste vorbe cade-ntr-al s!u snge. Toat-a lui o"tire cu durere-l plnge. Apele pe cale stau "i se opresc; P!s!rile-n aer triste ciripesc. Moartea cu-a ei mn! fa#a lui atinge; Inima-i nghea#!, vorba i se stinge. Iar via#a-i mndr! zboar! c!tre nori, Ca mirosul dulce unei stinse flori.
!