Mit

Identitatea cultural a fiecrui popor poate fi reflectat de miturile i legendele care l-au nsoit pe tot parcursul dezvoltrii lui.
De aceea, este foarte important s cunoatem literatura de natur popular, s cunoatem miturile i legendele care au
circulat odinioar.
Mitul este o povestire fabuloas care cuprinde credinele popoarelor (antice) despre originea universului (cosmogenez) i a
fenomenelor naturii, despre zei i eroi legendari. Mitul implic fiinte spirituale, precum Dumnezeu, nger sau demoni, si
personaje fantastice ca de exemplu: oameni-animale, precum i existena unei alte lumi. ncercnd s defineasc mitul, Eliade
arat c acesta povestete o istorie sacr; el relateaz un eveniment care a avut loc n timpul primordial, timpul fabulos al
nceputurilor. Altfel zis, mitul povestete cum, mulumit isprvilor fiinelor supranaturale, o realitate s-a nscut, fie c e
vorba de realitatea total, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insul, o specie vegetal, o comportare uman, o instituie.
E aadar ntotdeauna povestea unei faceri: ni se povestete cum a fost produs ceva, cum a nceput s fie. Mitul nu
vorbete dect despre ceea ce s-a ntmplat realmente, despre ceea ce s-a ntmplat pe deplin. Sens particular: Filosofii
epocii post-mitice, precum Protagoras, Empedocle i Platon folosesc mitul ca pe o punere n scen alegoric cu scopul de a-i
face neleas opera. De exemplu, Platon creeaz mituri originale (cum ar fi mitul peterii), sau readapteaz miturile
anterioare.
a) Mitul este o povestire fabuloas care cuprinde credinele popoarelor (antice) despre originea universului i a fenomenelor
naturii, despre zei i eroi legendari, etc. b) Mitul este o poveste, o legend, un basm.Dicionarul Explicativ al Limbii Romne,
Ediia a II-a, Univers Enciclopedic, Bucureti, 1996.
Naraiune alegoric sau legend despre zei i eroi care personific fore ale naturii sau ale societii. Avnd o factur folcloric
i transmindu-se oral, mitul multor popoare au fost culese la un moment dat i transformate n epopei, care reprezint
adevrate monumente ale vechilor culturi i fac parte din tezaurul culturii universale (ex. epopeele homerice, indice, etc.).
Miturile au o tipologie variat i o sfer tematic foarte larg. Astfel, miturile teogonice (ex. Teogonia lui Hesiod) povestesc
cum au aprut zeii sau cum i-au mprit acetia atributele; miturile cosmogonice (ex. cele din Upaniade i din Biblie),
povestesc cum a aprut lumea; miturile etiologice se refer la originea unor fenomene, ritualuri, instituii, etc. (ex. mitul
Pandorei, care ncearc sa explice originea rului). Rapsoziin populari i ulterior artitii culi s-au abtut adeseori de la spiritul
mistic, religios, lsnd s se reflecte n mituri tendine care n esen sunt profane (ex. mitul lui Promoteu). Unele dintre cele
mai frumoase mituri cnt sentimente etern umane: dragostea nermurit (ex. mitul lui Orfeu i Euridice), prietenia (mitul lui
Oreste i Pilade), dorul nemplinit (mitul lui Eros i Psyche), etc. Datorit caracterului lor simbolic complex i unor elemente
general-umane, miturile au constituit o surs permanent de inspiraie pentru creatorii din toate domeniile artei.Dicionar
Enciclopedic Romn, Vol. III, K - P, Editura Politic, Bucureti, 1965.
Mitul (definiie extern, perspectiv extern asupra acestuia) este o povestire fabuloas de origine popular i necugetat, n
care ageni impersonali, cel mai adesea fore ale naturii, sunt prezentate sub form de fiine personale ale cror aciuni i
aventuri au un sens simbolic.De la certitudine la dubiu - Filozofie i raionalitate, Robert Paradis, Georges Ouellet, Pierre
Bordeleau, E.R.P.I., 2001, cu citare din "Vocabular tehnic i critic al filozofiei", Andr Lalande, Paris, P.U.F., 1968.
Mitul (definiie intern: mitul este explicat din punctul de vedere al mitului nsui) este o poveste oral sau scris prin care un
grup uman ilustreaz sensul care l d valorilor sale, legndu-le de un moment fondator, anume acela al originii. Aceast
poveste angajeaz membrii grupului s acioneze n sensul valorilor pe care ea le vehiculeaz. De exemplu, mitul biblic
al pcatului originar, explic cum gesturi fcute la origine devin fondatoare ale realitii umane prezente. El arat de ce
oamenii de azi sufer i cum se pot ei insera n procesul de mntuire propus de ctre religia cretin
[1]

Mitul este o poveste care relateaz evenimentele situate la origine, n timpurile fr seamn ale nceputurilor: apariia
cosmosului, a omului, a plantelor i animalelor, emergena vieii. Este timpul fondator al credinei omului ntr-o divinitate sau
un singur Dumnezeu. Sensul miturilor variaz de la o epoc la alta. Dou curente de interpretare au existat dintotdeauna.
Primul ne spune c mitul este o poveste fabuloas, inventat, imaginar. Cellalt curent explic c mitul este o poveste care
traduce realitatea sub o form simbolic. Limbajul mitic uzeaz aadar de cuvinte care sunt simboluri, adic de cuvinte cu
sensuri aparente, n spatele crora se ascund alte sensuri. Pentru cercettori ca Mircea Eliade, mitul este expresia unui mesaj
codat cruia trebuie s-i gsim cheia de decodare. Mitul este o poveste a originilor omului i n acelai timp mrturisete i
modul n care trebuie s concepem originea zeilor, adic a religiei. Astfel, un mit egiptean nu are un acelai sens cu unul
hindus. Forma narativ este identic, dar modurile fiecruia dintre ele de a concepe lumea sunt diferite.Spiritualiti i religii,
Sylvie Barnay, France Loisirs, 2004.
Natura Mitului:[modificare]
Mitul este o relatare narativ, fabuloas, care pune n scen fiine ce ncarneaz sub form simbolic fore ale naturii sau
aspecte ale condiiei umane. "Simbolul" este un obiect sau eveniment care trimite la altceva dect la ceea ce indic m
mod direct, care posed deci un sens "secund" mai profund dect cel "primar" sau "literal". El este expresia unui lucru pe
care n-am tii s-l definim de-o manier mai clar, mai precis. Simbolul consist deci n transformarea unui obiect, unui
gest sau unui cuvnt n ceva diferit, care devine astfel semnul unei realiti considerate mai nalte, mai cuprinztoare.
Astfel, pentru patriot, o bucat de crp se transform n drapel pentru c el reprezint ataamentul su pentru grupul
naional de la care se revendic. N-am nelege nimic din comportamentul su dac n-am asocia acestei buci de crp
o valoare care o depete. Patriotul este invadat de un sentiment n prezena drapelului i doar acest sentiment
conteaz pentru el. Mitul nu este deci n primul rnd "o poveste pentru cei slabi cu duhul", ci o relatare al crui sens
trebuie descoperit i a crei descoperire d sens unei experiene sau unei viei. Mitul religios este expresia simbolic a
unei atitudini, anume a credinei. "Rolul simbolurilor religioase este de a da un sens vieii oamenilor. Indienii Pueblos se
cred fii "Tatlui Soare", i aceast credin a lor confer vieii acestora o dimensiune superioar i un scop care
depete cu mult existena lor limitat. Soarta lor este infinit mai satisfctoare dect aceea a omului propriei noastre
civilizaii care tie c este (i va rmne) un nimic insignifiant ("un moins que rien" n original), a crei via n-are un sens
spiritual. Exact acest sentiment c viaa are un sens mai vast dect simpla existen individual, permite omului s se
ridice deasupra mecanismului care l reduce la agent de ctig i de cheltuial. Dac acest sentiment i lipsete, omul
este pierdut, mizerabil Dac Sfntul Pavel ar fi fost convins c nu este dect un estor ambulant, cu siguran n-ar fi
devenit omul care a fost. Viaa lui i trgea sensul din faptul c era convins c este mesagerul lui Dumnezeu. Putem s-l
acuzm de megalomanie, ns aceast opinie n-are greutate n faa judecatei generaiilor care i-au urmat."
[2]
Putem,
alturi de Carl Jung, s acceptm c grandoarea istoric a Sfntului Pavel st n certitudinea lui c este mesagerul
Domnului. Dar putem de asemenea s ne punem ntrebarea dac acest Dumnezeu exist i n alt parte dect capul
Sfntului Pavel i a celor ca el. Chestiunea care se pune deci n faa filozofului este aceea dac ideea de Dumnezeu
corespunde unei realiti exterioare spiritului uman. Dac Dumnezeu l-a creat pe om ca imagine a sa, sau omul l-a creat
pe Dumnezeu ca imagine a lui. i aceast ntrebare este posibil tocmai pentru c cele dou curente de interpretri ale
mitului nu se exclud reciproc.
[3]

Primele societi umane au privilegiat discursul mitico-religios n a lor cutare a adevrului. Societile moderne,
impregnate de reuita tiinei, au tendina de a considera ca depit, citete inutil, acest tip de discurs mitico-religios. i
cu toate astea, mituri i religii, contra oricrei ateptri, sunt pe punctul s cunoasc un retur, prin miile de persoane care
merg n ntmpinarea Papei la fiecare cltorie a acestuia, la noile secte, la apetitul pentru religiozitatea extrem-oriental
sau pentru curentul new age. Sunt aceti adepi ai new age-ului, amatori i consumatori ai "terapiilor" de toate felurile,
responsabilii pentru faptul c raioanele librriilor noastre sunt umplute mai mult cu cri dedicate ngerilor i
extrateretrilor, dect cu cri de filozofie! Acest apetit imens pentru discursul mitic i religios oblig la o reflexie asupra
raporturilor pe care le ntreine cu adevrul. Problema este c discursul mitico-religios se prezint ca deintor al
adevrului, cerndu-ne s-l acceptm pe simpla baz a credinei, ori, bunul sim refuz o astfel de pretenie. Trebuie s
respectm oamenii i imensa valoare pe care acetia o acord credinelor lor, ns n acelai timp trebuie s ne ntrebm
asupra acestui tip de discurs nainte de a-i da asentimentul nostru. Chestiunea fundamental care se pune vis vis de
pretenia de adevr a mitului i religiei, este deci aceasta: Un discurs este adevrat doar pentru c i acordm o mare
valoare?
[4]
Evident c nu, cci, cum explic Durkheim, "sentimentul este obiect al tiinei, nu criteriu de adevr." (Regulile
metodei sociologice)
[5]
Discursul mitic a aprut la origine n societile de vntori-culegtori de acum 25 000 de ani, n
societi fr scriere, deci care i asigurau transmiterea culturii lor de manier oral. Transmisia discursului mitico-
religios, care le pstra vie memoria evenimentelor importante pentru comunitate, se baza doar pe memoria individual a
poeilor i amanilor. Miturile variau n timp i spaiu considerabil din aceast cauz. Odat cu apariia scrierii, n mod
natural, prima grij a comunitii a fost unificarea versiunilor ntr-o unic form, care a devenit repede "oficial". Marile
mituri religiloase puteau atunci s se nasc. Biblia, care se afl la confluena tradiiilor iudaice i cretine, este un astfel
de exemplu. Odat ce miturile au fost fixate n scris, incoerenele interne i acelea dintre versiuni au devenit vizibile,
citete ocante. Ceea ce cuvntul camufla, textul revela... Noiunea nsi de "mit" este asociat, nc din Antichitate,
aceleia de "minciun", "eroare" sau "iluzie". Prin nsi etimologia termenului (de origine greac), mitul este lovit de o not
de derizoriu, aa cum i azi, n cri, n mass media, mitul este sinonim cu o povestire mincinoas sau iluzorie de care
trebuie s ne debarasm pentru a percepe adevrul. Astfel, "mythos" nseamn n greac "cuvnt" sau "poveste", ns un
cuvnt sau poveste care nu este msurat, raionat, aa cum este cazul sinonimului su "logos". n limba vechilor greci,
recunoscui ca raionaliti, "cuvntul care povestete" n-are aceeai valoare cu "cuvntul care demonstreaz"! Aristotel
spunea: "Dar subtilitile mitologice nu merit s fi supuse la un examen serios. S ne ndreptm mai degrab atenia
spre cei care gndesc pe baza demonstraiei."
[6]
Mai aproape de timpul nostru, E. B. Taylor, unul dintre fondatorii
antropologiei, spunea c mitul este o form de demen a umanitii primitive, pe care ar trebuie s-o extirpm din
civilizaiile superioare. "Trebuie", spune el, "s lucrm pentru a destina aceste superstiii unei mori sigure. Aceast
munc, dei nu agreabil, rmne cel puin indispensabil bun-strii umanitii."
[7]
Xenofan din Colofon este unul dintre
filozofii greci care vor declana polemica att de veche asupra discursului mitic. El se mira c zeii sunt adesea descrii
sub form uman (antropomorfism): "Omul i nchipuie zeii dup chipul i asemnnarea lui, iar dac boii, caii i leii i-ar
face i ei zeiti, le-ar concepe dup chipul lor." Voiajnd frecvent n Mediterana, el i-a dat seama de multiplicitatea
religiilor, punndu-i ntrebarea de ce ar merita zeii grecilor mai degrab titlul de "zei adevrai" dect cei ai celorlalte
culturi. O ntrebarea la care nu exist rspuns, pentru c fiecare crede c dumenzeii lui sunt cei adevrai. Critica lui
Xenofan pune n eviden limitele credinei i a credincioilor. El spunea c credincioilor le scap adevrul n mod
radical: "N-a existat i nici nu va exista un om care s aib o cunotin sigur despre zei." Dac este evident c valoarea
mitului st nu n calitatea sa de adevr, ci n aceea de efect pe care l produce, anume crearea unei uniti de sens care
este fondatoare a valorilor unei societi prin proiecia acestor valori asupra unui moment fondator, se pune totui
problema dac acesta are totui vreo valoare de adevr. Purttor de sens, da!, dar purttor de adevr? Aceast ntrebare
rmne pentru orice persoan care analizeaz credina: ea merge drept n miezul discursului mitic, acesta din urm fiind
esenialmente nchis asupra lui nsui n chestiunea preteniei lui la statutul de adevr. Claude Lvi-Strauss pune n
eviden de manier excelent acest fapt, anume imposibilitatea discursului mitic de a-i gsi un punct de sprijin n afara
lui nsui pentru a dovedi c exprim un adevr, atunci cnd spunea c "Pmntul mitologiei este rotund". Altfel spus, nu
putem justifica veracitatea mitului dect apelnd la un alt mit sau acordnd o valoare important evenimentelor pe care le
relateaz. Fapt care ne readuce la ntrebarea asta: Un discurs este adevrat doar pentru c i acordm o mare
importan? Discursul mitic, ca manier tradiional de gndire, a reprezentat pentru mult timp unicul mod de a nelege i
a explica lumea. La un moment dat, undeva n Europa, mai precis n Grecia secolului al IV-lea .e.n., lucrurile s-au
schimbat. S-au fcut atunci remarcate noi capaciti intelectuale propice apariiei filozofiei i tiinei. Noua manier de
gndire n-a dus la dispariia gndirii mitice, ns aceasta a izgonit-o, lent, foarte lent, din poziia ei dominant. "Pentru ca
discursul uman asupra naturii s nu se prbueasc, ruinat de la interior de maniera vechilor mituri, nu este suficient ca
dumnezeii s fie lsai la poart; trebuie ca gndirea s fie complet transparent pentru ea nsi, s nu comporte nici
cea mai mic incoeren sau umbr a unei contradicii interne."
[8]

Gndirea mitic implic o cutare de ordine: mitul organizeaz realitatea trit de ctre fiinele umane fcnd apel la un
timp i un spaiu care i sunt proprii; el ierarhizeaz fiinele i valorile, cu referin la sacru i profan; el face semnificativ
ceea ce iniial poate prea absurd, anume naterea, moartea, sexualitatea, etc. n mitul tradiional, fiine supranaturale
acioneaz n lumea noastr, crend lucruri, creaia desfurndu-se ntr-un trecut care este acela al Originilor. El nu
relateaz dect ceea ce intereseaz n cel mai nalt grad fiina uman, ceea ce l bntuie, ceea ce i pune probleme:
moartea, sexualitatea, viaa n societate. Mitul face apel aadar la o logic anume, aceea a imaginarului, fapt care i
asigur de altfel puterea de evocare. n acest sens, mitul este extrem de puternic i plin de semnificaii, posednd deci o
for explicativ. n schimb, aceast for este limitat, cci acesta nu poate demonstra raional absolut nimic, i nu poate
face obiectul unei discuii. Mitul explic misterul, spunndu-l. Aderm la acesta ascultndu-l i repetndu-l. n contrast cu
acesta, explicaia raional nlocuiete "imaginea evocatoare" a mitului cu "conceptul".
[9]

n mituri, totul este posibil, totul se poate ntmpla, i totui miturile de pretutindeni i din toate timpurile se aseamn.
Acest fapt nseamn c iraionalitatea lor aparent ascunde structuri logice permanente. Mitul traduce, n opinia lui
Claude Lvy-Strauss, aporiile logice ale dualitii acelai-altul.
[10]

Aspecte ale miturilor[modificare]
Mitul nareaz o istorie sacr, sugestiv pentru cel care face parte din cultura care a creat respectivul mit i care ader necritic
la aceasta. Mitul poate relata nu numai originea lumii, a animalelor, a plantelor i a omului, ci i toate evenimentele primordiale
n urma crora omul a devenit ceea ce el este astzi, adic o fiin organizat n societate, obligat s munceasc pentru a
tri i trind dup anumite reguli. Astfel, mitul este istoria fabuloas a omului revelat i narat de el nsui; mitul este o
poveste imaginat de om despre tot ce acesta ignor, adic despre tot ce a avut loc naintea lui i va avea loc dup el. i
pentru c o astfel de poveste s capete o valoare veridic i convingtoare, el este atribuit divinitilor supraomeneti i
eterne. Doar astfel i este conferit mitului fora i autoritatea necesar pentru ca n afar de valoarea sa estetic, acesta s
capete i o valoare educativ, o valoare de mesaj i de crez.
[11]
Mitul se deruleaz ntr-un timp primordial i ndeprtat, un timp
n afara istoriei. Recitarea miturilor repeta, simbolic, o re-creare a lumii prin ritual. Mitul nu era recitat oricnd i oriunde, ci cu
ocazia unei ceremonii: natere, iniiere, cstorie, moarte, deci cu ocazia unui nceput sau a unei transformri. n accepiunea
lui Mircea Eliade mitul nu mai este considerat o simpl fabul, o ficiune, ci, ca i n lumea strveche, arhaic, se consider
a fi pentru cei care cred n el o istorie adevrat i preioas, fiindc este sacr, exemplar i semnificativ sau o tradiie
sacr, relevaie primordial, model exemplar. n Grecia lui Homer mhytos-ul avea o valoare religioas i metafizic,
opunndu-se logos-ului i lui historica, iar de la Xenofan ncoace a nceput s desemneze tot ce nu poate exista cu
adevrat. Aceasta este ns o interpretare incomplet, care nu ine cont de veritabila funcie a mitului, anume aceea
dttoare de sens, mitul nfind modele pentru comportarea omeneasc i prin nsi aceasta confer existenei
semnificaie i valoare.
Categorii de mituri[modificare]
Miturile memoriale sunt pstrtoarele faptelor ancestrale i se poate presupune c ele au nregistrat fie psihoze colective
provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit (cunoaterea focului, revoluia agrara), fie ncercarea empiric
de a explica diverse fapte neobinuite, petrecute de obicei la confluena existenial a dou populaii de nivel spiritual foarte
diferit. Exemple: omul primordial, invenia uneltelor, modificrile condiiei umane (revoluia agrar,), rzboaiele
cereti, potopul i reconstrucia universului.
Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alctuind naraiuni explicative n jurul marilor ntrebri omeneti
asupra existenei omului i a cadrului su vizibil i nevzut:
(a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din ntlnirea principiului feminin cu
cel masculin, sau prin pornirea timpului inert);
(b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipal sincronic sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau n cteva
etape experimentale;
(c) escatologia (viznd ideea de moarte);
(d) repetiia manifestrilor naturii (succesiunea zilelor i a nopilor, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice);
(e) regnurile fabuloase;
(f) cadrul astral (astrele fiind, n concepia mitologic, nu corpuri cereti ci ,,lumintori dependeni de voina patronal a
anumitor zei, locuine divine, iar uneori chiar formele vizibile de ntruchipare a zeilor);
g) elementele (apa, focul, aerul, eterul).
Miturile cosmografice includ ntregul cadru divin, adic pe zei i locuinele lor universale :
(a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, ntruct zeii inii se autocreeaz sau sunt creai;
(b) panteonul (sau totalitatea);
(c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale: cerul, pamntul i subpmntul, adic lumea divin, cea uman i cea
demonic).
Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidrii contradiciilor existeniale aparente, pe care el nu le accepta
decat ideal: (a) eroul arhetipal;
(b) suprastructura demonologic;
(c) destinul (ca lege n sine sau sistem de legi implacabile i ntreptrunse, supunandu-i ntregul univers, pn la detalii,
omul, omenirea i chiar zeii);
(d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completeaz n mod general ntregul: lumin-intuneric,
caldur-frig, micare-repaos, viata-moarte, bine-rau);
(e) simbolurile conditiei umane (aspiraia omului de a-i depi condiia mitul lui Icar);
(f) viaa i moartea;
(g) aria timpului.






Mitul creaiei
Mitul creaiei reprezint setul de credine ce explic, ntr-o manier legendar, imaginar i filosofic, apariia fiinei umane, ca
rezultat al svririi actului creator.
Prezentare[modificare]
Mitologiile diverselor popoare certific faptul c actul creaiei este realizat printr-o exercitare a puterii divine, att n credina
monoteist, ct i n cea politeist. De multe ori, mitul creaiei cuprinde i ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei.
Profunzimea mitului originar este relevant n modelul actului primordial, care susine respectiva credin mitologic. Actul
primordial are calitatea de a fi, pe lng unic i original, un desvrit act sacru, svrit de i prin sacralitate. Dintr-o alt
perspectiv, creaia este reprezentarea ornduirii haosului iniial, prin construirea unei ordini, a unei structuri. Conform
cosmogoniilor diverselor popoare, naintea creaiei a existat doar haos, iar puterea capabil de a transforma haosul n ordine
este de factura sacr, sacralitatea fiind singura capabil de o creaie continu, printr-o energie creatoare.

Exemple de mituri ale creaiei[modificare]
Mitologia greac[modificare]
Mitul antic grecesc susine c primul om a fost nfptuit ca o creatur a lui Prometeu, care a iniiat valoric i practic oamenii
att n spiritualitate, ct i n meserii i ndeletniciri. n cazul mitologiei greceti, mitului creaiei i se asociaz mitul iniiatului,
deoarece Prometeu era considerat i un binefctor al oamenilor, pentru ca le-a druit acestora focul, dup ce i-a creat din
hum, spre furia lui Zeus.
Mitologia akkadian[modificare]
n mitologia akkadienilor, vecini ai evreilor, omul a fost creat din lut de anumii lucrtori divini, apoi zeiele Nammu si Aruru i-au
modelat inima i zeitatea En-Ki i-a dat via. Acest fapt originar arat c nu exista o distan de nestrbtut dintre natura
omului i a zeilor: cu toate c omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodat, este imitatorul i colaboratorul lor. Oamenii
trebuiau s le respecte poruncile date de divinitate, s nu ncalce preceptele ordinii sacre, care asigur att bunul mers al
lumii universale, ct i al societii umane.
Mitologia egiptean[modificare]
Religiei Egiptului antic nu i este proprie o antropogonie clar, dar cel mai vechi sistem religios din Egipt, cel Memfitic,
vorbete de creaie ca efect al unei puteri creatoare, al gndirii, al cuvntului unui singur zeu Ptah. Acesta a nscut iniial un
gnd, dup care l-a pronunat, acesta fiind ntiul act de creaie n aceast mitologie, creaia original are la baz procese
psihologice superioare: gndirea i limbajul. Tot n contextul mitologiei egiptene, mai precis, n reprezentrile artistice ale
acestora, o alt tradiie egiptean afirm c oamenii s-au nscut din lacrimile unui zeu ndurerat de pierderea ochiului su.
Mitologia chinez[modificare]
Antropologia chinez are la baz un cuplu de frate-sora Fu Xi i Nii Wa, dou fiine cu cozi de dragon, care au modelat
oamenii din lut i noroi; aceleai mitologii ii este atribuit i entitatea Pan-Ku, care creeaz att omul, ct i lumea, din trupul
su. n acest caz, se poate sesiza un aspect corelant cu mitologia cretin, care presupune existena unui singur Dumnezeu
atotputernic, care l-a creat pe om dup chipul i asemnarea sa.
Mitologia panteist[modificare]
Religiile panteiste nva c creaia a luat natere din jertfa primordial a unui zeu; asemntoare n acest sens este si
credina conform creia creaia este rezultatul unui sacrificiu cosmic, cnd zeii sacrifica un om, care d natere mai apoi la
animale, pmnt i cer.
n cretinism[modificare]
Religiile cretine nva c lumea a fost adus de la nefiin la fiina de Dumnezeu. Acest act de creaie se face doar prin
puterea cuvntului cci El zice iar lumea ia fiin ca urmare a atotputerniciei Lui. Deci lumea ia fiin ca urmare a cuvntului lui
Dumnezeu astfel nct tot ceea ce exist este datorit Lui i este creat n timp. Dumnezeu este atemporal, timpul este n afara
Lui dar i n el cci fr Dumnezeu nu exista nici timpul. nainte nsa de a crea lumea care intr sub simuri a creat ngerii care
sunt fpturi superioare omului
[necesit citare]
.


O mitologie este un ansamblu relativ coerent de mituri, ntmplri care descriu o anumit religie sau un sistem de valori. Cuvntul
"mitologie" provine din limba greac (), din fuziunea cuvintelor "mythos" ("poveste" sau "legend") i "logos" ("cuvnt"). n
general, miturile sunt opere literare narative tradiionale care au rolul de a explica diferite fenomene ale naturii, originea omului i a
animalelor, etc. De obicei, miturile implic prezena unui element sacru, a unor zeiti, a unor fore fabuloase, supraomeneti. Miturile
se suprapun adeseori cu legendele, diferenele dintre acestea fiind c legendele au un smbure de adevr, n timp ce miturile sunt
complet imaginare.
Eventual,termenul "mitologie" poate include totalitatea miturilor dintr-o cultur sau o religie (de exemplu: mitologie greac, mitologie
egiptean, mitologie nordic) sau o tiin care se ocup cu reconstruirea, studiul i interpretarea miturilor.
Mitologia ca sistem general este elaborat ncepnd din stadiul culturii primitive, pn n momentul apariiei civilizaiei tehnice timpurii
i a formelor ei de gndire teoretic, adic pn atunci cnd mitologia - ca sistem integral - este absorbit i codificat - integral sau
n parte - de religie.
Definit dinuntrul ei, subiectiv, mitologia este o ncercare global de cunoatere absolut a universului, deci o filosofie care include
demersul mistic i o tiin general care exclude experimentul i care se constituie n orice cultur primitiv.
Marile mitologii se formeaz - pentru fiecare grup uman n parte - ntre mezolitic i sfritul neoliticului, adic atunci cnd oamenii i
nlesnesc existena printr-un mod de viaa nou, cu un oarecare confort asigurat, fa de riscurile traiului precedent, peregrin i aleator,
din civilizaia cinegetic i pescreasc. n acest cadru au nceput s se compun epic i primele mituri coerente, a cror datare
cronologic este imposibil("dar important e s nu confundm << vrsta >> unei concepii religioase cu data primului document care
o atest" - Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase, I, Cuvnt nainte, 1976).
Mitologiile naionale au caracteristic specifice care reflect concepia sau viziunea etnic despre relaiile vizibile i invizibile dintre om
i univers.
Majoritatea mitologiilor arhaice, antice sau primitive, care au coninut concepiile din epoca formativ a miturilor, au ajuns pn la
generaiile care dispuneau de mijloace tehnologic de conservare cultural sub form de transcripii literare (epopeile
lui Homer, Theogonia lui Hesiod, Mahbhrata), teologice (Biblia, Avesta), istorice (Popol Vuh, Kojiki, Huainan zi a lui Liu An),
folcloristice (Edda Veche, Kalevala), filosofice (Veda, ciclul Upaniad), sau etnografice. Datorit acestor transmisii, fiecare mitologie
s-a reorganizat treptat, influentat de copiti, traductori, poei, istorici, filosofi, etnografi i folcloriti i mai puin teologi. Coninutul
mitologic a fost determinat de operaii complicate de triere, interpolare, replicare filosofic, resistematizare istoric, restilizare poetic
(cu filtrarea naraiunii mitice prin alegorie) i eventual includerea n ideile religioase. Interveniile i influenele reci proce au creat
mitologii care pot include diferite surse i concepte.





Mitologia
Publicat de Vizitator la data: 24 - Decembrie - 2010, categoria: Cultura, Mitologie

Termenul de mitologie se poate referi fie la studierea miturilor, fie la un corp de mituri. De exemplu, mitologia
comparativa se ocupa de studierea conexiunilor dintre miturile diferitelor culturi, in timp ce mitologia greaca e
corpul de mituri ce provin din Grecia Antica.Termenul de mit e folosit, uneori, in mod colocvial atunci cand se face
referire la o poveste falsa, dar termenul academic nu emite judecati despre adevar sau falsitate. In studiul folclorului, un
mit este o naratie sacra ce explica cum lumea si omenirea au ajuns in forma prezenta. In sensul larg al cuvantului, acesta
poate fi folosit in privinta oricarei povestiri traditionale.
Caracteristici de baza
Personajele miturilor sunt de regula zeii sau eroii supranaturali. Fiind povestiri sacre, majoritatea lor sunt sustinute de
conducatori si preoti, fiind de regula apropiate de religie. In societatile in care mitul este narat, acesta e considerat
ca fiind o dovada autentica a unui trecut indepartat. Societatea imparte miturile in 2 categorii, povestirile
adevarate sau mituri si povestirile falsesau fabule. Miturile au loc de obicei, in perioada primordiala, atunci cand
lumea nu avea forma curenta si explica cum si-a dobandit aceasta forma si cum au fost create obiceiurile, institutiile si
tabuu-urile curente.
Miturile, legendele si povestile din folclor sunt tipuri diferite de povestiri traditionale. Spre deosebire de mituri,
povestirile folclorice se pot petrece oriunde si oricand, ele nu sunt considerate adevarate sau sacre de catre societatile
respective. Asemenea miturilor, legendele sunt povestiriconsiderate in mod traditional ca fiind adevarate, dar provin
dintr-o perioada mai recenta, in care lumea era in forma de azi. Legendele au de regula ca protagonisti principali
fiintele umane, in timp ce miturile au personaje principale supraumane.
Distinctia dintre mit, legenda si folclor e e folosita doar ca simpla unealta pentru a separa si a grupa
povestirile traditionale. In multe culturi, e greu de separat miturile de legende. Nici macar miturile si
povestirile folclorice nu pot fi separate uneori. O povestire poate fi considerataca fiind adevarata (prin urmare
mit) intr-o societate, si simpla fictiune (povestire folclorica) in alta. De fapt, atunci cand un mit isi pierde statutul
sau din cadrul unui sistem religios, de regula preia una sau mai multe trasaturi specifice povestirilor folclorice,
personajele divine fiind inlocuite de eroi umani, uriasi sau zane.
Mitul, legenda, saga si povestea sunt doar cateva dintre tipurile de povestiri traditionale. Alte categorii include anecdotele
si alte tipuri de glume.

Originea miturilor
Eufemismul
O teorie zice ca miturile sunt relatari distorsionate a unor evenimente istorice. Conform teoriei, povestitorii au elaborat in
repetate randuri aceste relatari istorice pana cand personajele lor au capatat statut divin. De exemplu, am putea spune ca
mitul zeului vantului Eol a evoluat din relatarea istorica despre un rege ce si-a invatat supusii sa navigheze. Herodot si
Prodicus au facut afirmatii de acest gen. Teoria se numeste eufemism dupa numele mitologului Euhemerus, care a
sugerat ca zeii greci au la origine legendele despre oameni.
Alegoria
Unele teorii sustin ca miturile sunt alegorii. Miturile sunt simple alegorii a fenomenelor naturale. Apollo reprezinta focul,
Poseidon reprezinta apa si tot asa. Conform altei teorii, miturile sunt alegoriile unor concepte filozofice si spirituale: Atena
reprezinta gandirea inteleapta, Afrodita reprezinta dorinta, etc. Max Muller credea ca miturile reprezintadescrieri
alegorice ale naturii ce sunt interpretate literal.
Personificarea
Unii ganditori cred ca miturile au rezultat din personificarea obiectelor inanimate si a fortelor.Conform acestor
ganditori, anticii adorau fenomenele naturale cum ar fi focul si aerul, ajungand in timp sa le considere zei. Anticii tindeau sa
vada obiectele ca fiind persoane, nu ca simple obiecte, de aceea ei descriau fenomenele naturale ca fiind actiunile unor zei
personali, dand astfel nastere la mituri.
Teoria mit-ritual
Conform ei, existenta zeilor e legata de ritual. In forma sa cea mai extrema, spune ca miturile au aparut ca explicatie a
ritualurilor. Oamenii creaza ritualuri din motive ce nu au legatura cu mitul, mai tarziu uita motivul original al ritualului si
incearca sa compenseze acest fapt prin inventarea unui mit de a carui comemorare se ocupa ritualul. James Frazer are o
teorie similara. Frazer credea ca omul primitiv avea o credinta in legi magice; mai tarziu, cand omul a inceput sa isi piarda
credinta in magie, el a inventat miturile despre zei si sustine ca fostele sale ritualuri magice sunt de fapt ritualuri
religioase menite zeilor.
Functiile mitului
Mircea Eliade sustine ca una dintre raspandite functii e cea de stabilirea a unor modele comportamentale si a unor
experiente religioase. Prin reproducerea miturilor, membrii unei societati traditionale se detaseaza de prezent si se intorc
in epoca mitica, apropiindu-se in acest fel de divin.
Larui Honko afirma, ca in unele cazuri, o societate ca reproduce mitul avand ca scop reproducerea conditiilor din epoca
mitologica. De exemplu, va reproduce vindecarea miraculoasa facuta de un zeu din trecut, pentru a vindeca pe cineva din
prezent. La randul sau, Roland Barthes, sustine ca in prezent cultura moderna exploreaza experienta religioasa. Deoarece
nu e rolul stiintei de a defini moralitatea umana, o experienta religioasa este o tentativa de conectare cu un trecut moral ce
contrasteaza cu prezentul tehnologic.
Joseph Campbell defineste miturile prin 4 functii de baza:
- Functia Mistica: experimentarea minunatiei Universului.
- Functia Cosmologica: explorarea formei Universului.
- Functia Sociologica: sustinerea si aprobarea unei anumite ordini sociale.
- Functia Pedagogica: cum sa traiesti o intreaga viata in diferite circumstante.
Teorii pre-moderne si moderne
Interpretarea critica a miturilor ajunge pana la presocratici. Euhemerus a fost unul dintre cei mai importanti mitologi pre-
moderni. Miturile si originile lor sunt criticate si de Platon in lucrarea sa Phaedrus. Desi Platon condamna miturile
poetice atunci cand discuta educatia tinerilor in Republica, datorita pericolului ca cei tineri si needucati sa interpreteze
miturile literal, el face multe referiri la mituri in scrierile sale.
E.B. Tylor interpreteaza miturile ca fiind o incercare de a explica literal fenomenele naturale: fiindincapabili de a
concepe legile impersonale ale naturii, oamenii au incercat sa le explice prin atribuirea sufletelor obiectelor
neinsufletite, animismul. Conform lui Tylor, oamenii au evoluat in mai multe etape, incepand cu idei mitologice si avansand
spre idei stiintifice. Nu toti cercetatorii sunt de acord cu aceasta idee. Lucien Levy-Bruhl afirma ca mentalitatea
primitiva este o caracteristica a mintii primitive, si nu o etapa in dezvoltarea sa istorica.

Max Muller numea miturile boli ale limbajului. Pentru el miturile au aparut ca urmare a lipsei de substantive
abstracte si a genului neutru din limbajul antic: figurile antropomorfice de vorbire, atat de necesare in asemenea
limbaje, au ajuns sa fie interpretate literal, ducand la ideea ca fenomenele naturale erau fiinte constiente, zei.
James Frazer afirma ca miturile sunt o interpretare gresita a ritualurilor magice, care si ele la randul lor se bazau
pe idei gresite despre legile naturii. Omul a inceput cu o credinta nefondata in legi magice impersonale. Atunci cand isi
da seama ca aplicatiile acestor legi nu functioneaza, el renunta la credinta sa in legile naturale, in favoarea unei credinte in
zei personali ce controleaza natura dand astfel nastere miturilor religioase.
In tot acest timp, omul continua sa practice vechile ritualuri magice datorita obisnuintei, reinterpretandu-le drept
reproduceri ale evenimentelor mitice. In final, Frazer sustine ca omul isi da seama ca natura asculta de niste legi naturale,
ale caror natura o descopera prin intermediul stiintei. Odata ajuns in acest punct, stiinta elimina miturile, dupa cum zice
si Frazer, omul progreseaza de la magie prin religie pana la stiinta.
Carl Jung a incercat sa inteleaga psihologia din spatele miturilor. Jung afirma ca toti oamenii poseda forte psihologice
inconstiente, numite de el arhetipuri. Jung crede ca similaritatile dintre miturile unor culturi diferite indica existenta unor
arhetipuri universale.
Joseph Campbell credea ca exista 2 grupe de mitologii: mituri care sunt metafore ale potentialitatii spirituale a
fiintei umane si mituri care se ocupa de anumite societati.
Claude Levy-Strauss credea ca miturile reflecta anumite tipare mintale care ar trebui interpretate mai degraba ca fiind
structuri mintale fixe mai exact, perechi opuse (bine/rau) decat afecte inconstiente.
In apendicele de la Mituri,Visuri si Mistere cat si in Mitul Eternei Reintoarceri, Mircea Eliade atribuie anxietatile omului
modern, respingerii miturilor si a ideii de sacru.
Mitologia comparativa
Este comparatia sistematica a miturilor din diferite culturi. Are ca scop descoperirea de teme comune in miturile mai multor
culturi. In unele cazuri, aceste asemanari sunt folosite ca argument in favoarea unei surse comune a unor mitologii
diferite. Aceasta sursa comuna poate fi o sursa comuna de inspiratie (fenomen natural ce a inspirat mituri
similare) sau o proto-mitologie comuna ce a dat nastere diferitelor mitologii existente.
Interpretarile moderne ale miturilor sunt de regula comparative si incearca sa gaseasca o origine comuna. Cercetatorii
moderni incearca totusi sa evite afirmatiile generale sau universale despre mitologie. Una dintre exceptiile acestei reguli e
cartea lui Joseph Campbell Eroul cu o mie de fete, care sustine ca toti eroii mitologici urmeaza aceleasi
tipare. Teoria monomitului nu este agreeata de comunitatea stiintifica.