Curs 1 Aspecte actuale ale gestiunii bancare

Procesul de reglementare a creat noi posibilitati investitionale pe pietele monetare si financiare,

ceea ce a accelerat concurenta dintre banci si societatile financiare nebancare.
In prezent, se manifesta tendinta accentuarii interdependentei dintre piata monetara si cea
financiara, astfel daca traditional piata monetara (PM) a fost a lichiditatilor, iar PF a investitiilor
pe termen mediu si lung, tendintele actuale evidentiaza o crestere a caracterului lichid a titlurilor
negociate pe PF si aparitia unor forme noi de titluri negociabile pe PM.
Dezvolatrea PF si diversificarea intrumentelor financiare au crescut posibilitatile de a acces la
fonduri pentru banci: astfel, bancile au intrat si pe PM la concurenta cu societatile valorilor
mobiliare, de asigurari, fonduri mutuale, fonduri de pensii.
Bancile au trebuit sa initieze, dezvolte noi produse si servicii, iar folosind masuri, tehnici
specifice noilor piete pentru a putea face fata concurentei.
Noile activitati care se bazeaza pe utilizarea informatiilor in timp real, cum ar fi tranzactiile de pe
PF si generarea de venituri prin comisione, reprezinta anumite surse importante pentru
profitabilitatea unei banci. Nevoia de produse si servicii pentru o activitate profitabila intr-un
mediu concurential acerb a dus la aparitia unor instrumente financiare noi (elemente in afara
bilantului in aceasta categorie intra: angajamente in favoarea altor banci / clientelei, avaluri si
garantii acordate altor banci / clientelei, titluri vandute cu posibilitatea de rascumparare, IFD.
Toate aceste elemente nu sunt considerate A sau P in cadrul bilantului; cu toate ca pot aduce o
profitabilitate sporita, instrumentele financiare in afara bilantului in special instrumentele
derivate care sunt dpdv tehnic destul de complicate, riscante, necesitand masuri suplimentare de
control si administrarea riscului. In prezente exista ingrijorarea ca dezvoltarea noilor instrumente
financiare, in special a celor extrabilantire, pot avea ca efect concentrarea riscului si cresterea
volatilitatii in cadrul sistemelor bancare.
Corelatia dintre diferitele tipuri de riscuri, atat la nivelul unei banci, cat si la nivelul sitemului
bancar s-a accentuat foarte mult.
Pe plan international, responsabilitatea privind mentinerea sub control a riscurilor activitatilor
bancilor pe PF a fost predefinita ca un parteneriat intre autoritatile de reglementare si care
activeaza efectiv pe aceasta piata.
Pe plan mondial conceptul de mod de guvernare se refera la modul in care un guvern isi
indeplineste responsabilitatile.
O gubernanta ineficienta caracterizata prin interventia excesiva a guvernului in economie,
reglementari contra agentilor economici, interventii preferentiale din partea statului (controlul
pretului, exceptarea de la taxe).
Pornind de la conceptul de guvernanta la nivel microeconomic a aparut notiunea de coporate
government (mode a administrare a firmelor). In activitatea bancilor pe pietele financiare, CG
se transforma in BG in sesul administrarii eficiente a bancilor.
O buna guvernare a bancilor se poate realiza prin gestionarea eficienta a riscurilor ce pot aparea
in activitatea bancara, in cadrul unui parteneriat in care fiecare isi asuma un rol in diminuarea,
administrarea riscurilor.

Parteneriat compus:
- Autoritate de reglementare (pot opta pentru una din abordarile in stabilirea sistemului de
reglementare pentru activitatea bancara).

1) Abordarea normativa poate limita obiectivele activitatii uneiinstitutii financiare.
2) Abordarea orientata catre piate, care se bazeaza pe faptul capietele mature sunt capabile sa se
autoreglementeze in gestionarea riscurilor bancare si de aceeea este bine ca avtivitatea pe aceste
piete sa fie lasata sa se desfasoare liber.
In practica, masurile de reglementare combinatie intre aceste 2 abordari.
Pe plan international, s-a remarcat o trecere la o abordare orientata catre piata.

Un alt partener in reprezinta Autoritatea de supraveghere.
Presupune ca activitatea institutiilor de supraveghere este monitorizarea modului in care bancile
realizeaza gestionarea riscurilor in conformitate cu reglementarile actuale in vederea evitarii
falimentelor actuale si a riscului sistemic.
In afara de monitorizare, autoritatea de supraveghere trebuie sa intervina de cate ori este necesar
pentru intarirea activitatii de gestionare a riscurilor bancilor.

Actionarii: rol important pentru administrarea eficare a bancii, in contextul gestionarii corecte a
riscurilor prin numirea consiliului de administratie, actionarii determina modul in care banca va
fi gestionata. Dpdv al autoritatii de reglementare si supraveghere, bancile trebuie sa aiba un
actionar principal (strategic) care detine un procentaj mai mare din totalul de actiuni. De
asemenea, eliberarea licentei este conditionata de indeplinirea unor criterii prealabile care sa
asigure clientela ca actionariatul este in masura, doreste sa isi indeplineasca responsabilitatile
care ii revin.

Consiliul de administratie: responsabilitatea finala pentru intreaga activitate a bancii.
Cele mai importante responsabilitati in gestionarea risuclui:
- Formularea politicii in domeniul gestionarii normelor;
- Aprobarea plafoanelor privind riscurile acceptate si nivelul capitalului necesar in desfasurarea
tranzactiilor in conditiile de siguranta cu respectarea reglementarilor in vigoare;
- Controale periodice pentru verificarea respectarii plafoanelor si limitelor de risc, precum si a
nivelului de adecvare a capitalului;
- Stabileste continutul, periodicitatea raporturilor;
- Evaluarea anuala a managementului executiv.

Managementul executiv: pentru operatiuni si tranzactii inchiriate de banca, implementarea
politicilor de gestionare a riscurilor.
Responsabilitati (pentru administrarea riscurilor pot fi sintetizate):
- Intocmeste, inainteaza catre consiliul de administratie situatie privind gestionarea riscurilor
(CA);
- Asigura eeborarea de norme, prevederi, standarde privind operatiunile bnacare si gestionarea
riscurilor;
- Efectueaza controale privind incadrearea in plafoanele, limitele de risc.
- Se asigura ca auditorul intern evalueaza incadrarea in limitele de risc a operatiunilor bancii.

Limita de credit: nivelul pana la care un furnizor, prestator furnizeaza / presteaza fara o garantie.

Limita de risc: plafonul pana la care se angajeaza o banca.

Audit intern al parteneriatului: poate fi apreciat ca un brat prelungit al CA, prin care acesta isi
poate exercita mai bine functia de gestiune a riscului.
Obiectivele comitetului de audit intern (AI) pot fi:
- Sa asigure managementul executiv in identificarea si administrarea riscurilor;
- Evaluarea eficacitatii si eficientei operatiunilor, tranzactiilor bancare;
- Evaluarea modului in care pot fi separate legile, reglemetarile, procedurile privind operatiunile
bancare;
- Evaluarea activitatii de gestionare a riscurilor (independent de management).

Rolul comitetului de AI in administrarea riscului controversat in prezent pe plan international;
exista opinii care mentioneaza ca AI este utilizat numai dpdv retrospectiv, post factum prin
evaluarea modului in care riscurile au fost sau nu bine acoperite intr-o anumita perioada.

Auditul extern: principalul obiectiv al AE este prezentarea unei opinii despre sistemul finaciar al
bancii auditate si a rezultatelor obtinute de banca intr-o perioada.
Rapoartele AE adresate actionarilor dar pot fi folostite in aprecierea avtivitatii bancii si de
institutiile de supraveghere, clienti, creditori, analisti financiari.
AE se efectueaza tinand cont de standardele internationale si vizeaza in principal analiza CPP
(declaratie de venituri) si a unor elemente ale bilantului contabil (in special cele legate de active:
fixe, cost, investitii finaciare, debitori).

Curs 2
Impactul implementarii acordului Basel II asupra sectorului bancar

Acordul Basel I
Problema supravegherii bancare internationale s-a pus ca urmare a crizelor bancare din 1974 din
Germania,SUA si Anglia care au avut o rezonanta intrnationala.Cooperarea in acest domeniu s-a
materializat prin constituirea in 1974 la Basel a comitetului de la Basel privind suprevegherea
bancara pe langa Banca Internationala de Reglementare (BIR).
Una dintre preocuparile comitetului e ca documentele sale sa aiba aplicabilitate universala.Cele 2
mari domenii asupra carora Comitetul si-a focalizat atentia au fost:
1) Stabilirea unor principii generale de supraveghere a sediilor bancare din strainatate
2) Adoptarea unor cerinte minime de capital pentru bancile active pe plan international
Uniformizarea cerintelor minime de capital a fost necesara ca urmare a faptului ca bancile se
implicau in activitati tot mai riscante din dorinta de a obtine profituri cat mai mari care nu se
corelau insa cu fondurile proprii de care dispuneau.Astfel pentru a preintampina destabilizarea
sistemului bancar international si a se crea conditii de concurenta uniforme pentru toate bancile
active pe plan international,in 1988 Comitetul de la Basel a comunicat un raport privind
masurarea capitalului si standardele de capital ,cunoscut in literatura de specialitate sub
denumirea de Acordul de la Basel din 1988.in mod sintetic acest acord prevedea stabilirea unei
corelatii intre riscurile asumate de banci si fondurile proprii de care dispuneau sub forma unui
indicator de adecvare a capitalului care nu trebuie sa fie mai mic de 8%
Rata solvabilitatii = 14fonduri propriiactive ponderate la risc '> 148%'>
Principalele domenii reglementate de Basel I vizeaza:
- Stabilirea elementelor componente pt determinarea fonsurilor proprii
- Reglementarea cerintelor de capital pentru riscul de credit si riscul de piata
- Asigurarea conditiilor pentru dezvoltarea procedurilor de control intern si principiilor de
guvernanta corporativa
- Introducerea supravegherii pe baza consolidata a institutiilor de credit
Basel I reprezinta un cadru insuficient de flexibil pentru a surprinde intreg spectrul profilului de
risc al institutiilor de credit pentru ca:
- Utilizeaza un nr relativ restrans al ponderilor de risc de credit
- Nu bonifica diversificarea plasamentelor
- Instrumentele de diminuare a riscului de credit sunt insuficient de dezvoltate
- Nu prevede modalitati si proceduri complexe de supraveghere a institutiilor de credit

Acordul de capital Basel II
Avand in vedere limitarile acordului Basel I,Comitetul a luat masuri pentru adoptarea unei noi
scheme de adecvare a capitalului,astfel in 1999 a fost publicat primul pachet consultativ al noului
acord de capital urmat de al doilea pachet consultativ,publicat in 2001, iar in aprilie 2003 alt
pachet consultativ si a varianta a acordului.
In intentia Comitetului de la Basel,termenul limita pentru implementarea acordului Basel II era
prevazut pentru sfarsitului lui 2006 pentru metodele mai simple si sfarsitului lui 2007 pentru
abordarile avansate.
Basel II are o structura complexa bazata pe 3 piloni:
- Pilonul I cerinte minime de capital
- Pilonul II supravegherea adecvarii capitalului
- Pilonul III disciplina de piata
Rata de adecvare a capitalului se calculeaza similar cu primul acord ,cu mentiunea ca fondurile
proprii se calculeaza identic ,dar activele ponderate la risc se calculeaza cu metode mai complexe
,iar la numitor a fost inclus si necasarul de capital pentru riscul de piata si riscul operational.
Pilonul I se bazeaza pe o abordare cantitativa a cerintelor prudentiale ,al doilea pilon pe o
abordare calitativa a cerintelor prudentiale ,iar pilonul III trateaza cerintele de raportare ca
instrumente necesare in supravegherea prudentiale.

Pilonul I
Privind pilonul I ,acordul Basel II include in cerintele de capital reguli flexibile si avansate de
determinare a cerintelor minime pentru riscul de credit,riscul de piata si riscul
operational.Astfel,pt riscul de credit exista abordarea standardizata si cea bazata pe modele
interne (varianta de baza/avansata).Pt riscul operational exsita abordarea indicatorului de
baza,cea standardizata si cea a evaluarii avansate.Pt riscul de piata exista abordarea standard si
cea bazata pe modele interne.

Abordarea standardizata este elementul de legatura cu Basel I pentru ca pastreaza metodologia
de stabilire a cerintelor privind fonduril proprii prin utilizarea coeficientului de risc de credit si a
instrumentelor de diminuare a riscului de credit.
Fata de primul acord de capital au fost aduse urmatoarele imbunatatiri:
- Gama ponderilor de risc de credit a fost largita prin cresterea nr de categorii de la 4 la 8
(0%,10%,20%,30%,50%.75%,100%,150%)
- Au fost diversificate instrumentele de diminuare a ricului de credit prin recunoasterea ca
diminuatoare de risc de credit a garantiilor oferite de administratiile locale si regionale,entitati
din sectorul public sau alte entitati cu rating ridicat,precum si luare in considerare a
instrumentelor derivate.
- Pentru evaluarea clientilor din categoria autoritatilor centrale,corporatii,institutii de credit se
folosesc raitinguri stabilite agentiile de raiting internetionele.

Abordarea bazata pe modele interne presupune determinarea probabilitatii de nerambursare
(POD-probability of default) a pierderii datorate nerambursarii LGD (loss given default) si a
expunerii la riscul de nerambursare (EAD).
Expunerea la risc este suma actualizata la valoarea de piata a tututror pierderilor pe care o
institutie le are sau le poate avea.
Probabilitatea de nerambursare este probabilitatea ca un debitor sa nu-si achite obligatiile de
plata intr-un anumit interval de timp.
Pierderea datoriei nerambursate (LGD) reprezinta valoarea creantelor pe care banca urmeaza sa
nu o recupereze ,reprezinta pierderea asteptata dupa ce un credit a intrat in default (dupa ce este
considerat pierdere).
Daca se aplica metoda modelelor interne (IRB) ,varianta de baza ,ac coeficient LGD este stabilit
de autoritatile de supraveghere ,iar daca se aplica metoda modelelor interne,varianta avansata
,trebuie estimat pe baza datelor istorice cu privire la nerambursarea creditelor.LGD se determina
ca procent din expunerea la riscul de nerambursare si trebuie sa reflecte pierderea ec prin
includerea tuturor cheltuielilor de corectare si recuperare,precum si a altorcheltuieli indirecte.
Expunerea la risc de nerambursare (EAD) reprezinta expunerea bancii fata de un anumit client in
momentul defaultului si include dobanda acumulata pana in acel moment,precum si orice
comision neachitat.

Pilonul II
Are rolul de a accentua misiunea autoritatilor de supraveghere,astfel pe langa cerintele de capital
impuse bancilor ,acordul Basel II prevede 4 principii foarte importante pt autoritatile de
supraveghere:
- Sa joace un rol activ in evaluarea procedurilor interne ale bancilor privind adecvarea capitalului
la profilul de risc
- Verificarea procedurilor interne ale bancilor privindmanagementul risculuide autoritatile de
supraveghere
- Posibilitatea impunerii cerintei ca institutiile de credit sa mentina capitalul in exces fata de
nivelul minim indicat de pilonul I
- Implementarea unor mecanisme de interventie timpurie

Pilonul III
- Sustine prevederile pilonului I si II prin introducerea de cerinte de raportare catre autoritatile de
supraveghere ,dar si catre public a detaliilor referitoare la:
Structura actionariatului
Expunerile la risc
Adecvarea capitalului la profilul de risc (structura fondurilor proprii si metodologia de calcul a
cerintelor de capital)
- Necesitatile de raportare sunt corelate cu abordarea folosita de banca in calculul necesarului de
capital



Curs 3 Structura de active si pasive ale unei institutii de credit

Pornind de la notiunea de patrimoniu, bilantul oricarei soc com sau bancare reprez o
fotografiela un moment dat a structurilor de A si de P ale soc. respective.
A si P patrimonial pot fi analizate intr-o dubla ipostaza si anume:
a) A patrimonial reprez totalitatea bunurilor economico-financiare de care dispune un agent
economic la un moment dat, iar P reprez totalit surselor care stau la baza constit acestor bunuri
b) P reprez oblig pe care un ag ec le are la un moment dat, iar A patrimonial reprez o norma cu
ajutorul careia se pot rambursa la scadenta oblig din P
A patrimonial se poate clasifica functie de valorificare si lichiditate. Valorificarea reprez modul
in care A isi transmite valoarea pe b nou creati sau in serv prestate. Unde A isi transm val intr-un
termen mai indelungat (de regula peste 1 an) acestea se numesc A fixe si sunt caracterizate prin
amortizare. Alte active isi trasm val intr-un termen scurt, intr-un simplu ciclu de productie,
acestea se numesc A circulante sau curente. Lichiditatea reprez capacit activelor de a se transf in
bani. Cu cat un A se trans mai usor in bani, cu atat el este mai lichid. A circulante sunt mai
lichide decat cele fixe. Cele mai lichide active sunt reprez de resursele monetare detinute pe
conturi curente si in casierie.
P patrimonial se poate clasifica functie de modul de provenienta al resurselor si functie de
exigibilitate. Functie de modul de provenianta resursele pot fi proprii (cap soc, rezerve,
provizioane) si resurse atrase (datorii, imprumuturi, credite). Exigibilitatea reprez termenul de
scadenta al resurselor. Unele resurse pot avea t de ramb indelungat (cap soc, rezerve, impr pe t
lung) altele cu t apropiat (datorii comerciale, fiscale, salariale, cr si impr pe t.s.).
Pt instit de cr corelarea lichidit A cu exigibil resurselor este de foarte mare importanta. Intre
lichiditate si profitabilitate exista un raport invers proportional. Cu cat firma detine la un moment
dat mai multe active lichide fara a le investi pt un rez fin ulterior cu atat profitabil firmei este mai
redusa.
Raportul intre lichid si profitabil este arbitrat de risc. Cu cat lichid firmei este > cu atat profitab
scade, dar riscul de a nu rambursa la timp datoriile curente este < (risc de lichiditate redus).
Administrarea A si P se bazeaza pe diferenta neta dintre dob detinuta prin plasarea capitalului si
dob platita pt atragerea cap raportat la totalul activelor aducatoare de V.
Majo neta de dob=(dob A dob P)/Total A purtatoare de dob *100
Acest indicat expr % poate fi fol ca o baza de comp intre instit de cr de aceeasi marime.
Def structurilor de P ale unei banci com: activitatea unei banci incepe intotdeauna cu atragerea
de resurse regasite in partea de P a bilantului. Resursele sau fondurile proprii det pt o banca
riscul maxim pe care aceasta si-l poate asuma in angajarea resurselor sale.
F.p. reprez garantia solubilitatii bancii. Desi pt aceste resurse proprii nu se plateste dob folosirea
acestora nu se face fara a suporta costuri. Aceste costuri sunt reprez prin dividendele platite
actionarilor bancii.
F.P. ale unei banci sunt form din doua categ de cap: cap propuse si cap suplimentar. Cap propuse
sau cap de baza este form la randul lui din cap initial si fondul pt riscuri bancare generale.
Cap initial al inst de cr cuprinde: cap soc, prime legate de cap, rezerva legala, rezerve statutare,
rez indisponibile aferente actiunilor proprii rascumparate, alte rezerve.
Cap suplimentar are in struct sa urm elemente: rez generala pt riscul de credit, rez din reeval
patrimoniului (diferente favorabile ajustate cu oblig fiscale aferente), impr subordonate care vor
fi luate pe calcul f.p. numai daca indepl urm cond: sunt in intregime trase, in cazul impr subord
la termen scadenta initiala treb sa fie de cel putin 5 ani, in cazul impr subord pe durata nedet
rambursarea nu se poate efectua mai devr de 5 ani de la data solicitarii rambursarii.
Raportarea lunara a nivelului f.p. de catre bancile com se face pe baza datelor inscrise pe balanta
contabila a fiecarei luni la functia de supraveghere din cadrul BNR luandu-se in considerare
unele principii: a) cap suplimentar este luat in considerare la calcului f.p. in proportie de cel mult
100% din aceasta numai in cond inreg unui nivel pozitiv al f.p. b) nivelul cumulat al impr
subordonate si al actiunilor preferentiale cumulative pe durata determinata nu vor fi luate pe in
calculul f.p. cu mai mult de 50% din cap propriu.Bancile pers juridice trebuie sa mentina in
permanenta f.p. cel putin la nivelurile stab pt cap initial. Cap soc. al unei banci trebuie varsat
integral si ia forma baneasca la mom subscrierii. Reglementarea prudentiala a sovabilitatii
bancilor com are in vedere adecvarea f.p. la riscurile asumate. In sit in care activul net are o val
negativa respectiv val obligatiilor bancii depaseste val activului sau banca in cauza este
considerata insolvabila.
Resurse atrase: operatiunile bancare se bazeaza in principiu pe resursele atrase fapt pt care
bancile ofera clientilor o gama larga de instr de economisire in functie de : perioada de constit a
depozitelor, concurenta existenta pe piata interbancara, structura si v populatiei, factorii ec.
Resusele atrase reprez disponibilit in lei si valuta aflate in conturile curente sau in conturile de
depozit ale clientilor.
Pt atragerea acestor resurse banca plateste un cost care s.n. dob pasiva.
Cl. Unei banci pot fi grupati in: cl bancari(acei cl reprez de banci si alte instit fin bancare), cl
nebancari(repr de p.f. si p.j. altele decat bancile)
Cele mai impt tipuri de conturi ale cl nebancari sunt: ct curente(acelea prin care cl deruleaza
toate incasarile si platile curente si ca atare soldul lor este imprevizibil de la o zi la alta. Pt disp
aflat in aceste conturi banca ofera de obicei o rata mica a dob sau nu ofera dob si prin urmare
acestea reprez o sursa de fonduri cu cost redus pt banca in cond in care aceasta poate anticipa pe
baze statistice evolutia soldului), dep la termen si ct de economii
Ct de depozit pe diferite termene se deschid de catre titularii de cont in scopul functionarii
economiilor si nu se pot plati inainte de scurgerea unui anumit interval de timp.
Potrivit intelegerii dintre banca si cl suma constit ca depozit la termen nu poate fi retrasa daca la
expirarea termenului decat sub sanctiunea pierderii unei parti din dob aferenta. Astfel de dep asig
bancii resurse stabile fapt pt care bancile bonifica o rata a dob > cu cat termenele de constit a dep
sunt mai >
Sumele din aceste ct sunt plasate de catre banca prin acordarea de cr pe per de timp corelate cu
termenele de constit a acestor depozite.
O alta caract a dep la termen este ca acestea pot fi utiliz dupa garantie pt operatiunile de asumare
de risc in numele si pt contul cl prin angajamente de pl (emiterea de scrisori de garantie,
deschideri sau confirmari de acreditive). In astfel de cazuri ele poarta denumirea de dep
colaterale.
Pot fi anumite ct de dep la termen asa cum sunt cunoscute in practica bancara internat:
- Ct pt conventii de rascump (repo): reprez o modalitate menita sa valorifice portof de titl al
bancii prin incheierea unui acord intre aceasta si cl (pj) prin care banca vinde cl titl de val cu
angajamentul de rascump la o data ulterioara, la acelasi pret +dob aferenta
- Ct nou(mon): sunt util de bancile din sist si au ca trasatura caracteristica niv inalt al dob
acordatae pt soldul disponibil ce depasesc un anumit nivel iar sumele pot fi retrase prin tragere
de cereri.
- Ct ARS: preupune mentinerea unui dep min fara dob sau cu una f < destinat platilor curente in
timp ce sumele incasate ce depasesc acest plafon sunt virate automat intr-un cont de economii in
regim de dob la termen.
Certificatele de depozit (CD)
Emisiunile ale bancilor in val definite au o gama larga a scadentelor si o dob bonificata in fct de
niv de piata al dob.
Emisiunile de CD sunt fol de banci in vederea atragerii unor fonduri f usor de controlat in sensul
ca se cun cu destula precizie care sunt costurile aferente atragerii de fonduri indif de evol
ulterioara a dob.
CD prezinta avantaje pt cump si anume:
- Lichiditati: pot fi oricand transf in numerar
- Negociabilitate: putand fi vand si cump oricand pana la data scadentei.
Pt cl bancari principalul ct deschis este LORO: mentionut de alte banci. CT loro reprez ct curent
deschid de o banca in evidentele sale pe numele altei banci.
In cazul in care o banca deruleaza un volum mare de operat intr-o anumita moneda sau intr-o alta
tara aceasta va desch la una sau mai multe din bancile corespondente ct loro.
Activ bancara curenta atat la niv national cat si internat se bazeaza pe reteaua de corespondenta
bancara creata de fiecare banca. Fiecare banca promoveaza propria politica pe piata locala sau
nat si in acelasi timp doreste sa retina resursele altei banci oferind serv cl bancii corespondente.
Alegerea bancii corespondente are la baza anumite criterii directive care depinde de intervalul
clientilor pt o anumita tara. Dep atrase de la banci (dep interbancare) reprez principala modalit de
completare a resurselor unei banci pe t.s. vol dep atrase de la banci precum si termenel acestora
ofera o imagine concludenta privind bonitatea acelei banci.


C4: Structura de A
Def. structurilor de A ale unei banci com

Activele unei b com reflecta modul in care au fost plasate resursele si cuprind, in principal, urmat
categ in ordinea descresterii lichid acestora:
1. Numerar aflat in posesia bancii. In vederea efectuarii operat de incasare si plati bancile treb sa
pastreze o anumita cantitate de num in casierie. Ac numerar nu aduce bancii niciun venit, insa
asigura acesteia capacitatea de a-si onora platile fata de cl. Interesul bancilor este ca fondurile
sub forma numerarului din casierie sa fie cat mai mare, atat cat este necesar, surplusul de
numerar = contraproductiv, tinand seama de costul mare al operat plasarii in alte A aducatoare de
V.
2. Disponibil in lei si valuta aflate in contul curent la BNR sub forma RMO (rez min oblig).
RMO repr un instrum de politica monetara al carui rol este asigurarea de catre banca a unor
resurse minime lichide necesare satisfacerii obligatiilor de plata ale clientilor sai la un moment
dat. Modul de det al RMO are la baza in principal, volumul depozitelor clientilor nebancari. Pt
RMO, BNR bonifica dobanzi mai mici decat dob de pe piata, iar pt surplusul de fonduri fata de
RMO, bancile com nu primesc dobanda.
3. Disponibilitatile aflate in conturi NOSTRO = conturi curente deschise de o banca in
evidentele altei banci ca urmare a stab unor relatii de corespondenta.
In scopul efectuarii de operat de incasare si plati in numele clientilor, o banca deschide la unele
din bancile sale corespondente conturi curente. In scopul fructificarii excesului de lichiditatea la
un moment dat, bancile actioneaza pe piata interbancara prin plasarea acestor fonduri sub forma
depozitelor la vedere sau care se pot stabili si unele facilitati pe care o banca le acorda celeilalte
banci. Intrucat disponib din conturile NOSTRO sunt remunerate cu dob mici, este necesar ca
soldurile acestora sa fie tinute sub control zilnic, coreland vol de operatiuni cu plasarea
surplusurilor in depozite interbancare.
4. Dep interbancare plasate repr plasamente pe t.s. remunerate la nivelul pietei si utilizate pt
fructificarea temporara a fondurilor disponibile.
5. Credite acordate bancilor in baza unei conventii incheiate intre acestea. Spre deoseb de 4, dob
la creditele acordate bancilor sunt mai mari datorita in principal termenelor mai mari pe care sunt
acordate.
6. Creditele acordate cl nebancari treb sa ocupe o pondere ridicata in totalul plasamentelor unei
banci com.
Tipurile, termenii si conditiile acordarii de credite pe t.s., mediu si lung depind in principal, de
imprejurarile si necesitatile cl.
Plasamentele unei banci in credite acordate cl nebancare prezinta un grad de risc ridicat, dar si o
remunerare superioara tuturor celorlalte plasamente.
Credite acordate de banci:
-Credite de trezoreriedestinate acoperirii necesarului de lichiditati privind activ curenta a cl. sunt
acordate pe t.s. si pot imbraca diverse forme: avansuri in cont curent
- Creditele pe t. mediu si lung sunt destinate in general procurarii de echipamente sau bunuri
imob, acoperirii nevoilor de operat de export, finantarea investitiilor.
7. Titluri de valoare. Bancile pot alege posibilitatea plasarii fondurilor in titluri de valoare
datorita veniturilor (dobanda, dividendele sau castigurile din operat speculative) pe care acestea
le aduc precum si usurintei cu care acestea pot fi transformate in lichiditati pe piata secundara.
Ansamblul titlurilor de val care figureaza in A unei banci repr portofoliul de titluri al acesteia.
8. Plasamente in participatii sau asa cum le def. legea bancara, invest pe profit la cap soc al altor
soc com. Bancile isi plaseaza fondurile in participatii la alte soc com pt dividendele pe care le
obtin care, cazul in cazul unor soc puternici depasesc ca randament al investitiei alte forme de
plasamente.
9. Plasamente in mijloace fixe (cladiri, terenuri, echipam de calcul si telecomunicatii). Sunt
indispensabile derularii unei activit normale a unei banci neaducatoare de venituri, dar cu o
contrib indirecta la realiz profiturilor bancii.
Operatiuni derulate in administrarea activelor si pasivelor si pasivelor are cel putin 2 componente
decizionale si anume comp decizionala operativa si comp decizionala strategica.
Deciziile operative au rol de a regla anumite dezechilibre care apar in cursul unei zile si sunt
luate cu scopul balonarii acestora fara insa a iesi din cadrul reglem impuse de BC si in
concordanta cu directivele strategice ale bancii. In activitatea de zi cu zi a unei banci deciziile
operative sunt luate la nivelul directiei trezoreriei.
Deciziile strategice se ref la structura activelor si pasivelor care in fapt reflecta intentia bancii de
a dezvolta anumite activitati intr-o proportie mai mare sau mai mica. Intr-o banca, deciziile
strateg pe t.s. sunt luate in general de comitetul de administrare a activelor si pasivelor, in timp
ce deciz strateg pe t.m si t.l. sunt luate de comitetul de directii sau consiliul de adm la propunerea
comitetului de risc si/sau comitetului de adm a activelor si pasivelor.
Operatiuni derulate prin trezorerie
Activitatea de trezorerie consta in gestionarea activelor si pasivelor in vederea atingerii
obiectivelor strategice de perspectiva al bancii in conditii de minimizare a infl factorilor de risc si
de maximizare a profitului previzionat prin bug de venit si ch in scopul satisfacerii cerintelor
clientilor.
Desfasurandu-se intr-un context macroeconomic dat, trezoreria treb sa tina seama de sit
economica si fin interna si internat de previz asupra acesteia precum si de mediul concurential
care isi pune amprenta asupra cererii si ofertei de produse bancare. Trezoreria unei b com ocupa
un loc central in activ de admin operativa a activelor si pasivelor avand rolul unei regulari al
fondurilor atrase si plasate. Organizarea activit de trezorerie depinde in mare masura de
dimensiunile bancii, de fama de operat pe care banca le desfasoara sau pt care este autorizata de
BC, de statutul sau de dezv.
In cadrul trez se deruleaza operat de atragere/plasare cu depozite sau vz/cump de devize sau
metale pretioase.
Tranzactiile derulate in cadrul trez unei banci pot fi tranz pt pozitii (evitarea sau diminuarea unor
pierderi) si tranzactii monetare). In plus, pot fi adaugate si alte activit : cele legate de studii de
piata, cele privind operat cu numerar sau operat cu titluri. Arbitrajul (front office) este
componenta activa a trezoreriei prin interm careia se efectueaza o mare parte din tranz
interbancare si anume atragerea si plasarea de fonduri sub forma depoz si a creditelor interb.
d.p.d.v. al scopului pt care sunt efectuate, tranz interbancare se clasif in tranz pt pozitii si tranz
speculative.
1. tranz pt pozitii repr operat de atragere/plasare depozite si operat de vz/cump de devize sau
metale pretioase care sunt efectuate pt asig lichiditatii, asigurarea nivelurilor prevazute de BC pt
indicatori de prudenta/ lichiditate, solvab, RMO)
2. tranz speculative sunt initiate de arbitrajusti in scopul specularii unor miscari de pe piata
monetara sau valutara in vederea realiz de venituri. In aceasta categ intra: a) atragerea/plasarea
de depozite cu si fara risc denumite si operat de money market (mm)=operat de atr/plasare de
fonduri prin care se incarca valorif imperfectiunilor pietei prin specularea mom in care pe piata
apar cotatii de atragere mai mari decat cotatii de plasare a fondurilor. Acestea sunt tranz fara risc
de pierdere=back to back deal. Tranzactiile cu risc de pierdere se refera la info privind evolutia
pietei monetare (de ex se previzioneaza o crestere a ratelor de dob la depozitele in lei la termen
de 1 luna) arbitrajistul va incerca sa atraga depozite la o dob=x% anual dupa care, in cursul
aceleiasi zile, va solicita cotatii de la alte banci pt plasarea sumei respective cu aceeasi scadenta.
b) vz/cump de devize cu si fara risc cun in practica bancara nat si internat (foreign exhange).




curs 5
Analiza sensitivitatii activelor si pasivelor unei soc. Bancare la variatile ratei dobanzii

In cursul acestei analize toate activele si pasivele sunt clasificate in 2 categorii
1. A si P sensibile la variatia nivelului general al ratelor de dob pe piata
2. A si P insensibile la variatia nivelului general ratelor de dob pe piata
Analiza de sensitivitate ia in calcul variatiile de dob incasata in cazul A si de dob platita in cazul
P, in functie de schimbarile ratelor de dob pe piata luand in considerare efectul schimbarii ratelor
de dob asupra valorii activului de dob respective
A(P) sensibile sunt considerate acele A(P) ale caror venituri(costuri) prin dobanda variaza fata de
nivelul ratei de dobanda existente pe piata intre un anumit interval de timp. A(P) insensibile sunt
considerate acele A(P) ale caror venituri(costuri) prin dobanda nu variaza in functie de nivelul
ratei de dobanda pe piata intr-un anumit interval de timp. Alegerea intervalului de timp pentru
care se masoara sensibilitatea A(P) este foarte importanta. Intr-un orizont de timp sufficient de
mare de ex 1 an marea majoritate a A(P) sunt insensibile la variatia ratei de dobanda pe piata
In clasificarea A(P) sensibile sau nesensibile la variatia ratelor de dobanda se tine cont de
scadenta acestora . Pot fi considerate A sensibile la rata de dobanda numai acele plasamente ale
caror venituri se vor incasa in intervalul de timp pt care se face analiza. Pot fi considerate P
sinsibile la rata de dob acele surse de finantare ale caror costuri vor fi platite in perioada de timp
pt care se face analiza. De obicei aceasta perioada e de maxim 1 an. Astfel sunt considerate A
sensibile la rata de dobanda toate acele active care au scadenta < 1 an(titluri de valoare, credite
pe TS) precum si creditele acordate cu rata variabila a dob indifferent de termen.
Toate celelate A sunt considerate nesensibile la variatiile ratei dob(titluri de val pe TL, credite pe
TL, etc)
Sunt considerate P sensibile la rata de dob acele pasove care au scadenta pe TS(depozite la
termen sub 1 an, certificate de deposit pe TS, depozite atrase pe piata monetara). Celelalte P sunt
considerate a fi nesensibile la rata de dob( depozite pe TL, certificate de deposit pe TL)
Efectul pe care il poate avea variatia ratelor de dobanda pe piata asupra marjei nete de dob si deci
implicit asupra profitabilitatii institutiei financiare se cunatifica prin diferentele dintre A
sensibile si P sensibile la dobanda(gap). Aceasta diferenta poate fi exprimata in mai multe
moduri:
: In valoare absoluta(gap=a sensibile la dob p sensibile la dob)
:in val. Relative(raportat la totalul activelor) gap=gap/total A
Indicatorul de sensitivitate la rata de dob: isd=a sens la dob/p sens la dob

Ultimele forme de reprezentare a gap permit compararea sensibilitatii pt dif. Institutiei
financiare. Daca val gap<0 instit. Fin. Cere o sensibilitate fata de P, in acest sens si Gap
relative<0, iar isd<1
Instit. Fin. Care sunt sensibile la A vor inregistra o crestere a marjei nete de dob, cand rata de
dob pe piata creste se va inregistra o scadere a marjei nete de dob cand ratele dob. Scade pe
piata.
Instit fin. Care sun sensibile la P vor inregistra o scadere a marjei nete de dob cand creste rate
dob pe piata, deoarece prin cresterea ratei dob pe piata scade costul surselor de fin, de aseamenea
instit fin care sunt sensibile la P vor inregistra o crestere a marjei nete de dob cand scade dob pe
piata.

Managementul sensibilitatii A si P (gap management)
Aceasta metoda poate fi abordata in management ofensiv sau defensiv.
Management ofensiv:
1. previzionarea schimbarilor ratelor dob pe piata
2. ajustarea portofoliului de A si P sensibile la dob pentru a profita de schimbarile de rata de dob
pe piata
Astfel previzionarea unei cresteri a ratelor de dob pe piata conduce la trecerea soc. bancare catre
un gap pozitiv, in caz contrar soc bancara se va orienta catre un gap negative(sensibilitate fata de
pasiv-o crestere a marjei nete cand scad ratele de dob pe piata)
In cazul previziunii de crestere a ratelor de dob pe piata o soc bancara cu gap pozitiv va
inregistra o crestere a marjei nete, profitul va creste deoarece ven obtinute pe baza A sensibile la
dob vor creste mai mult decat costurile de atragere a resurselor(P sensibile la dobanda)
O soc bancara care previzioneaza o crestere a ratelor de dob pe piata dar nu are in acel moment
un gap>0, va trebui sa ajusteze portofoliul de active. Ar putea sa scurteze scadenta A nete prin vz
titlurilor de val pe Tl, folosind fondurile obtinute pt a cumpara titluri de val pep e Ts. De
asemenea poate creste nivelul creditelor acordate cu rata variabila de dob. Aceste ajustari vor
creste volumul A sensibile la dob, ceea ce se va reflecta in cresterea veniturilor prin aceste
active.
O alta strategie in cazul previziunii cresterii de rata de dob ar putea fi marirea exigibilitatii
surselor de finantare. Acest lucru se poate efectua prin vanzarea de certificate de deposit pe T
L.Folosind o astfel de strategie, defectul de crestere a ratei de dob pe piata asupra costurilor
surselor de finantare va fi mai redus, contribuind la cresterea marjei nete
In cazul previziunii de scadere a ratelor de dob pe piata, soc bancare trebuie sa isi ajusteze
portofoliul, ca el sa sa obtina un gap negative. In ceea ce priveste A trebuie marita ponderea
celor cu rata fixa, iar volumul A cu rata variabila a dob trebuie redus.

In cazul unui manag defensive nu se urmareste obtinerea unui profit din schimbarile de rata de
dob ci prevenirea unor schimbari negative asupra profitului existent. In acest caz gap=0, iar A
sensibile vor fie gale cu P sensibile
Un management ofensiv urmareste o crestere a profitului iar un manag defensive urmareste o
reducere a volatilitatii marjei nete de dob.
In management defensive principalul obiectiv il reprezinta impunerea uneu echilibru intre A si P
sensibile la dob
Scaderea ratelor de dob pe piata vor produce reduceri de venituri sic h aproximativ egale, ceea ce
va conduce la mentinerea aceleiasi marje nete. In mod opus cresterii ratelor de dob pe piata..


Previzionarea laturei esentiale a procesului de management al operatiunilor de trezorerie

Toate soc bancare se angajeaza in operatiuni de intermediere. atragand resurse pe Ts si plasandu-
le pe TL. In consecinta se vor afla intr-o potential pozitie de non-lichiditate. Aceasta potential
lipsa de lichid trebuie prevazuta, necesarul de lichiditate trebuie estimate iar pentru a avea
necesarul de lichiditate la timpul potrivit si la nivelul dorit trebuie dezvoltata o strategie
corespunzatoare.
managementul unei soc bancare pe langa o planificatie si anticipiare estimate a schimbarilor in
cadrul depozitelor si creditelor ca si in cadrul profitului poate controla substantial propria
lichiditate. Manag poate stabili o politica privind obtinerea unui volum mai mare sau mai mic de
lichiditate in functie de necesarul anticipat de fonduri, de aversiunea fata de risc, de factorii de
risc si altele
in crearea unei asemenea strategii managerii trebuie sa iai in considerare si relatiile lichiditate-
profitabilitate. Astfel o banca poate minimize lichiditatea prin vaznzarea A lichide si investirea
fondurilor astfel obtinute pe TL in scopul maximizarii profitului(banca se bazeaza pe faptul ca va
obtine din imprumuturi lichiditatea necesara acoperirii nevoilor apraute in mod neasteptat).
Acest fapt atrage insa un risc crescut. pe de o parte cel al lipsei de lichiditate intr-un moment
crucial pentru banca si e de alta parte riscul ratei dob asociat investitiilot pe TL. banca poate
maximize lichiditatea prin obtinerea unei parti importante de A in A lichide, dar profitabilitatea
va fi substantial afectata. De aceea pt a derula un bun manag. al lichiditatii trebuie ecaluati toti
factorii care influenteaza atat riscul cat si profitabilitatea bancii.
In teoria economica sin in practica bancara se regasesc o multime de metode si structuri de
estimare a dezechilibrelor de trezorerie. Principalele metode sunt:
1. metoda surse-alocari
2. metoda structurarii fondurilor
3. metoda indicatorilor de lichiditate

1. Metoda surse-alocari porneste de la 2 ascpecte principare
- lichiditatea bancare creste cand depozitele cresc si creditele acordate descresc
- lichiditatea bancare descreste cand depozitele descresc si creditele acordate cresc
Arunci cand sursele nu se potrivesc valoric cu alocarile banca se confrunta cu un gap de
lichiditate masurat ca diferenta dintre total surse si total alocari. cand sursele de lichiditate
depasesc alocarile banca se confrunmta cu un gap de lichiditate pozitiv. Surplusul de lichiditate
trebuie investit in A profitabile menite sa acopere nevoile viitoare de lichiditate. Pe de alta parte
cand alocarile de lichiditate depasesc sursele banca se confrunta cu un deficit de lichiditate. sau
un gap de lichiditate negative. In acest caz banca trebuie sa gaseasca imediat resurse de care are
nevoie.
Principalele grade de cuprindere ale estimarii nevoilor de lichiditati cu ajutorul metodei surse-
alocari sunt:
- credite si depozitele trebuie estimate pentru perioada de estimare a lichiditatii data
- trebuie calculate schimbarile estimate ale depozitelor
- manag lichiditatii trebuie sa estimeze fondurile lichide nete din surplusul sau deficitul din
perioada data
Un mod mai simplu de a estima nivelul dep si cred este de compunerea lor in 3 compartimente
1. componenta trend det pe baza de date.
2. componenta sezoniera- det de factorii sezonieri
3. componenta ciclica det ca suma celor 2 componente de mai sus





curs 6
Metoda structurarii fondurilor

O alta metoda de estimare a necesarului de lichiditate al unei banci este mentoda structurarii
fondurilor. In cadrul acestei metode depozitele bancare, celelalte surse de fonduri sunt grupate pe
categorii in functie de probabilitatea de a fi retrase. Astfel pasivele bancii se pot grupa in:
-pasive fosrte lichide= depozite care vot fi retrase cu siguranta in perioada imediat urmatoare
-fonduri vulnerabile=depozite ale clientilor din care o parte substantiala( intre 25-30%) va fi
retrasa in perioda imediat urmatoare.
-fonduri stabile= fonduri care produc cele mai mari dezechilibrein cazul retragerii lor de catre
titularii de cont
De regula pentru pasivele foarte lichide se decide detinerea unui procent de 95% din acestea in
rezerve lichide (conturi curente de la alte banci, plasamente , bonuri de tezuar , contracte repo)
Pt pasive nestabile, procentul de A lichide este de 30%, in timp ce pt P stabile, procentul este de
15%
In cazul creditelor banca trebuie sa fie pregatita sa ofere clientilor credite in masura in care
acestia isi dovedesc capacitatea de rambursare
Utilizand metoda structurarii fondurilor trezorierul va detine cele extreme ale pozitiei lichiditatii
-cea mai nefavorabila pozitie a lichiditatii pt banca- se iau in calcul cresterile de depozite sub
asteptarile trezorierilor si totatul depozitelor fie sub cel mai mic nivel inregistrat in istoria bancii
-cea mai favorabila pozitie a lichiditatii pentru banca se simuleaza situatia in care depozitele
cresc semnificativ peste previzionarile managerilor si ating un nivel record

metoda indicatorilor de lichiditate
Pentru a evidentia gradul de eficienta a acestei metode de estimare a lichiditatii bancare se
porneste de la o simulare a unei situatii initiale si se urmaresc rezultatele obtinute. O prima grupa
de indicatori le lichiditate are 4 componente distincte ce pot fi calculate pe baza acelorasi date
respectiv P nete simple, P nete cumulate, indicele lichiditatii .
Problemele de gestiune apar mai des acolo unde P nete simple sunt pozitive, caci pentru
acoperirea lor banca trebuie sa gaseasca resurse suplimentare , in plus repartizarea pe coloane a
semnului P nete ne poate da informatii suplimentare referitoare la transformarea scadentelor
practicata de banca.
De regula transformarea scadentelor este cea clasica, resurse mobilizate preponderent pe TS pt
finantarea unor plasamente .
P nete cumulate sunt folosite pt a secunda perioada de maxima nevoie de lichiditate. Indicele
lichiditatii IL se calculeaza ca raport intre P ponderate/A ponderate
Sistemele de ponderare sunt 2:
1. ponderarea cu nr mediu de zile(luni sau ani) coresp. fiecarei perioade
2. ponderarea cu nr mediu de zile(luni sau ani) curent, al grupei de scadente respective
valoarea optima a acestui indicator este 1 sau 100%

Pozitia lichiditatii= un indicator care se calculeaza pe zile(pt saptamana urmatoare) pe
saptamani(pt luna urmatoare) si pe luni(pt anul urmator)
marimea poztiei lichiditatii se determina ca diferenta intre A lichide si P lichide
A lichide= CC la banca centrala+plasamente scadente de incasare
P lichide = depozite volatile + imprumutrui scadente de rambursat

Optimizarea pozitiei lichiditatii bancare presupune echilibrarea celor 2 elemente principale: A
lichide si P immediate si deci obtinerea unei pozitii nule. Acest fapt este impus de manag..
riscului si de maximizarea rentabilitatii bancare.
In ipoteza un acces facil la piete apreciem ca ordinea de preferinta pt finantarea operatiunii ar fi
imprumut de la BC, imprumut de pe piata interbancara, lichidarea inainte de termen a unor A din
portofoliu si titularizarea unor credite.
daca pozitia lichiditatii este pozitiva atunci resursele lichide de care dispune banca depasesc
necesarul sau pt perioada corespunzatoare.

In romania cea mai utilizata metoda de previzionare e cea a indicatorilor. Desi apreciata de multi
specialisti in opinia noastra consideram ca aceasta metoda nu ofera decat o fotografiere , o
imagine statica a situatiei bancii la un moment dat. Evident ca exista o evolutie in timp, ceea ce
conduce nu de putine ori in mod eronat la extrapolarea automata a datelor pt perioade viitoare
Metoda structurarii fondurilor este deja o metoda specifica economiei avansate, fara posibilitate
de aplicare deocamdata in Romania din umr motive: structura bilanturilor bancare romanesti nu e
comparibila inca, cu cea a bancilor din tarile dezvoltate(exista module bancare inca nederulate
iar indicatorii utilizati pt a pondera difertie posturi bilantiere nu pot fi determinati datorita
inexistentei unei baze de date statistice suficient de mare)
Apreciem ca metoda surse alocari poate insa avea o mare aplicabilitate in sistemul bancar
romanesc, bancile ajungand deja la un grad de maturitate suficient de mare sa le permita
previzionare realista cu marje reduse de eroare, a evolutiei creditelor si depozitelor precum si a
infleziunilor sezoniere
Spre deosebire de abordarea statica a unei analize simularea reliefeaza dinamica evolutiilor
viitoare si prezinta urmatoarele avantaje:
- faciliteaza rolul conducerii in situatii de criza
- aplica planificarea strategica
- mareste experienta si puterea de reactie rapida a utilizatorilor la modificari neprevazute ale
pietei
- rezultatele simularii sunt usor de interpretat conducand la alegerea facila a alternativei optime
Procesul simularii prezinta si dezavantaje:
- utilizarea in elaborarea simularii a unor specialisti ceea ce implica o serie de ch salariale
suplimentare
- obtinerea unui nr mare de rezultate care trec sintetizate pt a facilita luarea unor decizii de catre
conducere
- exista riscul unor presupuneri incoreste care sa conduca implicit la rezultate incorecte

Operatiuni cu titluri de valoare (c5)

Portofoliul de titluri al unei banci este format din active financiare care aduc banciivenituri din
dobanziiar cele mai importante A financiare sunt titlurile de credit. In mod traditional
plasamentul in titluri de valoare a fost tratat ca plasament alternativ deoarece in activitatea
curenta a bancilor se umrareste in principal:
- constituirea mai intai a resurselor minime obligatorii
- constituirea rezervei de lichiditate
- acoperirea cererii de credite
- daca mai raman rezerve disponibile acestea sunt investite in tiluri

Prin obtinerea de astfel de titluri care pot fi usor transformate in lichiditati, banzile isi pot regla
volumul capitalului circulant si ca atare pot asigura flexibilitatea necesara gestionarii eficiente a
A si P
In intelesul reglementarilor in vigoare in Ro sunt considerate titluri valori mobiliare: tiluri de
stat/certificate de trezorerie, creante negociabile, titluri de p interbancare
Valorile imobiliare sunt titluri negociabile emise in forma materiala sau dematerializata(prin
inscrisuri de cont) care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului. Acestea
constau in principal din actiuni si obligatiuni.
Titlurile de stat se emit de organele de specialitate ale adunarii centrale de regula sub forma
dematerializata si include certificate de trezorerie,bonuri de trezorerie,obligatiuni de stat.In RO
principalul tip de plasament il reprezinta bonurile de trezorerie. Acestea sunt vandute de stat prin
BC sau min finant. la o valoare cu discount sau la o valoare nominala ( cu dob). Diferenta dintre
valoare lor nominala de cumparare si valoarea nominala pe care banca o va primi la scadenta
reprezinta dobanda castigata de banca pe perioada cat a detinut bonurile de trezorerie in
portofoliu.
Calitati fundamentale tiluri de stat:
- sunt 100% sigure, pt ca sunt asigurate de stat
- exista o p. secundara a acestora tocmai datorita increderii pe care aceste tilturi o inspira
investitorilor

Tirlurile de p. interbancara se emit numai de banci; cuprind bilet la ordin negociabil, certificate
interbancare, si alte titluri emise si negociabile pe piata interbancara
Alte creante reprezentate printr-un titlu negocibil pe piata include cambiile si biletele la ordin
Bancile detin portofolii de titluri care sunt plasate in A bilant in fct. de vointa de detinere
exprimata de banca in momentul achizitionarii si anume titluri de tranzactie, de plasament, de
investitie si tilturi de participare sau participatii.
pe de alta parte bancile pot fi si emitente de tilturi in scopul procurarii de resurse financiare
necesare activitatii lor si reflectate in piata.
In contul clientului banca asigura functia de intermediar, conservarea titlurilor si gestionarea
portofoliului de tilturi ale clientului ca urmare a incheierii unui contract pt executarea ordinelor
de curs.

Curs 7:Administrarea riscurilor in activ bancara

Riscul reprezinta pericolul de a suferi o pierdere.Administrarea riscului ia in calclul f infl sau nu
care ameninta sau pot influenta negative realizarea obiectivelor unei ? sau propune ob strateg si
opreat pt a se psune ac factori(organiz, pol ,af, procedure)
Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil.Orginiea lui se afla in incertitudine.Este
pagubitor,efectele lui o data produse nu mai pot fi inlaturate;apare in proc. activitatii umane,
sociale, economice si in raportul dintre om si natura.
Succesul in afaceri depinde de asumarea unor riscuri;fara asumarea unor elemente de risc
profitul realizat poate fi scazut.Prin asumarea mai multor riscuri creste sansa obtinerii unui profit
mai important.
Gestionarea riscurilor pt manag. unei banci inseamna stud posibilitatilor de investitii pe pietele
monetare si de capital, care sa aduca profit actionarilor si clientilor bancii,iar in acelasi timp
reducerea posibilitatilor de pierdere la un nivel acceptabil.Toate afacerile iau in considerare un
element de risc care sa le asigure un profit potential.Modul in care o banca trateaza diferitele
tipuri de risc si felul in care decide sa le gestioneze reprezinta un criteriu important in stabilirea
struct. organiz a bancii si a modului de a actiona pe piata in relatiile cu clientii si concurenta.
Inclinatia la risc reprezinta un termen generic menit sa ? unele pers/institutii pentru un grad de
risc mai ridicat sau mai scazut.Atractia fat de risc e det de o combinative de 2 f principale:
-exp individuala;
-inclinatia naturala genetic de a-si asuma sau nu riscul.
De asemenea poate fi influentat de obligatia fata de terte persoane.Conducerea unei banci cand
decide comp fata de anumite riscuri ce [pot aparea in activit bancii, va lua in considerare proprie
atat fata de risc, perceptia personala asupra nivelului riscului, exp bancii in domenii si
responsabilitatea fata de terti(personalul bancii, actionarii si clientii).Este bine ca un bancher sa
cum pref fata de risc a clientilor sai.In cazul in care un client are un apetit ridicat data de risc, ii
poate crea premisele unui profit mai mare, dar in acelasi timp contr de credit ai ac cl devine mai
riscant (banca isi asuma mai multe riscuri).Intr-un clim caracteriz printr-o ? mare, bc trebuie sa
plaseze fonduri care sa genereze un profit pt depozite atrase, care uneori nu pot avea o dob
corelata cu gradul de risc al imprumutului.In acest caz, conducerea bancii trebuie sa ia decizia
asumarii unui risc sau sa-si asume riscul de nu reusi sa genereze un flux monetary suf pt plata
dividendelor actionarilor si a dobanzilor ptr resursele atrase.
Riscurile generale:De regula aceste riscuri nu sunt masurabile, neputandu-se determina costul
exact al prevenirii lor.
1.Riscul operational=risc potential care poate rezulta din:
-defectarea sistemelor de operare;
-management defectuos;
-erori umane;
-frauda;
-controale insuficiente.
Gestionarea r operational, ca de fapt a tuturor riscurilor, presupune identificarea si cuantificarea
pierderilor probabile si comp ei in costul nec pt evitarea producerii pierderii(acoperirea
riscurilor).Ac risc poate fi prevenit prin:-constituirea de reserve pt echipam important;-desf
operat in alte? Conform proced stabilite in cazul unor dezastre natural;-separarea
responsabilitatilor;-reglementari interne pt stabilirea competentelor personalului;-intensificarea
controalelor interne;-planificarea corecta a activit.
Frauda=risc operat specific provocat fie de personalul bancii, fie de pers din afara bancii, care nu
poate di eliminate in totalitate.Fraudele au un character mai spontan decat premeditat,ele devin
mai frecv acolo unde nu erau de la inceput si unde nu s-au luat masuri pentru a fi
prevenite.Dintre aceste masuri amintim:-impartirea adecvata a responsab astfel incat fiecare
angajat sa fi raspunzator numai de una din urmatoarele activitati (inch unei tranzactii, efrect unei
plati, inreg tranz in contab etc).Acest lucru e necesar deoarece fraudele sunt comise, de obicei, de
o sg persoana;-existenta unui sistem de control efficient.Cei care pot si ar dori sa comita nereguli
treb descurajati de existent unui sistem de control adecvat.;-parcurgerea cu atentie a procedurilor
si a sistemelor de securitate si identificarea punctelor slabe ca ear putea reprezenta un risc de
frauda;-comunicarea si ? clara a procedurilor ce tb aplicate in anumite situatii,personalul tb sa
cunoasca f exact gr de competente si riscul pe care si-l asuma.
2.Risc conjunctural=apare in derularea unei afaceri si poate fi:-de convertibilitate
(imposibilitatea de a transfera o val in alta ca rez al politicii monetare si economice);-de
depreciere a ratingului (modificarea cotatiei in scadere ,o instit fin atrage resurse cu cotatii in
crestere);-de imagine(oricare eveniment neplacut in gestiunea unei banci care devine public);-de
modificarea a politicii fiscale(taxe suplimentare,neatincipate);-juridice-apare cand se efectueaza
contracte si tranzactii cu parteneri care au aut legala necesara pt a se angaja in astfel de afaceri;-
de reglem (imposib de a face fata noilor reglementari)
3.Riscul agregat(systemic)=pierderile une institutii fin ar putea sa genereze un lant de pierderi si
celorlalte institutii din sistem, dat relatiilor de interdependent intre produsele si particip de pe o
piata.
4.Riscul de concentrare a portfoliilor=administrarea unui portofoliu se bazeaza pe prezumtia ca
riscul pe intreg portofoliu e sau ar trb sa fie mai mic decar riscul aferent fiecarei componenta a
portofoliluli.Probabilitatea ca riscuri separate sa se realizeze separat este mai mica decat
probabilitatea ca fiecare dintre ele sa se realizeze individual.Riscurile nu sunt correlate, atunci
riscul agregat este mai mic decat riscul fiecarui elem in parte
5.Riscul de tara=o banca se confrunta cu riscul de tara daca acorda credite unei companii care
investeste intr-o tara straina.Ac consta in faptul ca evenimentele ce se vor derula in ac tara pot
afecta posibilitatile clientilor de a rambursa cr bancii.Ac risc se poate acoperi prin cump de
asigurari special prin intermediul de exp financiar.Unele dintre ac firme sunt prop unui stat,
altele sunt private.Reducerea riscului de tara se poate face si prin aplicarea princip de admin a
portof de ? prin evitarea expunerii excessive la risc, ca urmare a concentrarii portof.

Curs 8
Riscul ratei dobanzii si modalitati de gestionare a acestuia

Riscul ratei dob poate fi perceput ca o expresie a sensibilitatii rezultatelor financiare la variatia
nivelului ratelor de dob reprezentand prin urmare acel risc de deteriorare a situatiei patrimoniale
a bancii sub influenta unei modificari a nivelului dob pe piata.
Factorii care determina aparitia riscului ratei de dob se pot grupa in 2 categorii:
a) Factori exogeni-determinati de evolutia conditiilor economice care se reflecta in nivelul ratelor
dobanzii pe piata.Nu pot fi controlati sau influentati de banca,insa pot fi anticipati cu destul de
mare precizie fiind dependenti de fazele ciclului economic.
In cadrul acestor fact includem politica economica,politica monetara,politica bancara si evolutia
acesteia ,mediul economic etc
b) Factori endogeni-determinati de mediul intern al bancii.In categoria lor includem strategia
bancii,structura activelor si pasivelor bancii,calitatea si dimensiunea portofoliului de
credite,profilul de finantare al bancii(scadentele aferente resurselor).

Daca factorii din prima categorie nu pot fi controlati de banca,actiunea asupra factorilor din a
doua categorie genereaza strategia de minimizare a expunerii bancii la ricul de rata a dob.
Dintre toate departamentele bancii,trezoreriei ii revine ca sarcina gestionarea acestui risc la nivel
agregat si la nivelul bilantului bancar.Trezoreria bancara are la dispozitie 2 modalitati de
gestionare a riscului ratei dob: operatiuni de imunizare si op de corelare a A si P bancare.

Op de imunizare sau hedging bilantier prin utilizarea instrumentelor financiare derivate

Ac op presupun emiterea de instrumente de sens contrar cu ac durata si ac valoare cu
instrumentul care face obiectul imunizarii.Principala categorie de instrumente utilizate in
procesul de hedging cuinstrumente financiare derivatesunt:
a) Contracte forward aparitia si dezvoltarea lor a fost determinata de volatilitatea ratelor dob si
a celor de curs de schimb care a marcat anii 1970.Clientii doreau sa imprumute la o rata fixa ,iar
bancile doreau sa dea imprumut la o rata variabila.Solutia a venit de la bancile de investitii care
au contribuit la reducerea riscului de rata dob cu care se confrunta clientul prin fixarea costului
imprumutului.Banca de investirii a decis sa primeasca de la client o dob fixa si sa plateasca cl
LIBOR (rata dob pe piata interbancara din Londra).Ambele arti au fost de acord sa faca
compensarea pt plati cu scopul de a reduce expunerea la riscul de decontare si pt a diminua
costurile rezultate din taxele percepute pt platile brute.In pr de reducere a riscului de rata a dob se
creaza riscul de credit,pe care pt al reduce partile au convenit sa actualizeze platile.Rezultatul
acestui sir de op a condus la contractul cunoscut sub denumirea de forward rate
agrement(FRA).Avantajele contractului FRA fata de cele futures sunt multe.Contractul FRA e
un instrument extrabilantier si prin urmare nu se realizeaza o crestere a bilantului ca urmare a
tranzactiei,respectiv se diminueaza necesarul de capital pt a respecta normele privind adecvarea
acestuia.Datorita faptului ca nu se realizeaza o angajare a principalului,expunerea este limitata la
diferentialul de dob si ca urmare liniile de credit necesare sunt reduse chiar si in conditiile unei
volatilitati mari a ratei dob. Spre deosebire de contractele futures nu e necesara utilizarea
marjelor. Flexibilitatea datelor de nestandardizarea sumelor si datelor permite o mai larga
acoperire a expunerii pe ratele dob. Bancile isi pot acoperi riscul independent de programul
propriu de finantare.Contractele FRA permite bancilor abordarea problemelor legate de costul
fondurilor de pe o pozitie de certitudine Contractele FRA sunt negociate pe piata OTC.
b) Contractele futures de rata dob constituie a 2 a categorie de instrument prin care se poate
realiza acoperirea riscului ratei dob. Aceste instrumente sunt standardizate si sunt tranzactionate
la Bursa. Suportul acestor contracte poate fi reprezentat fie de un depozit de pe piata monetara(
in cazul futures de rata dob pe TS) fie de o obligatie (in cazul futures pe rata dob pe TL).
c) Operatiunile swap pe rata dob fac obiectul unui contract prin care partile convin sa schimbe
intre ele fluxul de dob aferente unui castig in cadrul unei perioade determinate.Principale
caracteristica a unui swap de dob o constituie schimbul de dob fixe si variabile aferente unui
contract cu valoare nominal si scadenta prestabilita.Dob fixa e convenita in momentul
contractarii imprumutului in timp ce dobanda variabila e stabilita de piata fiind corespunzatoare
momentului final si scadentei contractului la termen. Uneori cei care imprumuta la o rata fixa ar
dori rata flotanta pt ac imprumut (sau situatie inversa) in scopul de a actualize pozitiile privind
incasarile ,respective platile de dob.Ei isi pot gasi partenerul prin care sa-si imbunatateasca
pozitia deficitara in obligatiile privind dob procedand la un swap de dob(schimb de dob). In ec
dezvoltate swapul ratei dob este utilizat pt imunizarea valorii de piata a cap proprii in scopul
eliminatii dependentei de fluctuatiile ratei dib de pe piata monetara.

Contractele la termen de limitare a riscului ratei dob (CAP, FLOOR,COLLAR) au drept scop sa-
i protejeze pe operatoii angajati de efectele negative ale evolutiei ratei dob.
CAP-o opt CALL sau o succesiune de opt CALL pe rata dobanzii ce da posibilitatea
cumparatorului sau ca in schimbul platii unei prime sa se protejeze impotriva variatiilor ratei dob
prin intermediul unei rate plafon.Opt CAP poate avea unul sau mai multe moment de
exercitare;daca la data/datele fixingului rata dob pe piata este mai mare decat rata CAP
(plafon)cumparatorul de CAP va incasa de la vanzatorul opt diferenta dintre dob pietei si rata
CAP.In caz contrar opt nu se va exercita ,iar cumparatorul va plati doar prima aferenta.
FLOOR- o opt PUT sau o succesiune de opt PUT pe rata dob si ofera posibilitatea cump sau ca
in schimbul platii unei prime sa se protejeze impotriva scaderii ratei de piata pt o suma si o
perioada data prin intermediul unei rate planseu.Opt FLOOR poate avea unul sau mai multe
momente de exercitare;daca la data/datele fixingului rata dob de pe piata este mai mica decat rata
floor at cump de floor ca incasa diferenta dintre rata floor si dob pietei.Daca rata de referinta este
superioara ratei planseu nu se va efectua nicio plata.
COLLAR- luarea unei pozitii simultane pe contractele CAP si FLOOR.Daca managerii sunt cu
aversiune ridicata la risc si sunt preocupati de volatilitatea ridicata a ratei dob pot sa-si acopere
riscul de rata a dob cumparand in ac timp un CAP si un FLOOR.
Operatiuni de corelare a A si P bancare

Modelul Gap-ului intre A si P.
Pt acest model A si P bancare se structureaza pe benzi de scadente in fct de sensibilitatea ratei
dob.
Analiza GAP-ului ofera trezorierului in practica bancara inform succinte si relevante in leg cu
structura A si P pe principalele categ de scadenta
GAPi= A sensibile la dob P sensibile la dob
GAPcumulat = GAPi + GAPi-1
Teoretic si ideal ar fi ca GAP sa fie 0 mereu,in realitate insa GAP e aproape intotdeauna diferit
de ).Atat global cat si in structura indicele GAP exprima gradul de acoperie a A cu P de ac
natura.
Daca indicele inreg o marime pozitiva aceasta exprima o situatie in care A predomina asupra P
fapt ce asigura osituatie financiarabuna daca dob cresc.Un GAP negativ reflecta dependenta
bancii de P sensibile care adesea pot genera o crestere a ch cu dob.
GAP cumulat ramane indicatorul cel mai important pt ca marimea si semnul sau sunt elementele
care pun in evidenta sensibilitatea dob pe fiecare interval de maturitate.Indica valoarea A si P
carora trebuie sa li se modifice dob in ultima zi din perioada ramasa.
Indicatorul de baza care reda dimensiunea riscului de rata a dob este ven din dob.
Ven din dob = Dob ASD DobPSD, unde ASD/PSD-active/pasive sensibile la dob.

Cursul 9- Riscuri specifice activitatii bancare.
Riscul de curs de schimb.

Value at risk(VAR) este indicatorul de masurarea a riscului valutar. In practica bancara
internationala , pt masurarea riscului de piata se foloseste indicatorul VAR. Istoria VAR este
legata de numele pres3edintelui Bancii de Investitii JB Morgan care necunoscand riscul total la
care e expusa firma sa, le-a cerut angajatilor ca zilnic sa-i prezinte un raport despre riscurile
firmei, impreuna cu o masura de riscuri corespunzatoare. Astfel, in 1994 in cadrul JB Morgan se
naste departamentul risk matrix. In urma cercetarilor acestui departament masura pentru risc
lansata a fost Value at Risk. Datorita succesului pe care l-a avut si in vederea unei mai buna
calificari a oportunitatilor, acest departament se separa de firma mama, devenind Risk Matrix
Group, specializat pe consultanta si software. Un motiv important pt caqre aceasta mertoda s-a
impus e si ca daca ar fi fost aplicata, multe falimente financiare ar fi fost evitate.
VAR este o masura statistica ce cuantifica marimea maxima probabila a se obtine pe o anumit a
pozitie / un portofoliu de pozitii intr-o anumita perioada de timp si pt un anumit nivel de
incredere. VAR mai poate fi definita ca fiind pierderea maxima pe care o poate inregistra un
portofoliu in urmatoarele T zile, cu o anumita probabilitatea 1-.
Profitul/ pierderea inregistrata de un anumit portofoliu intr-o anumita perioada de t zile se
calculeaza ca diferenta intre val portofoliului dupa cele t zile si val initiala a portofoliului.
Inaintea trecerii la calcularea efectiva a VAR, orice banca trrebuie sa stabileasca 2 aspecte
importante: 1)orizontul de timp pt care se estimeraza riscul; 2) procentul de toleranta la risc.
Comitetul de la Basel propune un orizont de 10 zile si un procent de 1%(respectiv o probabilitate
de incredere de 99% in aprecierea VAR).
Departamentul Risk Matrix propune un orizaont de timp de 1 zi si un procent de toleranta la risc
de 5 %(probab de incredere de 95 %)
Fiecare banca este insa libera in a-si alege cele 2 coordonate in fct de preferinta, mai mare sau
mai mica a managementului fata de risc si de natura portofoliului administrativ.
Un procent de toleranta la risc de 1 % reprewzinata ca doar 1 % dintr-un interval de timp (doar
intr-io zi din 100 de zile) , valoarea portofoliului se va deprecia cu mai mult decat se anticipase,
in timp ce un procent de 5% inseamna ca intr-o zi din 20 de zile sau in 5 din 100 valoare
portofoliului se va deprecia cu pestev cat se anticipase. Realitatea e intr-o foarte rapida
schimbare, iar validarea empirica a unui model ales de un utilizator trebuie adeseori facuta rapid.
De aceea alegerea unui procent prea mare ar intarzia validarea modelului. Regula: Cu cat se
alege un procent mai mic, cu atat si VAR calculate sunt mai mari.
Odata ce au fost stabilite orizontul de timp si procentul de toleranta la risc se calculeaza Var ca
diferenta dintre valoarea asteptata a portofoliului la orizontul de timp ales si cea mai mica
valoare a portofoliului( quantila) la acest orizont anticipata cu o probabilitatea p de 95%.
Downrisk = probabilitatea producerii unei pierderi; Uprisk= probabilitatea obtinerii unui castig.

Gestionarea riscului de piata
Orice detinere / finantare prin titluri, precum si majorarea operatiunilor cu titluri implica risc de
piata.Chiar daca aceste riscuri pot fi identificate in orice pozitie bilantiera/ extrabiantiera
calculatat la valoarea de piata, in fapt doar activitatile cu titluri sunt monitorizate din perspectiva
riscului de piata. De aceea chiar daca analizam gestiunea acestui risc la nivelul intregiiactivitati
bancare, de facto ne referim la gestiunea riscului de piata din actiovitatea cu titluri. Cerinta de
capital pt riscul de piata este semnificativ mai mica in comparatie cu cea pentru riscul de credit.
In medie, ponderea necesarului de capiutal ce trebuie alocat pentru riscul de piata reprezinta mai
putin de 2% din totalul cerintelor minime de capital. Pe de alta parte, diferenta dintre riscul de
cfredit si cel de piata este doar una minora pt ca in cazul unor socuri severe asupra activelor,
riscul de piata devine de fapt risc de credit.
Pt managementul risculuide piata si pt calcularea cerintelor de capital aferente se folosesc pe scra
tot mai larga modelele VAR. Promovarea, inclusiv de Basel a modelelor VAR pt calcularea
riscurilor de piata a pus insa problema cresterii volatilitatii in piata si a diiminuarii excesive a
capitalurilor institutiilor de credit ce utilizeaza VAR.
Unii autori arata ca o crestere a volatiliatii pietei ar putea duce la atingerea limitelor stabilite de
banci prin VAR, ceea ce ar atrage dupa sine decizia de a vinde active din portofoliu. Daca exista
mai mult e banci ce detin active si utilizeaza VAR atunci acestea se vor manifesta similar.
Vanzarea va fi mai semnificativa , ceea ce va atrage o noua crestere a volatiliatii si din nou se
ating limitele stabilite, inchizandu-se si totodata accentuandu-se cercul. In conditiile in crae mai
multe banci intra in perioada de turbulenta cu pozitii de trenzactionare similare, riscul creste.
Alti autori considera ca aceste ingrijorari sunt supra estimate si respectiv ca nu s-a inregistrat o
crestere in volatilitate dupa 1998 (anul in care a aparut si ulterior au fost implementate
recomandarile Basel de folosire a VAR pentru calcularea riscului de piata. )
Gradul de concentare al pietelor cu titluri pe care actioneaza bancile(in special cele mari) e foarte
ridicat, astfel incat in cazul unor evolutii edverse semnificative a pietelor titlurilor,
managementul bancii trebuie sa-si puna problema nu doar a riscului de contagiune, dar chiar al
celui sistemic.
Criterii caliatative si cantitative inmanagementul risculuide piata al detinerilor de titluri:
1. Calitative : a) modelul intern nu trebuie utilizat doar pentru determinarea cerintelor de capital,
ci trebuie sa faca parte din procesul de management zilnic al riscului. Rezultatele modelului
trbuie integrate in procesul de clarificare, monitorizare si control al profilului de risc de piata al
bancii; b) pentru evitarea conflictelor de interes, banca trebuie sa detina o unitate de control a
riscului, dependenta de cele ce utilizeaza abilitati de tranzactionare; c) comitetul de administrare
si management superior, trebuie sa fie implicate in mod activ in procesul de control al riscului,
iar rapoartele zilnice trebuie revazute de un nivel al managementului cu un nivel de autoritate
superior pentru a impune decizii privind diminuarea expunerilor individuale/agregate. Pentru
aceasta este nevoie ca managementul superior sa aiba cunostinte solide despre model; d) o
problema tot mai dificil de gestionat se refera la personal, care trebuie sa fie suficient de mare si
calificat in utilizarea modelelor sofisticate in domeniul tranzactiilor, controlului de risc,
auditului,...
2. Cantitative: -pentru a folosii metode proprii de cuantifiacare a riscului de piata(activitati cu
titluri) bancile trebuie sa se asigure in special ca modelele au fundament teoretic solid, surprind
riscurile existente, atat in portofoliul de tranzactionare pentru risc specific si general.

Pentru riscul valutar si cel de marfa, o alta caracteristica a modelelor, pot explica variatiile
istorice ale rezultatelor de profit si pieredere bazandu-se pe serii suficient de lungi.
O ultima caracteristica identifica concentrarea in cadrul portofoliului. Exista trei metode de
cuantificare a VAR ca pot fi folosite in functie de conditiile concrete din piata:
a) metodata varianta/covarianta este metoda parametrica ce are la baza ipoteaza normalitatii
factorilor de risc;
b) metoda simularii istorice- se bazeaza pe evolutia istorica a factorilor de risc; fiecare observatie
istorica constituie practic un scenariu pentru care terbuie evaluate profitul/ pierderea
portofoliului;
c) simularea Monte-Carlo este o metoda similara cu b) diferenta consta in faptul ca socurile sunt
generate prin utilizarea numerelor aleatoare pe un numar mare de simulari.
Riscul de lichiditate

Riscul activelor exprima capacitatea acestora de a fi transformate rapid si cu costuri minime in
numerar sau disponibilitati in contul curent.
Exigibilitatea pasivelor exprima capacitatea obligatiilor de a deveni scadente la plata.
Riscul de lichiditate bancara reprezinta riscul unei banci ca veniturile si capitalul sau sa fie
afectate datorita incapacitatii sala de a-si onora la termen obligatiile fara a se confrunta cu
pierderi inacceptabile.

Riscul de lichiditate include:
- Riscul bancii de a fi incapabila sa finanteze portofoliul de active pe maturitatile si la ratele de
dobanda corespunzatoare;
- Riscul bancii de a fi incapabila sa lichideze pozitia la momentul oportun si la un pret rezonabil.

Riscul de lichiditate decurge din necorelarea maturitatilor la fluxurile de incasari cu cele ale
fluxurilor de plati. Riscul de lichiditate consta in pierderile potentiale de profit si / sau capital ca
urmare a esuarii in respectarea obligatiilor asumate si deriva din insuficienta rezervelor
comparativ cu nevoile de conturi.

Indicele le lichiditate se calculeaza ca raport intre Pasive ponderate / Active ponderate.
Ponderarea activelor si pasivelor se face fie cu ajutorul unui nr mediu de zile (luni, ani)
corespunzator fiecarei scadente, fie cu ajutorul nr curent al grupei scadentei respective.

Rata de lichiditate se exprima in procente si indica gradul de indatorare al bancii fata de piata
monetara in ansamblul sau fata de un segment al acesteia. Valorile mai mari de 100% arata
tendinta de scadere a gradului de indatorare a bancii pe piata monetara si de crestere a
lichiditatilor proprii. (RL=Iscadenta / Inoi *100, unde I=imprumuturi).

Coeficientul de lichiditate se calculeaza ca un aport intre disponibilitatile pe termen scurt (o luna)
si exigibilitatile pe termen scurt (sub o luna) fiind oportun un raport >100%.

Coeficientul fondurilor proprii si al resurselor permanente se calculeaza ca raport intre
(Resursele pe termen lung / Utilizari pe termen lung)*100 si urmareste sa restrictioneaza
finantarea plasamentelor pe termen lung din resurse pe termen scurt. Acest raport trebuie sa fie
de cel putin 60% pentru bancile din UE.

Titularizarea creantelor reprezinta tehnica de transformare a unui activ nelichid intr-un titlu
negociabil.

Managementul risculuide lichiditate curs 10

Bancile trebuie sa fie in masura sa satisfaca integral si la termenele stabilitate angjamentele fata
de clienti, sa compenseze fluctuatiile asteptate sau neasteptate ale CF-ului.
Aceasta reprezinta de fapt capacitatea bancii de a asigura desfasurarea unei activitati normale
indiferent daca banca se confrunta cu un deficit de lichiditate curenta sau cu un excedent.
Asigurarea unei lichiditati adecvate reprezinta o parte esentiala a managementului global al unei
banci.
O banca dispune de lichiditate adecvata cand este in masura sa obtina fondurile necesare in timp
real si la un cost rezonabil.
Pretul asigurarii unei lichiditati adecvate asumat de banca este o functie care depinde de
conditiile de preturi si de nivelul de risc al ratei dobnazii si al creditului.
Atingerea si mentinerea unui optim de lichiditate sunt permise pentru:
- Desfasurarea normala a activitatii bancare prin asigurarea clientilor bancii cu fonduri suficiente;
- Indeplinirea angajamentelor asumate de banca;
- Evitarea lichidarii fortate a activelor bancii in situatia in care fondurile ar fi insuficiente;
- Asigurarea imunizarii bancii fata de volatilitatea parametrilor pietei

Managementul riscului de lichiditate se focalizeaza pe 2 componente si anume:
- Elaborarea si implementarea politicilor riscului de lichiditate care in principal urmaresc
mentinerea unei lichiditati adecvate;
- Monitorizarea permanenta a lichiditatii si politica obligatiilor de raportare.

Sporirea produselor furnizate bancii a determinat adoptarea unui management prudential de catre
autoritatile monetare acestea acordand o atentie deosebita corelarii structurii maturitatii
resurselor si plasamentelor bancare si cerintelor de asigurare a unui nivel optim al activelor cu un
inalt grad de lichiditate.
Managementul riscului de lichiditate vizeaza stabilirea nevoii de lichiditate si acoperirea
acesteia. Nevoile de lichiditate pot fi acoperite prin vanzarea de active foarte lichide din
portofoliile de tranzatii sau cresterea datoriilor pe termen scurt si / sau a depozitelor pe termen
scurt, prin cresterea scadentei datoriile si prin majorari de capital.
In mod traditional bancile au optat pentru acoperirea nevoii de lichiditate prin utilizarea structurii
de active.
Maximizarea lichiditatii interpretata intr-o abordare radicala presupune atragerea de resurse cu
orice pret si o perioada indelungata concomitent cu plasarea acestor conturi in active lichide cu
scadente reduse.
In aceasta situatie indicii GAP ar inregistra pe toate benzile de scadenta valori pozitive ridicate
evidentiind capacitatea bancii de a acoperi integral solicitarile de retragere de fonduri pe care de
consecinta maxima lichiditatea nu presupune intotdeauna maximul profitabilitatii bancare de
aceea se recomanda obtinerea optimului profit lichiditate ebiectiv greu de atins.
Managementul riscului de lichiditate presupune acordare unei atentii deosebite urmatoarelor
elemente:
- Cunoasterea structurii maturitatii fondurilor atrase care conduc la cresterea utilitatii
prognozelor referitoare la CF-uri;
- Constientizarea faptului ca riscul de lichiditate este un proces complex ca urmare a
interconexiunilor cu alte riscuri specifice activitatii bancare;
- Volatilitatea fondurilor atrase depinde si de structura clientilor;
- Cunoasterea particularitatilor componentelor acestora putant constitui un atuu al
managementului lichiditatii;
- Diversificarea surselor de fonduri si a maturitatii acestora care induce atat la evitarea
dependentei de anumiti clienti cat si la diminuarea riscului de pierderi de resurse considerabile in
termen scurt.

In opinia comitetului de la Basel abordarea lichiditatii nu trebuie sa fie centrata numai pe
cuantificarea pozitiei lichiditatii bancii in prezent si este necesar elaborarea unor scenarii diverse
inclusiv situatiile extreme care sa genereze crize de lichiditate, care sa modeleze managementul
riscului de lichiditate.
Ca si in cazul managementului altor tipuri de riscuri managementul lichiditatii este parte
integranta a strategiei bancii si cuprinde cuantificarea, monitorizarea si controlul riscului de
lichiditate.
Lichiditatea trebuie adecvat gestionata prin utilizarea procedurilor, politicilor si limitarea riscului
lichiditatii. Bancile trebuie sa stabileasca limite pentru pozitia de lichiditate care pot fi nivelul
cumulativ al GAP-ului sau ponderea activelor lichide in totalul pasivelor pe termen scurt care
sunt revizuite periodic. Aceste limite pot fi ajustate prin analiza rezultatelor obtinute in urma
simularii unor situatii speciale ale utilitatii.

Optiuni in domeniul managementului riscului lichiditatii bancare

Bancile elaboreaza propria strategie de asigurari a lichiditatii, strategie care in general impune
anumite limitari ale GAP-ului pe fiecare interval de maturitate si pe cale de consecinta a indicilor
GAP. Se urmareste astfel evitarea indicilor GAP negativi corespunzator primelor intervale de
maturitate si totodata iregistrarea unor indici GAP pozitivi de valori considerabile intrucat acesti
indici sunt rezultatul atragerii de resurse cu scadente indelungate si plasarea lor pe scadente
reduse ceea ce conduce la diminuarea profitului scontat a se obtine.

Exista 3 optiuni in domeniul managementului riscului de lichiditate care depind de obiectivele
proprii fiecarei banci si de inclinatia catre risc a conducerii bancii:

1) Risc minim de lichiditate si obtinerea profitului determina banca sa stabileasca limite stricte
de variatie a indicilor GAP si o politica rigida de incadrare in limitele stabilite.
In cazul aparitiei unor oportunitati de afaceri banca care opteaza pentru indeplinirea acestor
obiective nu se va implica ceea ce va determina pierderea unui profit potential.
2) Risc mediu de lichiditate si obtinerea profitului presupune un risc asumat controlat care
asigura obtinerea unui profit cel putin de nivel mediu.

Trasatura definitorie a acestei optiuni este flexibilitatea bancii in plierea rapida a plasamentelor
in raport cu oprtunitatile de afaceri aparute. In aceasta situatie banca va monitoriza permanent
indicii GAP stabilind culoare de variatie acestora sau chiar valori minime in functie de
caracteristicile bilantiere prorpii fiecarei banci.

3) Riscul maxim de lichiditate si profitul maxim urmareste obtinerea unui profit considerabil
intr-un timp foarte scurt in conditiile unui risc de lichiditate major. Obtinerea unui profit maxim
este de obicei rezultatul efortului unor plasamente pe termene indelungate fara a se tine seama de
maturitatea resurselor disponibile.
In procesul de alegere a optiunii care sa asigure o lichiditate optima trebuie sa tina seama de
configuratiile previzionate ale elementelor bilantiere dpdv al modificarilor veniturilor din
dobanzi si dpdv al profitului de risc al bancii.

Curs 11
Gest risc de credit

Risc de credit din active cu titl dev risc sistemic.Risc sistemic=perceput ca o consec a unor dif
majore aparute la entitati de dimens f.mari. Bancile ce deruleaza multe conexiuni cu alti jucatori
din sist pot genera la randul lor risc sistemic fara a avea neaparat dimens imp.De ex:bancile ce
ofera serv de brokeraj pe pietele cu derivative/cu rol de custode in sist de decontare a titl.
Bancile ce se implica amplu in activ cu titl satisfac toate cond ca sa genereze risc systemic, resp
sunt:
a)printer cele mai mari din sist;
b)dezv conexiuni multiple prin intermed op cu titl;
c)grd de concentrare in ac op e f mare.Cand unul din ac partic nu poate onora oblig,apare risc de
credit, ce dev(in cond descrise)risc sistemic.In urma proc de consolidare, activ bancara a dev tot
mai concentrate(dc la inceputul anilor 80 ponderea primelor 50banci din lume era 35%din PIB
statelor de resedinta, acum ea s-a dublat).In SUA, primele 5 banci detin azi 45% din total A
bancare, dublandu-si cota de piata in ult 20 ani.
Bancile mari(desi nu sunt maj ca nr)sunt definitorii in orientarea tendintelor af vietii bancare
internat.Concentrarea e si terit(ac banci detin suprematia in dom celor mai mari banci din lume
dupa crit A).Indif de atit la risc a act unei banci cand piata e concentrata e pericol de risc
sistemic. Dc unul din parteneri are lichid,probl se vor extinde in toata piata.
Cap celorlalti parteneri de a prelua cu operativitate op celui ce e in imposib de a-si desf activ(grd
de substitutie a op intre jucatori)tb privita cu o anumita retinere din cauza constrangerilor
tehnice,de presiune&inf.
Bancile f mari din SUA,Jap&UE se implica f mult in op cu titl(act;oblig;credite sindicalizate;op
de pe pietele valutare;derivative de credit etc).Primele 10 banci detin in medie peste 75%din op,
lim sup fiind detinuta de act SUA emise internat, care e de 96,6%.Piata am e cea mai
concentrata(jucatorii cei mai imp pe pietele internat cu titl=banci de inv am).Printre banci eu
puternice:Deutsche Bank;ABN;Ambro.Ac banci sunt am/eu dupa origine;de fapt ele au prezenta
globala.
Piata valutara a dev f concentrata.Vol tz intre dealeri a crescut,dar ponderea lor in total si-a
pastrat tendinta descr, pt ca proces de concentrare in industria bancara a redus nr birourilor de
tz.Grd de concentrare a op cu derivative e si el f mare.Primii 8 pana la 10 dealeri internat detin
70%din total poz brute(ponderea pastrata in ult ani).
Nu doar ca bancile mari&f mari se implica amplu in op cu titl, dar si ac activ sunt concentrate,pt
un nr mic de jucatori.In ac cond, risc de credit din activ bancare cu titl scade dar risc sistemic e
tot mai imp.Gest ac risc e f dificila&e de ast ca autorit sa intervina.
Util de banci a titl s-a diversificat, cele mai imp explicatii fiind:
1)Expansiunea op de tz&gama de participanti a sporit risc de expunere, dar a crescut&sensib la
risc, in spec dupa crizele fin internat din ult ani;
2)Rel de pe piata interbancara(in spec cu BC sunt cond/catalizate de existenta colateralului);
3)Colaterizarea poz de pe piata derivativelor.Ac practica are imp din ce in ce mai mare desi cele
mai multe op cu derivative se ef in cont pe principii nesecurizate;
4)Partic in sist de pl, titl fiind sursa de lichid&reducerea risc de contrapartida.Sist de pl pe baze
brute in timp real(RTGS)au la baza credit intrazilnic ce e dat doar in prezenta garantiilor.
Cresterea competitiei pe pietele fin&in sect rea a diminuat marja de profit&a dus la cresterea risc
de credit atat al contrapartidelor bancilor, cat si non-bancilor.In cond dim ponderii titl guv(din
cauza restrictiilor bug mai ferme)&sporirii rol garantii se pune probl satisfacerii cereri pt titl cu
risc de credit redus.Un efect ce ar putea fi repr e cresterea pret garantii eligibile cu urm consec:
1)Cresterea grad de substitutie a garantii(de ex prin clonarea portof=instr fin derivate au rol imp);
2)Accept de contrapartida a unor garantii cu risc de credit mai mare;
3)Cresterea ofertei, in spec din partea bancilor&a firmelor cu renume.
Creditele ipotecare sunt un elem imp al bilant bancar&permit dezv pietei titl garantate cu ipoteci.
Partic semnif de pe piata vor cauta mij de reducere a risc in proc de decontare.Imbunatatirea sist
de decontare a pl&tendinta de armonizare a legislatiei af in mai multe tari contribuie la cresterea
util internat a garantii. Un rol esential il vor juca casele de decontare ce vor avea rol de
contrapartida fata de toti ceilalti partic.Proc de gest al poz pt care s-a solicitat colateral tb sa aiba
urm elem:
1)Evol val elem ce repr expunerea fata de contrapartida;
2)Evol val colateralului in fct de evol r dob&modif grad de risc al emitent;
3)Corelatia intre val elem pt care s-a cerut colateral&val colateralului insusi;
4)Timp nec intre mom in care s-a decis lich colateralului ca urmare a prod risc asig&mom inc
efective a contraval.Exista risc ca val colateralului sa scada intre cele 2 mom; ceea ce va duce la
cresterea val pierderii.
Pt a se dim din risc amintite, in practica internat s-au stab 2 tehnici de manag colateral:
1)Apel in marja=solicitarea de actualiz aval colateralului adus de debitor de fiecare data cand val
expunerii se modif;
2)Apl unui discount at cand se det val colateralului, solicitandu-se astfel un exces de colateral.