1

Teoria jocurilor aplicata in economie

Duopolul Cournot

1.Introducere
In lumea afacerilor de azi competitia joaca un rol foarte important. Strategiile
adoptate de indvizi sau organizatii pot afecta profund cursul si rezultatul propriilor
noastre decizii. In industria constructoare de autovehicule, de exemplu, strategia
introducerii unor noi optiuni de catre unul dintre competitori va avecta
profitabilitatea tuturor competitorilor de pe piata. In lumea afacerilor de azi nu pot fi
luate decizii fara considerarea raspunsului celorlalte firme de pe piata.
Teoria jocului ofera o posibilitate de analiza a impactului deciziilor ceorlalzi asupra
propriilor decizii si rezultatele aferente. Un joc este un concurs care implica
participarea a doi sau mai multi participanti, numiti jucatori, fiecare dintre ei dorind
sa castige. Teoria jocului ne arata cum sa alegem strategii optime intr-un conflict.
Pionerii acestei teorii pot fi considerati John von Neumann si Oscar Morgenstern
prin lucrarea Theory of games and economic behavior. Initial teoria jocului a fost
utilizata in planificarea strategiilor in cel de al doilea razboi mondial. De atunci
Teoria Jocului a fost folosita in numeroase situatii implicand negocierile sindicale,
de afaceri sau de alta natura.
Teoria Jocului continua sa fie importanta si astazi. In 1994 John Harsanui, John
Nashs si Reinhard Selton au primit premiul Nobel in economie pentru contributia lor
la dezvoltarea Teoriei Jocului. Nash a dezvoltat conceptul de echilibru Nash ca si
celebra situatie de negociere care de asemenea ii poarta numele, reperele Teoriei
moderne a Jocului.
2

Modelele de Jocuri pot fi clasificate dua numarul de jucatori, numarul alternativelor
avute in vedere de fiecare dintre jucatori ca si rezultatul net al jocului. Din cauza
complexitatii aparatului matematic implicat, prezenta lucrare se va limita la studiul
duopolului Cournot.
Duopolul Cournot este un joc in care singura alegere strategica pe care o firma o
poate face este cantitatea pe care o produce. Aceasta transforma modelul in unul
foarte simplu, dar implica de asemenea si o excludere de interactiuni de diverse
strategii. O clasa de interactiuni care sunt excluse sunt cele daunatoare, in care
firmele incearca sa isi mareasca profitul , sabotandu-si adversarul. Din cauza naturii
competitiei de duopol, unde pierderea unei firme, reprezinta castigul alteia exista
stimulente puternice pentru incurajarea unui astfel de comportament.
In aceasta lucrare ma voi concentra pe analiza a doua metode de sabotaj :Sabotaj prin
cresterea costurilor rivalului si Sabotaj prin distrugerea imaginii rivalului.
2.Modelul economic
2.1. Duopolul Cournot
Modelul este cunoscut si sub numele de comportamentul de duopol. Ipoteza este
urmatoarea : se presupune ca firmele au informatii concrete despre piata si costurile
rivalului. Firmele isi aleg cantitatile de productie simultan, transformand jocul in
unul simetric, daca ambele firme au aceleasi costuri de productie.
Cea mai simpla forma a duopolului Cournot utilizeaza costurile marginale de
productie si o functie de cerere:

= = (

)
Unde,

este pretul de cerere, a si b sunt constante , iar Q este cantitatea totala de

bunuri de pe piata. Deoarece se impune ca piata este un duopol perfect, Q este egal
cu

, care sunt productiile individuale pentru firma 1, respectiv pentru firma 2.

Profitul pentru fiecare din cele doua firme este :

3


Daca fiecare firma isi alege cantitatea de productie pentru a maximiza profiturile,
rezultatul va consta in urmatoarele functii de reactie:

2.2 Metoda de sabotaj prin cresterea costurilor rivalului
In acest experiment , analizez 2 situatii. Prima situatie consta in cresterea costului
marginal pentru firma rivala. Acest lucru conduce la noile functii de profit:

unde, c1 este costul marginal de baza pentru productie, s1 si s2 sunt cantitatile de
sabotaj implicate de fiecare firma in parte, iar w1 si w2 reprezinta costurile
sabotajului per unitate.
2.3 Metoda de sabotaj prin distrugerea imaginii rivalului
In acest caz, sabotajul afecteaza direct cantitatea de bunuri pe care rivalul o produce.
Acest lucru ne conduce la urmatoarele functii de profit:

4

unde, s1 si s2 sunt cantitatile de sabotaj implicate de fiecare firma in parte, iar w1 si
w2 reprezinta costurile sabotajului per unitate, la fel ca in abordarea de cost
marginal. Cu toate acestea, in acest caz, sabotajul afecteaza cantitatile de productie la
fiecare firma, mai mult decat rotunjirea costurilor marginale.

Variatii ale structurii
In fiecare din cele doua cazuri prezentate mai sus firmele au de ales doua valori :
cantitatea pe care o produce si cantitatea de sabotaj aplicata. Acest lucru permite o
serie de scenarii diferite in functie de momentul si fluxul de informatii din procesul
de luare a deciziilor. Pentru a face numarul de optiuni usor de gestionat am ales sa
ma concentrez pe scenarii, care sunt simetrice de-a lungul firmelor. Chiar si asa,
exista mai multe posibilitati: Firmele pot alege ambele valori in acelasi timp, intr-un
joc de o singura runda, sau jocul poate fi impartit in doua runde in care firmele aleg o
valoare, iar apoi pe cealalta.
2.4 Metoda implementarii
Pentru acest experiment, fiecare scenario a fost modelat si rezolvat algebraic folosind
Mathematica. Fiecare scenariu necesita un set unic de pasi, dar abordarea generala a
fost de a incepe cu functiile de profit pentru fiecare situatie si apoi sa rezolv valoarea
optimala prin intermediul derivatelor. Aceste derivate au fost folosite pentru a crea
functii de reactie. In majoritatea experimentelor, procesul acesta se repeta dupa
substituirea functiei de reactie sau a echilibrului Nash , in functia de profit a firmei.
Ecuatiile obtinute au fost apoi vizualizate folosind plotarea din Mathematica.
2.5 Experimente
Principalul obiectiv al experimentelor a fost sa determin care din extensii si ce
variatii din structura jocului se dovedesc a genera rezultate utile. Un obiectiv
5

secundar a fost sa analizez efectul pe care il are variatia costurilor de sabotaj pentru
fiecare firma.
Pentru fiecare din situatiile de baza am rulat trei experimente. Mai intai , am
examinat ce se intampla daca ambele firme isi aleg ambele valori, dintr-o singura
miscare. Mai apoi, am examinat ce se intampla daca jocul se divide in doua etape, in
care firmele isi aleg mai intai valoarea de sabotaj si apoi cantitatile de productie, fara
a detine nici o informatie despre deciziile rivalului. In cele din urma am analizat
scenariul in doua etape in care dupa alegerea valorii de sabotaj si impartasirea ei de
catre rival, se aleg si cantitatile de productie.
Dupa analizarea situatiilor de la primele trei experimente, a devenit clar ca
schimbarea functiei de profit nu va afecta substantial rezultatele primelor doua
scenarii. Pentru cazul de distrugere a imaginii rivalului am ales o singura varianta,
scenariul al treilea, in care firmele aleg valorile de sabotaj si cantitatea de productie
in doua etape si detin informatii perfecte despre rezultatul fiecarei etape.
Sumarul experimentului
nr Sabotajul ca... Structura Informatie
1 Cresterea costurilor rivalului O singura faza/ decizii
simultane
Informatie
perfecta
2 Cresterea costurilor rivalului 1 Alege perturbarea
2 Alege cantitatea
Informatie
limitata
3 Cresterea costurilor rivalului 1 Alege perturbarea
2 Alege cantitatea
Informatie
perfecta
4 Distrugerea imaginii rivalului 1 Alege perturbarea
2 Alege cantitatea
Informatie
perfecta


6

2.6 Rezultate
Experimentul 1
Rezultatele din primul experiment au fost banale. Cand ambele firme iau toate
deciziile in acelasi timp, firmele vor alege intotdeauna sabotaj la zero, iar jocul se
simplifica la o concurenta Cournot standard. Acest lucru se datoreaza faptului ca
costul sabotajului este imediat, (apare in conditia de maximizare a profitlui), in timp
ce beneficiul este amanat pana cand rivalul face o decizie de productie care implica
un cost marginal mai ridicat. Acest lucru nu poate avea loc intr-o singura runda, asa
ambele firme aleg sa nu saboteze.

Experimentul 2
In al doilea experiment am examinat rezultatele de sabotaj ca cresterea costurilor
rivalului atunci cand deciziile sunt raspandite peste doua etape. Mai intai firmele au
ales o cantitate de sabotaj, si apoi o cantitate de productie, avand rezultatele deciziei
de sabotaj ascunse pana la sfarsitul jocului. Acest lucru a fost realizat prin
substituirea functiei de reactie a fiecarei firme in functia de profit. Acest lucru a
insemnat ca ambele firme asteptau ca sabotajul sa le afecteze rivalul. Cu toate
acestea, fiecare firma ar putea sa se bazeze numai pe cele mai bune functii de
raspuns, pentru a prezice cat de mult sabotaj ar alege. Rezultatul a fost ca nu a existat
nici o solutie unica.
7


Fig 1: Cel mai bun raspuns pentru firma 1
Cel mai bun raspuns al unei firme, la un nivel stiut de sabotaj poate fi oricare dintr-
un numar infinit de combinatii. Fig 1 ne demonstreaza asta , fiind reprezentarea
grafica a functiei ce depinde de alegerile de sabotaj ale ambelor firme. Nu exista un
echilibru unic.
Experimentul 3
In experimental numarul 3 am examinat rezultatul sabotajului prin cresterea
costurilor rivalului, cand deciziile se intind pe doua etape. O data ce firmele si-au
ales valorile de sabotaj, a doua etapa functioneaza ca un joc Cournot standard. In
acest caz a existat un singur echilibru Nash care depindea de toti parametrii.
Pentru a examina efectele variatiei costurile de sabotare a rivalului am reprezentat
grafic alegerile de echilibru ale firmei 1, dar si profiturile finale , ca functie de doua
valori de sabotaj. Ambele firme au luat decizii identice cu aceleasi costuri de sabotaj.
8


Fig 2 Intensitatea sabotajului de echilibru ca functie de w1 si w2 pentru firma 1
Cantitatea de echilibru de sabotaj pentru fiecare firma scade pe masura ce creste
costul de sabotaj. Acest lucru este valabil atat pentru costul de sabotaj al propriei
firme si, de asemenea, costul rivalului. De fapt, o crestere in costul rivalului
cauzeaza o reducere mai mare in sabotaj decat o crestere a costului propriu firmei.
Cu costuri destul de ridicate, cantitatea de sabotaj pentru ambele firme scade la zero.
In acest caz, rezultatul jocului este la fel ca un concurs standard Cournot.


9


Fig 3: Cantitatea de productie de echilibru ca functie de w1 si w2 pentru firma 1
Cantitatea de productie de echilibru pentru fiecare firma creste pe masura ce
costurile de sabotaj cresc.Din cauza functiei de cerere liniara, aceasta valoare are o
relatie negativa simplu cu intensitatea sabotajului.
10


Fig 4: Profitul de echilibru ca functie de w1 si w2 pentru firma 1
Calculand profitul de echilibru pentru fiecare firma vedem ca costul sabotajului are
un efect vizibil asupra rezultatelor pentru firme. In diagram, linia punctata indica
profitul zero. Pe masura ce costul sabotajului se apropie de zero, profiturile se
apropie si ele de zero. Mai rau de atat, exista o zona unde profiturile sunt negative.
Acest lucru apare atunci cand sabotajul este scump pentru o firma si ieftin pentru
cealalta, dar si in cazul in care sabotajul e ieftin pentru ambele firme. Pe masura ce
creste pretul sabotajului , creste si profitul si ajunge pana la o valoare de competitive
Cournot. Profiturile nu depasesc niciodata valoarea ce s-ar fi castigat in urma unui
duopol simplu Cournot. Cand costurile de sabotaj sunt simetrice , firmele castiga cel
mai mare profit si invers.
Experimentul 4
In al patrulea experiment am analizat rezultatele unui sabotaj de distrugere a imaginii
rivalului, intr-un scenariu care este reversal evenimentului anterior. Decizia se face
11

tot in doua etape, dar firmele isi aleg mai intai cantitatea de productie si apoi
sabotajul. Rezultatul a fost un echilibru Nash unic care depinde de toti parametrii.
Din nou, am examinat efectele variatiei functiei de sabotaj, reprezentand intensitatea
sabotajului, cantitatea de productie si profitul ca functie de costuri de sabotaj. Sunt
cateva asemanari cu experimental 3 , dar si cateva deosebiri.

Fig 5: Intensitatea sabotajului de echilibru ca functie de w1 si w2 pentru firma 1
Echilibrul de sabotaj pentru fiecare firma depinde doar de propriul cost de sabotaj. In
mod paradoxal , cantitatea de sabotaj creste pe masura ce costul sabotajului creste.
12


Fig 6: Cantitatea de productie de echilibru ca functie de w1 si w1 pentru firma 1
Cantitatea de productie de echilibru depinde foarte mult de costul de sabotaj al
rivalului, si e complet independenta de costurile de sabotaj alefirmei proprii. Firmele
produc mai putin atunci cand stiu ca rivalul lor poate distruge ieftin orice iesire pe
care o creeaza. In cazul extrem in care sabotajul este gratuit, firmele nu vor produce
nimic. Dar cand costul de sabotaj creste, la fel se intampla si cu cantitatea de
echilibru.
13


Fig 7: Profitul de echilibru ca functie de w1 si w2 pentru firma 1
Profitul net pentru fiecare firma depinde de costurile de sabotaj ale ambelor firme.
Costuri reduse de sabotaj pentru firma in sine, in duce la profituri mari, si costurile
ridicate de sabota duc la profituri mici sau negative. In cazul in care costul de
sabotaj al rivalului este foarte scazut, profiturile vor fi zero, sau negative.
Profiturile in acest caz depasesc profiturile duopolului Cournot. In contrast cu
experimental anterior, daca firma are costuri simetrice cele mai mari profituri se
obtin cand costurile de sabotaj sunt mici la ambele firme, profitul scade daca creste
sabotajul.





14

3. Concluzii
Rezultatele experimentelor mele sugereaza ca este nevoie de o anumita structura de
joc pentru duopolul Cournot cu sabotaj pentru a avea un echilibru unic, non-trivial.
Pentru o solutie non-banala, scenariul trebuie sa fie un joc in doua etape, in care
firmele aleg intai o valoare si apoi pe celalalta. Pentru o solutie unica, rezultatele
primei etape trebuie sa fie cunoscute in timpul celei de-a doua etapa.
Exista un contrast interesant in intervalul de timp dintre cele doua abordari. Pentru
sabotajul prin cresterea costurilor rivalului, firmele trebuie sa fie constiente de
schimbarile din costul lor, pentru a avea un efect asupra deciziei lor de productie. Se
pare ca exista scenarii de lumea reala care se potrivesc cu fiecare model.












15

4. Bibliografie
Innis, A. Ray, J., The Fur Trade in Canada: An Introduction to Canadian Economic
History (Yale University Press, 1930).

Brad Hackinen , Sabotage and Social Decision Rules, University of Victoria

Teoria jocurilor pentru economist. Aplicatii Prof.univ.dr. Mihai Roman,
Prof.univ.dr. Dumitru Marin, Prof.univ.dr. Stelian

Gibbons, R., Games theory for applied economists, Princeton Univ. Press, New
Jersey, 1992

Wang, J., The theory of games, Clarendon Press, Oxford, 1988














16

Anexe

























17

























Covrig Mihaela
MDRP 2
18