Motto: Faptul c avei un copil nu v face printe, precum faptul c avei un pian, nu v

face pianist. Mihail Levine

Pentru a fi un printe bun, nu exist un standard care trebuie ndeplinit, ns ignorarea
propriului copil i a problemelor sale nu in de atitudinea unui printe model. Familia este prima
instan educativ care are o influen extrem de puternic asupra individului. Prinii au un rol
important n formarea social a copilului i asigurarea unui echilibru emoional i afectiv.
Tendinta societatii actuale este de a se baza in mod special pe grupul mic format din
mama , tata si copii .Parintii au un rol foarte important, contribuind la viitorul statut de adult al
copilului.Multi autori privesc nucleul familial ca un mediu artificial in care copilul se dezvolta si
se pregateste pentru viata adevarata , protejat fiind de toate influentele din exterior , insa acest
lucru nu este posibil deoarece tentatiile nu se opresc la usa casei ele influenteaza vrand
nevrand noul adult in devenire , si asta deoarece viata copilului oricat de mic ar fi el nu este o
pseudoviata.Rolul protector al parintilor se desfasoara atat in casa cat si in afara ei; spre exemplu
o mama care trece strada cu copilul de mana , are rol protector in fata factorilor externi ea
evitand pe aceasta cale un eventual accident care ar putea pune in pericol viata
copilului.Mentinand presiunile externe la un nivel compatibil cu gradul de rezistenta a copilului
si amplificand mijloacele de actiune ale acestuia in proportie inversa cu eficacitatea lor obiectiva
familia permite copilului sa traiasca cu adevarat si sa aiba explicatiile de care are nevoie.
S-a ajuns la concluzia ca parintii sunt cu adevarat consacrati copilului lor ,mai mult
decat ar putea fi un educator tocmai sentimentelor de afectiune care ii leaga de copii. Datorita
interrelatiilor foarte intense dintre membrii unei familii privarea de afectiune este ca si lipsa
alimentatiei pentru copil.Formarea si informarea sentimentala se elaboreaza dupa caracterul
relatiilor traite de copil si al interactiunilor la care el asista mai mult sau mai putin implicat.Prin
familie copilul participa la o viata sociala intensa si variata inainte ca el sa fie constient de
propriile sentimente.
Comportamentul membrilor unei familii este influentat de opinii, prejudecati, credinte
,etc lucruri care-si pun amprenta asupra copilului ce il ingrijesc.Familiile sunt necesare deoarece
personalitatea umana nu e nascuta ci formata.
Unul dintre sentimentele foarte importante oferite de familie copilului este sentimentul de
siguranta.Familia este cadrul relativ stabil si coerent in care anxietatea copilului provocata de
incapacitatea lui de a raspunde multitudinii de factori interni si externi ce-l asalteaza este redusa
considerabil.
Pentru un copil a se simti acceptat mai intai de toate inseamna a se simti iubit.Spre
exemplu copilul mic va simti acestea prin calitatea hranei si a ingrijirilor care i se ofera.
Dragostea nu poate fi pentru un copil abstracta ea trebuie dovedita; trebuie sa i se acorde timp
pentru a povesti toate framantarile lui, pentru a te juca ,parinte fiind, cu el .
A iubi si a arata ca iubesti totodata inseamna totodata a face ceva pentru acela pe care il
iubesti si prin placerea pe care i-o oferi sau prin serviciul pe care i-l faci , a primi o valoare in
schimb; este foarte greu sa ne consideram iubiti de cei pentru care nu ne dam nici o osteneala.
Exercitarea autoritatii adulte comporta un nedezmintit aspect pozitiv , chiar din punctul
subiectiv al copilului. A fi acceptat de grup inseamna si a cunoaste regulile si dispozitiile
acestuia. Copilul care isi regleaza functiile naturale si se conformeaza asteptarilor mamei face
astfel un pas spre socializare. Copilul are nevoie sa stie clar ce este permis si ce este oprit.
Pentru un copil a trai inseamna a acumula experinte , a se diferentia de ceilalti si a deveni
el insusi .Aceasta constientizare a valorii de sine este foarte importanta si trebuie sustinuta de
catre parinti. A accepta copilul si a-l iubi inseamna si a accepta caracteristicile lui proprii si mai
cu seama starea lui nematura
ignoranta , slabiciunea , pornirea lui spre zgomot si miscare , trebuinta sa de experienta fara
numar , prin toate acestea i se accepta sa-si asume responsabilitataea pentru ceea ce face si a
constientiza riscurile oricarei actiuni .
Libertatea este opusa autoritatii.Este adevarat ca este importanta constientizarea
autoritatii parintesti insa nu trebuie exagerata aceasta autoritate , deoarece copilul vesnic insotit ,
condus , tinut sub control , coplesit de interdictii , directive sau indemnuri , copilul nu se mai
simte acceptat in realitatea lui individuala decat atunci cand nu are sprijinul autoritatii parintesti.
Pentru a devenii el insusi copilul are nevoie de respectul nostru si e discretia noastra ;
constrangarile singure nu favorizeaza inflorirea personalitatii si autonomiei ce i se va cere mai
tarziu.

Sentimentul de siguranta depinde de urmatoarele conditii:
-protectie impotriva lucrurilor din afara
-coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare
-satisfacerea trebuintelor elementare
-sentimentul de a fi acceptat de ai sai
-ca membru al familiei sa fie iubit , sa daruiasaca dragoste sa fie izvor de bucurie , sa fie condus
si indrumat
-ca fiinta umana sa i se accepte caracteristicile individuale , sa aiba posibilitatea de actiune si
experienta personala sa aiba asigurata o anumita arie de libertate.
Copilul care nu se simte in siguranta , care este anxios , care se indoieste de valoarea si
posibilitatile sale este obligat fie sa se agate in mod parazitar de adult , ca sa-i smulga ajutorul si
protectia , fie sa se valorizeze in compensatie prin tot felul de comportamente mai mult sau mai
putin aberante,fie in sfarsit sa evite lumea exterioara care i se pare ca il ameninta si de care se
teme. Copilul nu trebuie doar protejat impotriva influentelor lumii exterioare ci trebuie si initiat
in aceasta lume in care va trai. Exista asa numitele familii sera sau familii inchisoare care
limiteaza copilul doar la universul din interiorul ei , insa copilul trebuie cooptat in
activitatea parintilor , el trebuie sa se obisnuiasca inca de la varsta mica sa se descurce singur
ceea ce-l va ajuta in viitor ca adult .Se stie ca orice copil are tendinta de a-si imita parintii , de
aceea este necesar ca parinte sa nu te limitezi doar la acest rol ci sa ai o viata a ta personala ,
sociala.Este cunoscut faptul ca parintii care nu se limiteaza doar la rolul de parinte au mai mult
succes in rolul de initiatori fata de cei care fac acest lucru.De asemenea foarte important pentru
dezvoltarea si initierea copilului este gradul de cultura al parintilor , lucru demonstrat.
Un alt rol important in dezvoltarea copilului si pregatirea lui pentru viata il are jocul ,
unde rol de initiator are prima data mama iar apoi ceilalti membrii ai familiei. Este important ca
un copil sa se poata juca dar la fel de important este ca si adultul sa se joace cu el.
In ceea ce priveste umanizarea si aculturarea copilului nu se poate preciza cat de
importante sunt momentele in care familia se reuneste , spre exemplu la masa si povesteste
fiecare de momentele importante petrecute peste zi. Chiar daca mesele in zilele noastre au
devenit mai putin senine este imbucurator insa faptul ca astazi nu mai exista multe familii in care
copilul este silit sa taca in timpul mesei ci el participa la discutii spirituale fertile.Singura
conditie pusa parintilor este aceea de a respecta limitele proprii fiecarei varste , adica nu se poate
pretinde ca un copil sa se lase captivat de discutiile unui tata prea pedant sau sa se arate
entuziasmat de vizitarea unor monumente istorice .Unii parinti stiu ca este foarte important sa
lase copilul sa ia contact cu toate persoanele ce intra in casele lor deoarece stiu ca un copil se
poate dezvolta si pe alte cai decat cele oferite de ei.
Chiar daca adultii au un rol foarte important in cresterea si dezvoltarea unui copil , acesta
are nevoie sa stabileasca si alte contacte de alta natura cu cei de varsta sa , de aceea aportul
fratilor , surorilor la dezvoltarea si socializarea copilului este la la fel de important ca si cel al
adultilor.Orice familie trebuie sa se arate deschisa fata de colegii , prietenii copilului permitandu-
i acestuia sa iasa in intampinarea lor si
mai ales permitandu-le celorlalti sa ajunga la el; deci nu trebuie stavilite relatiile cu cei de varsta
lui.
Un alt loc foarte important pentru dezvoltarea unui copil este scoala , locul in care se va
intalni mai des cu prieteni si colegii.Ceea ce este stiut este faptul ca nu este chiar atat de usor sa
fii scolar precum isi inchipuie adultii. Inclusiv in aceasta activitate familia trebuie sa sprijine
copilul , sa-l sustina.
Multi parinti prelungesc viata scolara si in familie facand astfel o greseala
enorma.Prelungind rigorile de la scoala si in familie,obsedati de rezultatele scolare ale vlastarului
parintii il impiedica pe acesta sa faca fata raspunderilor si sa ia in considerare consecintele
propriilor acte in cadrul vietii sale publice si profesionale; deci daca spre exemplu se intampla ca
la scoala sa apara dificultati atunci copilul are nevoie mai mult ca oricand sa i se arate ca este
iubit in familie.
Asa cum familia initiaza copilul pentru munca tot ea il initiaza si pentru petrecerea
timpului liber , asa cum se respecta timpul alocat muncii de catre copil tot asa trebuie respectat si
timul liber al acestuia.
Un alt lucru important si demn de stiut este faptul ca educatia nu are loc numai in
anumite situatii ci paradoxal copilul invata de la parinti si de la educatori si din situatiile care
penru acestia nu au nici o valoare educativa.
Educatia etica are un rol foarte important pentru copil , insa degeaba ii vorbim acestuia
despre importanta muncii cand de fapt noi ne plangem de greutatea ei si ii demonstram ca este o
povara fara sa vrem.
Astazi se considera mai fertil sa-i permitem copilului sa-si exprime sentimentele
astfel reusin sa vedem ce se petrece in sufletul lui si permitandu-i sa vada ce simtim si ce gandim
in legatura cu ceea ce este in sufletul si mintea lui. Inclusiv conflictele inevitabile dintre copil si
adult au rol de initiere morala si sociala daca ele nu sunt reglate in asa fel de adult incat sa-l
aduca pe copil sa considere ca ori el ori adultul este un om de nimic, ceea ce pune capat oricarei
educatii adevarate.
In paragrafele anterioare s-a prezentat rolul vital al familiei asupra socializarii copilului
si a initierii acestuia in viata , a protejarii acestuia fata de diferite influente mai mult sau mai
putin rau facatoare.
In continuare sa va vorbi tot despre familie dar despre rolul ei in dezvoltarea
personalitatii copilului. Ideal este ca orice copil sa fie apreciat la adevarata lui valoare sa fie
protejat dar nu excesiv sa fie lasat sa se descurce in fata situatiilor carora le poate face fata
singur insa acest lucru nu este posibil tot timpul.
In viata de zi cu zi ne confruntam atat cu copii respinsi de propriile familii dar si cu copii
supraprotejati.
Copii rejectati provin fie din familii in care parintii sunt foarte exigenti fie din familii
care isi neglijeaza copii.Parintii exigenti desi afirma ca aceasta exigenta vine din dragostea fata
de copil nu realizeaza ca de fapt ei isi resping propriul copil prin atitudine, atitudine de obicei
imprumutata de la parintii lor.Exigenta exagerata se manifesta prin pedepsire repetata a copilului
provenita din neconstientizarea posibilitatilor copilului din cerinte excesive fata de posibilitatile
lui si fata de puterile lui..Opus acestui tip de familii sunt familiile care-si neglijeaza efectiv
propriul copil; sunt neatenti la nevoile si cerintele copilului , desi in unele cazuri ii ofera tot felul
de satisfactii materiale dar il priveaza pe copil de atentia si intelegera lor.Si acest fenomen vine
tot de la parintii care le-au oferit o educatie similara.Observam ca noi adultii in calitate de parinti
tindem sa preluam modelul educativ al parintilor nostrii oferindu-le copiilor nostri o educatie
similara cu cea pe care am primit-o noi sau in unele cazuri(mai rare) o educatie opusa educatiei
primite de noi.
Opus cazului copiilor rejectati exista copii supraprotejati.Practic acesti copii sun inchisi
in colivia care o reprezinta familia lor si nu le este permis sa ia contact cu lumea de afara.Acesti
copii sunt protejati tot timpul si sprijiniti chiar si in activitati carora le-ar putea face fata si
singuri.Datorita acestei supraprotectii ei devin practic dependenti de adultii din jurul lor nefiind
mai tarziu capabili sa ia propriile decizii si sa-si asume responsabilitatea pentru faptele lor.
Exista cateva calitati comune ale copiilor rejectati si ale celor supraprotejati: egocentrism,
egoism , evitarea contactului cu lumea reala , pasivitate , lipsa de initiativa , lipsa de interes
pentru viitor.
Se poate afirma ca toti acesti copii sunt considerabil handicapati in adaptarea lor
psihologica.
Respingerea cat si supraprotectia au efecte negative asupra copilului si chiar au cam
aceleasi rezultate, un copil fara initiativa si care nu se gandeste la viitor mai deloc este
dependent tot timpul de parinti , de opinia lor si de sfaturile lor.
Pana acum s-a discutat despre familie ca un tot in cele ce urmeaza se va pune accent pe
fiecare membru in parte.
Mama are un rol deosebit, ea fiind cea care de obicei ofera supra protectie copilului.
Din prea multa dragoste , din incercarea de a-l obisnui cu dificultatile vietii mama uneori
ii da copilului un rol patern fata de frati mai mici lasandu-i libertate de alegere , lucru total eronat
deoarece copilul are prea multa responsabilitate pentru varsta si statutul lui.
Tatal are un rol foarte important deoarece, de obicei, el reprezinta autoritatea in familie ,
insa trebuie stiut cand trebuie sa-ti afirmi aceasta autoritate si cand nu.
Studii recente arata ca in familiile ce au mai multi copii este vadita o concurenta intre
acestia si cu cat diferenta de varsta e mai mica cu atat rivalitatea e mai mare.
Deasemenea fratele mai mare se loveste de mai multe obstacole in fata parintilor decat
cei mai mici. De multe ori el isi asuma un rol de protector in fata parintilor fata de cei mici.
Se considera ca un copil unic are mai multe avantaje insa el este intr-o continua tensiune
si trebuie sa indeplineasca cererile tuturor celor din familie.
Trebuie luat in considerare ca un copil nu detine vina in privinta educatiei pe care o
primeste si nu este in masura sa schimbe conduita si mentalitatea propriilor parinti.
n societatea contemporan, funcia de educare i socializare a copiilor se diminueaz
progresiv fiind preluat de ctre stat, prin intermediul instituiilor cu rol n formarea i educarea
copiilor grdini, coli, licee i universiti. Integrarea masiv a femeilor n cmpul muncii, o
dat cu dezvoltarea societii industriale i preocuparea pentru dezvoltarea carierei sunt factori
care genereaz o implicare mai redus a prinilor n educarea copilului precolar. n prezent,
sistemul educativ n ansamblul su este caracterizat printr-o tendin spre supraspecializare;
pentru a face fa cerinelor societii contemporane, copiii sunt nevoii s asimileze de la vrste
fragede un volum ct mai mare de informaii, din domenii variate (limbi strine i modaliti de
utilizare a calculatorului)