MITURI DESPRE VIOLENTA

1. Printele nu are de ce s se scuze n faa copilului.

Reflectnd asupra acestui mit am ajuns s susin contrariul.
Sunt mam a doi copii (fat de 18 ani i biat de 10 ani) i din experiena de via trebuie s recunosc
faptul c uneori am fost nevoit s-mi cer scuze fa de copiii mei. Consider c i un adult poate face
greeli intenionate sau neintenionate : "A grei e omenete".
Se ntampl uneori s nu poi duce la ndeplinire o promisiune fcut copiilor, atunci ti ceri scuze explici
motivul i parc altfel percepe copilul dezamgirea: nu una dur i amar, ci una mai blnd i cu o und
de speran.
Copiii urmresc exemplul prinilor i ulterior tind s-l imite. Nu este o ruine s-i asumi o
responsabilitate sau o vin i nu este o ruine s te scuzi fa de copiii ti.


2. Copilul nu trebuie s aib griji, cine tie ce l ateapt n via.

Acest mit m duce cu gndul la acei prini excesivi care ndeplinesc sarcinile ce le revin copiilor.
Perioada copilriei este acea perioad n care se poate pregti treptat, succesiv copilul pentru via. Faptul
c trebuie s aeze jucria la locul ei sau s-i pregteasca ghiozdanul pentru ziua urmtoare (sunt doar
exemple elementare), pentru un copil ar constitui ceva normal. Neasumarea nici unei responsabiliti n
funcie de vrsta i nivelul de dezvoltare fizic i psihic duce la transformarea copilului respectiv n adult
incapabil s-i asume responsabiliti att n plan profesional ct i n plan familial i mai ales n
societate.
E bine s lsm copiii "s ne ajute", "s ne susin" i "s ne sprijine".