Prima zi, primul spectacol bifat.

In cafeneaua La Favola di Bazi, a fost

montat de tanara Eszter Kiss spectacolul Parfum de viata pe un
tractor. Regizoarea din Targu Muresa colaborat la acest proiect cu doua
clujence: scriitoarea Cristiana Kereszetes si actritaFatma
Mohamed. Monodrama prezinta povestea unei femei numite generic
Floricica, urmarind sa accentueze pe baza contrastului si a unor situatii
mai curand paradoxale eternul cliseu retoric al fericirii.
Vorbeam de contrast in sensul in care mesajul brut al spectacolului se
ascunde in umbra unei voci calme si in spatele unor povesti aparent
incoerente. Insa sunt intruziuni fine care ajung sa contureze pe fetele
celor timorati grimase de nostalgie. De la fabrica de tractoare unde a
lucrat, murdara si aglomerata, pana la biserica alba in care aceasta sa
cununat, Floricica trece printrun sir de amintiri care urmaresc decantarea
mesajului, anume obtinerea unei simplitati care nu mai are nevoie de
argumentare, de explicatii. Iar aceasta simplitate este, asemenea spatiului
in care se joaca spectacolul, neconventionala, demascata.
Iesirea din conventie aduce cu sine o schimbare de perspectiva a
privitorului, o alt fel de reactie din partea acestuia si totodata o asimilare
diferita a mesajului. !propierea actorului de public duce in prima instanta
la un soi de in"ibare mutuala care da nastere unor zambete strambe si
retinute. Interactiunea fina a Fatmei cu cei din sala, tonul ei linistit si
intrebarile ei metafizice si banale deopotriva, aduc o stare de confunzie
naturala. Destanuirile personajului sunt redate intro nuanta deloc
emfatica, ceea ce produce o atmosfera familiara care va deservi drept
liant apropierii fizice de public. Pusi in situatia de a fi mirositi de o floare,
cei din sala reactioneaza ciudat. Protagonista Floricica recurge la simtul
sau olfactiv pentru a adulmeca frica si boala din oameni, repetandule
acestora ca intalnirea lor a mai avut loc. #ulti iau afirmatia ca atare,
aproband ori esc"ivanduse. #ai curand afirmatia cauta sa explice faptul
ca mirosurile acestea ale degradarii sunt comune multora dintre noi.
Intrun asemenea spectacol, toata atentia este tintuita spre reactia
imediata a publicului care devine parte integranta a actului dramatic.
$oate formele rigide ale conventiei sunt inlaturate pentru a crea o
atmosfera propice unei asazise discutii, spun aceasta pentru ca de multe
ori raspunsul celor din sala nu este unul verbal. De la c"elneritele juvenile,
care c"ic"otesc sisi spun lucruri in soapta, la cei care pur si simplu
asculta cu o expresie care le tradeaza emotiile, pana la cei care privesc in
gol, exista o c"imie a momentului. %ontrastul de care vorbeam devine
recurent, Floricica povestind deopotriva situatii banale alaturi de imagini
bogate in metafora. &nul dintre aceste tablouri este cel al barbatului
descult care poarta in geanta o floare, priveliste ce trimite spre un soi
de Lon, Jean eno. 'farsitul spectacolului este spontan si produce inca
o data o reactie amuzanta din partea publicului, cei din sala ramanand in
pozitii sablon, linistea apasatoare fiind intrerupta in cele din urma de
soaptele ascendente. (Marius !atrascanu)