Mobilizare i participare politic i electoral

Participarea politica este fundamentata pe socializarea politica, pe procesul de invatare a

statusurilor si rolurilor politice, precum cel de cetatean, membru al unei organizatii sau alegator.
Conform spuselor lui Jean Leca, participarea politica este o actiune orientate catre un scop care
implica o relatie intre actorii sociali, mai precis, participarea la luarea unei decizii in sfera
guvernarii sau influentarea acestei decizii.
Participarea politica functioneaza pe baza specializarii rolurilor politice in roluri politice
publice (guvernanti, reprezentanti) si roluri politice private (cetateni, grupuri de presiune).
Rolurile politice private nu sunt roluri secundare, acestea formand partea intrinseca din politica,
si sunt legitimate prin definirea statusului si rolului de cetatean, prin dreptul legal al acestuia de a
participa politic.
Participarea politica poate fi definite prin diverse dimensiuni, precum : interesul pentru politica,
manifestat prin lectura articolelor cu teme politice din ziare, stiri, dezbateri la radio si televiziuni,
dar si discutii pe teme politice cu cunoscutii; participarea politica evaluativa, manifestata prin
increderea in institutiile democratice, in special in partide, increderea in posibilitatea cetatenilor
de a participa la putere si a se implica in rezolvarea problemelor tarii si ale localitatii;
participarea in diferite organizatii politice, precum partidele, sindicatele, alte grupuri de presiune;
participarea civica : membru sau participant in activitatile organizatiilor civice sau in alte
organizatii neguvernamentale, participarea comunitara, adica implicarae in problemele localitatii,
si participarea la formularea si implementarea unor politici publice; participarea la mobilizarile
politice, care se refera la intruniri politice, strangeri de semnaturi pentru diferite reclamatii,
demonstratii, marsuri, greve si miscari de protest; participarea politica contestatara, aceasta se
refera la aspectele violente; si participarea electorala.
In ceea ce priveste participarea electorala, aceasta reprezinta simpatia sau antipatia pentru
anumite partied, miscari si oameni politici, participarea la vot, atat la alegerile precedente, cat si
intentia de a participa la cele viitoare, intentia de vot cu anumiti candidati si partide, incercarea
de a convinge pe ceilalti sa aiba aceleasi optiuni politice si electorale.
Totodata, Leca aduce in discutie deosebirea dintre participarea politica
autonoma/spontana si cea mobilizata/organizata, argumentand ca , de obicei, participarea politica
nu este spontana, aceasta fiind rezultatul mobilizarii politice, in special, de catre liderii de opinie
ce se formeaza si activeaza in cadrul grupurilor de apartenenta.
Grupurile de presiune si partidele politice joaca si ele un rol esential in mobilizarile
politice. Acestea sunt considerate a fi cele mai importante organizatii politice, din punctual de
vedere al participarii politice. Participarea la partidele politice poate sa ia atat un aspect
permanent, cum ar fi ca membru al unui partid, cat si un aspect temporar, precum ca cel de
voluntart in anumite campanii, inclusiv in cele electorale.
Resursele majore ale participarii politice sunt reprezentate de timpul liber si capitalul
educational. Grupurile care detin aceste resurse intr-o masura mai mare au o mai mare
disponibilitate pentru participarea politica. Aceasta nu depinde numai de factorii endogeni,
caracteristici indivizilor, ci si de cei exogeni. Totodata, participarea politica depinde si de
instantele intermediare grupurile de apartenenta : familia, prietenii, vecinii, biserica,
intreprinderea, etnia, etc. Aceste instante pot stimula sau descuraja participarea politica, in
functie de specificul si de interesele lor. De exemplu, unele persoane pot fi foarte participative in
comunitatea lor religioasa dar complet dezinteresate de politica, daca biserica respectiva are o
atitudine negativa fata de politica.
Mobilizarea politica se refera la activitatile colective organizate de stimularea participarii
politice. Elementele analizei sociologice a mobilizarii politice sunt : obiectivele mobilizarii,
acestea reprezentand de obicei interesele comune ale celor mobilizati; grupurile mobilizate;
agentii mobilizatori organizatii, partied, grupuri de presiune; mijloace de mobilizare
simboluri politice, mituri mobilizatoare; grupurile si organizatiile opuse; pozitia aparatului
guvernamental insarcinat si mentinerea ordinii; si mass-media, care joaca un rol important in
mobilizarile politice, aceasta contribuind decisiv la legitimarea sau delegitimarea unei mobilizari
politice.
Pentru a intelege cat mai bine la ce se refera elementele mobilizarii politice, este dat un
exemplu, mai exact cel din Piata Universitatii, Bucuresti 1990 :
1. Obiectivele mobilizarii: demorcatizarea societatii romanesti; manifestatia este analizata
ca ritual de trecere de la comunism la democratie;
2. Grupurile mobilizate: asa numitii golani: student, intelectuali, din Bucuresti sau alte
mari orase;
3. Agentii mobilizatori: Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, Grupul Independent
pentru Democratie, Alianta Poporului;
4. Mijloace de mobilizare: liderul Marian Munteanu, personalitati emblematice Eugen
Ionescu, Eminescu, regele Mihai pentru a legitima mobilizarea;
5. Grupurile sociale si organizatiile opuse: tarani, muncitori, cadre medii, Frontul Salvarii
Nationale, minerii;
6. Aparatului guvernamental insarcinat cu mentinerea ordinii: guvernul, Consiliul pentru
uniune nationala (CPUN), ministerul de interne, politia;
7. Mass-media favorabile: Romania Libera, 22, Expres, Catavencu; mass-media
nefavorabile: televiziunea (unica) si radiouri publice, Adevarul, Azi, Dimineata.
Un alt exemplu de mobilizare politica este mobilizarea electoratului, pentru a participa
la vot, partidele si grupurile de interes organizand demonstratii, marsuri, mitinguri, concerte,
dezbateri, campanii de comunicare politica.
In ceea ce priveste participarea politica, aceasta are o tendinta de scadere in ultimele
decenii, mai multi factori contribuind la aceasta situatie:
- Aparitia noilor mijloace de comunicare (televiziunea, internetul) a avut un efect
demobilizator asupra participarii politice.
- Criza cetateniei si a statelor-natiune, confruntate cu globalizarea.
- Comportamentul actorilor politici, acestia incepand sa-si piarda credibilitatea, fiind
implicate in diverse scandaluri, inclusiv de coruptie.
- Declinul formelor traditionale de participare si criza unor organizatii, precum sindicatele.
- Identitatea sociala bazata pe clase sociale a fost inlocuita cu identitati multiple, fluide,
instabile.
- Criza reprezentarii politice clivajele clasice ale societatilor traditionale devin mai putin
relevante din punt de vedere politic, si apar noi clivaje, noi identitati politice care isi
cauta noi reguli de exprimare.
- Fragilizarea partidelor politice partidele clasice au inceput sa fie contestate ca unice
organizatii politice, ca piloni ai sistemului politic si ca principal mijloc de selectie a clasei
politice.
- Conturarea unei atitudini negative fata de politica, vazuta ca un joc murdar sau inutil.
- Socieatea de masa. Aceasta este considerata o forta de consum, si mai putin o forta de
productie.

Participarea politica in Romania

In timpul regimului comunist, participarea politica era formala si coercitiva, toata
lumea fiind obligata sa se inroleze intr-o organizatie: Soimii Patriei, Partidul Comunist,
sindicate, organizatii de femei, etc. Dupa caderea comunsimului, romanii au descoperit
gustul libertatii, al participarii politice, posibilitatea de a iesi pe strada si in piata publica
pentru a protesta.
Primii ani de dupa 1989 au fost ani de intensive participare politica, iar intreaga
societate se politizase: fiecare individ, fiecare grup, fiecare institutie era pentru sau contra
ceva. Insa, dupa alegerile din 1996, situatia s-a schimbat radical: participarea politica a
intrat intr-o perioada de reflux. Principalele tendinte au fost: interesul pentru politica s-a
redus, implicarea in problemele localitatii, cat si participarea la intruniri politice a scazut,
la fel si increderea in partide, numarul membrilor de partid, intentia de a vota, simpatia
pentru un partid, toate acestea scazand.
In concluzie, participarea politica ramane redusa in Roamnia, in aproape toate
formele sale, ordinea prioritatilor cetatenilor modificandu-se, avand loc o repliere asupra
vietii private, profesionale si personale.