In sens curent, complexul este echivalentul sentimentelor de inferioritate sau al sentimentelor de vinovatie. Din perspectiva psihanalitica, complexul desemneaza un conflict afectiv marcant legat de situatia oedipiana. Din punct de vedere psihanalitic non-freudian, complexul reprezinta un segment de conduita compus din tendinte, reprezentari, afecte, segment decupat de la Eul constient reflexiv si fara semnificatie unitara prin raportare la existenta actuala a subiectului (R. Mucchielli, !!"#. $iecare om traieste mai multe niveluri de semnificatii in raport cu diferitele roluri sociale pe care le are, cu nivelul de abordare a informatiei % rational, socio-rational, afectiv. &ersoana trece de la un nivel de semnificatie la altul, in functie de gradul de implicare afectiva, de tipul situatiei, de starea de vigilenta sau de tonusul mental. Este important de stiut ca pentru Eul normal trecerea de la un nivel de semnificatie la altul este posibil sa se realizeze in mod firesc, unele persoane reusind chiar inhibarea unor niveluri in mod voluntar, pentru a se situa la altele. 'omplexul este o piedica in calea acestei libertati, este un corp strain in Eu, un fragment de personalitate detasat de ansamblul normal coerent. 'omplexele nu sunt (lucruri) straine depuse in adancul fiintei umane, susceptibile de a reveni la suprafata. Ele constituie sisteme de conduita constant prezente (de exemplu o limba straina pe care o stim, dar nu o folosim# sau segmente de conduita care nu au fost niciodata complet integrate. *ceste conduite izolate sau fragmentare exista asa cum au aparut, ca un bloc, fiind oricand gata de a fi declansate. In decursul vietii individuale, cu ocazia unei experiente traumatizante, subiectul a trait o experienta pe care nu a putut sa o depaseasca sau a facut un efort extraordinar pentru aceasta+ situatia respectiva va deveni factor declansator pentru un complex (un segment de comportament non-integrat#. In fiecare dintre noi, intr-un mod mai mult sau mai putin grav, mai mult sau mai putin paralizant pentru functia normala a Eului si a libertatii sale, s-au constituit in decursul vietii personale reactii individuale la evenimente si conditii de viata ale trecutului nostru, moduri de a fi (de a percepe si de a reactiona) care s-au organizat, fiind structurate si &&, % ,ehnici psihanalitice stabilizate. Exista astfel un fel de scenarii pe care le rejucam fara incetare, actiuni si reactiuni automatizate la anumite feluri de situatii, exista anumite sentimente cronice mai mult sau mai putin navalnice, principii de conduita pe care nu le-am examinat niciodata serios si care se perpetueaza impotriva oricarei experiente, laitmotive irationale care injunghie existenta noastra. cestea sunt complexele noastre!. (R. Mucchielli, !!"# -n subiect are constiinta complexului sau, sau isi da seama ca are unul sau mai multe complexe, numai atunci cand incearca o stare de .ena, o inhibitie in anumite situatii sau in general, ceea ce il impiedica practic sa reactioneze intr-o maniera adaptata, eficienta, dupa cum ar dori sa faca si in conditii firesti pentru altii. Raportandu-se rational la situatia-problema, indiferent de tipul acesteia (profesionala, umana, interpersonala#, o persoana se percepe ca fiind capabila sa o rezolve sau sa o depaseasca, dar este impiedicat sa realizeze acest lucru de o reactie stereotipa, automatizata, izvorata din ea fara acordul voluntar al persoanei. 'eea ce subiectul traieste constient sunt sentimente si reactii fizice cum ar fi/ rusine, dezgust, indispozitie (.ena#, o dorinta puternica de a fugi, imposibilitatea de a vorbi, etc. &ersoana nu are cunostinta de complex ca atare, ci numai de simptomele lui. Deseori, aceste sentimente si reactii sunt traite fara ca tonalitatea lor afectiva sa poata fi definita intr-un mod exact, constient. Este posibil ca, in cadrul autoobservarii, un individ sa poata stabili tipul de situatie care ii provoaca sentimentele respective. 'omplexul nu este reperat constient de subiect, ceea ce nu impiedica cu nimic manifestarile sale. Inconstientul se exprima prin comportament si atitudini, chiar daca Eul constient le ignora. Inconstientul nu este inaccesibil, secret, el se afla mereu prezent in semnificatiile percepute, in diferitele forme de comportament. $reud l-a constatat in transfer (bolnavul re.oaca in fata clinicianului sau a psihiatrului situatii din trecutul sau, fara sa stie ca le re.oaca#. De exemplu, *dler consemna (daca un bolnav imi povesteste tot felul de lucruri despre curajul sau, dar observ ca in acest timp se agata spasmodic de bratele fotoliului, inchid urechile pentru a deschide numai ochii!. In toate cazurile in care reactiile subiectului apar in ochii celorlalti ca inadaptate, excesive, stereotipe si repetitive, subiectul respectiv nu are constiinta unei indispozitii sau a unei nereguli, a &&, % ,ehnici psihanalitice 0 ceva anormal. El atribuie comportamentul sau caracterului, (firii sale) sau principiilor personale si, considerand ca a reactionat (obiectiv) la situatie, ofera foarte multe explicatii. Motivarea si .ustificarile sunt inutile. 1ecunoasterea complexului personal este totala atunci cand persoana isi construieste un sistem propriu de aparare. Ea raporteaza in mod frecvent reactiile sale datorate complexului la ierarhia personala a valorilor, a ideilor, aspiratiilor, a conceptiilor despre lume si viata, la ceea ce ar fi mai personal, original sau caracteristic personalitatii sale. 2rbirea in acest sens este totala, aflandu-ne la granitele asa-numitei (nevroze de caracter), adica un caracacter complexat total care a fost integrat in Eu. 'onventional, se numeste complex non-compensat sistemul de reactii-perceptii care apare fara vointa Eului in anumite situatii-tip si care reprezinta sursa unor indispozitii ale Eului. In acest caz Eul cauta spri.in, spre exemplu in psihoterapie, pentru a se debarasa de acest comportament non-integrat. Este denumit complex compensat un complex pe care Eul l-a integrat in echilibrul sau precar (nesigur, provizoriu# si nu il considera drept sursa a indispozitiei. Dimpotriva, Eul prote.eaza prin aparare echilibrul sau si nu pune in discutie comportamentele bizare. In acesta situatie Eul nu simte nevoia de a fi a.utat. Din cele aratate mai inainte s-a vazut ca Eul conditioneaza sau nu complexul sau in functie de gradul de sistematizare a apararilor sale. In starea de decompensare, Eul incearca sentimente si reactii fizice a caror natura (cauza# reala nu o cunoaste, dar isi da seama ca scapa controlului sau voluntar si ii diminueaza capacitatea de a rezolva situatiile prezente. *tunci cand complexele sunt integrate prin mecanisme de aparare, nici simptomele complexului nu mai sunt cunoscute Eului, acesta fiind convins ca isi determina in mod voluntar conduitele, raportandu-se la idealuri si valori autentice. *ceste doua stari ale complexelor necesita definitii diferite. In ambele cazuri Eul este bolnav, atins in procesul dezvoltarii proprii, incapabil intr-un sector specific sa-si corecteze semnificatia situatiilor corespondente si constrans sa reactioneze in acelasi fel monoton, dar nestapanit (impulsiv#. 'omplexul non-compensat sau non-integrat, insotit de starea de indispozitie la nivelul Eului, impiedica spontaneitatea Eului, libertatea sa de actiune, tensiunea sa normala orientata spre dezvoltare si capacitatea de dezvoltare creativa. &&, % ,ehnici psihanalitice 3 'omplexul compensat, metamorfozat cu constructiile defensive ale Eului, devine plan de viata, motivatie ma.ora a persoanei. El suscita si mentine in permanenta intentionalitati pe care Eul le accepta ca fiind ale sale si care inlocuiesc definitiv vointa sa originala. Daca in cadrul complexului decompensat (non-compensat# exista o sciziune (separare# intre Eu si schemele complexuale de perceptie si actiune (separare care slabeste Eul si permite sesizarea starii de indispozitie#, in situatia complexului compensat, in care Eul este in intregime orientat intr-o anumita directie catre un scop fantasmatic, sciziunea dispare. Datorita celor doua stari de mai sus ale complexului, definitiile date acestuia sunt nesatisfacatoare. Ele pun accentul pe sciziunea Eului, deci privesc doar complexul in care Eul incearca simptomele complexului ca un contra-eu care il enerveaza. Definitiile nu iau in considerare situatia in care complexul a invadat intreaga personalitate, Eul organizand apararile sale impotriva starilor care il streseaza, ii provoaca teama, integrand aceste aparari intr-un echilibru global care nu este pus in discutie. *mbele tipuri de complexe apar ca un fel de personalitate secunda, (a doua personalitate), un sistem de perceptie-reactie care da sens situatiilor traite si organizeaza comportamentele-raspunsurile dupa un nivel arhaic, inadaptativ si repetitiv. In continuare ne vom referi la sase complexe personale/ abandon, rivalitate fraterna, insecuritate, afirmare de sine in plan sexual, vinovatie, inferioritate. (R. Mucchielli#. &entru fiecare dintre ele vom arata sentimentele direct exprimate in comportament si resimtite de persoana, niveluri si forme (non-compensate si compensate#, varsta cronologica la care se pot instala, precum si complexele asociate cu cel in cauza. 2. Complexul de aandon !parasire" 4ub acest nume sunt reunite complexe diferentiate in/ complexe de frustrare afectiva, de excludere, de respingere. 4entimentele direct exprimate ale acestui complex sunt certitudinea de a fi respins, lasat deoparte, nesimpatizat sau antipatizat. 2rice distantare, excludere, respingere este traita dramatic, punand sub semnul intrebarii nu numai Eul ci si existenta individului. 4entimentul de a fi marginalizat, de a nu interesa pe nimeni, de a nu avea niciodata sansa de a fi incon.urat cu afectiune, mangaiat, iubit, recunoscut, se indreapta cu usurinta spre o stare depresiva de gol existential, de pierdere a gustului de a trai. In &&, % ,ehnici psihanalitice 5 cazul polarizarii atentiei, (abandonatul) (cel cu complex de abandon# nu este niciodata sigur de calitatea afectiunii pe care o primeste, o pune sub semnul intrebarii, se indoieste de sinceritatea tuturor prietenilor. Este inclinat nu numai sa puna la indoiala semnele de iubire ale celorlalti fata de sine, dar cauta sa-i puna pe acestia la incercare. 4e dovedeste astfel exigent, revendicativ, plicticos, rautacios, manifesta excese de agresivitate, a.ungand la concluzia insingurarii sale definitive. *ceasta izolare voluntara, faptul de a se exclude singur ii intareste complexul. 'eea ce asteapta si cere cu insistenta, in cazul in care altcineva manifesta interes sau dragoste fata de el, este dovada absoluta ca este iubit neconditionat. Forme ale complexului de aandon# In forma sa cea mai putin severa, complexul se exprima direct prin cererea neintrerupta de dragoste, interogare continua pentru a se asigura de afectiunea aratata, resimtirea dramatica a oricarui semn de enervare la cel intrebat. *cest tip de persoana simte nevoia sa-i intrebe mereu pe cei din .urul lui daca il iubesc cu adevarat, banuindu-i de nesinceritate sau infidelitate. 4chitarea celui mai mic gest de enervare sau suparare din partea celui intrebat este interpretata ca dovada incontestabila a tradarii afective. (*bandonatul) simte nevoia unor (mame ideale), indiferent de sex sau varsta, care sa se modeleze fidel si atent la dorintele lui. Intr-o forma mai complicata prin negarea defensiva, (abandonatul) face sa inceteze in el orice afectivitate pentru ca aceasta este sursa frustrarii permanente. El neaga dragostea, prietenia, afectiunea, in general orice emotie tandra. 4e blindeaza, se caleste, a.ungand sa aiba o viziune intelectualista la maximum despre lume si despre ceea ce il priveste. 4e pune definitiv la distanta avand ochiul unui observator insensibil, care ridiculizeaza orice exprimare emotionala sau afectiva. In forma sublimata si intelectualizata, complexul de abandon a.unge la o conceptie filozofica despre conditia omului aruncat si abandonat in lume, prada singuratatii. *cestor sentimente le urmeaza fie angoasa, anxietatea fiintei condamnate la singuratate si moarte prin abandon, fie o agresivitate nebuneasca impotriva destinului, a lui Dumnezeu sau a umanitatii. In forma supracompensata complexul de abandon se exprima prin atitudini de participare intensa, de cautare exagerata si permanenta a afectiunii, printr-o activitate debordanta care sa provoace dragoste. 4ubiectul se percepe pe sine &&, % ,ehnici psihanalitice 6 ca fiind (mama ideala), se daruieste, se sacrifica pentru altii in speranta obtinerii in schimb a dragostei acestora, devenind acaparator pentru orice alta fiinta sau grup care se afla in relatie cu el. 4ub raport istoric (cronologic# privatiunea de dragoste apare in perioada cand aceasta este (in general dragostea materna# este indispensabila dezvoltarii fizice si psihice a copilului, constituind cel mai adesea germenul dezvoltarii ulterioare a complexului. Indepartarea de mama sau lipsa ei de afectivitate, respingerile ei, intarcarea, nasterea altor copii, sunt de asemenea momente sensibile care agraveaza orice forma a lipsei de dragoste. 4e pare ca nevoia de dragoste nesatisfacuta in primul an de viata constituie momentul critic pentru aparitia acestui complex. 4e inregistreaza asocieri frecvente cu alte complexe/ cel de rivalitate fraterna, de vinovatie, de esec afectiv. $. Complexul de ri%alitate fraterna 'unoscut sub denumirea de (complexul lui 'ain) sau de (intruziune), patrundere nedreapta, el se refera la gelozia copilului, care este foarte precoce si naturala, fiind intalnita si la animale. 7elozia fata de nou-nascuti poate duce chiar la parasirea domiciliului. 8a fel, daca un sugar vede ca un alt copil suge la sanul mamei devine foarte violent, furios, fratele sau surioara fiind perceputi ca rivali. De fapt, o serie de comportamente si atitudini ale parintilor reprezinta cauza acestei gelozii/ mangaielile, laudele inegale, gri.a si tandretea inegale, care dovedesc preferinta pentru unul dintre copii. 4entimentele direct exprimate (manifestate# la varsta adulta ale acestui complex sunt/ gelozia agresiva fata de tot ceea ce este susceptibil de a intra in competitie sau in rivalitate pentru a obtine un beneficiu, o promovare, o lauda sau orice alta prioritate sociala sau afectiva. *gresivitatea poate lua forma directa de revendicare fata de persoana de la care asteapta sa fie preferata, mergand pana la ostilitate, ironie, dispret afisat fata de rivalul social. Individul poate generaliza sau extinde aceste sentimente de la rivalul ipotetic la persoana care il prefera sau il prote.eaza pe acesta in viziunea celui complexat, gasind-ul astfel vinovat pe protectorul rivalului. 7elozia este in general un sentiment caracteristic, o reactie normala in deceptiile din dragoste. Ea mai poate aparea totusi in situatii precum dorinta de a obtine un avanta. &&, % ,ehnici psihanalitice 9 de la o persoana, esecul personal sau o nedreptate avuta. *ceste situatii pot fi traite dramatic de catre cel in cauza (complexat#. El da un ultimatum - (el sau eu) - persoanei considerate protectoare. *cesta atitudine este exagerata, impulsiva. Forme# $orma benigna a complexului se exprima in perceperea situatiilor sociale, afective, familiare in termeni de rivalitate. 4e dezvolta pregnant spiritul de competitie, fara a afecta spiritul de echipa si corectitudinea. In general este preferata munca de unul singur celei de grup. &ersoana doreste oriunde si mereu sa fie pe primul loc si multiplica situatiile care ii ofera posibilitatea de a se afla mereu in fruntea celorlalti. In forma sa supra-compensata, defensiva, complexul de rivalitate se exprima printr-o protectie activa a celui care ar putea sa-i fie rival, protectie paradoxala, supradeterminata, marcata prin generozitate si sacrificiu de sine pentru binele altuia. 'omplexul apare in fata primelor atitudini ale parintilor (de obicei ale celor in varsta# de prote.are, de acordare a unei atentii sporite nou-nascutului (sau celui mai mic, sau celui preferat# si a unor relative respingeri, pedepsiri, indepartari a celui mai putin preferat. *cest complex este usor de evitat printr-un comportament adecvat al parintilor, mai ales al celor mai in varsta. 'omplexele asociate celui de rivalitate fraterna sunt cele de abandon sau frustrare, de vinovatie, inferioritate sau esec, precum si complexul spectacular. &. Complexul de nesi'uranta !insecuritate" $reud a considerat anxietatea ca fiind factorul comun al tuturor perturbarilor patologice. In aceasi perioada psihologii care s-au ocupat de copilarie au subliniat importanta sentimentului de securitate ca baza pentru o dezvoltare normala. 4entimentul de insecuritate a fost apreciat de :aren ;orne< ca fiind (complexul complexelor) atunci cand a definit nevrozele. 4entimentele direct manifestate (exprimate#/ impresia de pericol personal iminent si care nu poate fi depasit, lipsa de incredere in viata si in altii si, in primul rand, hiperemotovitatea anxioasa.
&&, % ,ehnici psihanalitice = Forme 8a nivelul benign si cel mai curent hoperemotivitatea anxioasa pune subiectul in stare de teama si tremur permanent, stare pe fondul careia izbucneste pentru lucruri de nimic, dramatizate insa, accese de anxietate mai mult sau mai putin durabile. *spiratia la securitate absoluta este mereu destramata si renaste continuu. 'onstiinta anxioasa traieste intr-un univers magic unde totul este posibil in acelasi timp. 1otiunea de probabilitate este necunoscuta si de neinteles pentru individ. 8a un nivel superior anxietatea se cronicizeaza si apar fobiile, iar conduitele de evitare se organizeaza. &ot sa apara tulburari psihosomatice (spasme, dureri# care persista, antrenand cercul vicios clasic, in sensul ca ele insele devin surse de neliniste (frica de boli, de cancer, de leucemie, etc.#. Intelectualizata si sublimata, anxietatea duce la o conceptie particulara asupra existentei/ (viata este pentru moarte). 1egata si supracompensata, insecuritatea se metamorfozeaza in sfidarea permanenta a mortii si intr-o temeritate excesiva ca si cum subiectul ar trebui sa faca mereu dovada ca frica nu exista. Ridiculizarea mortii este specifica individului in acest moment al evolutiei complexului. Din punct de vedere cronologic, al varstei la care se poate constitui acest complex, s-au evidentiat doua etape principale/ primii trei a ni de existenta si perioada 6-" ani. 4entimentele de securitate se bazeaza pe stabilitatea universului trait in primii ani de viata, pe asigurarea intuitiva a dragostei materne, factor de baza al securitatii, pe un climat normal care sa ofere siguranta. Instabilitatea reperelor, instabilitatea locului de munca, anxietatea parintilor, sunt surse de nesiguranta. In acelasi timp, nu trebuie subestimat efectul traumatizant al anumitor evenimente asupra constiintei (catastrofe naturale si catastrofe organizate de oameni# mai ales la varsta la care copilul isi indreapta curiozitatea spre descoperirea lumii (6-" ani in special#. >iarele, emisiunile ,?, ofera suficiente informatii traumatizante generatoare de exemple, fiind surse bogate pentru anxietate. &&, % ,ehnici psihanalitice " (. Complexul castrarii sau al afirmarii in plan sexual 1u are nimic in comun cu complexul castrarii la care se refera $reud. *ici este inteles ca dificultatea individului de a se afirma personal, in mod autonom si responsabil in plan sexual, din cauza mediului castrator, care este cel mai adesea reprezentat de parinti. &arintele castrator este cel care nu-si lasa copii sa se manifeste ca adulti din punct de vedere sexual la varsta maturitatii, le refuza copiilor bucuria de a trai, considerand ca o fata trebuie sa-si faca un ideal din puritate si blandete feminina, iar un baiat sa-si infranga si sa-si stapaneasca manifestarile de virilitate. *stfel, este impiedicata manifestarea naturala, fireasca a dezvoltarii sexuale. 4entimentele direct manifestate ale acestui complex sunt/ stingerea spontaneitatii si initiativei personale in scopuri egoiste, presupunand o supunere si o dependenta totale. *firmarea de sine este dificila, anxioasa, si se realizeaza cu sentimentul vinovatiei. 4ecuritatea afectiva supravalorizata se transforma in supunere. Infantilizarea permanenta operata de parintii castratori a.unge rapid la reducerea treptata a dinamismului Eului, trecendu-se prin faze furtunoase. Forme# In forma benigna, complexul se manifesta prin dificultati ale afirmarii de sine in viata afectiva, sociala, profesionala, care sunt in general normale. 4e dezvolta o timiditate de un anumit tip care se exprima prin atitudini de timorare (frica#, teama de a displacea adultilor prin ceea ce face, cautarea securitatii in prea.ma persoanelor capabile, ele fiind acelea care ar trebui sa aiba conducerea. Dependenta in mare masura de parinti sau alte persoane adulte duce la abdicarea de la orice vointa personala. In formele mai grave ale complexului, afirmarea de sine ca fiinta senzuala este mai dificila. 1egarea sexualitatii este asociata cu ascetismul ca ideal si folosirea energiei sexuale in alte scopuri care sa inlocuiasca afirmarea de sine. *tunci cand nevoile sexuale sunt imposibil de realizat in mod normal, viata sexuala devine anormala ducand la aparitia frigiditatii, a impotentei,a tendintelor homosexuale. In formele compensate, afirmarea de sine este cautata in in realizarea valorilor sociale care ii permit manifestarea autoritatii si chiar a abuzurilor. In zona medie a acestui nivel se intalnesc personalitatile hiperautoritare, rigide, care prin supracompensarea slabiciunii Eului cauta un statut social in masura sa le &&, % ,ehnici psihanalitice ! permita sa-si .ustifice aceasta aparenta hipervointa. *numite forme de obsesie sexuala, asociate cu cautarea de cuceriri si dominari sexuale avand aparentele unei hipervirilitati, sunt de fapt compensari ale complexului castrarii. *firmarea de sine devine veleitara si imposibila. In formele supracompensate agresivitatea se asociaza cu comportamentele sadice. &ersoana se afirma prin producerea de suferinte, multiplicand distrugerile, si nu cunoaste un alt mod de afirmare. ?iolenta se dezlantuie impotriva oricarei imagini a autoritatii sau a structurilor sociale care in esenta constrang libera realizare a dorintelor egoiste. 'ronologic acest complex se poate instala la varsta adolescentei tarzii. 'omplexele asociate sunt cele de inferioritate si cele de vinovatie Complexul Oedip $reud a descris aceast@ noAiune din &sihanaliz@, referindu-se la o legend@ a 7reciei antice, Bn care 2edip, fiul regelui din ,heba, f@r@ s@ Ctie, isi ucide propriul tat@, 8aios, Ci se c@s@toreCte cu mama lui, Iocasta. Dn psihanaliz@, complexul 2edip simbolizeaz@ leg@tura erotic@ inconCtient@ cu p@rintele de sex opus Ci rivalitatea faA@ de p@rintele de acelaCi sex, rivalitate care se dezvolt@ Bnc@ din copil@rie Ci provoac@ sentimente de vinov@Aie Ci team@ Bn cadrul unei st@ri nevrotice. &&, % ,ehnici psihanalitice E