Professional Documents
Culture Documents
dinnn ... iumh. .o
1
qici o tf
! r:
i !,or mao:inu pt:
lll.l:: l'Cntrut lihnuJui t 0 . .
. piSt:J
l'lg. t.a. Dtmenstunile iilmului poziliv _
pentru procedcul
{sunet pe sase canale
magnetice]
Fig. 2.b. ilum!narea reciproc<'i a .
punctelor imaginii, Ia ecran'
UJrbal, de Caire lumina dil UZ
reilectalii Ia supraia\a
ecranuJui
Fig. 3. D!spozltivul de proiectie al cinerameJ
de dt't' l
Fig. Lb. Fllmol normal tn comparaUe cu tilmul
Todd-AO (compara!ia suprafetelorl
---
Fig. 2.c. Secpune prin nou.l
ecran de prolee:lie
al procedeului ToddAO
(sec\iune orjzonlala)
diluwr e/<:<'l
.. -
Episcoape diascoape
Episcopul este un aparat de proiectie pentru imagini opace plane (fotografii, pagini
de carp etc.). Modul sau de functionare este reprezentat schematic in figura 1. Randamentul
luminos al episcopului (raportul luminozitate ecra.n-lumina lampa) este scazut, datorita
multiplelor reflexi.i ale razelor luminoase in interiorul aparatului Filamentullampii emite
raze in toate direCtj.ile, insa numai o midi parte din acestea ating direct imaginea de proiectat,
o mare parte ajungind numai prin refleetor la imaginea de proiectat. De asemenea din fiecare
punct singular al imaginii pomesc raze in toate dircctiile, din care numai o midi parte se
proiecteaza direct pe ecran, trectnd prin obiectiv, de pe oglinda deviatoare. 0 mare parte a
razelor ajunge din nou Ia imagine, reproiectata de reflector. Printr-o alegere aran-
jare convenabila a reflectoarelor prin folosirea de otnective cu unghi mare cu lumino-
zitate mare, se poate :imbunatat:i randamentul luminos al aparatului. Aparatul reprezentat
in figura 2, poate fi folosit prin comutare pentru proiectia imaginilor transparente (epi-
diascop); in figura este reprezentata traiectoria raze lor in cazul utilizllrii aparatului ca episcop.
Diascopul este un aparat de proiectie pentru imagini transparente (diapozitive, negative),
fiind constituit, in principiu. dintr-o sursa de luminA, o oglinda concava (fig. 3), un conden-
sor obiectivulde proiecpe. Lumina emisa de o sursa de lUIDi.nA (de obicei o lampa incan-
descenta cu filamentul plnrifilar spiralizat) este radiata uniform in toate directiile atinge
intr-o directie o oglinda concava, fiind reflectata de aceasta returnata in planul filamentu-
hri spiralizat. In cealalta directie fasciculul de raze al sursei lnminoase cade pe condensor,
care Ia proiectoarele mari se compune din doua Ientile plan convexe (condensor dub!u).
Acesta cuprinde o mare parte a unghiului fasciculului luminos formeaza imaginea sursei
de lumina in interiorul obiectivului de proiectie, lucrind el ca obiectiv.
Cu ajutorul condensorului intreaga a diapozitivului este lu.minata intens
uniform. Randamentulluminos a1 unui proiector este cu atit mai mare, cu c1t cuprinde un
unghi mai mare de lUJJlinA. 0 marire a unghiului fasciculelot de raze se poate obtine daca,
de exemplu,seapropie sursa de lumina de condensor. Prin aceasta trebuie sa creasca puterea
de refractie a condensorului, intrucit distanta dintre sursa de lumina obiectiv ramine con-
stanta. Aceasta. problema este rezolvata de prezenta unei lentile-menisc montata 1n fata con-
densorului dublu (fig. 5). Prin apropierea sursei de luminA de condensor, caldura absorbita
de acesta emanata de spiralele incandescente, 0 parte din caldura este absorbita
de lentilele condensorului care se dilata aceea, acestea trebuie astfel montate, lncit
efectul dilata.rii sa fie prevazut), iar o alta parte se transmite mai departe. Pentru a proteja
diapozitivul, se monteaza in interiorul condensorului o placa (ca un ftltru) dintr-o sticla
absorbanta de raze calorice. Placa de sticla este-constituita din mai multe benzi, pentru ca,
la incllzirea puternica a acesteia, tensiunile interne provocate de caldura sa nu creasea prea
mult, ptoducind spargerea placii. ln figura 4 este Ieprezentata o sectiune intr-un epidiascop
utilizat ca diascop.
118
Fig.' 1. Schema Wlu.i episcop
Fig. 2. Epldlascop montat ca tof .
Jampa de proit=tti e ('(JI\densor dubl u
Fig. 3. Diascop cu condensor dublu
Fig. 4. Epidiascop monlat ca dlascop
lripJu
fig. 5. Dlascop cu condensor triplu
Microscoape electronice
Microscopul electronic este un instrument de cercetare. asemanator microscopului
optic; el da imagini reale care pot fi fotografiate. Spre deosebire de microscopul optic eel
electronic are 1n locul fasciculelor Iuminoase, fascicule electronice, iar 1n Joe de Ientile optice,
Ientile electronice (Ientile electrice sau .magnetice).
lntrucit puterea de rezolupe a microscopului optic este limitata de lungimea de unda
a razelor de lumina care formeaza imaginea, s-au utilizat raze cu lungimi de uncia mai mici,
fascicule de electroni acestea, dupa deflexie, pot [i folosite pentru reproducerea irnaginii.
ln functie de viteza electronilor. razelor li se poate atribui o Jungirne de uncia precisa, ele
comportindu-se 1n anumite conditii ca o radiatie ondulatorie. Avind o sarcina negativa,
un electron aflat in cimpul electrical unui condensator plan (fig. I) este accelerat spre placa
pozitiva a sau, in general, spre domeniul cu un potential mai ridicat; 1n directie
opusa, electronul este frinat. La reprezentarea unui cimp magnetic, punctele care poseda
acela$i potential sint unite printr-o linie ecbipotenpalii. Un electron care se deplaseazii
oblic tntr-un cimp electric, de exemplu intre doua grile tnciircate electric (fig. 2), capata o
acceleratie suplimentara, indreptata spre domeniul cu un potential ridicat scltimba
directia de deplasare. Lentilele electrice (analoge lentilelor din sticla pentru lumina), bazate
pe aceasta deflexie a ele.ctronilor in cimp electric, pot fi construite in for:ma de plase sferice
de sirma (fig. 3), de tuburi (fig. 4) sau de diafragme (fig. 5); spre deosebire de primele, ulti-
mele doua tipuri de Ientile prezinta avantajul ca nu obtureaza fasciculele electronice.
In cazul unor linii simetrice, efectele de de concentrare
nu se anuleaza, datorita faptului ca ele<;tronii strabat domeniul de dispersie cu viteza foarte
mare. care are drept consecin deflexiei.
Microscoapele electronice folosesc lentile magnetice. In scopul producerii unui cimp
intens, ca Ientile magnetice se folosesc bobine tnconjurate de cite o manta de tier,
prevazuta cu o fantii ingusta (fig. 6).
Principiul de construqie al unui microscop electronic cu Ientile electrostatice sau mag-
netice este foarte asemanator celui corespunzator unui microscop optic prevazut cu o camera
f otograficA (fig. 7 a, b i 'c).
Electronii din catodul incandescent t.rec prin condensator, ftind foca-
asupra obiectului de cercetat. Obiectul (bacterie,. virus etc.) se afla pe o pelicula coloi-
dalli. foarte subfire. Dupa compozitia obiectului, radiatia electronicii este ate-
nuatii in mod neuniform, iar obiectivul microscopului formeazii o imagine. intermediara
manta. Prin proiecpa optica a acesteia, se obfine o imagine mult manta a obiectului, C?fe,
pentn.l a putea fi observata, se proiecteazii pe un ecran fluorescent sau pe o placA fotograficii
sensibila pentru electroni.
Lumina verde are o lungime de uncia de cca 1[2 000 mm, in tirnp ce electronii accelera
la o diferen de de 50 000 Y au o lungime de uncia de 100 000 de ori mai mica.
Apertura microscopului electronic este de I 000 de ori mai mica dedt Ia microscopul optic,
iar puterea de este de 1 000 de ori mai mare, citigul de rezolutie fata de microscopul
optic fiind caracterizat de un factor de 100. Microscoapele electronice, folosind maririle
fotografice ulterioare, permit mariri totale de la 1:100 000 pina Ia 1: 500000*.
Nota Ed. E. s-au construit microscoape electronice perfeqionate care ptna !a I 500 000
de ori.
120
\
e
-----+
Fig. I. Electron to dmp elec:tric
Fig. 4. Comparalte tntre o lentili\
tn formli
de tub ;I o letsUill optidl.
4$UISI dt
eondensor
' i'
,,
obiecti'
lma,gine ;.
intermediari
=
\
+ \marin finol3
Fig. 7a. Mlcroscop optic
e
----?
300V
400 v
-----u-soov
Fig. 2. Dlfractia electromlla.t
Fig. S. Comparatie intrc o lentil:!
eleciionldi cu obturator
$1 o Leottlll optlca
Fig. 7b. Mlcroscop eleciionlc
electric
/'
II'\\
-({-
_ _ I-f_
\ \ __
. \'v'/
u-oi ( Fig. 3. Leuttlll
electronic I
+U 01 dablu strat
I
- -
"
<
Fig. 6. Lentll:i
magoelica
Fig. 7c. Microscop eleclronlc
magnetic
Zgomot, intensitate sonora
Prin zgomot se un sunet compus din vibratiile complet neregulate ca intensitate,
frecventa faza ale aerului. La intensitate prea mare, zgomotele sint suparatoare, putind
produce leziuni ale organului auzului; un astfel de zgomot ia de exemplu, cind se
cu un ciocan o tabla subpre (fig. 1 a). Daa1 se studiaza variatia intensitatii sonore
in funqie de timp, se obpne o curbli neregulata (fig.l b). Protecpa impotriva zgomotelor
este o problema a tehnicii ICOnstruc!illor. Astfel, de exemplu, in slilile de birou in care bataile
ma$inilor de scris produc prin reflexie pe perep un zgomot insuportabil (fig. 2), plafoanele
se cu materiale absorbante de zgomote (vata de sticla sau minerala). Acestea sint
introduse intre plafon (respectiv perete) i placile perforate Ia o oarecare distanlli
de plafon. Zgomotul patrons prin gaurile placii este puternic atenuat de materialul absor-
bant. Diferitele intensitap ale vibraPiJor sint percepute de noi ca sunete. Conform legii Weber-
Fechner, !Aria (sau intensitatea auditiva) este aproximativ propoftionala cu logaritmul
presiunii sonore. Ca unitate de pentru intensitatea auditiva se utilizeaza fonul , care
reprezinta logaritmul raportului dintre presiunea sonora a sunetului cea a unui sunet
cu frecventa de l 000 Hz. Valorile nivelului de tarie (exprimate in foni) pentru diferite surse
de zgomote sint cuprinse in tabelul urniator:
- sirena pentru alarma aeriana
- aeroplan Ia decolare
- ciocan pneumatic
- sirena ...
- hala de fabrica
- metrou
- camioane
- motocicleta
- birou ....... .
- circula\ie in pe strazi
- transformator . . . . .
- . . . .
- spatiu izolat contra sunetului
135 foni
130
120 "
110 "
100
95 ..
90
85 ..
80 ..
75 ..
70
60
30
10 .,
Sunetele ale caror intensitati auditive 130 de foni produc senzatii dureroase.
Un zgomot continuu de 100 de foni poate pricinui defectiuni ale auzului. Masurarea presiunii
sonore se poate face cu discul Rayleigh (fig. 4). Acesta consta dintr-un mic disc plat atirnat
de un fir torsionat, al clinri plan face un unghi de 45 cu direcpa de propagare a sunetului.
in cimpu1 sonor, discul ia o pozitie perpendicu1arrt pe .aceasta direcpe. Unghiul de rotire din
pozitia de echilibru este proportional cu presiunea
122
,_... inten1Jute sonori
Fig. 2. AbsorbtJa sunetulUl
nspul ;luj Rayle;gb
/
Fig. 3. e g e ~ WeberFedmer
lir torsional
t 1 111 1 11!1 11111 1
Fig. -4. Masurarea pr41-" ._, llool,.l,.l..l, sonore undc ,.onore
Rezonanfi, ecou
Prin rezonantA se inte)ege osciJatia si.inultana a elemente capabife sa vibreze sub
influenta unor forte externe relativ slabe care ac?oneaza periodic a caror perioada de
oscila?e corespunde cu aceea a fiecArui element. In stare de elementele oscilante
acumuleazA o cantitate de energie, care, 1n anumite imprejurm, poate fi a,tit de mare, incit
sa dud!. 1a deteriorarea elementului. Un exemplu simplu de element capabil sa oscileze este
leag!nul de copii (fig. la). Un alt exemplu este o coloan! de licbid intr-un tub in fon:n! de U
(fig. lb). Daci este scoasa din pozilia de repaus, aceasta coloani incepe sa oscileze prin
acponAri period.ice, poate d!.pAta amplitudini din ce in ce mai mari. Aceste amplitudini
sint 1nsa limitate din cauza pierderilor de energie (in special prin frecari). !n cazu1 unei co-
loane de lichid oscilante
1
pierderile se datoresc freclrii lichidului cu peretii tubului. In figura
2 a este reprezentata producerea Ia rezonantA a oscilatiilor unei lame de otel magnetizate
in cimpul magnetic al unui electromagnet alimentat in curent alternativ. 0 astfel de rezonanta
prezinta aplicatii Ia frecventmetre.
La origine, nopunea de rezonator apane domeniului acusticii In figura 2 b este re-
prezentat un astfel de rezonator, tubullui Kundt, care servC$te Ia stabilirea lungimii de uncia
a oscilatiilor sonore. Acesta consta dintr-un tub de sticta in care se introduce capatul unei
bare de metal fixate la mijloc; prin frecare cu o cirpa.presarata cu colofoniu, in bara sint
induse oscilatii longitudinale. Discul fixat la capatul tubului produce compri.n:Wi rarefieri
ale aerului din tub, care se reflect! pe celalalt disc (de acord). La rezonanta, -distanta dintre
cele douA discuri este egaUi cu un multiplu impar de sfert de lungime de ondA a oscilapei in
aer. Pentru ,punerea in evidenta a fenomenului, in tub este introdusii pulbere de pi uta, care
se va dispune ordonat, formtnd noduri ventre.
Distantele dintre ventre, ,respectiv dintre noduri, pot fi masurate direct sU1t egale cu
valoarea jumata{ii de lungime de uncia a oscilatiilor aerului. $i in domeniul fenomenelor
electromagnetice se observa efecte de rezonanta. Cel mai cunoscut este 5<a,zlll unui
circuit electromagnetic oscilant, compus din inductanta L capacitatea C (fig. 3). In curent
alternativ energia oscileaza, frind inmagazinatA periodic fie in cimpul electrical condensa-
torului (fig. 3,a), fie in eel magnetic al inductantei (fig. 3,b). Cina perioada oscilatiilor proprii
prin aceasta frecventa) ale circuitului oscilant corespunde cu cea a curentului aJternativ,
are loc fenomenul rezonantei ; in acest caz, circuitul maximum de energie de la
sursa de curent alternativ. Acest efect se in radiotehrud!. pentru acordarea postu-
riloi' de emisie de receptie. Atingerea valorilor mari ale energiei care ar duce la deterio-
rarea circnitului este evitatA prin conectarea de rezisten1e ob.Jnjce, care produc disiparea
energiei sub fortna de cAJdura.
0 de aparipe comuna a oscilatiilor acustice $i electrice este ecoul. Se lntelege
prin refleria undelor sonore sau pe obstacole (fig. 4).
124
)
Fig. 2a
Cl\dtYl
cv. turent altcrn:tth
induC'tOI"'\..t.l..
I
F.nrrgia tos-te
to dmpul tltttrk oal c.1mden .. a1uruJui
.Elg. lb
nucluri
Fig. 2b. Rezonato.r acus!lc
0}
fig. 3. Cin:ult osdlanl
Fig. 4. Eco.ul ca Teflexle a IUldelor sonore pe un obstacol
.E.nergi3 nlc
inmug::uin.tlJ in dmpul
uta;!Ut"ll t ut bobanea
Ultrasunetele sint elastice constind in variat:ii de densitate ale diverselor medii
(de exemplu aer), avind frecventa situata deasupra pragului de audibilitate, deci superioarii
valorii de 20 000 Hz. P"ma in prezent, limita maxima atinsa de frecvenJa ultrasunetelor este
de 10 000 000 Hz. Producerea vibratlllor elastice de inaltii frecventa poate avea loc in urma
unor fenomene flzice diferite. La baza construct:iei primelor surse de vibrat:ii ultrasonore
a stat producerea sunetului in mod analog ca la instrumentele de suflat. Astfel, in cazul flu-
ierului Galton (fig. 1 ), fanta prin care este suflat aerul sub presiune virful (opus fantei)
pot fi reglate micro metric. Un astfel de fluier permite producerea ultrasunetelor cu frecvente
de pina la 30 000 Hz. Frecvente mai inalte se obtin prin alte fenomene, anwne prin efect
magnetostrictiv direct sau prin efect piezoelectric invers, care constau in modificarea dimen-
siunilor unor materiale aflate in cimp magnetic sau, respectiv, in cirnp electric variabil. In
figura 2 este reprezentata schema unui generator magnetostrictiv <le ultrasunet. Constructia
acestuia se aseamana cu aceea a unui transformator. Bobinajul sau este astfel plasat, lncit
c1mpul magnetic sa fie inchis in pachetul de tole. Cu un astfel de generator se pot produce
ultrasunete cu frecvente de pina la 200 000 Hz. Propagarea vibratiilor in aer apa are Joe
in directie verticala 1n doua sensuri (in sus in jos). Daca se obtinerea unei
propagari numai intr-un sin_gur sens, se acopera o parte cu o perna din cauciuc buretos, care
acponeaza ca un strat impermeabil pentru sunete. Frecvente mai inalte se obtin cu ajutorul
unor materjale piezoelectri.ce. Intr-un generator piezoelectric, o placa rotunda din cuart
hexagonal, sectionat cum se indica in iigura 3, este lncastrata intre doua placi (fig. 4),
care, prin intennediut unor folii metalice subtiri, supun cele doua supra fete circulare ale cuar-
tului unei tensiuni electrice alternative de inalta frecventa. corespunzatoare, date-
rate variatiei grosimii placii de cuart produse prin efect piezoelectric invers, sint transmise
aerului dintr-o camera de aer de acolo, prin intermediul unei membrane, catre un mediu
adiacent (de exemplu apa). Ultrasunetele sint folosite in tehnica (pentru controlul nedis-
tructiv a1 materialelor, pentru degazarea lichidelor, pentru sondaj prin ecou 1n medicina.
126
Ftg. I . Ftuierul Galton
int.roducerea aerulu.i sub presittnl!
ultrasunetc
li;f
Fig. 3. Crista! de cuart
de-forman
in c-imp mag"nctic:
3hernativ
Fig. 2. Schema unuJ generator
magnetOstrlctlv
Fig. 4. Generator piezoelectric
Puturi
Pu1uri1e sint constructii utilizate pe scarli larga pentru captarea apei subterane necesare
ali.mentarii cu apa potabi.Ia sau industrialll Tn Republica FederalA a Germaniei,
de apa sint acoperite In propoqi.e de 48/. cu apa subterana infiltrata prin mal, 30% cu apa
din straturi subterane, 8% cu apa de izvor numa:t 14% cu apa de
Apa de suprafatA meteorica se aduna in cisteme (fig. 6); apa din riuri lacuri natu-
rale sau artificiale este pompata in conducte; apa de izvor este captata in camere colectoare,
de unde pomesc conducte de alimentare care transporta apa captata o conducta de prea-
plin; apa subterana este colectata cu ajutorul unor capta.ri orizontale, verticale sau cu drenuri
radiale.
Uoeori apa subterana poate aplirea la suprafata solului sub formA arteziana (pe baza
principiului vaselor comunicaote), in cazul in care stratul acvifer cuprins intre doua strate
impermeabile (de exet)lplu argila) se sub presiune (fig. I).
Capta.rile orizontale (fig. 2) se folosesc atunci cind stratul acvifer are debit permeabili-
tate mici este situat Ia o. adincime mica. Aceste cap tan se construiesc sub forma de drenaje
sau de plerii orizontale de captare.
Atunci cind debitul de apa subteran este important. iar stratul acvifer este alimentat
continuu. se pot utiliza captari verticafe. Pentru cazurile cind apa se Ia adincimi de
5-12 m, se recomanda puturi sapate (de diametru 1-3 m) in special acolo unde pot fi
captate cantitati mai mari. de apa In fiecare put. Aceste puturi si.nt cunoscute din antichitate;
apa era ridicata in burdufuri sau galeti cu ajutorul pirghiilor, rotiJor, scripetiJor sau frln-
ghiilor actionate de oameni sau animale. Pentru adincimi mai mari s1nt avantajoase pufurile
forate (de diametru 20-50 em), constituite din urmatoarele pAqi principale: filtru, mantaua
putu.lui, capul putului instalatia de captare propriu-zisa (fig. 3). Mai multe puturi forate,
amplasateja distante de 10--50 m (alcatuind un de pupu1), se conecteaza la conducta
de sifonare, apa fund condusa Ja un PO! co lector executat pr..n sapare.
0 combinatie de captare or:izontala cu captare verticala o preziota puful cu drenuri radiale
(fig. 4), alciituit dintr-un put co lector mai multe tuburi orizontale (similare puturilor forate).
fn acest fel se realizeazA o captare prin puturi, insa tara conducta de sifonare.
Ridicarea nivelului oglinzii apei subterane poate fi in apropierea unui curs
de apa fie prin infiltrare naturalii in mal, fie prin infiltrare artificiala in sol cu ajutorul unor
bazine de infiltrare (fig. 5) . Nivelul oglinzii apei subterane mai poatefiridicat prin pompaiea
directa a apei brute pretratate 1n bazinul de alimentare al stratului acvifer respectiv.
Pentru dimensionarea corecta a captarilor este necesara cuno&.terea exacta a cantitatiJor
de precipitatii a vitezei cu care sint alimentate respectivele surse de apa subterana.
128
Fig. 3. Put lorat
pornp.ii penJru
.-u
Fig. I. Pul arte:tla.n
lool
('apul putului
prt'\ipit.:.t.lH
z;jpadi)
""'
wtif
_ _ _s:z. _ _ $fatit- 3l_o_g_Ji_nz_.h_ a_pei din
)trat.impt"T"meabH
fig. 2. Captare o:rlzontalll
flg. 5. Apii subterana iuliltrata in mal
Fig. 6. Cislernli
Stavilare baraje
Stavilarele barajele sint constructii care servesc pentru modificarea nivelului apei
pentru regularizarea cursurilor de apa naturale sau artificiale. Stavilarele au mai mult rolul
de a regia nivelul apelor din amonte, iar barajele de a crea acumulari de apa.
Stivilarele sint necesare atunci cind se sa semareasca adincimea apei (de exemplu
pentru caile de navigape, pentru captari din cursuri de apa cu adincime mica etc.), sa se reduca
varia!llle nivelului apei (de exemplu la captari pentru alimentari cu apa), sa se
viteza apei, sa se.acumuleze cantitari.mici de apa sau sa se realizeze caderi de apa. Stavilarele
pot fi: fixe (stabile) (fig. I) sau mobile (fig. 2), apa trecind pe deasupra (prin deversare) sau
pe dedesubt in curent liber sau in forma de jet
Stavilarele fixe se oonstruiesc, in general. din beton, ele trebuind sa asigure o scurgere
nepericuloasa a ape1or la inunda!ii. Sriivilarele mobile permit regularizarea apelor de viitura
sau a debitelor prin stavile de maneyrat, care pot fi indepartate paf!ial sau integral
din curentul de aplL De asemenea ele trebuie sa fie capabile ca 1a viituri sa lase tiber curen-
tul de apa, sa regularizeze nivelul apei in cazul unor variatii, sa permita evacuarea ghe-
turilor, sa evite retenpa aluviunilor sauformarea bancurilor (de depuneri) in zona de barare.
Stavilarele reprezentate in figurile 1 2 sint stavilare cu deversare, iar cele din figura 3 a, b
stavilare in care apa trece pe dedesubt.
Baraje de acmnulare se considera construcp.ile cu retenP,e cu inalp.mi de peste 5 m dea-
supra fundului cursului apei (albiei riului) o capacitate de inmagazinare de 100 000 m'
de apa, considedndu-se umplerea pinii l_a coronament. Acestea servesc spectal Ia
larea apei 1n cazul unor debite varia bile. lntrucit !nsa lor sin! costt-
sitoare, se folosesc in special pentru producerea de energte electnca, alimentare cu apa pota-
billi industriala, irigare (pentru terenuri agricole), protecpe contra inundatiilor, agrement.
Barajele de acumulare trebuie sa fie fundate pe roci stincoase. irnpermeabile rezistente.
De aceea pentru alegerea tipului de baraj potrivit sin! indispensabile cercetari geologice
foarte dezvoltate.
Se construiesc unnatoarele tipuri de baraje pentru ac1,1mulare:
- baraje de piimint din argila, sau nisip, deosebit de sigure impotriva degrada-
riloi: (d.istrugerilor) de aceea recomandate pentru a 1i folosite (barajul de la Hennetal);
- baraje din piatrif. de obicei protejate cu o masca din bitum (barajuJ de la Assuan II);
- baraje de greutate, construite cu parament vertical (barajul de Ia Mobnetal);
- baraje in arc, care se construiesc in special in regiuni muntoase;
- tipuri speciale, ca de exemplu,.baraje cu contraforJi (barajul Vobrenbach).
Fortele care aqioneaza asupra barajelor sint fo11e statice (fig. 4), datorate in special
presiunii apei (care ac!ioneaza lntOtdeauna perpendicular pe fata dinspre apa a bara-
jului) i greutatea proprie. Acestora li se adauga presiunile apei pe talpa barajului, care se
creeaza datorita infiltrapei apei pe sub baraj. piunintuloi. ghetii. apelor capilare, fortele
care iau din cauza variatiilor de temperatura cele datorate proprii a materia-
lelor in timpul prizei. Fortele d.inamice sint netnsemnate fat-a de cele statice. Rezultanta for-
telor- greutatea proprie, presiunea apei i a celorlalte forte - trebuie sa acponeze in inte-
riorul suprafeTei de fundare. Pentru a impiedica alunecarea barajului pe parnintul de fu'ndare,
fundapa se ancoreaza putemic in sol, realizindu-se in acest scop o suprafata de contact In
trepte (fig. 3 a). De asemenea barajul de acumulare trebuie astfel construit, incit in materiale
sa nu se nasca eforturi de tensiune mai mari. decit cele Juate in considerare in calcule.
l30
- L
Fig. I. Stlivfiar lix
Fig. 3a. Fo.rme de lll<:bldere penlr" s tlvllar
traversal pe dedesubt
.
\
'
curtnlul de 3p.i
Fig. 3b. Stavllar clllnd<lc
Fig. 4. Baraje de acumulare
Tratarea apei
Apa potabilA, ca apa de necesara industriilor, trebuie tratatA, adica trebuie
supusa unor operatii in unna carora stnt indepartate suspensiile, substantele dizolvate
bacteriile pe care le cont]ne dupa caz i se reduce conpnutulfu fier, in mangan aciditatea.
Cea maj mare parte din suspensiile aflate in apa sint repnute in marl bazine de sedimen-
tare (numite decantoare), pe care apa Je parcurge cu o viteza decca. 10 rnmfs. Prin aceastA
particulele cu mai mare se depun pe fund. Particulele cu granulat.ie mai
mica sint tndep!rtate cu ajutorul filtrelor de nisip (fig: 1 ), in sint ret.inute bacteriile.
Nisipul folosit are o granulat.ie de aproximativ 1 mm; apa este trecutA prin stratul de nisip
fie foarte incet, infiltre lente, fie mai repede, infiltre rapide, acestea Jucrind uneori sub pre-
siune. Filtrele rapide sint curatate (spalate) prin trimiterea de jos in sus cu viteza mare a unor
mari cantitati de apa care tree prin stratul de nisip. Nisipul este astfel dislocat agitat, iar
particulele depuse in timpul filtrll.rii. sint desprinse de pe suprafata granulelor de nisip antre-
nate de catre curentul de apll..
Fierul manganul dizolvate in apa trebuie indepll.rtate daca. con!inutul lor
0,1 mg/L Insta/afiile de deferizare # demanganizare au scopul de a transforma cele doua
metale in insolubili, care coaguleaza in flocoane ret.inute in ftltre de nisip. Adeseori
cele doua metale se gasesc sub forma de bicarbona!i; ele se separii tnsa Uor in prezenta
oxigenului, cu care formeazA un compus insolubil. Contactul apei cu oxigenul are loc in aa
numitele instalafii de stropire (fig. 2), in care apa este pulverizatA de jos in sus cu ajutorul
unor duze sau prin alt sistem de stropire; apa cade pe un strat flltrant de 2m grosime, consti-
tuit din cocs, de zidirie sau ah material poros. Prin pulverizare se supraJata
de contact a apei cu oxigenul conpnut in aerul atmosferic. Apa aerata cade intr-un bazin
de sedimentare, pe fundul canria se depun flocoanele. Acestea mai pot .fi ret.in.ute intr-un
filtru care urmeazA sedimentarii {fig. 3).
Deosebit de difici.la devine tratarea cind fierul manganul nu sint legate cu C0
2
(in
bicarbonat.i), ci se prezintA ca sa.ruri ale acidului sulfuric sau aciduJui humic. In acest caz,
apa se trateaza intr-un accelerator (fig. 4), in care, pentru coaguJare, in loc de aer se introduc
reactivii cbimici corespunzatori. ln scopul de a inlesni flocularea, apa bruta intra lateraJ in
aparat. intr-un punct 1n se apa cont.inind flocoane formate anterior. Apa brutA
intra astfel intr-o prima zonA de reactie. care se afla in continw1 (cu ajutorul unui
agitator) care se adauga reactivi ch,imici. Apa patrunde a poi intr-o a doua zonA de reactie,
in care se introduc noi reactivi cbimici. De aici apa este trecutA peste un deversor intr-un
bazin circular de sedimentare. Printr-o rigola situata 1a partea superioara a bazinului se
evacueaza apa iar pe la partea inferioara dmolul. Urmeaza apoi o tratare supli-
mentara a apei printr-un filtru de nisip.
Un accelerator pcotru aiimentarea cu apa a unui cu 100 000 de locuitori are un
diametru de cca. 26 m o adincime de cca. 6 m.
132
Fig. I. Filtru de nisip lent
Fig. ;2. lnstala(ie <le stropire
.... "'='=>ioloiiiJ
de S<.-di-mtnt.:irt> -
Fig. Accelerator
(Onduc:tll de
regulator de debit
duze
penlru
<."ttlC'<.' tarea :.pei
Alimentarea co apa
lntr-o locuintA cu confort modem, o persoana are nevoie de aproximativ 75-IOO I de
apa pe zi; intr-un' cu o popuiatie de 100 000 de locuitori se consuma deci 3 650 000 m
3
de apa anual.
Apa potabiili, care se ia din reteaua publica ( de distributie, trebuie sa posede
0 serie de calitati, anume trebuie sa fie lipsita de germeni. sa fie inodora incolord, sa aiba
gust placut sa contifla cit mai putifle substante dizolvate. ln afara de aceasta, ea trebuie sa
fie pusa Ia dispozitie in cantitate suficienta Ia o presiune corespunzatoare. Pentru a i se
conferi aceste calitati, apa bruta se supune unor operatii de tratare.
Apa brutA se ca apa subterana. care se capteaZi fie ca izvoare. fie cu ajutorul
puturilor ai pompelor, san ca apA de suprafata din riuri lacuri. Apa provenind de la
aceste surse se trateazA 1n staJia de tratare apoi este condusa Ia consumator direct prin
pomeare san prin rezervoare de inmagazinare intermediare.
In regiunile de munte, rezervoarele se construiesc pe coline pe dealuri, iar in ora$ele
de adeseori in castele de apa. Rezervoarele trebuie sa compenseze variatiile consumului
de apa sa asigure o amimita rezerva pentru cazuri de avarii ale aductiei sau ale pompelor.
Rezervoarele pot fi amplasate, astfel inclt sa treaca prin ele intreaga cantitate de apa, functio-
nind en intrare ca rezervoare de tranzit (fig. I) san drept contrarezervoare. in care apa
intra in rezervor numai in perioadele clnd consumnlui, iar in momentele consu-
de virf apa curge din nou in reteaua de distributie; contiarezervoarele functionea.zli
cu o singura conducta, care atit pentru intr;lrea, cit pentru apei inmaga-
zinate (fig. 2). Suprafata oglinzii apei in rezervoare trebuie sa se gaseasca Ia un nivel en 35-40 m
mai inalt decit niveluJ strazii, astfel incit sa se poata asigura o presiune suficienta La punctuJ
(robinetul) de consum (fig. 3 a). Se ca. in dona vase comunicante nivelul apei se
la 1na1Jime (legea vaselor comunicante) (fig. 3 b); de aici rezulta ca. in conducta de
alimentare cu apA a wmi imobil, presiunea Ia robinet este tot atit de mare ca presiunea in
reteaua de distributie in dreptuJ imobilului respectiv, adica egala cu diferenta dintre niveluJ
apei din rezervor (caste! de apa) $i nivelul robinetului de consum, fiicind. binelntelcs. aproxi-
matia ca se neglijeaza pierderile prin frecarea apei in instalatiiJe de transport dintre aceste
doua puncte. Coloana de apii din rezervor (care coostituie unul dintre vasele comunicante)
impinge apa 1n coloana ascendenta din casa (celiilalt comunicant) plna Ia un nivei egal
(tinlnd seama de aproximatia citatA anterior). Daca robinetuJ se cu 10 m deasupra
nivelului strazii, iar rezervorul cu 20 m deasupra nivel, presiunea de apa Ia robinet
va fide 10m coloana de apa (10m col fizO), ceea ce reprez4tta o atmosfera.
Alimentarea cu apa se face prin conducte din fonta, beton armat, azbociment sau
materiale plastice, montate in pamint Ia adincimi de 1,2>-1,5 m. Alimentarea cu apa a unor
zone locuite (sectoare, cartiere) se poate opri, folosind vane ventile.
Pentru consumul de strada, de exemplu pentru stinsul incendiilor, se folosesc hi.dranfi
(fig. 4).
134
.tplnrc-
.
!
..
,,
' Fi9- l. Alimentar<! 0 1
cu rei.ervor de tranzil
pre .. JUnr u4*i mi n
m .fLU)
prl"'iunc m:arf'
-----
Fig, 3a, Slluotla preolunllor Ia aUmentarea din caste! de apa
fig. Jb. Vase comunicante
r.u urd ptn.ru /unun
'tDtll ului
Canalizari stapi de epurare,
cimpuri de irigare
Toate foarte multe industrii consu.ma zilnic apa din reteaua de distributie
(publica) de apa potabila,. pe care o evacueaza apoi, in majoritatea cazurilor puternic impuri-
ficatii, in reteaua de canalizare a localitatii. Un consum. insemnat de apa au spalatoriile.
abatoarele, uzinele de gaze majoritatea tnt:reprinderilor chimice tehnice, situate in afara
cartierelor de locuinte (vopsitorii, fabrici de hlrtie, fabrici de zahir, cocserii, fabrici de pro-
duse de semicocsificare, uzine metalurgice, intreprinderi de ex.ploatare miniera). mtr-un
de mirime mijlocie se evacueaza apa uzata in cantitate decca. 150 I de persoana zilnic.
1n trecut, cind populatia era mai pup.n densa., aceste ape erau virsate in rluri sau in sol;
pe masura ce S-(!. dezvoltat lnsa industrializarea, graduJ de impurificare a ape! or naturale de
suprafata subterane s-a marit in asemenea misucl, inctt a devenit necesar ca apele uzate
sa fie supuse epuraru (curatirii piM la nivelul stabilit de normele sanitare) inainte de a lise
permite sa fie reintroduse in circu:itul apelor din natura. Nisipurile, reziduurile grosiere
plutitoare, suspensiile plutitoare.ce se transfouna in namoluri, sarurile anorganice solubile,
acizii alcalii, substantele organice in stare coloidata, bacteriile, colorantii,
griisimile uleiurile formeaza murdariile din apii. De aceea apa de canalizare
a unui trebuie curiitata in sta{ii de epJrare, constituite din consrruc\ii instalarii speciale.
Pentru epurare se aplica diverse metode procedee: epurarea meamici, care grii-
tare, deznisipatoare; epura:rea chimici, care se realizeaza prin tratare cu reactivi chimici,
cu ajutorul carora se precipita impuritati}e din apa, se oxideaza sau, printr-o activa coagulare
flZica chimici, perrnite indepllrtarea lor. ln acest scop, in apa ce se trateaza se introduc,
spre exemplu, solutii cu saruri de de aluminiu de fier, care transfoo:na alcaliile
in hldroxizi activi ce absorb precipit:a numeroase substante. Restul de impuritati se neutra-
lizeaza prin metode de epura.re biologici. Pentm aceasta, apa este supusii aerarii, creindu-se
astfel conditii favorabile pentru_dezvoltarea bacteriilor protozoarelor corespunzatoare,
obtinindu-se o epw:are satisfiicatoare. Apa epurata biologic poate fi condusa spre cimpuri
de irigare in cursuri apa de sau subterane, in care caz este supusii filtrarii naturale
prin straturile permeabile ale solului. In urma acestor procese de filtrare, ill mod normal apa
redevine curata, incit poate fi din nou captatii prin izvoare, puturi, drenuri galerii.
Din procesele de epurare fizica, chimica biologica rezult:a mari cantitiip. de namol.
Namolul este supus unor procese de fermentare (de descompunere), din care rezulta metan
alte gaze, produse organice de descompunere nenocive. Dupa fennentare, namolul poate
fi utilizat, spre exemplu ca organic natural sau uneori se incinerea.za..
1n functie de provenienta apelor uzate, in masura tot mai mare epurarea se face astfel
incit materialele extrase sa fie valorificate, reducind costul acestor operatii de tratare. Uneori
insii apele reziduale sint atit de murdare, incit trebuie sa fie incinerate, introduse in canalizari
speciale sau chlar incarcate in vase impermeabile i evacuate in mare. ln multe intreprinderi
tehnice chimice, apa este atlt de bine epura.ta, incit poate fi refolosita chiar in cadrul
1ntreprinderi. Multe insii trebuie sa-i aduca apa potabila de la distante mari, din.lacuri
sau din duri departate la peste 100 km, intrucit nu se o epurare su.ficienta a apelor
uzate deversate in cursurile de apa utilizate pentru alimentarea cu apii a acelor localitap.
1
Spre exemplu, impurificarea, lacului Bodensee este a tit de avansatii, incit apa curata, nenoCiva,
se poate extrage numai de Ia adincimi de peste 60 m. Menfinerea curata a lacurilor, riurilor,
izvoarelor stratelor acvifere prin epurarea apelor uzate evitarea impurificiirilor grosiere
(P.tei) a devenit actualmente o problema vitaJa pentru milioane de oameni.
136
Instalatfi de incl.Wre (sao de racire) a unei incaperi
In principiu, o astfel de instalatie se aseamana cu o instala!ie de racire cu compresor,
continind element_e constructive, anume compresqr, condensator. ventil cu patru clii
evaporator. Spre deosebire de instalatia de racire, care absoarbe caldura unui spatffi incbis
prm evaporarea agentulm de racire. coborind temperatura. de incalzire introduce
caldura intr-un spatiu inchls prin condensarea agentului termic, marind tempj!ratura. Prin-
cipiul este urmlHorul (fig. 1): doua spa!ii inchise se afla in comunicatie; in spa!iul din stinga
existii presiune atmosferica (760 mm Hg), iar in eel din dreapta presiune scazutii ( 100 mm Hg).
Daca se o cantitate de.apa in spatiul din dreapta, aeeasta va fierbe Ia o temperatura
sub tooc $i se va evapora .. Vaporil de apa ajun$i in spatiul din stinga se vor condensa la
presiunea atmosferica (mai ridicatii decit presiunea din dreapta), eliberind ca!durii.
ln cazul instala!iei reale (fig. 2), agentul de lucru (freon sau amoniac) se evapora in eva-
porator Ia presiune mica. Caldur.i neeesara poate fi luatii din diferite surse. lti cazul unei
instalatii mici este suficient sa se plaseze evaporatorul in pamint, deoarece aeesta contine
in toate anotimpurile suficienta caldura pentru a evapora agentul de lucru.
Vapori.i agentului de Jucru sint comprima!i in la presiunea dorita. Ajungind
in condensator, vaporii agentului de lucru, afla!i la presiune mare se condenseaza. eedind
caldura, de exemplu, unui circuit de apa reee, care se astfel pina Ia 60--70 C,
putind fi folositii in corpurile de 1nca!zit ale unei cladiri. Dupa racire, apa, avind inca o-tem-
peratura de 30-35C, poate fi utilizatii la incalzirea agentului de lucru in evaporator; apoi
se intoarce in condensator, unde se din nou. Vaporn condensa!i tree prin ventilul
de strangulare in evaporator, se destind se evapora din nou. Evaporatorul acestei instalatii
deci cazanulla instala!ii de incalzire a apei. In aeest circuit inchis, agentul de lucru
circulli. datorita faptului ca procesele de condensare de evaporare se produc Ia presiuni
d.iferite. Tnstalatiile de incalzire de aeest gen sint economiee acolo unde en.ergia electrica
pentru action area compresorului este ieftina. De asemenea :;int recomandate in cazul produ-
cerii caldurii al producerii frigului,. ca, de exeroplu, Ia prelucrarea laptetui. lncaperile
beciurilor se raeesc prin consumarea caldurii Ia evaporarea agentului de lucru. iar incaperile
de Ia etaj sint mcalzite prin caldura livrata de condensator.
Din figura 3 reiese modul de functionare a in funqie de anotimp:
(fig. 3a) sau racirea indiperilor (fig. 3b) prin pozi!ia ventilului cu patru cai.
138
atmosferlc-l
.se izuroduce eMrgie
J)f'ntru produtt:rt-a
dift-rtntei de pTeSiu.ne
-(On):];ll"t"$0l
tOO Tor
prnju.nc mica
I
Fig, I. PrindpiuJ instalaliei
,...------------, t:inuitul a_pei care
cse (":itdurd
prin f'Ond4:n...art)
e.vapvra..wr (ie int.rod"'C"t'
f'OC'I"'iC &ermid)
fig. 2. Schema de lucru a lnslalal'fei
Fig. 3a. Schema unei lnslalafll de tncllltre
a aerulul diotz-o wcilpere
Fig. 3b. Schema unel ln.slalalll de rictre
a aerulul dlnlr-<J tl!clipere
lnstalafii de climatizare ( condiponare)
lnstalat:iile de condiponare a aerului au scopul sa mentma in 1ncaperi inchise un regim
agreabil bine determinat de temperatura, de umiditate, de puritate a aeruJui, indi-
ferent de conditiile meteorologice exterioare. lama se realizeazA, in generaL temperaturi
cuprinse intre 19 23C, iar vara intre 20 26"C, lao umiditate relativ! cuprinsa intre 35
70%. Umiditatea relatiw este raportul dintre cantitatea de vapori de efectiv prezenp in
aerul atmosferic cantitatea maxima de vapori de necesam pentru a satura atmosfera
1a temperaturn.
Elementul principal al unei instalatii de condiponare a aerului este bateria de condiJio-
nare. In acest agregat are Joe prepararea aerului (fig. J). Aerul exterior este aspirat intr-un
compartiment im.preunli cu o parte din aerul din incaperea climatizata (aer de recirculape).
Amestecul de aer proaspltt din exterior de aer d recirculat:ie (in propo$ stabilite) se reali-
zeaza cu ajutorul unor clape de reglare. Bateria de condiponare este prevazutli cu ftltre pentru
cumprea aeruJui, constitttite din p!aci umplute cu vat! de sticla, care re!]n praful continut in
aer. Dupd filtrare, 1n baterie ma.i au Joe procese de preincllzire, racire, umidificare incalzire
suplimentarli, funcpe de ca.racteristicile aerului ttatat ale parametrilor stabilifi. Procesele
de incMzire de racire au loc la trecerea aerului prin bateriile de incalzire sau de racire- schim-
batoare de cil.dura, formate din tevi cu aripioare prin care trece un fluid de incaJ.zi.re (a bur sau
caldlt) sau de rltcire (apa rece, amoniac etc.). Cu cit aerul are o temperatura ma.i ridicatA,
cu atit poate sa confinA o cantitate mai mare de vapori de apa. Daca aerul cu un anumit con-
pnut de vapori de se se condenseaza in picaturi mici (acest fen omen se poate
observa in natura cind, la o coborire mai mare a temperaturii, se produce ceata).
1n bateria de rltcire a agregatului are loc uscarea aerului (dezumidificare); apa este
separata prin condensare se adunlt in pArt,i}e mai reci ale bateriei. Temperatura $i umidi-
tatea aerului racit sint determinate de temperatura condensorului de mcire a bateriei. Aerul
rece uscat se ameslecli cu aerul cald, trecut prin bateria de preincalzire, in compartimentul
de amestecare, sub controlul unor aparate de masurat de reglare.
Reglarea parametrilor (temperatura u:miditate) tn in&talatiile de se reali-
zeaza cu ajutorul unor termostate care acf.ioneaza asupra bateriilor de incalzire de r!cire,
modificind in acest fel temperatura aerului, $i. al unor higrostate care regleaza bateriile de
racire instalaJia de wnidificare, menprund umiditatea aerului in.limitele dorite.
1n cazu1 in care se realizeazii temperatura dorita a aerului, dar, datoritlt uscirii puternice
a aerului rece, umiditatea aerului devine prea scazuta, se face o umidificare a aerului cu aju-
torul unor duze, care puJverizeaza in circuitul de aer picaturi fine de ap!, pina la obtinerea
umiditatii dorite. Deoarece in acest proces de umidificare temperatura aerului scade, acesta
este trecut printr-o baterie de incalz:ire suplimentam pentru a-i menp.ne temperatura Ia valoa-
rea dorita.. Aerul condiponat este aspirat de un ventilator $i. refulat printr-o retea de canale
de distribuire a aerului in incapere. Prin mtroducerea continua de aer in incapere se reali-
zeaza. o suprapresiune, care permite ca aerul uzat sa fte e:vacuat din incapere. Distri-
buirea (introducerea evacuarea) aerului in din incaperi trebuie sA se realizeze continuu,
tara curenfi de aer rnrn zgomot. Aerul evacuat urmeaza doua circuite: al aerului de recir-
culatie, care este trim.is in compartimentul de amestecare, $i al aerului uzat, care este evacuat
in atmosfera. ln majoritatea instalalillor de condiponare. cantitatea principal! de aer este
recirculata.
ln afara instalatiei de condit:ionare descrisa se intilnesc $i alte tipuri constructive care au_
In vedere obtinerea unei regl!ri mai bune sau care tin seama de conditiiJe locale ale diferitelor
paTti ale cl!dirii. Astfel se poate impirti, de exemplu, circuitul de aer preparat inainte de
bateria de incalzire suplimentara in dou! circuite: un circuit de aer incalzit $i un circuit de
aer racit. Amestecul de aer rece cu aer cald se realizeaza in fiecare incapere in functie de tem-
peratura dorita (fig. 2).
140
nword de
batPri\ :)pa rew
d<"
('\'.:u-u.aren apci de incilt.ire-
Fig. 1. Schema unei instalalti de conditionare
a acrului cu baterie
'
J'l'
Fig. 2. Scbemele unor instalatU de condilionare
(>entru producerea separali! de aer cald
-
Compresoare (turbocompresoare)
Turbocompresoarele sint de fol\{t in care comprimarea gazului se realizeaza
prin actiunea unui rotor asupra curentului de gaz ce trece prin !11ainA.
Turbocompresoarele se pot clasifica. dupa presiunea de refulare, in: venti/atoare (debite
mari de aer, presiuni de refulare mici), su.flante (debite mari. presiuni de refulare mijlocii)
compresoare propriu-zise (presiuni de refulare mari).
Turbocompresoarele sint constituite dintr-un rotor montat carcasa, care aspira
aerul sau alt gaz dupa principiu ca al pompelor centrifuge 11 refuleaza in stare com-
primata. reprezentare simplificaUi, un ventilator poate fi o elice, care prin forma
sa po.ate produce deplasarea aerului sau a altor gaze (fig. 2).
ln principiu, toate cele trei tipuri de turbocompresoare au mod de functionare.
Aerul este aspirat. in generaL in mijlocul carcasei I) prin rotorul (actionat de un electro-
motor) echipat cu doua discuri. intre care se 11xcazi'i paletele rotorice curbate (fig. 3). Aerul
refulat de rotor iese prin racordul de refulare dupa ce a trecut prin canalele carcasei cu viteza
presiune mai marl decit cele de Ia intrare (fig. !b). Daca se realizarea unor dife-
rente mari de presiune, atunci se monteazii pe ax mai multe rotoare. realizindu-se asifel
o a presiunii de Ia rotor la rotor (fig. 4). Comprimarea gazu1ui se poate realiza prin
de rota tie a unui organ de compresie intr-o carcasa.
Figura 5 constructia unui compresor cu organ de compresie rotitor ( compre-
sorul cu lame/e) : o toba rotitoare este montatli e.xcentric intr-o carcasa cilindricl; Ja extre-
mitatea acesteia s!nt montate lameJe, care Ia rotirea tobei sint presate pe suprafata
interioara a coll;lpartimentind spatiuJ de lucru a1 compresorului in celule in care
patrunde aerul. Prin rotatie, volumul acestor celule devine din ce in ce mai mic. comprimind
in acest fel aeru1. Aerul comprnnat trece fantli ingusta celula in alta.
ln figura 6 este reprezentatli o sujlanta tip Roots. La acest tip, doua corpuri rotitoare
in forma de aripioara, angrenate, se rotesc il;l sens contrar, fiind actionate de doua
de marime.
Suflanta este astfel construita, tncit spatule dintre cele doua corpuri rotitoare dintre
corpurile rotitoare i carcasa sint in .fiecare pozitie foarte mici, permitind ca acestea sa se
roteascl tara atingere.
Principalele avantaje ale turbocompresoarelor fata de compresoarele cu piston constau
in construqia lor relativ simpla si in debitarea continua uniforrna a gazului comprimat.
Se folosesc in instalatiile pneumatice, in industnile metalurgicl, rniniera chimica. precum
in energetice.
142
Ag. I. Tnrbocompresor
ax
Fig. 3. lnterlorul anUl rotor
Fig. 5. Co.mpre."'r cu lamele
b) , .. ~ u e din la!3
---------
<I
Fig. 4. Turbocompresot multietajal
Flg. 6. Sullantll ru corp!lTi rotitoare
ungrenate lip Roots
Aparate pentro incilzirea unui flux continuo de api
co ajutorul gazelor
Caracteristic acestui aparat este faptul ca fluxul de apA se inc!lzete in titnpul cit trece
prin aparat; aparatul frind permanent alimentat cu apa proasplita de Ia retea. til figura este
reprezentata schema unui astfel de aparat. Partea principala a aparatului o constituie schim-
batoru/ de ciildurii, format din tevi, prin interiorul carora curge apa. Suprafata exterioara
a tevilor este scaldata de flacarA i de gazele calde rezultate din arderea unui gaz, care cedeaza
o mare parte din caldura lor suprafetei exterioare a schimbatorului de ca.Jdura Cantitatea
de caldura transmisa este determinata de coeficientul de schimb de cli.ldur.i. dintre gaze
peretele schimbatorului. Acest coeficient depinde in special de viteu gazelor de ardere, de
diferenta de temperatura dintre gazele de ardere i suprafata schimbatorului de marimea
suprafetei de contact (din aceastA cauza, tevile sint nervurate Ia exterior). Caldura se transmite
de Ia suprafata tevii spre interiorul acesteia. Cu cit valoarea conductibilitatii termice a mate-
rialului tevilor este mai mare, cu atit cantitatea de dHdura transmisa apei este mai mare.
Caldura acumulata in peretele interior altevii se transmite apei, frind determinata in special de
viteza de curgere a acesteia i de diferenta de temperatura dintre peretele tevii apa.
Arderea completa a gazului este asigurata de un arziftor. F/acdra de veghe siguran{a
tk aprindere men?n aparatul gata de functionare, asigurind evitarea gazelor nearse. Regu-
larorul debitului de gaze mentine constanra alimentarea cu gaze aparatul de supra-
incarcare. Ventilul de gaz este comandat de debitu! de apa printr-o un t ub Ven-
ruri. Regulatorul debicului de apa men tine constant debitul acesteia. independent de presiu]lea
de la retea. La regulatorul de temperatura se fixeaz.ii. temperatura dorita pentru apa calda;
cu ajutorul acestuia se poate regia debitul de apa ce t,rece prin schimbatorul de dildurl. in-
fluentindu-se astfel temperatura fmala a apei.
Atunci cind se ca incalzitorul sa tie in stare de functionare. se aduce maneta de
gaz in pozitia deschis>> se aprinde gazul care iese prin arzatorul flacarii de veghe. Datorita
dildurii flacarii de veghe. un arc din bimetal (siguranta de aprindere) se deplaseaza in jos,
dcsclrizind ve.ntilul de siguran al arzatorului. In pozipa deschis, gazul principal poate
patrunde sub ventilul de gaz comandat de debitul apei. care pina atunci era inchis. Daca
se deschide acum robinetul de apa calda, prin curgerea apei se produce o de presiune
Ia intrarea in tubul Venturi, care determina ridicarea membranei contra presiunii arcului
ventilului de gaz, dind posibilitate gazulw sa treaca spre arzator, unde se aprinde de Ia
flacara de veghe. in cazul in care curgerea apei se intrerupe. forta arcuJui inchlde ventilul de
gaz, eliminind astfel peric<>lul deteriordrii schimbatorului de caldura (siguranta Ia !ipsa de
apa). lucru se intimpla Ia 1nchiderea ventilului de curgere pentru apa calda. Dupa
inchiderea ventilului de gaz, arzatorul se stinge, rAtninind numai flacara de veghe; aparatul
este insa gata pentru
Daca se inchlde gazul sau dintr-un motiv oarecare se stinge flacara de veghe, bimetalul
se se reintoarce in pozilia inchizlndu-se ve.ntilul de siguranta a1 aprinderii
prin forta arcului Gazul nu mai poate ajunge Ia arzator nici sa scape nears in atmosfera
cbiar atunci cind ventilul de apa este deschis i apa curge prin aparat.
144
J> UlU.b d.. lt"Uht j
In mu':l
"'' nofl de-
! upr.tpn-siu.nt"
Frigidere
Frigiderele absorb caldura din interiorul lor, coborind astfel temperatura spatiului pe
care-! lrichid in care se mentine o temperatura inferioara temperaturii mediului ambiant.
Functionarea frigiderului are Ia baza doua legi flZice: 1) Punctul de fierbere a1 unui lichid, res-
pectiv temperatura la care se trans[orma in vapori. depinde de presiunea mediului ambiant.
Astfel apa,la presiunea de l at,se transforma in abur Ia temperatura de 100C; Ia presiunea de
OJ at, transformarea are loc la 46C. Aceasta 1nsearnna ca de exemplu. aburul Ja 50C 0,1 at
poate fi lichefiat prin ridicarea presiunii Ia 1 at. 2) La trecerea din starea lichida in starea de
vapori, orice lichid absoarbe clildura. pe care o cedeazli. din nou Ia trecerea din starea de vapori
in starea lichida. U n lichid al carui punct de fierbere la presiunea normala se afla la o tem-
peratura joasa apropiata aceleia care trebuie obtinuta se va evapora Ia aceasta temperatura
joasa, absorbind caldura mediului 1nconjurator. Supunind vaporii formati unei presiuni
ridicate, datorita faptului cii punctul lor de fierbere este mai ridicat, la racirea lor la tem-
peratura ambianta se vor lichefia, cedind ciildura sub forma de ciildura de conden-
sare. Daca lichidul se destinde la presiunea normalii, circuitul poate incepe din nou. Pentru
a realiza aceste transformari se folosesc agentifrigorigeni (substanre care,evapo-
rindu-se, absorb caldura la temperatura joasa, cum sint: freonul, amoniacul, clorura de etil
etc.). ln figura 1 este reprezentat ciclul agentului frigorigen: caldura necesara evaporarii
este absorbita din spatiul care trebuie racit a carui temperatura scade prin pierderea caldurii.
AgentuJ frigorigen se lichefiaza, cedind dildura, dupa care este din nou evaporat. Dupa
modul de realizare a ciclului ageotuJui frigorigen, frigiderele pot fi cu compresor cu absorbjie.
Frigidere cu c.ompresor (fig. 2 3). Agentul frigorigen, care se ana sub presiune mica,
se evaporli, pJ:eluind din exterior caldura Ia temperatura joasa, intr-un vaporizator (o serpen-
tina din teava fixata in compartimentul de inghetare). Prin evaporare, scade temperatura
incintei rlicite. Vaporii sint aspirati din vaporizator comprimati de un mic compresor, iar
apoi refulati .intr-un dispozitiv de Jichefiere (condensator) montat 1n serie, unde sint racip
(vaporii cedeaza caldura in exterior). Prin efectuJ comun a1 presiunii ridicate a! cedarii
de caldura, agentul frigorigen este lichefiat. In ultima parte a ciclului, agentul frigorigen lichid
este destins la o ptesiune mai mica printr-un ventil de laminare ajunge din nou in vapori-
zator. Temperatura interioara a frigiderului este reglatii printr-un termostat, care, prin inter-
mediul unui releu, motorul compresorului.
Frigidere en absorbpe (fig. 4). Frigiderul cu absorbtie functioneazli. rara compresor.
Presiunea este generata intr-un fierbiHor, incalzit de obicei electric, in care se o solutie
concentrata de amoniac in apa. lncalzind solupa, amoniacul se evapora ramine apa. De-
oarece evaporarea continua, presiunea pina cind ajunge suficient de mare ca sa con-
denseze vaporii de amoniac in condensator. Ca in cazul frigiderului cu compresor, amo-
niacul este destins printr-un ventil de !a min are a poi se evapora, absorbind caldura din inte-
riorul frigiderului. Apa cu concentratie mica de amoniac din fierbiitor, care este inca foarte
caldli, trece printr-un schimbator de ciildurii, unde cedeaza o parte din ciildura, apoi in
absorbitor. Aici apa absoarbe din nou vaporii de amoniac curat, care vin din fierbator pina
ce se satureaza. 0 mica pompa de circulat)e pompeazli. sol Ulia amoniacala obtinuta prin-
schimbiitorul de ciildurii inapoi in fierbator, de unde ciclul reincepe.
146
Fig. t. Ciclul agenlulul
frigorigcn
rtmd'cn-.arta acrecntului
CriJJmi).:\'U prin
rt.'tf.arto de C'f!du r-.l
-- I Vlldt'n,o,IHC' ,1 ' ''d;ll"'
df'
Ia Pf'C'Siun"' rldna1.i
Fig. 2. de lunc!Jooare unu) lrigider cu
Flg. 3. Frigid<>r cu compresor
'""mp;. de
irrubtit
Fig. 4. Friglder eu ab..orb!ie
Asp4'atoare de praf
Aspiratoarele de praf sint aparate de uz cu un ventilator,
care produce o aspirafie sau o refulare puterruca a aerulu1, antrenmd particulele de pe
mobile, pardoseli etc. Pentru actionarea ventilatorului se motoare e]ect.nce spec1ale
de mare turatie; Ia capacitate de a aeruhn, diametrul rotorulw poate fi cu
aut mai mic, cu cit turatia sa este mai mare.
Modul de functionare a aspiratorului rezulta in principal din caracteristicile ventilatorul ui
din modul in care se formeazA curentul de aer. Axul rotorului motorului electric imprima
o de rotatie ventilatorului. Acesta este prevazut cu palete montate sub un anumit
unghi (rezultat din calcul) fatA de axul ventilatorului (fig. 1). Paletele pot fi liniare, curbe sau
rasucite (elice). In functie de tipul de inclinatia paletelor, intre spatiile din fata spatele
ventilatorului se creeazA o diferentli de presiune, care genereaza un curent de aer. Aerul
aspirat trece printr-un filtru, in care se depun particulele de praf. Filtrele folosite pot fi cu
acumulare interioara sau cu acumulare exterioan\. La aspiratoarele cu ftlzru cu acumuiare
interioara, filtrul constituie totodata spatiul pentru colectarea prafului.ln cazul aspiratoarelor
preva.zute cu filtru cu acumulare exterioarii (fig. 2 :?i 3), praful este retinut de filtru se acu-
muleaza intr-un rezervor situat in fata filtrului . Din aceasti particularitate constructiva
rezulta avantajele aspiratoarelor cu filtre cu acurnulare exterioacl, $i anume capacitatea de
refinere sporita prin mentffierea de filtrare curata un timp mai mare declt la aspira-
toarele cu filtre cu acumulare interioara. Aceasta particularitate este valorificata la aspira-
toarele de praf manuale, deoarece 1n cazul acestora spatiul pentru colectarea prafului este
relativ mic 1n acest fel, capacitatea de aspirafie se mentine Ia puterea integrala pentru o
durata destul de mare.
Aprecierea capacitatii de aspiratie nu se face in funcpe de puterea consumata (wafi),
ci de debitul de aer (masurat in m
3
/min sau 1/s) de depresiunea realizata (masurata in mm
col H
2
0). Dacl'i se reprezinta grafic relatia depresiune-debit de aer pentru doua tipuri de aspi-
ratoare, se obtifle diagrama din figura 4. ln aceasta figurA, dreapta cu inclinatie mare repre-
zinta funcpa aspiratoarelor cu ventilator cu doua trepte, iar cea cu inclinape mai mica functia
aspiratoarelor cu ventilator cu o singu.rA treapta. Din diagrama (fig. 4) reiese ca Ia o depre--
siune maxima debitul de aer este zero $i, invers, Ia un debit de aer maxim, depresiunea este
zero. In in ambele puncte considerate capacitatea de aspira?e este zero, aceasta
reprezentind produsul dintre depresiune debitul de aer. Rezulta deci eli aspiratoarele de
praf cu debite de aer mari, sau cu depresiuni mari nu au capacitate optima de aspirape declt
1a jumatatea maximelor acestora, zona in care se domeniul de lucru optim al aspira-
torului. La construirea unui bun aspirator de praf trebuie sa se aiba in vedere ca gurile de
aspirape sa fie adecvate domeniilor de folosire.
148
L vit .. a d mtatie
"-..-.K---- panitule de aer
ospiro\i urtghi de lixare
<ompnncn<a vitexel
"-."' in direc1101 axului
oenAul rnuti<i
Fig. I. Modul de luc:ru al rofondul ;.\
"
(nL duua trPpre>) <k c:lan.Rtt"
comut.lto< h '-.,
P'-'f'tc dt
drbunc
t
...... :!
flg. 3. Aspirator de pra(
rntor 'Ul)\.taor
(tiltru cu inr.arcare
fillru
Fig. 2. Aspirator de prat (Uifru c:u exterloan)
cu piesele componente
t
600
';.
'lJJO
l,O 1,2 m" mio
Fig. 4. Diagrama debit d" aer subpresiune
de calcul
de calcul pentru scaderi constau dintr-un mecanism de potrivire a
numerelor un mecanism contor (mecanism numarator cu transfer decadic). ln mecanismul
de potrivire a numerelor, prin apasarea clapelor se poate introduce numarul care trebuie sa fie
adunat sau scazut din numarul conJjnut in mecanismul contor. 1n figura 1 este reprezentat
mecanismul de potrivire a numerelor al unei de calcul cu pirghii proporfionale. Sub
clape se zece cremaliere. care se angreneaza Ia partea lor inferioara priotr-un in
canelura pirghiei Cind este reglata pentru adunare, cremaliera, repre-
zentata in desen Ia partea din spate. este blocata. Printr-o rotire a manivelei de mlna, pirghia
proportionala este facuta sli oscileze in jurul acestei cremaliere spre dreapta apoi
inapoi. Astfel cremaliera cea mai din fata se deplaseaza cu 9 Jocuri, cremaliera urmatoare
cu 8 Iocuri, Peste cremaliere se gasesc atitea axe cu sectiune patrata cu roti dintate
glisante cite poziJii are mecanismul contor. Pentru fiecare doua clape, pe axa cu seqiune
patrata corespunde o roata dintata glisanta. Roata glisantil este deplasata de un dispozitiv
cu cursor, astfel ca diferitele roti dintate nu slnt mootate direct sub clapele subordonate.
Dacii se bate pe clapa, de exempl u, 3, atunci roata este decuplata $i o alta roata se
angreneaza cu cremaliera. C'md este actionata manivela de mini!. aceasta se deplaseaza cu
trei dinti (fig. 2). La inceputul inainte, cuplajul dintre mecanismul de potrivire a
numerelor $i mecanismul con tor este basclilat spre interior. Prin aceasta, in fiecare foe zeci-
mal roata contor este rotitii mai departe cu numarul de din!i batut pe clapa. Daca numarul
este mai mare ca 9, atunci el deplaseaza prin intermediul unei nuci un cursor de preatentio-
nare pentru transferul decadic. Mai lnainte ca cremalierele inverscze directia lor de depla-
sare, cuplajul este din nou decuplat.
La scadcre este blocata cremaliera situata Ia partea din Fiecare cremaliera nu se
mai deplaseaza acum inainte $i inapoi cu 9 dinti. ci cu (9-n) dinti. tn locul calculului
se executa acum calculul a + (999 ... 999-b). La sfif$itul scaderii rezultatul mai este majorat
inca o data cu I. Rezultatul a+ {100 ... 000-b) este identic Ia a-h, deoarece adunarea
a 1 000 ... 000 are efect numai in locul imediat urmator, care nu ex.ista In ma$ina.
ln a doua jumatate a rotatiei manivelei se executa transferul decadic. Cu aceasta ocazie,
excentricii, decalat pe o tmping In sus succesiv in mecanismul contor pirghiile
zecilor, incep)nd cu locul unu. Atunci dod cursoruJ de preatentionare a fost deplasat, ptrghia
zecilor nu mai poate sa alunece printre rotile dintate, ci aluneca spre stinga, deplaslnd astfel
cu un dinte roata dintata a pozitiei imediat urmatoare. Deplasarile necesare atunci cind se
produce un transfer decadic sint indicate in 1igora 4 prin sligefj din linii tntrerupte.
Inmul!kea $i impaqirea sint e:xecutate ca adunari succesive. Pentru aceasta se utilizeaz.a
un mecanism contor de rotatie special. Lao inmul!ire se regJeaza primul factor in mecanismuJ
contor de rotatie, iar al doilea este reglat prin apasarea clapelor respective.
AdunArile executate smt scazute din mecanismul contor de rotatie. Daca se deplaseaza
mecanismul contor de mecanismul de potrivire a numerelor cu n coloane, atunci cu o
rotat:ie a manivelei se aduna de 10n ori numarul batut pe clapa. ln acest caz. corespun-
zatoare a mecanismului contor de rotatie trebuie cu 1. complet automate
preiau deplaslirile necesare terminA calculul atunci ctnd mecanismul contor de rotatie
este in pozitia zero. Tmpiif1irea este executatil 'in mod analog.
150
rremaUol"3 fa 3du.nare
I
32
I
f
I'll
3
..
'?I'
-- -- -
ft'rt>.:s ... tr.l pf'ruru Jt,.,..,-lft' lt"f'ln1A1.- mdl\1duulr
v lf' penln.
(v. J)
Fig. I. Mecanismul de potrh'lre a numerelor al unet
masini de calcul cu plrghiJ propor11onale
Pig. 2. PotiUe luata clnd se apasill
pe dapa .. :r
..
"
__ L{
6
p
_.IR(
Fig. 4. TransmJ.ste decadlci
In rnecanlsmul coolor
7 R
Ill r
::1 \'ll
-
Ag. 3. pt rghlei proporUonale $1 a
(roflle d.ID!ale cue nu se angreoeazi. au stnl ljgurate)
cu cartele perforate
Cartelele perforate (cartelele Hollerith) sint utilizate, la fel ca benzile perforate. ca suport
pentru informa?-1 Ia intrarea la datelor in operatiile de prelucrare mecanica a infor-
0 cartelii perforata este lmpaqita In coloane. In dndurile carora sint trecute cifrele de
Ia 0 Ja 9. Dacii, de exemplu, in primele trei coloare ale unei cartele perforate trebuie trecut
numarul 403, se va perf ora in prima co JoanA rindul 4, In a doua rindul 0 in a treia rindul 3.
Cartelele perforate cele mai des utilizate contffi 80 de coloane, astfel 1nclt intr-o cartela pot
fi perforate mai multe date numerice. Perforind coloane neocupate cu cifre. semnul perforat
poate reprezeota, in baza unui cod converut, o litera nu o cifra. din stinga sus al
fiecarei cartele perforate este ta.iat astfel locit intr-un teanc de cartele se poate constata ime-
diat daca o cartel! a fost pusa pe dos. ln figurile 1 2, ca exemplu de cu
prforate este reprezentata o de sorta!. Pot fi sortate in functie de coniinutul lor
separate in baza oricaror criterii dorite peste 100 000 de cartele pe ora. Teancul de cartele
care trebuie sortat este introdus intr-un canal de cartele, in care cutitele de avans, avind o
de du-te-vino, apuca de fiecare data cartela cea mai de jos o lmping sub o roata
de transport.
Cartela se deplaseaza intre un cilindru de contact un resort explorator care aluneca
in cadrul coloanelor reglate peste cifrele de la 9 la 0 ale coloanei. 1n pozitie de repaus, resor-
turile de sortare stnt putin peste calea de deplasare a cartelelor. Cartelele Ia care coloanele
explorate nu sint perforate, aluneca pe sub toate resorturiie de sortare cad in sertarul de
cartele neperforate. Cind coloana contine o perforare, atunci cartela aluneca sub resorturile
de sortare pina cind perforarea ajunge sub resortul de explorare. tn acest moment se inchide
circuitul unui electromagnet $i armiltura pe care se sprijina resorturile de sortare este trasa
in jos:
Resorturile de sortare, aJ caror capat nu a marginea cartelei. se coboara sub
nivelul cartelei, care se deplaseaza, condusa intre doua resorturi, in sert:tr:t l corespunzator
perforatiei.
Ordonarea unui teanc de cartele dupli marimea unor numere ocupind mai mulre pozitii
se face execut1nd succesiv mai multe operatii de sortare (fig. 3). Se incepe cu sortarea dupa
cifrele din coloana unitafilor. Jnainte de a executa a doua operatie de sortare, cartelele trebuie
sa fie !acute teanc in canalul de cartele in ordinea crescatoare a cifreior fmale (cifra 0 finala
fUnd cea mai de jos, a poi peste aceasta cifra finala I pinA la 9). Daca acum se sorteaza
in functie de cifra zecilor, toate cartelele cu cea mal mica cifra finaia din sertarul zecilor se
in pozitia cea mai de jos, a poi celeialte cartele in ordinea cifrei lor fmale. To urmatoarea
operafie se sorteaza in functie de cifra sutelor, apoi dupa cifra miilor $.a.m.d. La formarea
teancurilor inainte de sortare trebuie avuta in vedere introducerea cartelelor in canalul de
cartele In ordinea cifrelor sortate anterior. Cu patru operatii de sortare pot fi sortate corect
10 000 de cartele.
152
FJg. I
'u
.,u
Fig. 2
2 S06H 9
. \. ,,
Fig. 3. SortaTe dup;[
miirimea unor dire
cu doua locurl l
1
11
:'J
s
137 I - I 47 1 Z4 I B I 12 l ll I - I
9 8 7 J 0
t'ifra 1,et:Hur
"
37
tt
83
Sl
....._
37
45
.....__ J4
n
P r1rft!l !""'''" \culoan.a tmi.;tilc:r) ;
C':llrtel.,ft '.(' II ,..!(.
int1mplierii in
tca:ncuhri de- f'llrlele pentru
n dOtt.t .. pent ie (t))fJam
turUit.le. in cart.1lul
dC' t"'rltk in ordiMa 1 ifrfl'kn- (l n3le
Prelocrarea informatiei I
.
(Principii fundamentale 1)
este denumirea datA ln matematica tehnica pentru continutul unei descrieri
sau comunicari. Informatia se poate referi Ia marimea unui numAr, !a locul unde
o anumita persoana sau la orice alta Din aceste informaru pot fi trase concluzii.
Astfel, din informatiile A este major A este cetfqean german in baza legii electoraJe se
obtine informa\ia A are ctieptul voteze. Aceasta sele<:Ponare a care ne
intereseaza se prelucrarea informatiei sau prelucrarea datelor. Operatia poate fi
executatl! mecanic daca in baza acelora$i reguli trebuie prelucrat un mare numar de informatii.
Pentru un domeniu limitat. orice descriere poate fi inlocuita printr-un numar de intrebari,
Ia care se raspunde cu da. sa.u nu. ln baza unei astfel de scheme de codificarc, informaJe
pot fi reprezentate tehnic prin doua simboluri (1 $i 0), corespunzatoare lui da <<nu
(sistem binar). Unitatea de informatie. I bit, este informatia continutl! de o decizie intre
da si nu. Pentru aceasta slot necesare elemente cu doua stari net distincte (elemente
bistabile).
Tn general se folosesc <:ircuite cu tranzistoare diode, dar miezuri de ferita cu unul
sau cu mai multe orificii. parametroane sau criotroane. Starile acestora sint transferate me-
moriei, care,tinind seama de diferip parametri (viteza de acces. capacitate. cost,consum etc.).
poate fi construitl! cu miezuri magnetice. tamburi magnetici. linii de intlrziere etc.lnmemoria
unei (calculator) sint inregistrate simboluri, grupate in secvente separate prin spatii
libere. Un grup de simboluri situat intre doua spafii libere formeaza un cuvint, o snccesiune
de cuvinte numindu-se mesaj. Celulele utilizate pentru inmagazinarea de scurta durata a
unui cuvint in timpul prelucrlirii lui se numesc registre.
Pentru prelucrarea informat.iei se formeazA din con1inutul unui registru sau a1 maimultora
un nou cuvint, potrivit unor reguli bine definite. Pentru aceasta sint necesare anumi te mon-
taje de conexiune. Toate regulile concepute pentru prelucrarea informatiei pot fi realizate
cu un numil.r mic de circu.ite simple, de exemplu Sl>) SAU <<NU. ln cazul exemplului
de mai sus, un circuit $1 este suficient pentru a stabili dreptulla vot, trecind datele buletinului
de popu)atie pe o cartela perforatli. Ci rcu:itul livreaza la un da, numai cind atit Ia o
intrare, cit la cealaltl! exista un da. Pentru a insuma. in cifre binare contioutul unei celule
de roemorie cu contioutul unui registru, este necesar un montaj (sumatorol) mult mai compli-
cat, care poate fi combinat din mai multe circuite simple. Pentru de calcul mecanice,
acest principiu nu este rarional, astfel incit nu este utilizat decitla electrice sau elec.-
tronice (caJculatoare). Pentru operaiJile de calcul cele mai des utilizate in calculatoare, slnt
asamblate montaje prefabricate. Prelucrarile de informat.i.i mai complicate (de exemplu
calcule cifrice mai lungi) pot fi combinate din operatii fundamentale. Un calculator care
lucreaza pe bazii de program executa comen.zile in ordinea in care sint dispuse in celulele
succcsive ale memoriei sale sau pe o banda perforata.
154
:i
nu
<'!satorit nu
,---,
I
I
major
I
indrepUitic
d ds do
'
'"
z'
d.n
1;
german
.a
2'
salarial
z Jo
!l
) fK'u.inta
urtela
1\U
repre:r.entarea cirrci tVntinutuJ u.nui buJctin infonna(iei
13 In de
reprezentares cifrei - GlX prin1r-tt de impubu-ri
n n n n rJ
z" z'
1'
+
prin pstru l)arnlf:)p dE>
Scmnal t':'>{C ,u ">E:ffinal .. --. u _tl-
- 1-:l n
z'
n
A
nu nu nu nu
nu
nu do
""
d do
:=[)---'
Prelucrarea informatiei n
(Principii ftmdamentale 2)
Circuitele logice elementare sint elementele cu care se asambleaza de calcul .
ln figura sint reprezeotate circuitele pentru cazul tn care da este reprezentat de un impuls
electric pozitiv nu de un impuls negativ sau prin !ipsa impulsului. 1n cazul circuitelor
in stare de repaus (negru) curentul nu circula, deci tensiunea Ia ie$irea C este ca
Ia bornele A $i B, anume + 20 V. Daca Ia eel puJin una dintre intrarile A 8 tensiunea
este de 0 V, prin dioda respectiva trece un curent pe rezistenta R se produce o cadere de
tensiune. Deoarece dioda practic nu opune o rezisten{A Ia trecerea curentului in aceasta
direcpe, Ia C tensiunea va fide 0 V. tn cazul circuitului SAU, _amlndoua diodele se blocheaza
atunci cind la bomele A B tensiunea este de 0 V. Daca Ia una dintre intrarile A sau 8 sau
Ia amindoua tensiunea. este de + 20 V, atunci C este legat tara .rezisten{A cu + 20 V. La
circuitul NU, grila. tubulm este negativa fa\a de catod. T\lbul este blocat impulsurile suc-
cesive tree prin cei doi condensatori catre anod. Daca Ia borna A se ap!ica un impu.ls poziti v.
tubul electronjc conduce, terisiunea anodica.scade impulsul care treee in acest moment
spre C este suprimat sau puternic slabit. Adeseori impulsurile de Ia circuitelor
uu au forma necesara pentru prelucrari ulterioare. De exemplu., circuitul SA U livreaza pentru
nu un irnpuls cu tensiunea de -20 V in Joe de 0 V, iar circuitul NU nu suprima complet
impulsur.ile negate.
Exista circuite care fonneaza din impuJsurile pozirive. indiferent de forma, impulsuri
dreptunghiulare cu aceea$i Aceste circuite se numesc triggere. La triggerul re-
prezentat in stare de repaus (negru), tubul 2 conduce, iar tub)l! 1 este blocat. deoarece grila
sa este negativii de catod. Tensiunea anodica mare a tubului 1 produce pe grila tubului
2, printr-un divizor de t.ensiune, o tensiune pozitiva. Daca Ia intr:are se aplica un impuls
pozitiv, atunci clnd este o anumita tensiune de grila tubul 1 incepe sa conduca.
Tensiunea anodica a tubului 1 lncepe sa scada i, prin intermediul divizorului de tensiune,
tensiunea de grila a tubului 2 devine atit de mica, incit tubul se blocheaza. In timp
tensiunea anodica a tubului 2 (Ia Trecerea de la o stare Ia alta se produce atlt
de brusc, incit impulsuriie de intrare pozitive cu o inaltime suficienta, indiferent de forma,
produc Ia impulsuri dreptunghiulare clar deftnite. Daca se utilizeaza un montaj si-
metric, se obpne un montaj basculant bistabil (circuiy flip-flop). Un impuls negativ apli-
cat Ia una dintre grile aduce sistemul intr-o stare in cele douil tuburi inversat ro-
lurile. Prin asimilarea celor doua cifre 0 1 ale codului binar eel or dona stari, se pot construi
S\..lllUttorii. Impul.sul de care ia Ia trecerea de la I spre 0, este introdus in circuitul
basculant bistabU ca transmisie de douil locuri, pentru locul imediat superior.
0 alta posibilitate pentru memorizarea unei informatii de 1 bit este de miezurile
magnetice de ferita de forma inelara. Acestea modillca directia de magnetizare atunci
ctnd cimpul electric exterior un !lllUmit prag de intensitate tree imediat tntr-o
stare de saturape magnetica. Miezurile de feritii slnt utilizate pentru memorii, fiecare celulii.
putind fi cititii descrisa practic .tara timpi morti. tn matricea de miezuri de fe,ritii ftgurata,
numai miezurile prin car'e tree doua conductoare sub tensiune schimba directia de mag-
netizare. ln acest mod, fiecare miez poate fi separat. La citire este inregistrat nu
succesiv in toate miezurile celulei respective. Miezurile in pozitia da, prin modificarea
magnetizarii lor, indue trecerea unui curent in conductorul de citire. Starea lor trebuie
apoi sa fie festabilita.
156
.mpuh 5k"ntru uan .. nuw
4..- duul tt..un
Prelucrarea infonnapei ill
(Calculatoare electronice cu comanda-program)
Calculatoarele electronice sint instalaril universale pentru informatiei.
Calculele .numerice mari reprezintA numai una dintre utilizarile lor .deosebit de frecvente.
Denumirea de calculator este uzuaH\., deoarece orice informat.ie poate fi cod.ificata prin nu-
mere i prelucrarea ei devine astfel un calcul numeric. Proprietlit.ile principale ale unui cal-
culator electronic modern sint: l) executarea rapida a tuturor de calcul. datorita
utilizaru unor elemente constructive tara inertie; 2) comanda in baza unui program inregis-
trat sau nu in memoria mainei. Desenul schematic alaturat redli principaJele ansamble ale
unui calculator electronic de tip serie. in care toate unitati]e bit ale unui cuvint (impulsuri
de tensiune) sint prelucrate succesiv. Ca registre sint utilizate lanturi de elemente de intir-
ziere, in care un impuls este intirziat cu intervalul de timp dintre douli impulsuri. La
lantului, succesiunea de impulsuri revine Ia intrare. Atunci cind ultimul impuls (bit) al unui
cuvint a fost introdus, poate il. extras fiecare bit 1a elementul corespunziUor aJ ln
registrul de lucru (RL) s-a intercalat in circuit un sumator. Acesta insumeazii bit cu bit,
tncepind cu locul binar eel mai mic, conpnutul registrului de lucru succesiunea de impulsuri
care vine de la tamburul magnetic (memorie). Registrul de numlirare a comenzilor (RNC)
nu preia in acest caz decit 8 locuri binare, iar con?.nutul sau este majorat cu 1 dupa fiecare
operarie. Calculatorul lucreazli in douA cicluri: in primul, RNC determina cuvintul care
va ajunge de la tamburul magnetic (memorie) 1a registrul de comenzi (RC). Unele pozitiJ
binare a.le cuvintulu.i de comanda actioneazii o serie de comutatoare electronice in canalele
de impulsuri, stabilind operatia care trebuie sa fie in ciclul urmator. 1n acest al
doilea ciclu, cele 8 locuri inferioare ale registrului de comenzi, aa-numita adresA a comenzii,
detertnina alegerea celulei de inmagazinare. Tn figura, in RNC se glisete numarull48. Aceasta
insearuna ca in ciclul precedent s-a adus in RC con?.nutul celulei 148. Aceast.a comanda
confine in Joe de A un impuls inchide comutatorul A. Adre$3. este 75. tn momentul in care
celula 75 ajunge Ia capul de citire $i de inregistrare a1 tamburului, se inchide comutatorul
alegerea sectorului pentru durata unui cuvint i succesiunea de impulsuri inmagazinata
(295, scris in cod binar) strabate sumatorul impreuna cu con{inutul de pina atunci a1 RL.
!ntre timp, nivelul RNC s-a ridicat Ia 149, iar in ciclul unn.Ator se va aduce Ia RC comanda
existenta in celula 149, i anume <<P 20 I. fn figura mai sint prevlizute urmatoarele comenzi:
- N: stingerea lui RL; circuitul din RL este intrerupt pe durata unui cuvint;
- Tn: succesiunea de impulsuri care circula in RL este inregistratii In celula n;
- SN: desflurarea programului sare spre celula n; adresa ajunge in RNC prin inter-
mediul comutatoruJui S;
- Pn: salt spre celula n, cind RL este pozitiv;
- D: tipiirirea unui semn de telescriptor corespunzator celor 5 locuri de jos ale RL:
- L: combinatia de perforatii existente in dispozitivul de exploatare a benzilor perfo-
rate livrea.zii cele 5 locuri de jos ale RL.
CaJculatoarele mai necesitli comenzi supliulentare pentru decalarea continutului unui
registru la stlnga sau Ia dreapta, pentru schimbarea de semn etc. Unele comenzi pentru in-
mulfire impartire pot fi inlocuite dacii este necesar prin programe in care nu sint utilizate
decit adunari . .Este mai comod de Jucrat cu la care in patru canale de impuls paralele
sint reprezentate prelucrate cifrele zecimale 6 pinli la 9 serie-paralel).
158
Sc:hema un\ti cah. ulatvr cu progral})arc
('(ement<' de intin.iere
rcgistru penJru inmagt\l.iJ13rea un<"i SU<'<"hiuni dE" impuh uri r u Jungi1nC'a df 15 bit
Prelucrarea informatiei IV
.
(Programul de calcul a1 onui calculator en comanda-program)
Pentru calculul funct:}ei exponenpale y = ex se utilizeaza dezvoltarea ill serie infmit.a:
>i_'K
1 __,_ ,.,. , - - + - ---
- I . 2
1. 2. 3 I. 2 ... k
Deoarece valoarea termenilor seriei devine tot mai mica. se poate intrerupe insumarea
at unci cind ultimul element calculat este mai mic ca un numllr f, care prescrie eroarea. Sa
consideram un program pentru calculator electronic cu reprezentare zecimaHi a cifrelor pe
palru canale de impuls paralele. Un cuvint al ca1culatorului va fi format din 12locuri zecimale
un semn ( + sau -) . Fracriile zecimaJe. ca. de exemplu, 0;00347. vor fi scrise ill forma 0,347
10'
2
pentru primele lO locuri dupa virguli!. se vor utiliza 10 locuri ale cuvintului caJculato-
rului. Exponentul numarului 10 (in exemplul 2). lnmultit cu 50. se caracteristica
ocupa ultimele doua locuri. trebuie sii execute unnatoarele comenzi:
Bn = dep!aseazA continutul celulei n in RL (registru de Jucru):
Ta = transporta RL in celula n;
+ n = ad una continutul RL cu continutul celulei n:
x n = multiplica cont.inutul RL cu con1inutul celulet n:
:n = divide contiflutul RL prin continutul celulei n:
V = pune semnul pozitiv la RL;
Pn = transporta adresa n ill RNC (registru de numararea comenzilor) daca RL este pozitiv;
Rn = transportii adresa existenta in celula n in RNC;
Z = oprirea programului.
Din schema logica a programului se ob1i ne unnl'ltorul progran1 pentru calculul lui eX:
1 - celuta: 2 - continut; 3-goala.
S-a presupus ca, la mceput,argumemul x se gaseste in RL. L.a oprirea calculului. rezul-
tatul se ill RL. Acest program trebuie sa fie mregistrat intr-un cod numeric corcs-
runzi'itor (vezi figural pe o banda perforata. La citirea benzii perforate. primele cinci
cifre stabilesc comutatorul pentru alegerea unei celule de lnmagazinare, in care vor fi memo
rizate apoi celelaJte 13 semne'. CaJculullui e.Xpentru o singum valoare a lui x poate fi apoi
astfe1: introducerea lui x in RL. reglarea lu1 R1 CIa OOlOl,
programului. Programltl nu incepe sa capete sens practic decit numai ca subprogram. 0
noua comanda este necesara, atunci cind aceasta se in celula x, pentru a aduce adresa
x +l 1n celula n $i a regia RNC Ian+ 1. Datorita comenzii Rn, se efectueaza revenirea prin
salt Ia x+ 1. in acest mod, ln fiecare Joe al unui program mare se poate declan$3 prin U lOO
calculul functiei exponentiate ex, la fel ca la o comanda proprie.
160
s.t.hcma lc;>gidi
pentru l<lkulul luj
RL: 5 semne ;.u citite .semnul
1i c:odUiur
10() I t_. _ _
B
l
301 t--:u:--- :: ' o,c_,
303
efectul \"'Omenzii U 100
R "r,-lr--::>0 :::3 ::: 0::: 2- J
f ,,D,nl
op.eDiionsl:l
. ,_ 1:!
00102 T 112
OC103 8 lZJ
\
rodificare: nu.roerid procramului
I
?:rimete .;; sem.n.e
RNC- ul d4!t"l
ul.atotul pc:nt.ru.
a1e;:c.N3
u
T
:oo
JZQ
stsnnul .,.
dc:dan1e-al ellminarea
CU\'intulul dln memorie
e!e<tu.l R 100
Prelucrarea informapei V
(fraducerea en tm calculator en comanda-program)
Pentru traducerea automata intr-o alta limba. textul de tradus trebuie codiftcat In foruJa
unei succesiuni de simboluri. De excmplu, se poate afecta fieciiruia dintre ce!e 32 de semne
ale unui telescriptor un numli.r de Ia OJ la 32. Un cuvint cu n litere ocupa 'in acestcaz 2n locuri
zecimale in memorie, eventual in mai multe celule succesive.
ln acest mod se poate mem.ora un cu indicarea propriet.'itilor gramaticale
ale tiecitrJJi cuvint. Traduccrea brutA a unei propozitii necesita compararea cuvintelor citite
de pe o banda perforat<i cu inregimarile din dic{ionar. Dadi dictionarul tiecare
cuvint in fiecare diutre formele lui. atunci in memorie uu uebuie camat decit numarul. e!!al
cu numarul citit. Pentru a volumul de Jocuri aJ memoriei este mai avantajos sa -se
inmagaz.ineze numai _ o a radacinilor cuvintelor $i o aha specifica!ie a tennina-
$1 a prefixelor. In acesL caz se cauta pentru radacina cu'>'intului numarul corespunzlitor
celui citit in cit m<1i multe locuri.
Traducerea bruta imprimatii de calculator nu decit cautarea cuvintelor
tntr-un deci mai prelucrata. Marcarea inregistrarilor din
cu cifrc caracteristice pentru substantive. verbe etc. face lnsa posibil sa fie Juata In considc-
ratie $i structura sintactica a unei propoz.i!ii. De e.xemplu, o frazii sintactic complicata poatc
fi divizata in elementele ei cu ajutorul unor paranteze, * cum se procedeaza cu formulele
matematice. ln limba gennanft..succesiunea de substantiv de pronume reflexive corespunde
unei paranteze deschise verbulla diatez..a acti\-:a unci paranteze !nchise. ln limba engleza,
parantezele trebuie deschise. Pentru a pJJtea obtine aceasta de fiecare data ci'nd apar una
dupii alta cifrele caracteristice pentru substantiY pronume reflexiv. se incepe un nou sector
de inmagazinare a traducerii. La aparifia verbului, programul este invcrsat din nou pentru
1nmagazinare in sectorul de memorie utilizar mai lnainte.
Programele de traduceri necesitii pentru diqionar>) un spa1iu de inmagazinare foarte
mare. Pen.tru acest motiv sint utilizate benzi magneticc ca memorie de alimentare. Derula-
rea unei benzi magnetice pimlla locul cautat necesiUt mai multe secunde. Pcntru ca extrage-
rea sa se faca mai capitolul din necesar intr-o anurnitli faza a prog;-amului
de traducere este l?ine sa fie transferat in memoria de lucru a calculatorului (un tam bur mag-
netic sau o memorie cu miezuri de ferita).
i62
'TextuJ t.nldus :
SJ:; C.\l"l'A L\TlURF.\ C'ARt. CO!XCTDF. CU CI7IT
H: t"aut.; in memolie
al i-lea CU\'int J)Otitiv,
c-are se. ,..cade 'd{o RL
5C:Mnu loci<l a
s.e impri.m!i ctn;ntu)
ncgativ utmi\tor
.t\lte CU\.'iote negathe
se imprim3 in parantezt
_peottu e.fectua.rea und tnduc-eri brute
Tndu..t-erta bru.t:S a In Umba enc-teti
181 RMI'>IR\1'1<1\ lfl.\ 1 \IIIII 'tiH m. \U \l<lltO ITER)!,
\I-REI,_ IS SH;t.:t.O (SI:Ut\'Ul..D)
03000,...-----,
-Tii l , Ill
+ TIO'
..,
- 1\I U
<'ociiflca.rt:a Uttr:rt-1or prin rUn
00$00
-
'I
;
+
+'
(S ubJtantiv)
v n
0
I\
;
,. ,
'
1- '
0 . md
u
I
;/
+C A U T A
+M x X Jl X
+ 4 (I
A X I
M "'
- 1 R E c E .
- s X X X X X
Sti'Jr din dir,ionar
in
0305(),------,
-TH\T \1
- 1111 Ttl
!IL\D
- \\ ORO
+ \( ;N: FES
$e 'ine ('(lnt fraV!i sdtim.bind secioarcle de memMje
Ia .,.n.,iu u..nor cUrt: caraderisfice categoriiJor gramatica!e
Picupori I
1n cadrul unei instalatfr (Ian!) de redare. picupul are sarcina de a reda imaginea electrica
a vibra!iiJor sonore. fixate in discuri sub forma de (rile). Tensiunea creara direct 'in
picup nu este suficientA pentru a aqiona un difuzor. Ea. trebuie amplificara intr-un amplifi -
cator intercalat in circuit dacil este cazul. corectatA de un corector de distorsiuni. sau de
un regulator de sunet. Picupul, ampliiicatorul d.ifuzorul formeaza un lanr de reproducere
(fig. 1). fntregul agregat de redare a discurilor (cuprinzind picupul propriu-:is, amplificatorul
difu:orul) este denumit impropriu picup. Pentru reproducerea sunetului cu inaltA fideli-
tate, aparatele sint montate separat. Asamblate impreuna (bloc). se pot influen\.3 reciproc
nefavorabil. datorita caldurii, vibra!iiJor reaC!iilor acustice. Yn cele ce uiiDeaz1i. picupurile
vor fi prezentate in primul rind din punctul de vedere at redarii sunetelor cu inalt.a fidelitate
(High Fidelity).
Un picup este format din mecanismul de rota!ie, articul at doza de redare a
sunetului. Fiecare dintre aceste piese este ill mare masura independentA ca $i con-
structie de celelalte doua. Mecanismul de rotatie (fig. 2) are sarcina de a roti discul cu o viteza
prescrisa, tarA vibrapi. VibratiiJe provocate de neuniforme se transmit
prin platanul placii Ia acuJ de redare provoaca un zgomot corespunzator frecventei vibra-
tillor. Suprapuse sunetelor redate, ele se aud ca huruitun. Pentru acest motiv. motorul
este momat, de cele mat muJte ori, pe resorturi lui de este transmisa pla-
tanului printr-o serie de elemente intenned.iare (de exemplu o roatll de friqiune din cauciuc).
care au rolul de a amortiza Cu ajutorul rolii de frictiune antrenate de axul mo-
torului se asigura in majoritatea cazurilor comutarea vitezei de Pozi!ia ei cste regia-
hila in Jungul axului motorului. al. carui diametru se reduce in trepte. In stare de repaus,
roata de friqiune este decuplata pentru a nu se deforma in locul de contact. raminind con-
tiuuu in Joe devenind ea insa;>i o cauza de rotatii neunifonne.
Mecanismele de rota(ie ale picupurilor de calitate pose& in genere un platan
greu echilibrar dinamic. a carui masa in contribuie la egalizarea de antre-
nare $i Ia mentinerca constanta a vitezei de rotatie. Varialiile vitezei de incep sa se
faca auzue ca vaiete. atunci cind viteza de rotape se modifica cu trei miirni. La mecanis-
mele de rotatie de inalta caJitate. platanul trebuie sa fie confectionat dm metal nemagnetic.
de exemplu zinc tumat sub presiune, pentru evitarea influentelor magnetice asupra dozelor
de redare magnetica (de o calitate superioara). Acestea apasil asupra discul ui cu o foqa
anumita care trebuie respectatA cu
8ratul articulat (fig. 3) are rolul de a conduce astfel doza de redare pe disc. Ia acul
de redare sa nu se faca resimpte alte in afara fortelor de deviere ale rilelor
discul ui Orice efectele e1 denatureazA reproducerea sunetului. Nu se poate insa
elimina complet eroarea (fig. 5). C'md sint taiate este condusa
in lunguJ unei raze a discului. In schimb, bratul picupului monuu in !agar sc In jurul
unui punct fix. iar capul sau cu doza de redare descrie un arc de cere. ln consecin!a. doza de
redare nu se va situa, ill genen.:. in directia optima de explorare (ceea ce este o cauza de distor-
siuni). Printr-o c.urbura a capului exact calculata, eroarea unghiulara este limitatA Ia numai
c1teva grade pentru mtregul domeniu de explorare. In cazul ideaL bratu1 articulat trebuie sa
se deplaseze complet silen(.ios. La bratele de calitate superioara. frecarea lagarelor este re-
dusa adt de mult prin utilizarea de de precizie sau de laglire din pietre pretioase.
incit practic nu mai are nici un cfect.
164
Fig. t. J..ant de reproducere pentru reda.ze stereolonjct
(douil canalel
pi cup
Fig. 2. Mecanism de rotlre
(repre:tentare schemaUc:ij
rorn.r3gl'eutale
.$Un.a:b de reg!are pentru gtcul$tt a
de: C'Ofltatt 3 acu.lui db(-
.Fig. 3. Sectlune printrun brat
caput br:atu.lui cit- C'itin:
Picupuri ll
Principia! !nsii nu se poa.te elimina inertia masei bra{elor articulate Ia
rea lor in sus in jos, datorita batAi de inaltime .a discului nici fo11ele de
inertle perpendiculare rezultate pe placlL Aceasta Jimneaza posibilitatea de reducere a masei
bratului articular. Pentru ca rilei sa poatll fi transmise acului ca o faiii
doza de redare, trebuie sa fie rigid fa de ac;estea. Functionarea picupului nu tre-
buie sa fie .influentatil de pozitJa la un moment dat a De aceea se face o echilibrMe
statica a bratului (se asigura o independenta a ace,stuia fayl de efectul static al gravitatiei).
Tn directia de deplasare pe verticala, echilibrarea bratului este asigurata. de o contragreutate
reglabill'i opusa dozei: pe orizontala. echilibrul este obP.nuL in generaL datorita modului
de proiectare a forrnei lui (repartitia maselor) . .tarli sa mai poata !i reglat ulterior. Fona ne-
cesara pentru conducerea acului perpendicular pe disc este produsii cu ajutorul unui resort
sau al unei greutati. . . .
ln ultimul timp, uncle brate.articulate, de c.alitate deosebita, poseda o posibilitate supli-
memara de echilibrare. care trebuie sa compenseze asa-numit.ul skating (patinare). Deoarece
bralul este rras spre interiorul discului de catre rile, capul bratului articulat stil in consola
peste centrul discului. Astfel acul apasa mai puternic pe flancul interior aJ (fig. 4).
Compensarea acestui efect se face cu o greutate, care trage braiul articulat spre exterior,
cu o fort.a exact calculatii.
Brat.ele nu trebuie sa intre in rezonanta cu acului, ci sa se compone rigid pe
intregul domeniu de redare . .Uneori ele se executa din lemn. deoarece, datorita strus;turii sale
celulare. lcmnul este deosebit de inert de oscilatii. Foarte des sint utilizate bra1ele din
otel tubular rezistente Ia torsiuui.
Pentru a proteja discurile, bra!ele articulate sint prevazute adesea cu dispozitive auxi-
fiare pentru acului pe disc. ln stare de repaus, acestea stau sprijinite pe un suport.
La acului pe disc, suportul este aplecar cu o viteza demultiplicatil prin aqionarea
unei. pirgh.ii sau. Ia alte 'modele, este chiar frinat hid,raulic. Suportul nu are nici o legAtura
cu brapll si deci nu poate i ntluenfa in mod nepermis brarul aniculat dupl'i cc acul a fost
pe disc.
Doza de redare a sunetului transforma acului in curent electric alternativ. Acul
modifica continuu direqia viteza. datorita devierii comandate de rilele discului (sau de
fortele perturbatoare). La dozele de redare cu crista] (fig. 6), datorita devierii acului s1nt
indoite piAcutele de cristale de tartrat de sodiu de potasiu, ceea ce provoacii apari1ia
unor tensiuni electrice in urma efectului piezoelectric. La dozele de redare magnetice
dinamice). din figura 7, curentul electric este produs intr-o bobina (Ia dozele stereofonice
in doua bobine), datoritii. lor relative fa1a de un cimp magnetic. Sjstemele magnetice
sint mai complicate mai costisitoare tensiunea produsa este mai slaba dedt la sistemele
cu crista!, insa provoaca mai putine distersiuni, motiv pentru care slot utilizate in special
In cazul aparatelor de calitate superioara. Virful acului trebuie sa fie rotunjit in mod cores-
punzator sec!iunii pentm a se putea deplasa in mod sigtJT pe flancurile
inclinate la 45. Partea mobila trebuie sa fie fixata in doza de redare atit de flexibil, incit acul
sa poatli urmari aproape tara rezistenta orice sc.himbare brusca a directiei. In pentru
motiv, masa tuturor pieselor mobile .trebuie sa fie cit mai mica posibil. Dozele de re-
dare, ]a care acele sint sprijinite foarte flexibil. pot fi conduse cu 0 rona de, contact corespun-
zator de mica. Dozele de redare moderne, de inaltli calitate, foarte Uexibile a caror masil
mobilli este foarte mica, reduc atit de mult deformarile degradarile rilelor provocate de
redarea discului, incit practic nu se mai poate constata o uzura a discuJui.
166
Fig. Fortele de tragere care
acUoneaza asupra bratulul
articulat (modul cum ia
naJ!lere lenomenul de
.,sl,:ating"l
dir-el'\i3 r-lld in
punctu1 l'On(...'lN
p\ln('htl t-nnt"3C't al
lon o k c .xcrc-it3ti
bralului
Ftg. 5. Producerea (a) 'l ellmlnarea fb) erorll unghlulare
Fig. 6. Schema unei doze de redare cu crista!
Fig. 7. Schema Wlei doze de
redare magnellca
rilo """"'""' m
mk,.oriJA
Fig. 8. Comparalie lntre milomea a trei lipllrl de rtle
lwbinD
Discuri de patefon
Discurile sint pla<;i circulare- din material plastic., folosite pentrn inregistrarea redarea
sonore. Vibra!iile se inregjstreaza in Jungul unui trasat in spiraiii pe suprafata
discului. Sunetul este o vibratie rapida, ondulatorie, perceputii de ureche atunci cind este
produsa de o sursa sonora., solida, lichida sau gazoasa. De exemplu, coarda unei viori trans-
mite ei aerului inconjurator, care vibreaza astfel in ritm. tn caz ca sunetul
este destul de intens, adicli vibratia corzii $i deci a aerului inconjurator este suficient de
putemica, aceasta vibratie va fi transmisa organelor auzului. In mod asemanator, sunetul
este transmis unei dllltite Joarte care traseaza un pe un disc metalic acoperit
cu un strat de material plastic. Vibratiile sunetului sint inregistrate in stratul de material
plastic ca o linie ondulata i'n forma de spirala. care avanseaza spre centrul discului. Prin carac-
teristicile sale, frecventa (numaru] de vibr$ ill unitatea de timp) $i &"'l'lplitudinea laterali!
(marimea vibratiei), linia ondulata fixeaza calitarile sunetului illregistrar (inal!imea $i inten-
sitatea). Daca discul astfel (rotit cu viteza ca la inregistrare) ar fi exploral cu
un ac, asigurindu.-se o amplificare corespunzatoare, s-ar putea auzi sunetul inregistrat ante-
rior, datorita vibra!illor acului. Prima inregistrare nu este utilizata pentru a reda sunetele.
Astfel primul disc inregistrat este acoperit cu un. lac pe baza de nitroceluloza supus unui
bombardament cu am: sau argint la presiune redusa.1n acest fel se realizeaza acoperirea discu-
1ui cu un strat metalic foarte .fm, bun conducator, de electricitate. Discul astfel tratat se intro-
duce intr-o baie galv;mica pe el se depune un strat gros de cupru. Prin desprindere de pe
discul original se o matrita cu ill relief, numita matritiH<tata, pastrata ca
original.
Prin galvanoplastie se ob!ifle dupa aceasta o matri-marna, dupa care se obfine
o alta matrira cu ill re,lief, numita matriP,-<<fiu, din de calitate superioara. Aceasta
constituie matrira propriu-zisa, folosita pentru presare. Discurile se deosebesc dupa vHeza
de rotatie, care poate fi de 78, 45 33 1/3 turatii pe minut In cazuri Speciale sint executate
discuri pentru 16 2/3 turatii pe minut. Se mai deosebesc disclf,ri C!.! rile normale cu micro-
rile mai fine, cu adincime mica, care nu pot fi reproduse decit cu doze de redare
speciale). posibilitatea de inregistrar.e cu distantk variabila intre rile, in functie de
intensitatea sunetului exprimata prin amplitudinea oscilatiei laterale a rilei, pentru a mari
utilizarea suprafetei inregistrate, deci durata de inregistrare.
In general, calitatea sunetului se reduce pe masura ce scade viteza de calitatea
reproducerii este determinata insii intr-o mare masura de calitatea picupului, ,a dozei de
redare i a materialului din care este confeqionat discul.
Calitatea materialului din care sint confecponate discurile este determinanta pentru
fidelitatea redarii. Discurile ieftine sillt confectionate dintr-un liant amestecat cu materiale
de umplutura plastifianti 1n prezent, ca liant se folosesc etilceluloza sau polivinilformol.
Ca plastiflanti sint intrebuin}ate sau de la fabricarea zaharului din trestie de
zabiir, i.ar ca materjal de umplutura caolin, creta sau negro de fum. Discurile mai scumpe,
incasabile, sint fabricate din policlorura de vinil sau dintr-un copolimer de policlomrii de
vinil acetat de polivinil, amestecat cu anumite cantitati de negrn de fum de stabilizatori.
In toate cazurile, rilele sint presate cu ajutorul matlite!or 1a temperaturi la presiuni inalte.
Discurile format carte au un strat dur din material plastic, in care sint presate
!Urile. Discurile care la redare dau o senzat_ie de spatiu. sint lnregistrate cu doua
microfoane. In inregistriirile sint taiate ill doua directii, illclinate una faP, de cea-
lalta cu 90
9
Doza de redare speciala a picupului stereofonic transmite inregistrarea la doua
difuzoare separate. Amplasarea corecta a difuzoarelor a ascultatorului fa de acestea
sint absolut necesare pentru oblinerea tmpresiei stereofonice.
168
in primul riltd pe b.1tnda
.. c::.o.te r2tb!oun .u
lu (rih:) tt tJndul3tii
l ragerea dupft an)pl'rtr('ii u un 'tr3( de met;atl
J pJaca bcuh1 C"5;k P<' p..-rliic
+ ''''''' ''''''' !
-
t
. . . . . .
. . ..... * ' ! '' 1' t
print 1'-c. phrd! fin ilil
p!ur5!initii--
doUi de l'cdan a SUil('tuJoj
(riSe)
-
Magnetofoane I
Numeroase emisiuni de radio aproape toate informa1iile repetate automat sint in
registrate redate cu ajutorul magnetofonului. al cl!rui principiu de func\ionare se bazeaza
pe inregistrarca magnetica a suneruJui. In principiu. vocile, muzica zgomotele audibile
sint transformate de un microfon in impuJsuri de curent electric. Acestea produc modificari
ale intensitatii clmpurilor magnetice ale unor micromagneti inglobari intr-o bandd magnmal.
tiind dm starea de dezordine magnetica in care se afla. intr-o stare de orient are
direc!ionala. sint. de exemplu. cristalele foartt' fine de magnetit. un minereu
<.le lier cu compOZ1\ia ch1rnica Fe
3
0
4
. sau de oxidul de tier Fe
2
0f. de cu!oare TO!$U pina
Ia negru tratat special. Acestea sint 1'n!_dobate ca strat foarte in liantu formmi
din folii de material plastic. Micile cristale de oxid de tier au o grosime de $i o
lungime de 0.1:-I.Ofl. Ele se pot magnetiza U$O.r practic ramin magnetizate o perioada de
timp indefinit. In afara benztlor cu stratun magnetice mai sint utilizate $i fire (slrme) magne-
tice. care pot li total magnetizate.
Sunetu! e.ste o oscilatorie a particulelor materialc. transmisa prin unde de pre-
stune In medii elastice. Daca se determma numarul de presi une pe secunda. se
constata canota cea mai joasa. importuntli pentru muzica. consta din 30 de unde sau vibratii
pe secunda. iar notele de baza cele mai inalte prezintii 4 000 de vibra[ii pe secunda. Frecventa
audibila cea mai inal ta se situeaza !a 16-20 000 de vibra!ii pe secunda. Culoarea ttimbrul)
unui sunet deci calitatea unei voci sau a unui zgomot este formata dintr-un amestec Ioarte
complex de frecvente audio. AstfeJ in muzica nota do. se nude Ia orice instrument la
fel de tnalta. timbrul ei va li diferit. dupa instrumentul muzical cu care este redatlL Aceast a
datorita armonicelor. amestecate in acest sunet. care pot avea frecven!a egala cu mai mult
de ori frecventa sunetului fundamentaL
La inregistrare. vibratiile sonore sint captate de un wicrofon. transformate de acesta
in oscila!ii electrice. amplificate fani a fi deformate de un ampl ificator. Aplicate unui mic
electromagnet cu lntrefier numit cap de inregistrare, semnalele electrice amplificate sint trans-
formate in varia!ii ale dmpului magnetic al punatorului de sunet - banda magnetica.
La redare. banda magnetic.'i este condusa prin fata capului de redare tun electromagnet
asemanator celui de 1a inregistrare. dar mai' mic) cu viteza ca Ia inregistrare. Capul
de redare transforma variatiile cimpului magnetic de. pe banda tn semnale electrice. care
dupa ce sint amplificate, devin audibile cu ajutorul unuia sau mai multor difu.zoare.
170
Fig. L Inre.gistrare
1
u.nde sonore
Fig. 2. Redare
banda ma.,<rnetkii mrn
intensitatc3
Magnetofoa.ne II
La !nregistrare, variatiile cimpului magnetic produse in capu.J de lntegistrare de catre
curentii de audiofrecventa reprezentind semnalul de tnregj,strat si'nt transmise stratlllui mag-
netic de Ia o distanta foarte mica: clteva miimi de mm (fig. 3). La redare, banda este condusa
cu exact viteza prin fa\a capuJui de redare. lntreaga. operarie de inregistrare este
efectua:ta acum m sens invers, tnceplnd cu intensitatea variabiia a cll:npului magnetic pinii
la sunetul audibiJ (fig. 4). Cu cit banda magnetica trece mai repede prin fata capuhii de in-
registi:are. cu atit este mai mult Joe pentru introducerea pe banda a celor mai inalte frecvente,
iar sunetul va fi mai putin denaturat. Pentru_a putea lnregistra de exemplu armonicile uner
note 1nalte pe o bandA de magnetofon, timbrul unui sunet cu 8 000 de vibratii pe_ secunda,
trebuie sa fie inregistrate 8 000 de variatii ale dmpului magnetic pe Jungimea de banda care
trece prin fata fantei capului de tnregj,strare. Cantitatea de banda pentru Inregistrare este
cu atit mai mare, cu cit banda magnetica trece mai repede la inregistrare. Magnetofoa.nele
de studio au o viteza de depiasare a benzii de 38 cm;s. deci fiecare dintre cele 8 000 de vibratil
pe 4 sutimi de milimetru de bandA de magnetofon. Magnetofoanele utilizate
de ;:1matori lucreaza fu majoritatea cazurilor cu 19,0 sau 9,5 cm}s, astfel incit pentru fiecare
vibratle a notei de 8 000 de vibratu nu stau la dispozitie decit I sau 2 sutim.i de milimetru
din lungimea benzii. Cu cit fine}ea executiei capetelor de inregistrare, mai precis a intrefieru-
lui lor, este mai mica. cu atlt locul ocupat de fiecare oscilatie va fi mai mare. Uqimea 1ntre-
fierului capului de !nregistrare nu poate fi insa decit in anumite limite, din motive
tehnice. 1ri plus, fmetea executiei capetelor de tnregistrare este detenninanta pentru
lor. ln consecin1a, pentru a putea inregistra reda bine muzica, deci pentru ca sunetele sa
fie inregistrate tara deformatii, trebu.ie sa se utilizeze atit magnetofoane de conceptie supe-
rioara, cit benzi de cea mai buna calitate. .
Pentru a satisface toate pretentiile in ceea ce aparat]l) i benzile, trebuie acordata
atentia necesanl unui mare numar de detalii tehnice, ca: sensibilitate, caracteristica de frec-
venta. capacitatea de modulatie, aten.uarea distorsiunilor, atenuarea de domeniuJ
tens.iunii de zgomot a cimpuriJor magnetice de egala intensitate, viteza beozii, diametrul
bobinelor, domcniul de frecventa, numarul pistelor, variatiile de inaltime a tonului, dina-
mica,. puterea preluata cedata, particularitatiJe mecanismului automat de inregistrare,
posibilitatea de rac?rdare a unor aparate au<:iliare etc.
172
Fig. 3. Inregistrare
S..a int.e.gdtrat
Fig. 4. Redare
pis.ta magnt:ti::.ata
) J
latimile
eo "!
,;;
= pi.ua
Materiale plastice
Materialele plastice sint materiale constituite din organici cu molecule de di-
mensiuni mari, numi!i compui macromoleculari. obtinu!i din materiale de originl!. animaHl..
vegetala sau minerala care pot fi prelucrate prin deformare plasticll. prin mod.elare, intr-o
anumita faza tehnologica In mod se pot defini fibreJe chiniice alte materiale
sintetice. nu insA fibrele sintetice. Sursa principal1!. pentru fabricarea materialelor plastice
o constituie avutille narnrale vegetale: padurile. stuful. paiele cerealiere. Materialele plastice
au deci originea in produse naturale: lemn, carbune, petrol, sucuri de plante, albuminl'L
Materialele plastice sintetice au, in general caracteristici tehnice superioare sau echivalente
cu ale produselor naturale neinnobilate. deoarece nu sint supuse atmosferei. clima-
ruJui. amplasamentului efectelor daunatoare neprevazute (incalculabile)
ale naturii. care. la rindul lor. pot influenta calitatea produselor.
Materialele plastice pot fi preluc.rate. obtinind rezultatele dorite in timp Ii se
pot imprima uncle proprietati superioare.
In compQzitia materialelor plastice intra macromolecule. care contin 500-10 000 de
molecule de baza asociate chimic. Materialele plastice dure. rig:tde sint constituite in mare
parte din macromolecule sferice, puternic reticulate, iar cele plastice elastice sint constituire
in majoritate din macromolecule filiforme.
Citeva materiale plasti.ce. cum sint celuloiduJ. nitroceluloza clorcauciucul, sint cousti-
tuite din macromolecule mari naturale, sup use unor tratamente chimice flzice suplimentare.
Materialele complet sintetice. ca Buna. polistirenul, poliacrjlonitrilul, policlorura de vinil
au Ia baza molecule mici, numite monomeri. Ele se obPz1 prin polimerizare sau poli-
condensare a acestora, fiind apreciate pentru lor.: greutate specificli mica, defer-
mare plastica usoara, stabilitate la aqiunea corosiva. posibilitate de a fi colorate, neotra-
vitoare, caracteristici electrice excelente.
Materialele plastice au in industria electrotehnica cabluri izola!ii.
carcase). in industria imbrl'id\mintei (industria textila). Ia fabricarea foliilor. nicilor
cial.e. linoleumurilor etc. Folosirea lor in tehnica pcntru uzul menajer a devenit indispen-
sabill!. lntrucit tnlocuiesc in miisura din ce in ce mai mare alte materiale care nu se gasesc
in cantitaTi suficiente. Sint frecvent utilizate 1n de constructia vehiculelor,
in industria mobilei instalawlor. la ambalarea produselor expuse degradarii.
174
p<'trOI
dlrbu.oc
produ.s r m ~ u r a
1(3nsformdri C'himlr-('
blfX'uri
suhsL.un(\! de adaus
prufilc
de spalat
de spiHat se clasifica ill doua grupe mari:
1) de spalat cu. bazin. cum sint masini de spalat cu agitator mecanic'sau
de spalat cu palete, maini cu duze (fig. 1) 0..1 roata pent ru valuri;
2) de spillat en. tambur (fig. 2).
de spalat pot fi paqial sau complet automat:izate. 1n cazul ma$inilor de spiUat
cu bazi.n, in timpuJ spalarii rufele sint antrenate in continua, curapre.a lor realizin-
du-se prin producerea unor virtej uri ale apei de spalare. Pentru I ,5-2,5 kg de rufe uscate
este necesarii o cantitate de cca. 40-60 l de apa de splilare cu adaos de
l n mainile de spalat cu agitator mecanic. mi$carea apei a rufelor se realizeaza cu aju-
toruJ unor palete amestecatoare care se rotesc !ncet. ill cu roata pentru valuri prin
roata plana pentru valuri, iar Yn cu duze prin distribUirea cu aJUtorul unor ajutaje
(duze) a emulsiei de apa $i detergent, care se recircula continuu. In general, de spa-
lat cu bazi.n, 1n care apa se sint previizute cu o pompa pentru emulsie dispozitive
automate de reglare a temperaturii a timpului de spa.Iare. Dupa atingerea temperaturij
dorite se porne$te agitatorul mecanic sau roata pentru valuri, realizlndu-se spalarea rufelor
p)na cind durata spalarii se consuma.
La masinile cu tambu-r (fig. 2. a, b). un tambur din otel. prevazut 1n interior cu
r.<'.rvuri pentru antrenare, se alternativ ill ambele sensuri. 'in ti.mpul spl'ilarii, rufele
s1nt ridicme !asate sa cada in bazinul care este plin de emulsie. Pentru 5 kg de rufe
uscate sJ:nt necesari 25 I de apa de spalare.
In cazul complet automatizare. operafiile de prespalare. :spalare propriu-zisa.
clatire centrifugare sint controlate automat. i1ha interventia gospodinei.
partial automatizate executa operatii, cu excep}ia centrifugarii. care
se realizeaza separat intr-o centrifuga. in aceste temperatura timpul de spiHare
si'nt controlate automat, dar apa trebuie introdusa manual cu fununul scursa cu pompa
de emulsie.
Elementele de construcfie ale de spiilat
Regulawrul de nivel a/ c;pei. (presostar)
Controlul autorl\at a11ntrarii al nivelulu.i apeL ill se face cu regulatorul de
sau presostat (ftg. 3). Acesta consta dinrr-o membrana care, in cazuJ ridicarii presiunii, se
curbeaza, aqionind un contact . ln functie de comandata, masurata in mm de
coloana de apa, se pot comanda electric diferite opera!ii. ca intrarea sau oprirea apei etc.
Deoarece pentru clat irea spruarea rufelor fl.ne este necesar un raport mai mare intre rufele
uscate I apa (1 :7 de 1 :5) decit pentru p(espalarea spalarea propriu-zisa, sint necesare
dqua presostate. Un presostat este destinat realizarii raportului de 1 :7, iar eel de-al doilea
penrru realizarea raportului de I :5. Presostatele s!nt iegate :tntre ele prin furtunlJri de cauciuc
prin intermediul unei tevi de distribuire 1a teava de alimentare care intra 1n bazinul pentru
emulsie. Coloana de aer din 1eava de alimeiltare i din furtunurile qe cauciuc se comprima
cind nivelul 1n bazinul pentru emulsie, actionind asupr<1 membranei (fig. 4).
Supapa de admisie, care poate fi simpla (fig. 5) sau dubla. este actlonata de presostat.
ln pozi!ia tnchis, miezul de tier este pe ventilul de cauciuc 1nchide orificiul A. Deoa-
rece sup(afata activa pe care poate actiona presiunea apei este mai mare deasupra ventilului
dedt sub acesta., membrana este presata fix pe scaunul ventilului; supapa se 1nchide, datorit2.
greutr.tii apei. La trecerea curentului, miezul magnetului este atras, eliberind astfel orificiul A.
Se produce o egalare a presiunii in oriflciile A B: presiunea exercitata asupra membranei
aceasta se de pe scaunul ventilului. Deschiderea 1nchiderea ventilului se
176
mat:na de sp!U;u ('1.1
pq: tete
Fig. l. de spalat cu bazin
fig. 2. Ma$lnl de s palat cu lambur
L_
presiun('a :.tendut din
indicato3re a nheluh.lllip("i
Fig. 3. Presostat
I
FJg. 4. Teava indlcatoare a
ruvelulul de apa
Fig. 5. Roblnet
deadmls le
bl <"001Ulatt>r pnn('lp3J
bZ ,pentru t ontrolul prt::.r.unulu)
b3 cvm.uta:tor- ptntru .. pdbn- nntnfu::,tr<:
b4 t.'Omutatn ptntru JMI'npl'l dt 'HJuls.k
b5 cmnmator pentru bJw.tn\l .JP.t<'ului (moso, ul
pemru "J-p:tluu
b6 r,omutctlor p<-ntr u blt.un.'.J nl;par uJui (molorul
l (nh c: tul tnferior)
t2 p-rtSo:scttat (ni\t1ul
13 te.rmClStat
rl iorildre-a
sl robinrt de adtnisit
ml ft nlru
n12 motor s:inC'Nn
tn3 pump .. ptntru tmuhif'
rn<C ll'loh.;rul r u frina magnedta
f ig. 6. Scbema comenzllor unul automat de spatal
Fig. 7. Schema dlspozitivulul de comanda a progcamului
Fig. 8. Dlagrama de comandii a mecanismulul de control al programului
produc cu o mica intirziere, asigurlndu-se prin aceasta o funqionare aproape tara
Mecanismul de control al programului genereazA impulsuri, care, prin intermediul unor
organe de comandi1 de reglare. controleaza programului (fig. 6). Mecanismul
de control aJ programului este constituit din dispozitive de actionare, de control aJ timpului
de sp1Ui1re, de comanda a turatiei de comanda a programului. Intregul mecanism de control
al programului este acponat de un motor sincron, care, prin intermediul unor ro!i dintate,
actioneaza ni$te discuri cu came. Fiecarui disc cu cama i se impune prin segmentii exteriori
un anumit program (fig. 7). Ace$ti segmen\i sint palpa\i de contacte cu arc, efectuind, de
exemplu, fixarea prin intermediul cont.orului. a timpului de spalare. Se pot inregistra timpi
mai lungi sau mai scurti de prespalare sau de spalare propriu-zisa, in funcpe de gradui de
murdarire a rufelor.
Dispozitivul de comanda pas cu pas are scopul sa transforme constanta a motoru-
lui siocron lntr-o in Cu aceste uoitap in se poate realiza o programare
clara, precum controlul proceselor de spiilare de clatire.
Tn figura 9 este reprezeotata diagrama de comanda a mecanismului de control aJ progra-
mului. Incalzirea robinetuJ de adtnisie (oivelul inferior) nu sint actionate in tot domeniul
prezentat. Conectarea 5i deconectarea incalzirii sint executate de u:n termostat. iar robinetul
de aqm.isie este actionat prin presostat.
lnciilzirea. termostatul. Temperatura de splilare poate fi fu:ata tara tr:epte interm.ediare
lntre 30 $i lOOcC. Reglarea temperaturii in bazinul pentru emulsie, paralel cu rezistentele
178
de incatzire se realizeaza cu ajutorul capului de masurare a1 termostatului, care executa
conectarea $i deconectarea incalzirii. Prin aceasta reglare. temperatura emulsiei, fixata pe
inelul de reglare se menp.ne intre anumite limite de
Pentru evacuarea apei de spalare si de centrifugare se o pompa cu palete,
numita pompa de emulsie, acrionatA de un motor.
Actionarea tamburului centrifugii se face direct printr-un motor electric (circa 2 800 de
turejmin). Fort-a centrifuga ce se creeaza !a aceasta tura\ie a centrifugii expulzeaza parti-
culele de apa ramase ill rufe.
Masinile modeme de spa.Jat sint echipate cu dispozitiye de siguranta. Comutatorul de Ia
capac are scopul sa impiedice introducerea miinii in tambur c1nd acesta se Ia deschi-
derea capacului, funcponarea mainii se intrerupe (motorul centrifugii mai poate fi frinat
cu o frina magnetica). Daca nivelul inferior a1 apei in tam burn-a fost atins. incalzirea nu are
Joe; dupa ce presostatul transmite semnalul atingerii nivelului inferior, se conecteaza inciil-
zirea. 0 siguranra actioneazA in cazul in care intervin perturbari in alimentarea cu apa. intre-
rupind funcrionarea iar o sitA de scurgere pentru retinerea corpurilor stniine
care ar provoca infundarea si deci defectarea pompei de emulsie.
.
Tractoare I
Tractorul este folosit fie ca mijloc de tractare a utilajelor agricole, fie la remorcarea sau Ia
anumitor utilaje folosite in agricultura, silvicultur.l etc. unui tractor
nu se in prea mare masura de aceea a unui automobil. de Ia arborele
co tit aJ unui motor Diesel se transmite prin intennediul unui arbore cardanic, unei cutii de
vitcze cu 8-lO trepte aJ unui angrenaj motoare. Prin alegerea unui
raport de transmitere corespunzator, este posibil ca forta ob!inuta Ia rotile din spate sA fie
oricit de mare se Fort.a de tractiune a tractoruLui depinde de sarcina de
rotile motoare. Lao prea rowe incep sa patineze. Pentru acest motiv,
o insemnata a foqei de tractiune poate fi obpnutii nu numai printr-un raport de
transmitere corespunzAtor, ci si prin presiunii exercitate de rotiJe motoare asupril
solului. Pentru acest motiv, pe osiile motoare se pot prevedea greutati suplimentare sau pneuri
umplute cu apa. De obicei utilajele tractate sint consrru.ite astfel lncit foqele care iau
in timpul utilizarii lor sa produca o incarcare suplimentara a osiei din spate. Pe linga utiliza-
rile sale ca rnij loc de tractare, tractorul tot mai mult c.a sursa de eoergie pentru diferite
utilaje racordate. este preluata de la unul dintre arborii prizei de putere care ies
din cutia de viteze.
Tractoarele modeme poseda trei arbori ai prizei de putere, doi dintre flind montati
in partea din spate a cutiei de viteze, sub dispozirivul de remorcare. Cu ajuto.rul unui arbore
cardanic, poate fi transmisa unei remorcate. AJ treilea arbore al prizei de
putere este dispus In partea din fa!A a cutiei de viteze, servind in special peotru antrenarea
seceratoarelor tractate.
0 alta utilizare a tractoarelor se datoreaza mecanismului lor hidraulic. Initial acest
mecanism a fost proiectat pentru reglarea cursei barelor de gb:idaj superioare inferioare
ale tractorului. tosa ulterior s-a folosit pentru actionarea unor utilaje montate pe tractor
sau ca macara frontal!.
Circuitu/ uleiuiui in inSt)lla(fa hidraulica de ridicare. Pompa cu rop dint-ate a instalatiei
hidraulice (se pot utiliza $i pompe cu piston sau pompe cu celule) este antrenata de motorul
Diesel prin intermediul unui angrenaj.
Pompa aspidi uleiul printr-o conducta racordatA Ia rezervorul de ulei 11 pompeaza
in conducta de refulare spre" ventilul de comandA. tn pozipa ventilul comanda
deschiderea conductei de refulare spre cilind.rulde lucru. Pistonul se ridica incet in cilindru
(aerul refulat de acesta poate prin filtrul de aer). Aceasta deplasare, transmisa printr-un
format din balansoar, arbore, cuplaj, provoaci modificarea cursei celor
doua bare de ghidaj inferioare (fig. 1). 1n acest mod, presiunea 1n conduota de refulare variaza
in mod corespunzator sarcinii ridicate. Daca tnsa sarcina este prea mare, iar in cooducta de
refulare se presiunea maxima admisii de cca. !50 kgfjcm
2
, intra in actiune un ventil
de montat inainte de ventilul de comanda.. Ventilul de deschide o coo-
ducta auxiliara, racordatA direct Ia rezervorul de ulei. Sarcina nu mai poate fi ridicata, 1nsa
nu sufera degradAri.
1n pozitia neu.tru, clapeta de comanda inchide conducta spre cilindrul de lucru, astfel
incit pistonul este blocat. Deoarece iosa pompa lucreazA in continuare, clapeta de comanda
descbide o conducta spre filtrul de ulei, prin care uleiul este 1mpins cu o presiune
1napoi in rezervorul de ulei. In cazul in care filtrul este plio de impurita!i, un ventil de supra-
presiune deschide accesul uleiului printr-o conductA auxiliara spre rezervorul de ulei.
lo pozitia coboara, clapeta de comandii deschide conducta spre cilindrul de lucru.
DatoritA presiuoii exercitate de sarcina suspend.ata, uleiul curge din cilindrul. de lucru im-
cu uleiul care vine de la pompA prin flltru 1napoi in Pentru blocarea insta-
hidraulice, aceasta este previUutA cu un opritor care blocheazA balansoarul.
180
e l
.;:
.a
e
..,
...
:
.,
=
Fig. J. Tractor
S('himbGtwulw
Fig. 2. Orcul!Ui UielUiui In lnstalatia bidraulid
\:'tntiJ de.
fill ru d ..
ril.iodrul dt lut ru at
ins:tulatit"i
biOC'ul hidrauJic-
Tractoare TI
Seceritoarea tractata. Al treilea arbore de prizA de putere aJ tractorului (din partea din
faia a cutiei de viteze) in special pentru antrenc:rea seceratoarelor tractate (fig. I).
ln acest scop se fixeaUi pe acest arbore de priza un disc cu cama, care transmite lamei-culit
o de ridicare prin intermediul unui dispozitiv articu!at. format dintr-<> biela. o pirghie
oscilanta $i un balansoar. lmpotriva pericolului de rupere datoritA infundarii sau unor obiecte
prea mari (pietre, lemne). mecanismul de antrenare este asigurat de un cuplaj de alunecare mon-
tat in discul cu caml!.
Plugul. Plugul este unul dintre ce!e mai vechi unelte agrico!e. Cu ajutorul sau se afineazii
parnintul in vederea unor noi culturi se introduc in interiorul solului natu-
rale. buruienile ierburile miristei.
Cu toate progresele tehnicii. forma $i construqia plugului aproape ca nu s-au schimbat.
Numai coamele plugului pierdut dreptulla existentil noile pluguri fiind remorcate de
tractoare.
Cutitul lung. fixat de grindei. executA o taieturn verticala in parnint. despaqind astfel
pamintul nearat de brazda anterior. Apoi brazdarul determina adincimea brazdelor.
taie pamintul vertical il ridica spre cormana (trupita) fixatA de cadrul plugului. a carei
sarcina este sa-l intoarca. ln timpul inaintiirii continue. conducerea prin pamint este asi-
gurata de calcliul plugului, iar conducerea sa lateral! de patul acestuia. Peotru totoarcerea
sau introducerea completa sub brazda a paielor a ierburilor, se prevede adesea o ante-
trupitfl (fig. 3). Plugul tracrac este fixat in trei" puncte de bara de ghidaj superioar.l $i de cele
doua bare de gbidaj inferioare ale tractorului cu ajutorul unor bol1uri.
In figura 4a este reprezentat un plug re1'ersibil. Acesta este echipat cu doua corpuri de
plug suprapuse. dintre care unul i11toarce brazda spre stingq. iar celalalt spre dreapta. Plugul
devine astfel mult Tl)ai greu mal scump). 1nsa prezintA avantajul ca este
evitat mersul in goL La capatul brazdei. pll!gul este intors de tractorist fara ca acesta sa
coboare de pe scaun. prin actionatea pirgbiei de schimbare a mecanismului de imoarcere.
tractorul se p,oate intoarce acum pe brazda. plugul mstumind pi1mintul in aceea$i
parte ca la ducere. Plugul de strat este \IIl pfug simplu relativ care insl! nu lntoarce pa-
mintul decit intr-<> singurii parte (fig. 4b ). Daca pastrarea la;imii initiale a terenului
arat f'ara sa fie extinsa sau prin rastumarea brazdei. trebuie adm.is ca plugul sa se
intoarca 0 data tara sa are.
Un plug modern. inca putin utilizat. este a$a-numitul plug rotativ, rep{ez.entat in figura
"4c. Un brazdar ingust conduce paminlul la un corp rotativ (antrenat de arborele prizei de
putere al tractorului). care intoarce brazda. fn acest mod se o parte relativ
mare din forta de Puterea acurn in exces a tractorului. care nu poate li transformatii
in for\2. de tractiune datorita reduse a pneurilor, este transmisa corpurilor rotative
prin arborele cardanic. tn acest mod se poate ara mai repede mai adinc decit cu celelalte
tipuri de pluguri $i. in acela$i timp. pamintul este bine maruntit.
182
.... 1.
piJ'ihie oscilinL1 lfi<aL1 do bara de
suspecdar;e .. Wffr.ltoriil
ba.b.nsosr
Fig. 1. Secerlitoare
Fig. 2c. Cutif rofativ
Fig. 2a. Plug
Fig. 2b. Plug (vllzul de sus)
Fig. 3. Efeclul (brazde arate(aJ t.lrli si {b) en antetrupfUI)
Fig. 4a. Plug re,ersibll cu doul brhdare $i an(etrupllli
r=====::::::::::::,
Fig. 4b. Plug dl! slral
Fig. 4c. Plug roeauv
greut.:Hc: de-
Combine de secerat-treierat
Seceratoarea-trei.eratoare este o combina!ie intre o ma$ina de recoltat cereale o batoza.
fntr-un singur proces de Jucru tulpinile sint secerate, boabele sint desprinse din spice, curatate
$i paiele, eventual, sint legate. Dupii modul de antrenare se deosebesc combine seceriitoare-
treieriitoare tractate sau autopropulsate.
Tulpinele paioase sint apucate de ridiclitorul de sp1ce de bara portdegete tiiiate cu uo
cutit oscilant, in timp ce rabatorul, care se 1ara intrerupere, impiedica caderea tulpi-
nilor inspre direcpa de inaintare le impinge spre transportorul cu melc. C'md cerealele sim
culcate de vint ploaie pe suprafete mai mari, sirmele rabatorului, reglat la micii inaltime
de sol, mai multe ridicatoare de spice, montate pe bara portdegete, ridica tulpinile, care
altfel ar putea fi taiate prea scurt sau chiar neapucate de degete. Melcul transportor impinge
cerealele secerate spre tamburul transportor, care le prinde $i le introduce intre biHator
contrabatator, unde se executa ol?eratia de treierat propriu-zisa.
Cind se rotesc cu 25--35 m/s, $inele de batere ale blitatorului prevazute cu crestaturi
oblice lovesc spicele provocind o frecare intre acestea ca urrnare desprinderea boabelor de
pe ele. Boabele impreuna cu pleava (frioturi de paie $i spice batute) cad prin gratarul contra-
bat1Horului $i ajung pe sita mare. Paiele treierate sint aruncate In sus spre scuturatorul de paie.
Timburul unifonnizator, dispus deasupra batatorului. conduce paiele c1e la contrabatator
la scuturatorul de paie, impiedicind ca unele paie mai lungi sa se pe batator. Boabele
proiectate de batator sau uniformizator in sus sint oprite de obloanele opritoare. care le
deterrnina sa cada pe scuturfltorul de paie. Acesta executA o de scuturare-saltare
ritmica, determinind scuturarea putemicl a paielor tnainte de a fi aruncate afara. astfel
incit boabele ramase (cu exceptia unor mici pierderi) cad din paie aluneca pe fundul
scuturatorul'ui, de unde cad pe sita mare.
Sita mare sita de boabe executa de asemenea o de scuturare, insa de mai mica
amploare. Boabele, pleava bucatiJe roici de paie se uniform pe toata la!imea sitei.
Cind ajung 1n dreptul ventilatorului, datorita curentului de aer pleava frinturile
mici de paie slnt antrenate tn exterior. descriind un arc larg; spicele mai grele cad in jos
ajung Ia melcul transversal. de unde sint transportate pina Ia elevatorul de spice. care le
readuce Ia mecanismul de batere. Boabele cad prin sita mare pe sita de boabe, unde are Joe
o curatife preliminara (curaprea mtii), apoi ajung Ia melcul de boabe. Reglarea corecta a
ventilatorului determina atit gradul de curatire a cerealelor treierate, cit $i procentul de boa be
pierdute. Pentru a putca treiera diferite soiuri de cereaJe, debitul curentului de
aer aJ ventilatorului se pot regia.
In general, debitul de aer poate h co.>rectat prin strangularea volumulu:i de aer cu ajutorul
unci clapete de dirijare a aerului. Melcul de boabe transporta boabele treierate la elevatorul
de boabe, cu ajutorul caruia a.cestea ajung in cilindrul curlititor, unde slnt eliminate majori-
tatea impuritaiilor ramase mai inainte ca boabele sa fie incarcate in saci cu ajutorul unui
mecanism de umplere.
184
Combine de recoltat sfecla
Cu ajutorul combinei de recoltat sfecla (fig. 1), intr-o singura operatie de lucru este
taiat coletul (frunzele capetele radacinii), se smulg radacinile si se curata, apoi se aduna
se descarca intr-un camion. Ta.ierea coletului este executata de un aparat de taiere (fig. 3
4). Roata palpatoare, care are o viteza de putin mai mare declt viteza de inaintare
a combinei, este condusa de o roata de sprijin la mica distanta de nivelul pfunintului. Cind
roala palpatoare trece peste sirul de sfecla aflat in drumul combinei, Ia fiecare sfecla tidie--d
cutitul de taiere Ia tniiltimea necesara. Datorita vitezei de rotatie mai mari a rotii palpatoare.
se ilnpiedica lmpingerea spre 1nainte a sfeclelor datorita presiunii exercitate de. cutit. Frunzele
care eventual mai ramin lateral pe radacini dupa taierea coletului, sint cuditate de brarele
b!Witoare din cauciuc, cu sensuri de rotatie opuse, ale unui curatitor centrifugaL Coletele
taiate impreuna cu frunzele sint impinse de roata palpatoare peste portcutit pe elevatorul
de colete, care Ie transporta 1ntr-un buncar (care nu este figurat) sau Je !asa sa alunece Ia
pam!nt peste o suprafatfl inclinata (fig. 2 ). Paralel cu aparatul de taiat colete lucreaza meca-
nismul de smulgere a radacinilor de sfecla. Furca de smuls radacini este condusa de saniile
de ghidaj la o adincime de Jucru, care trebuie stabilita Tnainte de 1nceperea lucrului. Furca
apudl radacina de sfeclii sub diametrul ei eel mai mare, o smulge din p1im1nt $i o conduce
Ia melcat cudi!itor, dispus lateral. Transportorul cu valt melcat arunca sfeclele de mai
multe ori pe un gratar conduciitor, desprinz1nd astfel pamintul de pe ele. Gratarul conducator
transporta apoj sfeclele Ia elevatorul de sfecla, care Je arunal intr-un bunC'd.r. 'fn funqie de
lungimea tarlalei de productivitatea acesteia pot fi extrase sfeclele de pe mai multe
lnainte ca sa fie. necesara golirea buncarului intr-un camion. Pentru golire este necesar ca
cornbina sa se apropie lateral de un cam.ioo cu banda traosportoare de descarcat. Pentru ca
toate radacinile sa fie prinse de dintii benzii transporware, bunciirul poate fi ridicat (fig. 1).
cu aj utorul unui piston actionat hidraulic.
1n acest scop, organe1e de comanda vor fi momate lateral pe aripa tractorului. Combina
de recoltat sfecla energia de Ia arborele prizei de putere al tractorului prin inter-
mediul unui arbore cardanic.
186
Fig. 2
Fig. 3 4. Apa.ratul de tAla! cotele
Fig. 5. InaiUmea de
fiiiere cu $1 flrll
curatilor centrifugal
de adunat presat fin
de adunat presat f'm asigura stringerea balotarea ftnului a paielor de pe
tarla. Finul cosit depus in brazde pe tarla este apucat de ridiciHorul de brazda, ridicat
condus la melcul transportor. Acesta impinge f'mul In camera de presare, unde este presat
de un piston in baloturi de manipulat. Tulpinele care ies in afara balotului slot tliiate
de pistonului de presare de contracut.it. Gradul de presare se poate modifica marind
sau de presare pnn reglarea de presare (fig. I).
Baloturile legate sint lmpinse in hambar de baloturi, unde sint preJuate
stivuite. Exista de asemenea posibilitatea ca baloturile, in loc sa. fie impinse in ham bar,
sa fie aruncate pe tarla. de balotat f'm energia necesara prin intermediul
unui arbore cardanic de la arborele prizei de putere al tractorului. Volantul este
necesar pentru asigurarea in punctele moarte ale pistonului, obtinindu-se o functio-
nare relativ a in cazul in care impreuna cu fmul patrund in corpuri
tari (pietre, lemne, bucati de tier) se evita producerea unor degradari ale prin fode-
carea de siguran!li, care asigura amrenarea volantului de catre arborele cotit. in acesl
caz, volantul se liber nu mai poate transmite pistonului energia acumulata.
Dupa inlaturarea corpurilo,r straine se de siguranta este din nou
gata de lucru. Pentru prevenirea suprasolicitiirilor sint montate cuplaje de siguranta, in
care se produce o alunecare atunci cind sarcina maxima reglatii este 1nainte ca limJta
de rupere a pieselor mecanismului de antrenare sa fie atinsa.
Opera{ia de Iegare (fig. 3): dispozitivele de Iegare sint reprezentate in figurile 2a, 2b 2c.
In figura 3a se arata pozitia initiala. Dupa ce sfoara este introdusa intr-un ac, care nu este
desenat to figura 3a, capatuJ ei liber este tras prin pir:gbia-cu'\it
1
peste limba innodatorului
fixat intre clema de sfoara disc. In timpul operatiei de presare, sfoara este trasa afara din
cutia ghemelor de sfoara intinsa in jurul balotului. Cind balotul a ajuns la lungimea reglata.,
se mecanismul de Jegare (fig. 3b). ln timp ce pistonul se pentru presarea
urmatoare, acul ridica sfoara, lnconjura balotul al doilea ftr de sfoara in disc, trecind
peste limba innodatorului, catre capatul Iiber. Acesta, mru ina:inte ca acul sa revina, incepe
sa se roteasca astfel tine strins cele doua fire de sfoara (fig. 3c). ln timp incepe rotatia
innodatorului. La l,lltima treime de rotatie (fig. 3e, d), limba innodatorului se deschide, astfel
incit cele doua capete de sfoara se gasesc acum intre limba cioc. Discul se mai de-
parte in. urmatorul moment, fueaza in a doua canelura sfoara introdusa mai lnainte in
ac (fig. 3e). In acest moment, rotatia innodatorului trebuie sa fie terminata. Ciocul s-a inchis
cutitul, datorita unei oscila!ii a p1rghiei sale, taie sfoara lntre innodator disc. Datorita
continuiirii de oscilatie a pirghiei, bucla formatii de sfoara este impinsa de pe lnno-
dator de o rac1etii (fig. 3/), cu care ocazie cele doua capete scurte, libere, sint trase prin buclii.
lntre timp acul s-a coborit atit de mult, tndt a eliberat camera .de presare pentru urmiitoarea
cursa a pistonului.
188
r b o n ~ CfJlit
- , nud:ttoruJui
""" .. , .......
Fig. 21i. Innod.itor
dt l,1il d t '){tJ.:Lr.l
2 Clema de sioara Fig. c.
Jlparate l(oentgen
Tn sensu] larg al aparatele Roentgen sint toate aparatele cu care se fac cerce"
tari in medicina in vedere.a stabilirii diagnosticului sau curative cu radiatii, precum
aparatele cu care se executa in tehnicii incercari de materiale. In functle de scopul urmarit,
s1nt utilizate aparate tuburi de constructii speciale. in roentgenterapie diferitele tipuri de
aparate tuburi unnaresc in primul rind exp.merea organullli bolnav unui flux intens de
radiatii, menajind insa, c1t de mult posibil, tesuturile vecine.
Radiatia X (sau Roentgen) este de natura ondulatorie electromagneticii, cu lungime de
unda mica, putind sa strabata corpurile solide. Aceste radiatii iau atunci cind illtr-un
spatiu vidat electronii liberi sint accelerat.i puternic apoi frlnap brusc; fenomenul are Joe
in tuburile Roentgen. ln scopul obtinerii de electroni Iibert, fl.lamentul de wolfram al catodullli
este incalzit la cca. 2 oooc pina Ia incandescenta, de un drop electric. Accelerarea lor se reali-
zeaza prin aplicarea unei tensiuni inalte decca. 10 000 (pina Ia peste 100 OOO)V intre anod
catod. Electronii sint apoi frinati prin lor de anod, pe care formeaza un spot lumi-
nos. ln prezent la majoritatea tuburilor se utilizeaza un anod rotitor. in forma de disc (fig. 3).
ln acest fel, in fiecare moment spotulluminos cade pe o alta regiune a anodului.
Tubul Roentgen propriu-zis (un balon de sticla prevazut cu un anod un catod) este
inconjurat cu un metalic de protectJe. Racirea tubului se face cu ajutorul uleiullli
continut intr-o baie de racire. Curentul de malta tensiune necesar alimentarii tubullli Roentgen
este obtinut prin intermediul unui transformator de malta tensiune, care transforma tensiunea
curen,tului alternativ de Ja retea in tensiunea necesara pentru stabilirea diagnosticului. ln
scopul evitiirii preluarii de curent de la re!ea, in circwt s!nt intercalate !naintea
tuburilor Roentgen tuburi redresoare. Se constrlliesc aparate cu patru sau tuburi redre.-
soare (fig. 4), ultimele avind o putere mai mare. ln instalatiile moderne se folosesc redresoare
cu strat de baraj.
Pe apar eel mai bine conturat oasele sau organele in care se pot introduce
substante de contrast. Pentru radiografia oaselor se utilizeaza o masa de tip Bucky, 1a care
tuburile Roentgen cu diafragma 1n adincime viziera de lumina slnt fixate pe un stativ,
peste o masa cu diafragma pentru limitarea cimpului de iradiere. Pentru r adiografiile stoma-
culm intestinului. ca cele ale inimii plamlnilor, se utilizeaza aparatul de radioscopie
(fig. 1). Pentru radiografia unor partJ mai nrici ale corpului (miinile, degetele) se utilizeazii
ifera Roentgen. in care tubul Roentgen transformatorul sint asamblate in bloc.
De la pupitrul de comanda se pot actiona. dupa necesitap, fie masa Bucky,, fie aparatul de
radioscopie.
Pentru roentgenterapie, in special pentru tratarea tumorilor canceroase, sint utilizate
tensiuni mult mai lnalte dectt pentru stabilirea unui diagnostic. In acest scop pacientul este
intins pe o masa sau este pe un scaUJ;I tn fata tubului de terapie. Acesta iradiaza fie f'ara
sa fie deplasat. fie deplasat 1ntr-un anurnit fel, astfel incit radiatiile Roentgen sa fie 1ndreptate.
asupra focarului bolnav, sa treacl prin regiuni diferite ale pielii sau ale celorlate tesuturi,
datorita rotat.lei lor continue.
C'md se executa o tomografie, se ca Iocurile boln.ave sa poata fi studiate /
precis pe o radiografie luatii la anumita adincime in interiorul regiunii cercetate. Cu ajutorul /
tomograflilor (executate dupa diferite metode) se pot localiza stabili exact, de exemplu,
cavernele de natura tuberculoasa ale plamlnilor. Astfel, Ia fotografia din figura 2, radio-
grafiile de la diferite adincimi se executa deplaslnd pe un arc de cere in directii opuse tubul
filmul, cuplate 1ntre ele, obtinindu-se ill acest fel o radiografie in care se poate observa
foarte clar numai tesutul de la adincimea dorita.
190
Fig. I. IJatalatie roentgen complexa (vedere partia!-1)
pentru stabilirea diagnosltculu!, prevazulli
cu uo spatiu penlru electroterapie
reran de radiO!!-IVPie
wr4 'audur- '- u p'umb
f
\
\
\
Fig. 2. Tomogralle
J. 3 CT3$f'ul tuburifo_r-
l;-11 JU = fitmuJui
Fig. 3. Reprezcnlare sc:hcmallc4 a cap3Julul unui
tub roentgen cu bale de raclre a
anodulu.l rolltor
betatron pen1 ru tcraph\ cu rdio\li
rneontgt>n fo.ar1e durt \i rl::a,H
eJecll'oni rapiti
Fig. 4. Schema electrlcll a unui apara1
cu 6 tuburl redresoare
Electrocardiograma
Mu:?chii .inimii, ca oricare dintre- corpului, nu pot efectua dedt o singura
scurtarea fibrelor lor prin contractie. provoaca unor curen{i
electrici, a caror marime se modifica 1n timp. Trecind prin diferitele ale corpulu!,
ajung l.a suprafata, unde, prin intermediul unor electrozi de captare, pot .fi inregis-
trati de un aparat, denumit eiectrocardiograf. Curba ob!inuta prin inregistrare se
electrocardiogramd. Metoda initiala, elaborata in 1903 de fiziologul olandez. Willem Eint-
hoven, folosea pentru lnregistrare un galvanometru cu coarda (fig. 1). Un fir de cuart argintat,
plasat 1ntrcun drop magnetic, impulsuri electrice de la curentii de ac!iune
de electrozii de pe suprafata corpului. Firul este deviat ill de sensul de intensitatea
curentului. frru:Jui este proiectata cu ajutorul unu.i dispoz.itiv optic pe o banda de
hlrtie acoperita cu un strat de emulsie fotosensibila care se derulca?Ji cu o viteza constanta.
Ctnd prin aparat nu trece curent, pe banda apare o linie dreapta. cardiac
provoaca o diferen!a de poten1ial, partea imobila avind un potential electric pozitiv, iar
partea mobila unul negativ. Curentfi de acponare rezultali provoacli fuului de cuart.
pe banda inregistrindu-se o curba tipica, a carei forma este determinata de' pozitia inim.ii
(de axa electrica a inimii) de circuitul electric d.in-b;1teriorul acesteia. Modifidirile acestor
doi factori, provocate de anumite boli, pot fi recunoscute,dupa diferitele abateri de Ia forma
idea]a ale curbei inregistrate. ____ .. --
in practica medicala nu se mru galvanometrul cu coarda. in prezent se utili-
zeaza electrocardiograful cu amplificazor echipat cu tuburi sau tranzistoare (fig. 2). Curentii
de acpune (E
1
E
2
), produ$i de corpul omenesc intra in amplificator, uncle sint amplificati
de mai multe mii de ori la un galvanometru cu oglinda. 0 razli de lumina este re-
flectata de un sistem de oglinzi, care o deviaza proportional cu marimea curenplor de acpune.
Ea inregistreaza pe un film fotosensibil o diagrama a varialiiJor marimii acestora.
Locul de culegere a curen}ilor de actiune pe corpul omenesc sint punctele .standard
propuse de Einthoven (fig. 3): priza 1, bratul bratul drept; priza 2, piciorul sting
bratul drept; priza 3, piciorul sting bralul sting. in prezent, la acestea se adaugli alte
prize de la membre $i piept. 1ectrocardiograma normala are forma reprezentata in figura 4,
portiunea de curba cuprinsa intre P Q corespunde contractiei auriculelor, iar cea cuprinsa
1ntre Q !?i T contraqiei ventriculelor_
192
liJDI
Fig. I. Schema unul galvanometru cu or
surs(l de lumina
amplificator tu tuhuri
Fig. 2. Electrocardlograf cu ampllHcator
l
Fig. 3. Prize de curenl $landard (dup3. Elnlhovenj
Fig. 4. Eleclrocardiogram.l normalll.
Radioactivitate
Prin radi'oactivitate se intelege totalitatea fenomenelor prezentate de unele elemente
chimice in timpuJ dezintegTWi lor radioactive, insotiti1 de transmutaJ.ia lor (transformarea
nucleului unui element in nucleuJ altuia). Dezintegrarea este insotiti1 de emisia unor radia{ii,
care, sub influenta unui cimp magnetic, pot fi separate in trei
(fig. 1).
Radiatiaoe (sau emisia de particuJeo::.) este constituitA din nuclee ale gazului nobil heliu incAr-
cate cu doua sarcin.i pozitive, iar radiatia este formatA din electroni incarcap cu cite o sar-.
cina negativa; ambele radiafii sint deviate de un cimp magnetic ln sensuri opuse. 1n schimb
radialia r este de natura electromagnetica, are o Jungime de unda extrem de mica ( "'V J0-
12
em)
tre<;e nedeviati1 prin cimpuJ magnetic. Datoriti1 energiei lor mari, cele trei radiatii sint
capabile sA impresioneze o placa fotografica sau sA produca ionizarea unui gaz: din aceste
motive, ele pot fi detectate cu ajutoruJ unor metode electrice sau fotografice. Determinindu-se
energia particuleloroe in funcpe de o distanJA anumita a lor fatA de nucleul atomului, se consta.ta
ca in interioruJ nucleului acestea se afla intr-<> stare de energie minima, intr-un echilibru
stabil.
Potrivit conceptiei lui G. Gamow, ne putem inchipui moduJ in care se produce dezin-
tegrarea radioactiva reprezentind schematic un nucleu de atom, ca in figura 2, sub forma
unci gropi de potenpal, .in care se gasesc elementele constit\ltive ale nucleului printre care
particuleleoc: . In mod normal, cind energia lor barierele marginilor gropii, parti-
culele pot parasi domeniul acesteia. DatoritA faptului ca particvleleoe insA unele
proprietati ondulatorii. ele (in numAr limitat) sA strabati1 perej:ii barierelor (prin
efect tunel). Particulele astfel emise constituie radiapa<X-. ln mod asem!nator se explica
care provin tot din nuclee, In timp ce radiatiar se modificarilor starii
de energie legate de primele doua feluri de radiatii provenite din interiorul nucleelor. In figura 3
este reprez.entat schematic un instrument folosit Ia detectia radiapei oc.. denumit contorul
Geiger-Maffer. Detectia se realizeaza printr-o metodA electrica bazata pe ioniz.arile pe care
radiapile le produc intr-un gaz rarefiat. La trecerea radiatiiJor ionizate prin tubuJ de descAr-
care in care se afla gazul rareftat, la capetele montate in circuituJ exterior apare un
impuls de tensiune. Acest impuls este amplificat introdus apoi intr-un dispozitiv de conto-
rizare. Sensibilitatea lnaltli a contorului se configuratiei geometrice a electrozilor
sai. Anodul (polul pozitiv) este constituit dintr-un frr subtire, iar catoduJ (poluJ negativ),
concentric cu acesta, este de formA cilindrica, avind o suprafata mare. Posibilitatea ca elec-
tronii rezultati In urma procesel01: de ionizare sA fie captati rapid de anod este destuJ de limi-
tata. ln general, eJectronii s1nt proiectati pe UngA anod $i, datorita cimpului electric intens,
cu linii concentrice,din vecinatatea anodului, descriu traiectorii in forma de spiral[,
lnainte de a ajunge la anod numeroase alte procese de ionizare prin
Pe linga radioactivitatea naturali1, din 1934 este cunoscuta o radioactivitate artificialii,
care apare la transmutatia atomica a unor elemente !acute radioactive pe cale artificiala.
In industria atomica modema, astfel de elemente rezultA in timpul functionlirii reactoarelor
nucleare ca radioactive.
Fenomenele radioactive au o duratA limitata in timp. Ca unitate de masura a duratei
lor s-a introdus notiunea de timp de tnjumatdtire, adica intervaluJ de timp in care se dezin-
tegreaza jumatate din atornii radioactivi existen1:i Ia inceputuJ masurarii. Fragmentele radio-
active care iau in urma proceselor de fisiune nucleara la explozia aonelor
nucleare au, in general, timpi de injumatatire de 10-60 de zile. In cazul stronpului-90
cesiului-137. sint de 28, respcctiv 30 de ani.
194
dntp magnetic
Fig. 1. Radloactivilale
energie
a nod
\U- b de desd'ircare
~ batcrie
Pig. 3. Co,ntor de partlcule reprezen.tate schematic
---
.nudeu dQ heHu
---r-
I
e l e(''\:r<ln
inlpub
_ {\_
J \ _
sprE- amplificnlor
De ce no se rastoama bicicleta?
Stabilitatea unei biciclete se bazeaza in primul rind pe aC{iw1ea for(ei centrifuge, care
actioneaza in centrul de greutate unic al bicicletei a! conducatorului ei pe acfirmea girosco-
pict1 a rofilor. La deplasarea in linie dreapta. pe linga efectul giroscopic a par foqe centrifuge.
lntruc}t traiectoria. a parent to linie dreapta. este de fapl ondulata (fig. I). Deci, Ia mersul drept
lnainte>>, bicicleta descrie to rcalitate consecutiv multe curbe rnici spre dreapta stinga.
centrifuga apare Ia fiecare corp care se m.i$ca pe o traicctorie circulara. Ea este
cu ati't mai mare, cu cit masa corpului viteza s1nt mai mari cu cit raza cercului traiec-
toriei este mai mica. Asupra unei sfere atiroate de un lir. aflata in circulara (fig. 2).
actioneaza fo11a centrifuga. greutatea proprie fona de sus!ioere a firutui. Finll tinde sa
ia pozi1ia in care forta de susrinere este egala de opus rczultantei celorlalte doua
foJ1e. La fel, bicicleta conducatorul acesteia. Ia parcurgerea unei curbe, se 1nclina p'inli cind
rezultanta gr.eutAtii fortei centrifuge tree prin punctul de sprijin (fig. 3). DacA centro! de
greutate coboara., conducatorul se va rasturna daca nu marete imediat viteza $i deci fo11a
centrifuga sau daca nu rnieoreaza ra_?.a curbei, pi'istrind viteza. Bicicleta este sustinuti'i de
ac1iunea giroscopica a rolilor. C'md o roata in este foqata sa parcurga o traiectorie
cjrculara, cotind spre dreapta (fig. 4), asupra ei se exercita un moment giroscopic care, ca
forta centrifugA, cautii s-o indrepte spre stinga. La parcurgerea unei cur be, momentul
pic actioneazA atit pe roata din fa!l4 cit pe cea din spate. asrfel incit conducatorul se poate
inclina mai mult in cur be decit este indicat in figura 3. Atunci cind a pare pericolul de rastur-
nare. conducatorul poate mAri atit centrifuga cit momentul giroscopic prin viraj
spre interior peotru redresare. De fapt roata din fata. mobila pe axa ghldooului. spune
siogurli conducatorului in ce directie trebuie sa coteascli. Daca bicicleta. prin aceasta
roata din fatii. trebuie lnclinat! spre interior. atunci roata din fati\ orienteaza de Ja sine
prin acvunea giroscopica mai mult spre interior (fig. 5). efectuind 0 curba ma.i mica spre
stinga. Prin aceasti'i se maresc a tit forJ.a centrifugli, momentul giroscopic, 'impie-
dictnd astfel cliderea conduclltorului. Efectele descrise sint sustinute prin constructia cores-
punzatoare a bicicletei ghldonului furca rorii din fatii).
La mersul cu miinile libere vitezli suficienta, momentul giroscopic al rotii din fata in
cazul unei lnclinari este destul de mare ca sa aducii ghidonul in corecta pina ce rezul-
tanta greutAtii i fortei centrifuge momentul giroscopic tree prin punctul de sprijin, 'impiedi-
cind astfel rasturnarea conducatorului.
La mersul drept inainte, bicicleta face la inceput o curbi1 lin! spre dreapta se in-
dreapta datorita foqei centrifuge efectului giroscopic, inclinindu-se spre stinga; face apoi
o curba lina spre stinga $i se indreapta din nou datoriti'i centrifuge efectului giroscopic.
inc!inlndu-.;e spre dreapta. astfel inch rezultii traiectoria reprezentata in figura I.
196
-------- ---- ---- ---
Fig. L La mersul .. drepl inalnte, se descriu allemat!v mlcl
CUJ:be spre dreapta spre sltng;o,
lorj! de ousti.oen: a sfo.rii
J axd de
forti ccnl.rifutr.i.
Fig. 2. Fortele care aclionea.U asupra unel
sfere ln 1D4care dr<:ulara
de
__ ,
rt-artNn.c-a ...olu.lu
-- ----
Fortele care acUoneazll asupra
condudtorului Ia electuarea
unel circulare
I
deplo"'aci
roata in
momtntuJ girosc-up1r n rc
bicicJeta in s.\gtllll
r
gi t'a.rf' product
,, chid.arC' .spt1:
Fig. 4
Fig. 5
Motociclete
Din aceastA categorie de vehicule fac parte: motOcicleta scwerul mopedul.
Constructia moduJ de functionare sint in general Ia toate trei tipurile, astfel ca
cele ce urmeaza descrierea acestora se va face considerind tipul uzual, motocicleta.
Motocicleta se compune din unnAtoarele patru parti principale: cadrul, motorul CJ.l
cutia deviteze, organete de transmisie (Jant sau ax cardanic), roti]e rezervoruJ de combustibil
(fig. 1). Cadrul, care ca element purtator pentru tot ansamblul. este o constructie
metalica. executata din tevi de sau profile presate. Par\.ile cadrului sint asamblate cu
ajutorul unor ranforsate sau sudate.
Pentru evitarea provocate de drumului, cadrul este prevazut
cu un sistem de suspensie mecanic sau hidromecanic. La aceste sisteme se asociazA amorti-
zoare mecanice, hidromecanice $i hidraulice.
Dupa modul de realizare a schemei .mecanice, suspensiile pot fi de patru tipuri: para-
lelogram (fig. 2), bascula scurta (fig. 3), bascuta lungA (fig. 5) telescopic (fig. 4 si 5).
Suspensia de tip paralelogram este greoaie incomodli, deoarece transmite $OCurile prin
furcii si ghidon la conduciitor. Este folositA la roata din fatA.
Suspensia de tip basculii scurui este modernii, fund folosita impreunA cu suspensi/1 tele-
scopicii Ia roata din fata. Pirghia scurta (anjcuJata Ja ambele capete) oscileazA scurr, antrenind
in numai masa sistemului roatlL Acest tip de suspensie nu transmite Ia ghidon.
Suspensia de tip basculii lunga este folosita Ia roata din spate. DatoritA pir-
ghie mai lungi, tot articulate, care antreneaza in oscilatie mase mai mari, apare o uzura mai
mare, motiv pentru care acest tip de suspensie este prevllzut cu rulmenti cu role conice, care
permit reglarea dupa un numar de ore de rulare. aceastA suspensie se combinata
cu suspensia telescopicA.
Folosirea combina!iilor acestor patru tipuri de suspensie pentru ambele ro!i
conili!ii optime de circula!ie cu acest tip de vebicul, fiind aproape total absorbite.
Perfectionarea acestor tipuri de suspensie a permis sA se renunte partial la suspensia
(fig. 3), aceasta fUnd inlocuitii cu o perna din cauciuc expandat.
Pentru motocicletei se folosesc motoare cu ardere intema in doi sau 1n patru
timpi. Transmisia puterii Ia roata motoare din spate se rea!izeaza prin cutia de viteze (fig. 6).
prin pinioane cu !ant sau prin axa cardanicii. Transmista cu !ant este similara celei de la
bicicletA. Transmisia cu axa cardanicl este reprezentatA in figura 5, de unde reiese folosirea
rafionala a basculei din spate drept carcasi. motocicletei ale mopedului sint cu spite,
iar ale scuterului sint .de obicei ro!i pline, asemanatoare celor folosite 1a automobil.
Rezervorul de benzina Ia inmagazinarea benzinei fund proiectat astfel incit
sa asigure o autonorie de eel pu{in 300 km de mers.
198
Fig. I. Motodcleta (vedetl.' lateraiJ!)
ax rurdunic
Fig. 2. Suspen$le tip paralelogram Fig. 3. Suspenslc.din !ala f din spate prln bascule $1 amortlzot telescopic
Fig. 4. Bascula lunga cu suspensie penlru roata din lalli Fig. 5. Roata din spale cu elementete de acliol)are, lrinare
~ suspensie
ambreiaj de frit.: liU.t){'
arbtiT(' prim.ur
\'u.lant
pini<mul pedalei de porulrt
Motoare cu aprindere prin scinteie
( cu explozie) I
Motorul cu aprindere prin scinteie, <;a motorul cu aprindere prin comprimare (diesel)
este o termici de fortA cu combustie interna in care energia termica eliberat.a prm
arderea combustibilului este transformata in energie mecanica. Spre deosebire de motorul
diesel, la motorul en aprindere prin scinteie .combustibilul lichid este amestecat inainte de
aprindere cu aernl necesar arderi.i intr:-un carburator sau cu ajutorul unui injector de benzin!;
apoi amestecul inflamabil combustibil-aer este comprimat cu ajutorul pisto.oului in cilindru
aprins (extern) prin scinteia unei bujii. Datorita presiunii gazelor rezultate in urma arderii.
pistonul este deplasat in jos. Mi$Carea de translatie a pistonului prin biela, la care este articu-
Jat. se transmite arborelu.i cotit ce capata astfel o de Pentru ca procesul
din motor sa continue este necesar.ca gazele arse sa fie evacuate din cilindru sa fie intro-
dus un amestec proaspat combustibil-aer care sa poata fl comprimat aprins din nou. Aceste
faze pregil.titoare, impreunli cu arderea propriu-zisa cu destinderea gazelor arse, formeaza
un ciclu de lucru, care in tiimpul funcfionarii motorului se repeta periodic.
Motoarele cu aprindere prin scinteie pot fi motoare in patru timpi sau fn doi tim pi. Pentru
executarea unui ciclu de lucru (schimbarea incarcliturii arderea), motorul in patru timpi
necesita dona rota ale arborelui cotit, respectiv patru curse ale pistonului, iar motorul in
doi timpi numai o rotape, respectiv doua curse ale pistonului.
Motorul in patro timpi:
- primul timp, admisia: supapa de admisie este deschisil pistonul se deplaseaza spre
capatul exterior a! c.ilindmlui (punctul mort exterior). iar in cilindru este aspirat un amestec
proaspat combustibil-aer;
- a! do ilea timp, comprimarea: supapele sint inchisc;, pistonul se deplaseazii. spre capatul
mterior al cilindrului comprima amestecul combustibil -aer Ia .o presiune de cca. 7-8 at:
urmeaza apoi aprinderea prin unei scintei de Ia o bujie;
- al treilea timp, destin.derea gaze/or arse: supapele sint inchise i presiunea gazelor
formate prin ardere deplaseaza pistonul spre capatul exterior. Acest timp este singurul
timp motor (in cursul caruia se produce Jucrul mecanic) din ciclul de lucru ;
- al patrulea timp, evacuarea: supapa de evacuare este deschisa pistonul se depla-
seaza spre capatul interior al cilindrului, evacuind gazele arse.
Deci lucrul mecanic se produce numai in timpul al treilea (in cursa de destindere a gaze-
lor arse), restul timpilor ftind consumatori de energie. Energia necesarii pentru realizarea
acestor tim pi este furnizatA de catre un volant. care, fund montat pe arborele cotit, se
odatil cu acesta intretine pistonului in cursu! ciclului de lucru.
Deoarece lucrul mecanic se produce numai intr-o singurn cursa, motorul cu un singur
cilindru are iP. timpul functionarii un grad mare de neunifonnitate, adica in cursul unui ciclu
de lucru arborele cotit este sup us unor mari accelerari $i decelerari de rota!ie_ M otoarele
po!icilindrice (cu mai mulp cilindri) au un mers mai uniform, pentru di prin decalarea cores-
punzlHoare a coturilor arborelui (fig. 3) se poate obtine o decalare in timp a curselor pistoa-
nelor din fiecare cilindru, astfel incit timpii ciclurilor de lucru uu se execute concomiteot,
ci c.onsecutiv sau intercalat dacA este cazul. Dupa modul in care sint cilindrii se deo-
sebesc: motoare cu cilindri in lin.ie (fig. 3), motoare cu ciliudri orizontal (fig. 4). mo-
toare cu cilindri in V (fig. 5) si motoare cu cilindri in stea (fig. 6).
200
esaparnt:nt
dt ' ' \ atual"t.-
;.ulmbi!' "U:'"'-'l motoarr
(de.-.tindtrN& .r.u.clvr ar:><")
Fig. t. Modul de tuncUortare a unul motor m patru Umpl
5 3 6 2
3dl"nol$1.f
... ,-
Fig. 2. Schema de lucru a unui motor
cu cftindrl In Unle
Fig. 4. Motor cu d!Jndr:i
opu.si orizontal
mcram!rlm de
Fig. 3. Secttune pri ntrun motor
cu patru dllndrt In llnle
Fig. 5. Motor cu
dliodri in v
fig. 6. Motor cu. cilindrl tn slea
Motoare cu aprindere prin scinteie
( cu explozie) n
Motorul in doi timpi. Spre deosebire de motoarele in patru timpi, motoarele in doi tim pi
nu sint prevazute cu supape, admisia C<lmbustibilului $i evacuarea gazelor arse racindu-se
prin fante practicate in peretele cilindrului. ln timpul deplasarii sale rectilinii (mers
de du-te-vino), pistonul (prevazut cu un cap profilat special) elibereaza pe rind aceste fante.
1n figura 7 este prezentat modul de func0onare a unui motor in doi timpi baleiat* cu o
suflantli. Se presupune Ia incep.utul primei curse, pistonul se afla Jn pozi!ia cea mai ridi-
cata $i c.a amestecul de combustibil-aer de deasupra este aprins. Sub presiunea gazelor arse,
pistonul se deplaseaza, eliberind mai lntii GU muchla sa superioara fanta de evacuare. Deci
gazele arse din cilindru, care se gasesc sub presiune mare, $i se destind., evacuate prin
aceasta fanta in Deplasindu-se 1n continuare in jos, pistonul elibereaza fanta de
admisie suflanta refuleaza un amestec proaspat de in cilindru, evacuind
restul gazelor arse. La in sus a pistonului (cursa a doua), dupa inchiderea tuturor
fantelor, amestecul combustibil-aer este C<lmprimat $i se poate mcepe unnou ciclu de l ucru.
La motorul Fn doi timpi baleiat cu autoprecompresiune, se carterul motorului
(fig. 8) nu se mai suflanta; rolul ei funciional este realizat prin inchlderea
a carterului, care poate Iuera astfel impreuna cu pistonul ca o pomP.i'L
La deplasarea 1n sus .a pistonului, in carter se creeaza o subpresiune pina ce muchia
iriferioara a pistonului elibereaza f(\llta <le admisie. deschizind calea pentru intrarea in carter
a unui a.m.estec proaspat. de combustibil-aer. La deplasarea in jos a pistonului, amestecu1
combustibil-aer .din carter este comprimat astfel!ncit, dupa ce muchia superioara a
pistonului a eliberat fanta de trecere, respectiv canalul de trecere (legatura dintre carter si
cilindru), arnestecul combustibil-aer poate intra in cilindru.
Folosirea suflantei Ia baleiajul motorului ridica cqsruJ motorului, dar are avantajul
ca elimina canalul.de trecere dintre cilindru $i carter, arborele cotit put1nd fi astfel prevazut
cu o lubrifiere sub presh,1.ne in circuit inchls, tara ca uleiul din carter sa patrunda in spatiul
cilindrului. La rnotorul baleiat de la carter, care este mai ieftin, uleiul se adauga Ia combustibil
patrunde impreuna cu acesta 1n carter sau este adus sub fon:nli de picaturi. prin pompe
mici. de ungere, Ia locurile care necesita lu brifierea. Uleiul din carter este antrenat prin canalul
de trecere in cilindru, de UJlde ajunge 1n prin fanta de evacuare apare in atmosfera
ca un fum de culoare albastnl.
" Prin baleiaj se realizeaza evacuarea foJ1ata a gazelor de ardere din cilindrul motorului.
262
Fig. 7. Motor cu prin scinteie lh doi tl.mpi' baleiat cu s1lfianta
.\ = de ev3cua.rc
Dupi! aprindcre. St'
e!ectue.az3 mecank.
Ia depJasarea in jos
n pistonului
La cliber3rea l.1mtei
de. e\acuare .r\..
gaze1e arose
5int C\GC"U(lte
B - fa.nta de ad.misie
La eHherare-.a fantci
de admisie :&.
su.flanta refu1eua
tn ciJindru un ame;o,tcc
proasp;it
E
L3 deplasarea in $U$
a
i:nchiderea A E..
are loc comprima.rea
amestecului combllStibUae.t
Fig. 8. Moto; cu aprbtdere prin scinteie 1n dol llmpi baleiat de Ia carter
Oupi
w Hertuea:r.a lu<'ntl
inf!'(.' :tnk dtplasarea
in jo ... a pbcunului
l3 eltbtrdrca fantel de
:\ - arc (tk""
L''l.:acuar<-<' gazeJor
Oedt-r,ubtuJ ph: wnu!uj :
l.a df
E,. ht \':,tr-tt r
intrU un prua')p;w
t' tmtbu.-.tibiJ
Llupo\ in<'hid.etea fanldu-r
[ ,j r .
ttr. tt
,umprim:t1 in !';.trltr
Us elibcrare<.l lanlll
de amt.o:,.tcrul
tombu-;tibilacr Crtl'\."
din '>C <JfJQ
-.u)) ptc'lium, in C'ilin'dru
.La in
.a pil. UJnuJui
i nl.hjdc:r-ea fanl('fvr A si L',
arc lo(' ,urnprimnea
unestt'lului
I .imhjdr,n,;
F. Ia depbsar<'a in
"t formc<.1d u "ubpre,iuue
ntrH.'r ;I phtmu(ui
Motoare cu aprindere prin compresie
(diesel)
Procesele de ardere din motoarele cu aprindere prin sclnteie, respectiv din motoarele
diesel, se deqsebesc in principiu prin mai muJte.aspecte. Astfel, spre deosebire de motorul cu
aprindere prin scinteie, [a care aroestecul combustibll-aer este aspirat in cilindru, comprimat
(raportul de comprimare fli.nd cuprins intre 4:1 lO:l) apoi aprins printr-o scinteie, Ia
motorul die.sel este aspirat numai aer curat in cilindru, unde se comprima mult mai mult
decit la motorul cu aprindere prin scinteie (raportul de comprimare fti.nd cuprins intre 14:1
25:1). Cind temperatura aerului atinge prin comprimaf!! valori cuprinse ln.tre 700 900 C
se injecteaza in cilindru o anumitA cantitate de combustibil (motorina). Din cauza tem-
peraturi.i lnalte, combustibilul se aprinde singur. Piciiturile de combustibil se amesteca fm cu
aerul din spatiul de ardere, se ln.di1zesc se evapora; astfel aprinderea nu are loc imediat dupa
intrarea particulelor de carburant in spatiul de ardere, ci dupa aproximativ 1{1 000 s. Timpul
consumat intre moment ul injectiei aprindere se de aprindere. Pentru
asigurarea unei pulverizari cit mai fme mai uniforme a combustibilului injectat in cilindru,
injectorul este prevazut la partea inferioan'i cu un pulverizer. Picat urile _injec.tate au insa
dimensiuni diferite ca atare, sint distribuite neuniform in jetul de combustibil. Se aprind
lntii piditurile mai mici, repartizate mai mult in zona marginala a jetujuj in..jectat (fig. 1),
apoi picaturilemai mari, distribuite in i.nteriorul jetului. Injectarea combustipiluluj continua
$i dupa formarea primei flacari (arderea principala). Daca o parte din combustibil arde in-
eomplet In prima faza a arderii, sau daca 1ntirzierea la aprindere este prea mare, arderea se
produce violent sub forma de explozie (fenomenul de detonatie) $i motorul bate. La motorul
cu -aprindere_prin scinteie, amestecul combustibil-aer se aprinde ma.i int!i Lfnga bujie (fig. 2).
Caldura eliberata de particulele care ard lingii bujie provoaca aprinderea particulelor vecine;
astfel se propaga in spatiul de ardere, pomind de la bujie, un front de flaciira, care, cu timpul,
cuprinde tot spatiul de ardere. Prin radia?.a caldurii $i ridicarea presiunii., ca prin centrii
fierbin!i de ardere din de ardere, in amestecul nears de combustibil-aer, neatins inca
de frontul de flacara, se poate produce in anumite con.dipj o nona aprindere $i o noua direclie
de.propagare a frontuhri de fladira, care pot conduce lao ardere instantanee a amestecului.
ln acest caz apare detonatia, care genereaza o unda de putemjcii, provocind zgm;note
metalice in cilindrul motorului (batiii, detona\ie).
Motoarele diesel, ca motoarele cu aprindere prin scinteie, pot fi in in doi timpi.
Deosebirile constructive ale motoarelor diesel constau in special in modul in care se rea-
lizeaza amestecuJ dintre combustibil aer felul in care se aprinde acesta. Avlnd in vedere
aceste considerente, motoarele diesel se pot clasifica in:
- motoare diesel ca injecpe directa (fig. 3). in cazul dhora combustibilul este injectat
direct in cilindru sau intr-un spatiu sferic de ardere. prevazut la capatul pistonului. Injectorul
este astfel construi4 fnclt sa aprinda. cu razele sale. pe cit posibil, tot ae.rul din spa1iul de ardere
pentru a asigu:ra arderea completa a combustibilului;
- motoare diesel co camera de turbulenta (fig. 4), la care aerul este impins de catre
piston, lntr-o camera. de forma sferica situata in culasa capatind o circu-
lara (ell vitezi.\ mare). ceea ce permite amestecarea cu combustibilul:
- motoare diesel cu camera de preardere (fig. 5 6), la care in camera de preardere,
situata 1ot in culasa motorului Jegata cu spatiul din cilindru printr-un mic orificiu. are loc
o amestec.are a combustibilului cu. aerul o ardere a amestecului. In urma prearderii,
presiunea amestecului combustibil-aer acesta, ars incomplet trece cu viteza mare
din camera de preardere J:n cilindru. unde arderea va ti completa.
204
interlurul j.:tului
; (pic6turi marl)
Fig. 1. P'rocesul de ardece Ia motorul diesel
sup.apc
anleStec
<vmbusllbU
Fig. 2. Procesur de ardere Ia motorul
cu aprindere prl.n sclnteic
Fig. 4. Motor diesel cu camera de turbulen!a
Fig. 3. Motor diesel cu lnjec!ie directi
Fig. S. Camera de preardere a unai molor diesel
Fig. 6. Motor diesel cu camera de preardere
Motoare en piston rotativ (Wankel)
Motorul cu piston rotativ este un motor cu ardere care lucreaza in patru timp1.
ca un motor cu aprindere prin sclnteie. Spre deosebire insa de motorul cu aprindere prin
scinteie in cazul caruia de rotatie a arborelui cotit se ob\ine prin.transfor
marea de du-te-vino (oscilantli} a pistonului cu ajutorul bielci (fig. 1). la motorul cu
piston rotativ de se obtine direct cu ajutorul unui pistOn rotativ. AceaSta
inseamna ca nu mai trebuie accelerate, respectiv decelerate masele care fac o de
du-te-vino. ln acest caz. prin eliminarea foJ1elor masice respective se pot obtine tura!ii mai
mali. Pistonul rotativ desch.ide sau, respectiv, inch.ide cu much.iile sale fante simple
practicate in peretii cilindrului, comandind schimbarea gazelor singur, tara supape (pistonul
are formA triungh.iulara, cu laturile convexe). Pentru realizarea unci cit mai bune,
muchiile pistonului sl'nt prevazute cu rigle de care ating tncontinuu in cursul
rotatiei peretii carcasei; intre piston carcasa se realizeaza astfel trei spatii inch.ise care,
in decursul unei a pistonului, se maresc se
Variatia volumului acestor spatii permite, ca in cazul motorului cu aprindere prin
scinteie in patru timpi sa se rea1izeze un ciclu de lucru complet in timpul unei rota!ii:
aspiratia amestecului combustibil-aer, comprimarea aprinderea sa prin unei
scintei de Ia o bujie, destinderea gazelor arse aflate Ia presiune ridicatii (deci efectuarea de
lucru mecanic) evacuarea gazelor arse (fig. 2). ln cele trei spa{i.i de ardere au Joe deci ace
procese, in.sa deca1ate cu cite 120 de grade. Lao invirtire a pistonului se obtffi deci trei
aprinderi. In fiecare dintre cele trei spatii se realizem separat cite un ciclu de lucru. care
decurge ca la motorul cu ardere interoli cu trei cilindri Pentru a intelege mai bine
modulln care decurg procesele in motor se va urmari in continuare un ciclu de lucru reali-
zat in camera dintre much.iile A C. Cei patru timpi ai ciclulul vor fi:
- primul timp: pistonul rotativ elibereazii canalul de adlllisie permite intrarea unui
amestec gazos combustibil-aer;
- aJ doilea Limp: amestecul este comprimat;
- al treilea timp (timpu/ motor): amestecul comprimat este aprins de Ia o bujie, arde
acponeaza pistonul;
- aJ patrulea timp: gazele arse sint evacuate prin canalul de evacuare.
In celelalte doua camere are loc proces, dar deca1at cu 120".
Din figura 2 reiese ci motorul Wankel are numai dow pl1!1i mobile: pistonul axul
motor. Pistonul este prevazut in centru cu o dantura interioax:a un !agar palier pentru
excentricul axului motorului. Dantura interioara ruleaza pe o roatli dintata, concentricl cu
axul motorului, dar montatii. fix pe carcasli. Raportul num!rului dintiJ.or acestor douli rot:i
este 3:2.
0 problema dificil de rezolvat in constructia motorului. Wankel consta in asigurarea
carnerelor intre ele deoarece, in cazul in care continuturile acestor
camere ar comunica, functionarea motorului ar fi problematica. Aceastli problema a fost
rezolvatli en ajutorul riglelor de
206
fig. 1. Comparatie tnlte modul
de iunctlonare a motorulul
en piston In doi tlmpl ~ ~
Dlotorul cu piston rotatlv
[
.\
c
(.
Fig. 2. Desiasurarea dclulul de lucru
la molorul cu piston rotaliv
Fig. 3. Sec\iune prlntr-un motor
cu p ~ t o n rotallv
Fig. 4. Piston rotallv
.,
B '
~
a
Fig . .5. Etan$are pe muchle
Locomotive cu abur
Locomotivele cu abur sint aqionate de cu abur cu piston, care constau dintr-un
cilindru in care se gi!.se!jte abur sub presiune mare care prin destindere pune in
un piston. pistonului se transmite rotilor locomotivei. Mecanismele de comanda
de ac{ionare ale unei locomotive cu a bur slnt prezentate in figura I. P(in canalul de admisie.
aburul, produs intr-un cazan de abur (cu tevi de foe sau cu tub de flacara), intra in sertarul
de distributie este distribuit in cilindru, in. partea din fa{cl sau din spate a pistonului, unde
se destinde deplaseaza pistonul spre inapoi, respectiv inainte. In cazullocomotivei reprezen-
tate in figura 1. aburul este admis din partea stiuga a pistonului pe care il deplaseaza spre
dreapta. Dupa ce se destinde in cilindru, aburul este evacuat in atmosfera prin sertar, canalul
circular canalul de evacuare. Plstonul este cuplat fix cu capul de cruce prin tija pistonului.
Ghidat intr-o glisiera, capul de cruce executa. o mi$care de du-te-vino odatli cu pistonul. De
capul de cruce este, flxat:.a printr-o articul arie biela motoare, care Ia cealaltli exrrem1tate este
ftxata de butucul ro'!ii motoare. in fclul acesta, de du-te-vino a pistonului este trans-
formata intr-o ID4care de rotatie. Ro1He motoare sillt legate lntre ele prin biele de cuplare.
Locomotiva reprezentata in figura 1 se deplaseaza inapoi. rotile ei in sensu! invers
acelor de ceasornic. Daca lrebuie inversat sensul de deplasare. sertarul de distributie trebuie sa
trimitii aburul in partea dreapta a pistonului. Sc_himbarea pozitiei sertarului de distribu\ie se
de Ja pupitrul de comanda allocomotivei prin rotirea unei rop de mtna. Prin aceastii
se injurul punctului fix, tragind in spre stinga sertarul de distribu!ie
(fig. 2). In timpul mersului. aburul esre distribuit succesiv clnd pe o fatfl. cind pe cealaltii a
pistonului cu dublu efect). in ace] scop scrtarul descrie o si.ncron.a de du-te-
vino; acest Jucru il asigura o biela de dirijare. Cu ajutorul al barei de co-
manda a culisei se culisa 1n jurul punctului fix. C'md bara de comanda a sertarului se
afla deasupra punctului. flx, sertarul se deplaseazli spre stinga, iar clnd bara de comanda I\
sertarului se afla dedesubtul punctului fi.X, sertarul se deplaseazA spre dreapta. Prin tija pisto-
nului. capul de cruce biela principaHi, forta rezultata prio destinderea aburului cilindru
antreneazi'i rotile; intrucit intre roti existii o frecare, se produce o forta de trac\iune
care determina locomotivei.
Foqa periferica transmisa rotilor de catre cu abur nu trebuie sa fie mai mare
decit forta de frecare Ia periferia rotii. deoarece ill acest caz rotile ar patina (aluneca) pe Joe .
.208
bieJil mowar.- / bara dt Mliculatico a
btclJ de -.-uplare .HrU:ruluJ tij3 pi..,.tmnalUi
~ a n a l rirutlar
Fig. 1. MecanJsmele de comandil ,1 de aclionare ale unt:l locomotlve cu abur
Sertar )-tinb. - me-rs ir\aintc
.&rt.ar- drc-p1a - meT'S i no.po.i
Fig. 2. Mecanlsmul de comandli a sertarulw (coma.ndli. .Hcuslnger)
Fig. 3. Secf!une prlntr-o locomotld cu abur
Locomotive electrice
ln tractiunea feroviara, locomo.tivele electrice s-au impus fatA de locomotivele cu abur,
datorita faptului ca energia necesara nu se produce in locomotiva, ci in centrale electrice,
putind fi transportata la distante mari. In plus, la pornire cuplul electric are valoarea
cea mai mare se pe masurA ce viteza, comportare favorabilll Ia tracpunea
feroviara, unde este necesari o foqll mare la pornire pentru a pune trenul in pentru
mentffierea sa in este nevoie de o fortll mult mai mica.
Energia electrica alimenteaza motoarele electrice de tractiune, care antreneaza osiile
individual (fig. I), sau in colectiv, cu ajutorul unui motor electric puternic al unei biele
(fig. 2). La antrenarea individuald, fiecare roatA sau osie motoare este actionata de un motor
electric de putere mica de turatie mare. Turatia este redusa cu ajutoru1 unui angrenaj re-
ductor. La antrenarea colectivli, un motor electric de tractiune de putere mare care poate fi
construit pentru turatie mica actioneaza, prin intermediul unei biele motoare a mai
multor biele de cuplare, osiile motoare.
1n figura 3 este reprezentata schema unei locomotive electrice cu antrenare individuala
a rotilor. Curentul electric folosit (curent de 15 000 V, cu frecvenFi de 16
2
/
3
Hz),
este preluat de la fuul de cale aerian prin troleu frind transformat apoi de la 15 000 V la ten-
siunea de lucru de 300-700 V cu ajutorul unui transformator. Variatia vitezei se realizeaza
prin variatia tensiunii de alimentare prin comutarea treptelor transformatorului. Astfel se
evita pierderea de energie prin folosirea de rezisteote.
Cele mai puternice locomotive electrice dezvolta puteri de peste 5 000 CP. Greutatea
mare a transformatoarelor montate in astfel de locomotive asigura aderentA mare intre
rotile locomotivei
<? varianta locomotivei electrice este Locomotiva diesel-electricli. In acest caz, curentul
electnc este furruzat de un generator propriu antrenat de un motor diesel, combinind astfel
avantajele alimentruii descentralizate cu cele ale tractiunii electrice.
Locomotivele diesel-electrice sint folosite astazi pe linii electrificate numai partial.
210
Fig. I. AntTenare lndlvlduall
Fig. 2. Antrenare colectiva cu ajutorul unui motor eleclrlc aJ un<el blele
1---- tr.-ni(Onnlfti lf"n)tUn('a aerian
cundllt'tDT eltdcic.
Fig. 3. SchPma unel locomothe elect nee cu indlvtduall
Locomotive diesel
Locomotivele '.1iesel-e!ectrice sint de pus in func,iune, sint rentabile dau un ran-
damenl :.upcno1 Jocomolivelor cu abur, care necesit.a un timp 1ndelungat pentru incaJ.zire
un spatiu mare de depozitare a combustibilului. 1n timp, locomotivele diesel nu
oecesita conductori electrici scumpi pentru transportul energiei aparatajul electric aJ loco-
motivelor electrice.
fn funcpe de fe1ul transmisiei energiei de Ia motorul diesel la rotile Jocomotivei, locomo-
ti>'el<> diesel pot {i cu transmisie mecanicil, hidraulicii ( diesel-hidraulice) , electridi (diesel-
elecuice) sau pneumaticii.
in figum alaturata este pn:zentata unei locomotive diesel-hidraulice V 320,
aflata ill dotarea ciiilor ferate ale Republicii Federale a Germaniei. Aceastii locomotiva are
doua unitati de actionare independente, care lucreaza pe cite un boghiu. Pentru actionare
&: folosesc doua rootoare diesel cu 16 ci!indri in patru timpi, fiecare cu o putere de 2 000 CP,
supraalimentate, o suflantii radia!a comprimind aerul necesar arderii ill cilindrii motorului.
Suflaota radiala este de o mica turbina cu gaz, care energia gazelor de
evacuarc din motorul diesel. fn felul acesta, puterea dezvoltata de motorul diesel supra-
alimentat este mai mare dedt a motor nesupraalimentat.
Euergia motorului diesel V 320 este transmisa printr-un cuplaj un arbore cardanic
la un mecanism hidraulic apoi prin intermediul unui alt arbore cardanic, Ia boghiu. Meca-
nismele hidraulice asigur;i doua domenu de viteze (viteza viteza mica). Apa de racire
pentru schimbatorul de ciildura a1 uleiului de ungere aJ uleiului mecanismelor hidraulice
i pentru racitorul aerului de supraalimentare se obline lntr-<l instalatie de racire cu aer fortat.
Cadrul cutia locomo<ivei V 320 s!nt din otel sudat de construqie Cutia locomo-
tivei, in forma de casetii, este impartita prin pereti intermediari ill: o incapere pentru motoa-
rele diesel cazanul de abur dowl indiperi pentru mecanismele cabinele de comanda
la fiecare capat.
Locomotiva are frlnli cu discuri, cite o pereche pentru fiecare roatii, suplimentar o
frina magnet idi '.le ;;inii, care asigura un spatiu mic de frinare Ja viteze mari.
La locomouvele diesel-electrice, un generator electric de curent continuu este antrenat
de motorul diesel. Curcntul electric produs este transmi5 Ia motoarele electrice de tractiune
can actioneazli osiile motoare.
Pentru incalzire. trenuri1e de persoane slnt prevazute cu o instalaiie de cazao cu abur
alimentata cu motorinil. De asemenea, trenurile sint prevazute cu instalatu de iluminat elec-
tric, de comanda de control.
212
1;
1
.,.
:;;
.,
~
I
..;
~
~
~
~
~
.
=
.
g
1
~
'
~
~
E
.
..,
~
-
,
~
1
-:
~
...
j
~
~
~
i
1
<
~
~
=
:E
"
!
'
~
~
~
~
e
E
~
"
~
.
"
s
Tramvaie troleibnze
Tlamvaiul este un vehicul de transport in comun, care se deplaseazli pe cu ajutorul
energiei electrice, preluata de Ia un fir de cale aerian sau de Ia un conductor subteran,
numitul tramvai cu linia conductoare montazii fn canivou (fig. 2). ln .figu.ra 1 este reprezentat
schematic un vagon motor de tramvai; de Ia troleu, care se singur in pozitia opti.ma lao
schimbare a direct:iei (inainte-mapoi), curentul trece prin intermediul unui intreruptor general
de siguranta cu paratrdsi!et, la un controler (regulator de mers), care schimbii dupa necesi-
tate diferitele rezistente necesare pomirii mersului Curent ul electric actioneaza doua
motoare electrit:.t> (de exemplu legate in paralel), care antreueaza prin intermediul unui angre-
naj reductor cele doua osii ale vagonului, iar apoi se scurge prin roti in La frlnare, mo-
toarele electrice pot sii lucreze ca generatoare (cu rezistentele ca sarcina), in paralel cu fr"'ma
cu saboti.
In S.U.A. se mai gasesc izolat tramvaie cu alimentare subterana a curentului (cablecars,
flg. 2). In locul t roleului montat pe vagonului, exista un brat de contact care pli-
trunde, printr-o fantii intre intr-un canivou, unde este montat, izolat electric, cablul
de alimentare.
In figura 2 este reprezentat circuitul electric. La acest tip de alimentare,
macazurilor este mult mai complicata deci't in cazu1 conductorilor aerieni. De asemenea
existii pericolul producerii de scurtcircuite atunci cind in canivou patrunde apa {datoritii
unor ploi puternice sau spargerii unei conducte de apa).
Un alt vebicul de transport in comun, folosit in general pentru distante scurte aqionat
electric, este tro/eihuzul. Acesta este un autobuz alimentat cu energie electrica prin doi con-
ductori cu polaritap diferite (fig. 3). Posibilitatea de a se abate de pe traseul sliu este insli
limitata de lungimea troleului, care este apasat cu arcuri pe fi.rele de alimentare. 1n ceea ce
prive$te eficienta economica, troleibuzele sint concurate in prezent de autobuzele aqionate
de motoare cu ardere intema.
In figura 4 este schitat modul cum lucreaza sistemul automat de schimbare a macazelor
Ia tramvaie: tn firul de cale este intercalata o piesii izolatli (contactul de macaz) legata cu
electromagnetul unui macaz, care poate fi depiac:at electromagnetic. Atunci cind troleul
alunecli peste contactul de macaz cu motorul cuplat, curentul electric trece prin electro-
magnetul macazului. schimbindu-1. Daca tramvaiul trece. 1n virtutea inertiei, cu motorul
nealimentat cu curent de ciitre manipulant peste contactul de macaz, macazul nu va fi deplasat.
Pentru tramvaie se utilizeazli cureot continuu cu tensiunea de 500-1 000 V. Intensitatea
curentului preluat de un motor de tramvai la pornire este de ordinul a 100 A. Pentru a reduce
pierderile de tensiune, locurile de contact din reteaua de sint scurtcircuitate cu etriere
din cupru.
214
Fig. I. Schema unul tram .. al electric
Fig. ;2. Tramvai cu lin Ia In canlvou. Ia care aliment area
cu curent eleclrlc este subteranA
Fig. 3. Trolelbut cu al1mentare prln dol
conductor! aerlenl cu polaritlitl dllertte
Fig. 4. Schema scblmb3rll automate a macuulul
Teleferice
Telefericul (funicularul) este eel mai mijloc de transport In comun In regiunile
de munte (fig. 1). Cabina telefericu1ui se deplaseaza pe un cablu purtator, care este ancorat in
stapa din muntc tensionat de o greutate in stapa din vale. Daca se foloscsc doul cabine.
telefericul este echipat cu doul cabluri purtatoare montate in paraleJ, fiecare cabina depla-
sindu-se cu ajutorul unui cablu purtator. Acest sistem este folosit In majoritatea cazurilor.
1n regiunile mai putin abrupte sint folosite teleferice cu mai mult de dotlA cabine, tn .acest
caz dispuse una dupa cea !alta pe UJ:!. cablu lara fine, care se in circuit inchis. Cablurile
purtatoare sint sprijinite Ia anumite. distao1e pe stilpi. Ace$tia trebuie sa fie suficient de inalti
pentru a evita pericolul lovirii cabinelor de st.Inci. Cabinele (fig. 2 si 3). suspendate de un
carucior mobil (pisidi). siot articulate mobil In lagare. astfel incit sa atime lntotdeauna verti-
cal, indiferent de panta cablului purtlHor. Caruciorul este prevazut cu un numar de role
legate articulat illtre ele, care permit ca t.recerea peste punctele de reazem sa se faca tara
$ocuri (fig. 3). Daca se folosesc doua cabine, carucioarele celor doua cabine sillt legate de
un cablu de tractiune. antrenat m statia din vale de o rola motrice inversat 1n sta\ia din
muntc de mai multe role. Mecanismul de antrenare, care. in afara de rota motrice, mai include
un motor electric $i un angrenaj reductor, eSle sprijinit elastic in lagare; cablul de tractiune
este tensiooat cu ajutorul unei greutlip. 1n mod ascmlinAtor cailor ferate de munte cu trac
prin cablu. cele doua cabine, legate prin cablul de traqiune, pornesc simultan din
din munte din statia din In momentul in care cablul de traqiune este pus in
miscare.
Telefericul este prevli.zut cu un dispozitiv de siguran{A (frina de blocare). actio.nat auto-
mat 1n momentul ruperii cablului de trac{iune (fig. 4), care ftXeaza caruciorul de cablul purtft-
tor. cabina rAminlnd callitorii pot fi coboriti din cabina, mrn perico1, cu ajutorul
unor fringhii. Telefericele construite pentru diferente de altitudine mari slut prevazute in
plus, cu un cablu aux.i liar. Atunci dnd se rupe cablul de traqiune, caruciorul cabinei se fixeaza
singur de cablul auxiliar iar cabina poate fi adusa la statie.
1n cazul tdefericelor cu scaun, scaunele sillt fiXate de cablul purtAtor. care serve$te. in
timp, drept cablu de transport tara fine. Ollatorii se urea sau coboara de pe scaune,
In statii. Schi-lifturile siot construite in mod asemanator cu telefericele cu scaun. numai ci!
in locul scaunelor sint prevazute cu cabluri de tras schlorii, fixate de etrieri.
216
Fig. 2. Cabina unlli telefertc
titbJu purtilwr
Fig ...... Dlspozilivul de stgurant8
al cabinet (trlna de btocare)
ftg. I. Schema unul telefertc
Flg. 3. G1blna teteleticlliulla lre<:erea pe ltogii un stilp
Fig. 4b. Modul de tuncUonare a
dl;;po.ttlvulul de sigura.ntil
Cai ferate de monte
Pentru transportul in comun in regiuni cu diferente de altitudine foarte mari se folosesc
cii ferate de munte, in cazul carora vagoanele se deplaseazA pe trase de un cablu de trac-
tiune sau actionate cu ajutorul unei rop dintate.
Ciiile ferate de munte cu acfionare prin cab/uri sint echipate de obicei cu doua vagoane,
care se deplaseaza unul in sus 1 cellHalt in jos pe o cale simpla. La mijlocul traseplui exista
o portiune de calc dublli pentru evitare. Amindoua vagoanele sint fixate de un cablu de trac-
pune. ghidat intre cu _ajutorul u.nor role antrenat de Ia statia din munte. Pentru antre-
nare este folosit un tambur de cablu, acponat de un motor electric prin intermediul unui
angrenaj reductor. Pentru ca. in cazul unei ruperi a cablului, vagoanele sa nu pomeascli Ia
vale cu viteza mare. este necesar un mecanism automat de frinare. Securitatea vagoanelor
este asiguratli prin montarea Ia mijlocul partii inferioare a vagonului a unci roti dintate care
angreneaza cu o cremaliera, situaUl Ia rnijlocul intervalului dintre Aceastii cremaliere
poate fi asemanatli cu un lanl rigid In ale carui goluri intra dintii ropi. In timpul inaintarii
normale, roata dintatli este antrenatli in direcpa de inaintare. tn cazul cind se rupe cablul de
tractiune, roata dintatli este frlnata automat, deoarece prin intreruperea fort.ei de tractiune
(transmisia prin intermediul cablului de tracpune) este detensionat un sistem de arcuri care
apasli sabopi de frim'i pe un tambur de frinare; acesta face corp comun cu axul rotii dintate.
In flgUra 2 este reprezentata port.iunea de evitare a unei cii ferate de munte cu linie
simplli. Se poate constata cli nu existli un macaz, ca in cazul linillor de tramvai sau de cale
ferata. exterioare sint sudate tara intrerupere. iar rotile exterioare ale celor douli
vagoane, asemlinlitoare cu rolele de cablu, cuprind cu buzele lor bandaj care are
profllul in forma de ciupercli. Rotile interioare sint mai late nu au buze de bandaj. Datoritlt
acestei constructii, fiecare vagon este ghidat intotdeauna pe parte a locului de evitare,
anume spre dreapta in directia de .inaintare.
Ciiile ferate de munte cu aCiionare prin roJi din{ate au vagoanele prevazute cu o
dintatli, antrenata de un motor electric prin intermediul unui angrenaj reductor. lntre
pe care se deplaseazli vagonul se o cremaliera, care angreneaza roata dintatil. Curentul
electric este preluat de la o linie aerianir de o priza de contact.
218
rull ("U bu.n
d bandoj
I
I
ru bun d b2ndaj
rotl cu bu.:(e
de bandi
Fig. 2. o r U u n ~ de evllare a unel
c:lil fera(e d munte
c:u tncUune prln cablu
ro..tl.ll din,ali
(de si&ur3.it\i)
protilul 1ine1
Fig. 1
Fig. 3. Axul de rulare a Ullel c:ll.l ferate de munte
cu tncllune prtn cablu
Vehicule sistem Alweg
Principiul constructiv al vebiculelor sistem Alweg combina principiul const.ructiv al
trenurilor care se deplaseaza pe cu principiul constructiv aJ vehiculelor cu pneuri. La fel
ca in cazul vagoanelor de cale ferata. vagoanele sistem Alweg se deplaseaza pe o cale formata
din grinzi de beton pretensiooat, care servesc in timp ca suport cale de rulare,
Ia fel ca in cazul vehicu1elor cu pneuri, mecanismul de rulare a vagoanelor sistem Alweg
este format din cu anvelope cu aer, suspensie pneumatica frine.
ln figura l este reprezentata o vedere generala a unui tren sistem Alweg
1
format din
trei piirti. Fiecare parte a trenului are doua perechi de roti purtatoare individuate cu an vel ope
cu aer, care se deplaseaza pe muchia superioarii a grinzilor de rulare din beton (fig. 2). Partea
superioara a acestor roti patrunde in interiorul spatiului rezervat calatorilor. Pe suprafetele
laterale ale grinzilor de rulare se deplaseaza roti)e de conducere. care stabilizeaza lateral
vehiculul purtlHoare nu pot sa alunece in jos de pe calea de rulare) il conduc
de-a lungul diii de rulare, urmiirind curbele. Fiecare garnitura de roti nu poate fi dirijata,
insa cele trei paf1i ale trenului poseda o anumita mobilitate una faf{l de ceala!Hi. 1:n afarii. de
rotile purtatoare conduc&toare, vehiculele sis tern Alweg mai sint echipate cu roti auxiliare,
care sustin conduc trenul ill cazul in care se pierde aerul din anvelope. Rotile purtatoare
sint montate intr-o culisa fixata in cadrul $aSiului vehiculului (fig. I} .
lntre cadrul culisa este previizut un sistem de suspensie pneumatica pentru a se
asigura 0 in_aJtime mereu COnstanta a pardoselii vehiculului indiferent de incarcarea ei, ceea ce
este dcosebit de important in special la staliile de oprire. Motoarele de aq.ionare a trenului
(motoare electrice ill majoritatea cazurilor) antreneaza ro!iJe purtatoare. Motoarele sint
montate sub pardoseala vagonului in doua camere dispuse simetric, lateral faf{l de grinzile
de rulare. Turatia marc a motoarelor electrice este red usa cu ajutorul unui angrenaj reductor
(fig. 1). Vehiculele sistem Alweg slnt construite cu coborit lntre rotile purtatoare.
Cutia vagonului construita din elemente foarte
Grinzile din beton .ale caii de rulare sint sprijinite la fiecare 30 m pe reazeme oscilante,
care permit deplasari longitudinale pe fundat}ile.Ior, necesare ill cazul in care grinzile de rulare
modifica lungimea (de exemplu la_ scbimbiiri de temperatura). Schimbarea direct.iei se
realizeaza cu ajutorul unuimacaz curb (cu o Iungime de cca.45 m), constituit dintr--o grinda
elastica executata din duraluminiu. Ond se pun in functiune motoarele de a ma.ca-
zuluL grinda elastica intre ele liniile de cale corespunzatoare. Durata de schimbare
este de cca. 15 s.
220
Fig. I. Sec:vune printr-un lren slstem Alweg
Fig 2. Y!odul de d ispunert & ro\Jlor
9urtat()are si conduca toare
fiog. 3. Vedere dio fa(il a
trenului .sistcm
Alweg
Sciri rulante
Scara ruianta este un mijloc de transport cu functionare continua pentm persoane.
care, 1n comparatie cu un ascensor cu discontinua, 1n perioada
de timp aproximativ de zece ori mai multe persoane. Viteza aP,misibila de transport a scarilor
rulante este de 0,5----0,75 m(s.
Fiecare treapta a unei scari rulante este construita ca un mic vehicul prevazut cu o pe-
reche de roti superioare o pereche de roti inferioare (fig. 1 3). Fiecare pereche de roti se
deplaseaza pe o de rulare separata, perechii de roti superioare flind dispuse mai
spre exterior, falii de perechii inferioare. Atunci cind treapta se deplaseazA in sus,
cele doua se gasesc in plan. Lao mica distan i'nainte de punctul de inversare
de sus dupa punctul de inversare de jos, sint deplasate unele fata de celelalte, astfel
incit perechli inferioare de roti, situata spre interior, sa se situeze mai jos. in acest fel
se formeazii sus jos o treapta lata. Pe partea inferioara (nevizibi!a - cursa de intoarcere)
a scarii, treptele se deplaseaza 1n sens invers (fig. 2). Fiecare treaptii 1n parte este
nxata de doua lantufi tara fme, care angreneazii in partea de sus $i de jos cite 0 pereche de
rof:i RotiJe dintate de sus sint antrenate de un motor electric. Pe arborele motor este
montara de asemenea o roata de blocare, prevazuta cu o dantura cu profil de dinti de ferastrau.
Daca unul dintre 1anturi se mpe, un clichet angreneazii cu dintii rotii de blocare, oprind scara
rulanta. 1n timp, motorul este o.prit in mod automat.
Miinile curente, executate din banda de cauciuc cl.j inseftii din pinzii, sint aqionate
prin intennediul unei roti dintte al unui lant de la arborele motor al scam. La mijlocul
sciirii este montata o roata de tensionare, apasata contra benzii de mma curente care se in-
toarce; aceasta roata determina 0 tensionare continua, astfel incit banda sa nu poata sari
de pe rolele de inversare de de jos. lnainte dupii roata de tensionare, banda deviata
cu 180 pentru ca suprafat ei sa nu fie inasprita. Roata conduciitoare conduce banda exact
pe rola de inversare inferioara.
222
'"" su.periuat'tl
Fig. I. Oeplasarea treptelor
rut;) dt lrwersurc
i l)fNlllitl'l\
4ine ea:troriwm:
""'.,.
\"'.:c.
f'(""loi d in(ll!\ d1 imerSitrt' h)fN1uttrli
Fig. 2. Sectlune prlnlro scar3 rulanta
.... ,, ...<
,.,.:>'y
,. ,#
1nlerhllri'i
Fig. 3. Treaptll
De ce o nava 1
Potrivir pdncipiului lui Arhimcde, orice corp cufundat intr-u.n fluid sufera o pierdere
in greutate egala cu greutatea volumului de i1uid dczlocuit. Un cub masiv de aluminiu cu un
voJum de 1 dm
3
greutatea de 2,7 kgf (fig. la) numai 1,7 kgf dupa cufundarea in
apa (fig. lb). 1n consecinta. cubul din aluminiu a dezlocuit 1 dm
3
de apa a devenit mai
U$Or cu 1 kgf, respectiy cu greutatea volurnului de apa dezlocuit. For\a ascensionala de 1 kgf
actioneaza asupra cubului vertical. de jos in sus, are punctul de a plica tie t11 centrul de greu-
tate al volumului de apa dezlocuit. Daca tm corp cufundat intr-un fluid dezlocuiete un velum
de fluid cu o greutate mai mare ca greutatea sa proprie, atunci el . nu se va cufunda complet
ill fluid decit pmii 1n momemul In care forta ascensionala produsa este egala cu propria sa
greutate .. Un cub din lemn cu un volum de I .dm
3
cca. 0,8 kgf. Introdus in apa,
acest cub se va cufunda p)na cind va dezlocui 0,8 dm
3
. adici 0,8 kgf de apii (fig. 2). Restul
de 0,2 dm
3
lemn nu se afunda, deoarece s-a stabitit un ecbilibru intre propria sa greutate si
fort<\ ascensionalil. In aceastii siluatie se poate afinna ci corpul Porrivit principiului
lui Arhimede, orice corp cufundat intr-un tluid poate sa dezlocuiasca un volum de nuid cu 0
greutatc mai mare decit propria lui greutate, deci poate sa pluteasca in ace! fluid. 0 nava
trebuie sa posede In plus proprietatea de a putea reveni dintr-o pozitie inclinalii. 0 navil se
(se bandeaza) atunci cind se inclina spre lribord sau babord fig. 3a) iese din
asieta sa dreaptii atunci cind se inclina spre prova sau pupa ( este apupata sau aprovata) (fig. 3b ).
Pentru ca o nava sa nu se rastoarne, trebuie sa se acorde o atentie deosebit.A stabilitarii ei
transversale. In figura 4a este reprezenta tii o na vii in pozitia sa normal a. Greutatea na vei este
aplicata ill centrul de greutate S, In timp ce forta ascensionala actioneazii in centrul de greLLtate
al volumului de apa dez!ocuit W (centrul de carena).
In pozifie nonnala, cele dotlli centre de greutate de carena se situea;r;a, in general. pe o
dreaptii vcrticalil.. Cind o nava este inclinatii (fig. 4b c), centruJ de carena W' at volumuJui
de apa dezlocuit se depla:seaza. Forta ascensionala, care act-ioneazii. in acest punct W', in-
cearca sa roteasca nava in jurul centrului sau de greutate S. Punctul de interseqie M allinie.i
de actiune a ascensionale elL ax a de simetrie a nave1 se metacentTu. Dad! meta-
centrul cste situat deasupra centrului de greutate S al navei (fig. 4b), na:va revine la
normala, pozipa de plutire fund st.abila; daci metacemrul esre si tuat sub centrul de greutate
al navei (fig. 4 c), nava se va rasmma.
224
Prindplul .lul Aihlmede
l Flg.tb
1,7 kgf
2.7kgf
=- o,.g dm-"l ll,ii
Fig. 2. Plulirea
Fig. 3a. Nava inclinata transversal
fcanari>illl sau bandatll)
.Fig. 4a Fig. 4b
l ctm::a femn. in greu.toate- dt> 0.8 kai
fig. Jb. Nava !nclinall! longlludinal
lie$ita din asietli dreapta.
aprovata)
Fig. 4c
Navigape cu -vele
Navigatia cu vele consti in deplasarea pe a navelor sau a ambarcatulor echipate
ctr-una sau cu mai multe vele, folosind vintul Velele moderne au o forma triungbiulara (fig. l,
vefa mare), pentru ridicarea sau fJlarea lor utili.zindu-se o-singwi pa.dmA -(fig. 1. foe mare
i toe de drum). Datorita formei lor triunghiulare, velele modeme, Ia suprafete egale, sint
mult mai inalte in oomparatie cu alte tipuri de velc (de exemplu, vela pic in formA de trapez)
i astfel prind mai bine vin:tul (care nu piJm )a niveluJ apei); apoi Diucbia lor de atac
lunga este favorabil! din punct de vedere aerodina.mic. Pozitia velei fa de directia de main-
tare fa {A de directia vintului este reglatA cu ajutoml scot.ei (parima care intinde vela).
In trecut, navigatorii puteau faoe navigatie cu vele numai cu vint din pupa (fig. 2a) sau
cu vint de mare larg. Atunci cind pe directia lor primeau vint de travers (fig. 2c) sau cbiar
vint din p.rova, vint strins (fig. 2c 2d), trebtriau sa atepte scbimbarea vintului. Printr-o
cont-inua imbunatatire a fonnelor corpnlui navei, respectiv a velelor, in prezent orice nava
cu vele este capabi.JA sa navigbeze oblic impotriva vintului i, inaintind in zig-zag
(tacind volte), sa ajung! chiar Ia o Pnta. exact in directia din care bate vintul.
. aerodinamica navigatiei cu vele uu a fost studiata complet, efectele ei smt in mare
masura cunoscute. Datoritl suprafetei sale mari, vela,pe de o parte, acttoneaza prin captarea
vintului produce astfel direct .inaintarea navei, iar pe de alta parte sub presiunea vintului
se .bombeaza (comporttndu-se asemanAtor unei suprafete portante de avion), exercitind
un efect de sugere spre inainte Ia partea exterioara. Ca o a treia fo.qA intervine efectul unui
jet de reacfie, provocat de aerul care curge ca printr-un ajut;lj atunci cind trece intre foe
vela mare. Pentru acest motiv, Ia iahturile rapide $i Ia amba.rcatiile de regate, velatura din
fata (focul, trinca) ajunge mult in spatele catargului. tn figura 3 este reprezentata aqi.unea
vintului .asupra unei nave care navigheaza in vint strins. SAgeata W indica forta constanta
a vintului care preseaza asupra velei, potriyit cu directia cu marimea sa.
Din aceastli for{A, care ac\ioneaza oblic pe vel!, nu este eficienta decit compooenta
perpendicular.l pe vela, care deplaseazt nava in directia S. Deoarece insa nava intimpina.o
rezisten{A foarte mare din partea apei, rezistenta care actioneaza transversal pe chila, obli-
gind nava sa inainteze aproape numai in directia cbilei, din fona S nu ajunge sa acfioneze
ca fortA de inaintare Jectt componenta V, indreptatA in directia longitudinala a navei. Nava
se deplaseaza cu forta V in direct].a punctuhri C. Dac! in pnnctul C virful navei este ad us in
diroolia D se intoarce vela ast.fel incit ei sA impartli din nou, aproximativ in juma-
tate; unghiul format de direclia din care bate vintul i directia de inaintare a navei, atunci
nava se va deplasa spre D. In acest fel, cu ajutorul vintului, nava va naviga in crnce (navigatie
cruciera), !acind volte apropiindu-se'in tot acest timp de locul de unde bate vintul. Vintul
care .acj:ioneaza vela reprezinta vint reJativ (sau vintul aparent). Cu cit o navA inainteaza
mai repede pe timp cu atit mai puternic va fi vintul produs de micarea sa (vintul
ruwei). Vintul relativ rezulta din insumarea geometrica a vintului adevarat cu vintul navei.
C'qrd yiteza de inaintare a navei este mare, vintul relativ bate tot mai strins din fa fA. tn figura 3
acet.a situatie nu a fost Iuata in consideratie, deoarece navigaj:ia cruciera trebuie efectuata
fa{A de directia vintului adevArat. De asemenea, in figura 3 nu s-a tinut seama de
derivt (deplasarea late.rala.), care impune executarea unui num!r mai mare de volte. Deriva
canarisirea (bandarea) pot fi reduse printr-o constructie corespunzitoare a chilei.
Rigid incastrati in corpul navei. chila cu balast din plumb este denumita chila lestata
(fig. 1). in timp ce chi!a rabatabi.JA a iolelor se derivor (fig. 5). BalastuJ de plumb
aJ unei chile testate este astfel ca1culat, incit in orice situatie cuplul. de .rotire format diu greu-
tatea totala a navei forta de impingere sa fie superior cuplului format de rezistenta apei
presiunea vintului (fig. 4a). La iole, derivorul ID.l are balast, incit, pelk"nl a impiedica rastur-
narea iolei, echipajul trebllie sA actioneze ca un balast viu, plasind greutatea corpului cit mai
in afara navei (fig. 4b).
226
RQ. 1. Ve&oturA
tontragTcutateo:.
) d)
YinT J:trU\1
t
t
2. Dlre<;liile lmportanle de
acl.ionare a vintulul
Fig. 3. Actlu.aea vlntulul asupra unei nave cu vele
care na vlgbeaza in vlnt
botiA$1 viu
$00$, din
Flg. 4a. Fortele a r e actloneaza Fig. 4b. Fot1ele care aclioneazl
Fig. S. Derivor .,,..,tabU
asupra c:hUel testate asupra u.ael lole cu derlvor
(
Navigafie maritima I
Navigatia maritU:na este de a conduce o navel pe mare i de a face punctul navei
Ia un moment dat ln naviga!ia maritimA, pozi!ia este stabilitA, in general, ca punctul de
intersectie a doua sau mai multe drepte de pozitie. Aceste drepte de pozitie sint determinate
prin refevarea unor pnncte fixe terestre sau astronomice. Punctele }txe terestre sint situate
in apele din apropierea. coastelor: r.epere geografice deosebite, semnale de navigatie aflate
la suprafata apei (ca geamanduri i balize), semnale luminoase ale farurilor, care pot fi vazute
de la distante mari i care corespund punctelor terestre observate. ln figura 1 este reprezent,at
modul de determinare a pozitiei cu ajutorol a doua repere de pe coasta sau a doua semnale
maritime de navigatie. Cu ajutorul sextantului se mllsoarn unghiuJC(. pentru fiecare din cele
doua puncte fixe A i B, distanta dintre ele fund cunoscutA (din h3.ql}. Tot astfei se masoara
unghiul pe care 11 face unul dintre cele doua puncte de pozit]e cu directia nord, indicata
de compasul vasului. Deoarece longitudinea i latitndinea geograficii, ca $i distanta dintre
punctele fixe (A B), stnt cunoscute, se cunosc acum pentru triunghiurile ABS, respectiv
ABs; o latnra doua unghiuri.. tn acest mod se pot determina lungimea, lin.iile de pozi?,e
i coordonatele geografice ale pozitiei S, respectiv S'. ln largul marii nava trebuie sa recurga
la releveul unor puncte astronomice sau Ia relevmente radiogoniometrice. In cazul cind sint
utilizate reJevmente astronomice (fig. 2), se vi.zeazA, de exemplu, o stea aflata Ia sud se
determ.ina ina! ?.mea astrulni, adica unghiul dintre 1inia de vizibilitate a steJei orizont. Apoi
se in efemeridele anuale astronomice pozitia stelei pe cer. Cu ajutorul cronometrului
de bord cu foarte precjscl se ora exacta. Cu aceste date se determinli
apoi pozifia navei. Releveurile ob?.nute prin goniometre sint inscrise in hAftile marine in
vederea determinari.i drumului urmat. Pe bal\ile marine sint indicate adincimile pinii la
fundul mArii.
Pentru drumul vropus intre douA Jocalita1i A B se alege sau ortodroma. drumul eel
mai scurt pe arcul de cere mare,.sau loxodroma (fig. 3a), al carei specific tl constituie faptul ca
taie meridianele totdeauna sub unghi constant Pentru acest motiv, pe o hartA in proieciJ.a
cartografica cilindrica (proiectia Mercator) loxodromele apar ca linii drepte (fig. 3b). Loxo-
droma este iosa totdeauna mai lunga c-a ortodroma.
Radiogoniometria indica puncte de reper in mod asemanator cu goniometria bazata
pe semnalele !uminoase aJe farurilor, a caror geograticli tipul semnalului emis sint
indicate in i.abele. ln figu.ra 4 este reprez.entat indicatorul unui semnal !uminos rotativ, care
consta din jeturi de lumina periodice lungi scurte.
Pentru pastrarea drumului (rutei), reglarea vitezei de inaintare, manevrele in porturi
ecluze sau in Situatii periculoase, Ia comanda principale se ca miJ10c
auxiliar important telegraful (fig. 5). Acesta este montat in cabinele de comandA ale na-
vei (timonerie) este utilizat, in genere, de comandantul vasului pentru a transmite persona-
lului tehnic din sala in legii.tura cu functionarea acestora. Prin manevrarea
pirghiei de comand.a a telegrafului pentru o anumitli funcponare a este acponata o
transmisie prin cablu (Ja aparatele moderne este transm.is un semnal electric). De Ia sala
n.ilor, semnalul este confirmat>> prin reglarea la primitor a transmi}litorului de semnale de
confirmare pe sectorul de comandA corespunzator. Cind semnalele nu corespund este emis
un semnal de alarma.
228
,\
--
N
I
I
I
---_ _[
I
Fig. 1. Determlnarea pozlliel co ajutorul
semnalelor de navlgalie
s
Fig. Sa
"
Fig. 4. ldentllicare? onuj semnal lwninos rotatlv
---
Fig. 2. Detennlnarea cu ajutorul unei
meridiane
"
/
f\
:r
f--.!><f.--
v
v
r--
v.::
v
ecuatnr
l(1f(
I
I v/
haru tip
r(' mare (urtodrom.A
Mtrf:l:tor-
..
Flg. 3b
D
Fig. S. Telegraf pentru sala llla$inllor
Navigafie maritima II
Un important mijloc auxiliar pentru navigalie, pe cronometru, este busola (mag-
netica sau giroscopica). Nava este comandata direct ct} ajutorul busolei. Drumul este urmat
dupa diviziunile rozei vinturilor. Unul dintre cele mai vechi aparate auxiliare folosite pentru
Juarea relevmente]or astronomice este sextantul, al carui principiu de functionare reiese din
figura 6. Cu ajutorul unei og]inzi argintate pe jumatate (cealaJta fiind transparenta). obser-
vatorul vizeaza direct o stea prin orificiul unei lunete. 0 a doua stea este adusa indirect de
observator in cim.pul sau vizuaJ prin rotirea unei alte oglinzi fixata pe aJidada (pina la reflexia
razei luminoase a celei de-a doua stele pe partea argintata a primei oglinzi), astfel incit in
ochiul observatorului lum.inile celor doua stele se vor suprapune. Acum se poate citi distanta
unghiular.l dintre cele dona stele pe un sector de 60 (care a dat numele de sextant) cu
diviziuni fata. de poZi!ia Juata de brapll rotativ a1 alidadei prin oglinzii.
Viteza navei, factor tot atit de important pentru stabilirea drumului, este masurata cu
lochul. Frecvent utilizat este mecanic (fig. 7). Acesta consta dintr-o mica
elice pe care o trage dupa sine nava prin apa care transrnite rotatille ei, prin intermediul
unui ax flexibil. unui cadran gradat; pe acesta se poate citi direct viteza navei. Lochul modern
masoara viteza navei func{ie de presiunea hidrodinamica a curentului de apA prod us de nava
(fig. 8). Aparatul consta dintr-un tub prevazut cu orificii. Diferenta de presiune masurata
(cum reiese din figura) este propof1ionaHi cu patratul vitezei navei. Aparatul este utilizat $i in
navigatia aeriana, ca $i pentru masurarea vitezei de curgere a fluidelor in hidrodinamica
aerodinamica.
:Pentru deterrninarea adincimii mmlor, care, cu ajutorul haf1ilor marine, constituie un
alt mijloc auxiliar de stabilire a poziliei navei se folosesc sondele sonore. In figura 10 este
reprezentata o sondA sonora, care masoara adlnci.mea prin impulsuri sonore ernise Ia inter-
vale scurte de timp. Pe fundul navei, emitatorul receptorul de sunete sint astfel dispuse,
incit numai sunetul reflectat de fundul mam poate sa parvina la receptor. Emita.torul este
cuplat cu ajutorul unui cont act actionat de arborele aparatului de masurat impulsurile sonore.
La inchiderea contactului se descarca un condensator in emifAtorul electromagnetic de sunete,
provocind emiterea unui impuls son or scurt. Aparatul de nill.surat impulsurile sonore consta
dintr-o lampa cu descarcare in care se in fata unei scale gradate in unitati de tin1p.
Impulsul sonor este declanat atunci cind lumina lampii trece prin pozi!ia de nul. Durata
corespunde propagam sunetului pe distanta nava-fund-nava $i este marcata, respectiv citita
pe scala, d.atorita unei sclipiri a lampii cu neon, care intre timp s--a rotit mai departe. Deoarece
impulsul sonor reflectat este prea mic (nu este suficient pentru a provoca sclipirea lampii
cu neon), in receptor este intercaJat un amplificator.
ln figura 9 este reprezen.tat un emitator electromagnetic de sunete a1 carui mod de f\lnctio-
nare este urmatorul: prin bobina emitatorului circula un curent alternativ; rniezul bobinei,
format din lamele de fier, vibreaza corespunzator cu frecventa curentului aJtemativ, transrni-
tind vibratiile respective unei membrane elastice. ln timp ce Ia sonda sonora se lucreaza in
majoritatea cazurilor cu sunete (frecventa<20 000 Hz}, pentru masurari la adincimi foarte
marl se utilizeazll. sondele ultrasonore. Unele tipuri de emitatoare ale sondelor ultrasonore
bazeaza funclionarea pe efectul magnetostrictiv sau pe eel piezoelectric.
230
met-a.nism de asomie
obse-l'\atorul
Fig. 6. Sextant
dcpresiune
I
Fig. 8. Aparat pentru mburat preslunea
dinamicl llub PrandU)
/
I
I I
I I
I j
I I I
I 1 I
l I I
I I I '
\ \
I
\
\
roembra.a.i
Fig. 9. l:millitor
de sunete
I
' I
....
Fig. 1. loch mecanlc
Fig. 10. Sondll sonorA tip AUas pentru mburat adlndmUe
Ia Jntervale de tlmp scurte (dapa Behm)
Cum zboara avionol?
Pentru ca un avion, care este mai greu decit aerul inconjurator, sa poata zbura, este
nevoie de o forta opusa gravitatiei. Aceasta forta este portanta, produce pe suprafata ari-
pilor avionului si este orientata perpendicular pe directia de zbor. In aer, la fel ca Ia de-
plasarea intr-un lichid, mai apare, ca urmare a formei aparatului si a frecarii. o rezistenta
aerodinamica, care acfionea.zi'i pe directia de inaintare (fig. 1) i care se opune acesteia. Asi-
gurind aripilor portante o forma corespunzatoare (fig. 2), se poate realiza ca rezistenta aces-
tara sa fie foarte mica fata de fo$ portanta astfel forta aerodinamicii rezultata din com-
punerea acestor forte sa fie formata aproape numai din for portantii.
Pe cele. doua fete ale aripilor avionului a par presiuni diferite ca valoare, care depind de
viteza de zbor de inclinarea (incidenta) profilului aripii. Rezultanta acestor presiuoi, numita
forta aerodinamica de sustentatie, este orieotata in sens invers greutatii aparatului i1 suspne
in aer.
Pentru a se produce in jurul aripii circulatia de aer necesarii. pentru crearea fortei por-
tante, profilul aripilor trebuie sii fie proiectat in mod corespuntiitor. in momentul cind avi-
onul se pune in datoritii diferen!elor de viteza i deci de presiune a aerului pe cele
doua ale aripii, se produce desprinderea stratului-limita de aer de la marginea din spa-
te (bordul de fuga) a aripilor, care se fonuind virtej initiaL Pentru
compensarea acestui. virtej, in jurul aripilor portante apare un curent de aer in sens invers,
cu o intensitate turbionara la fel de mare. In fmal se ajunge la o stare de echilibru a curgerii
aerului pe aripa, caracterizata prin forta portantii cea de rezistenta.
Aripile avionului sint profJ.late in forme variate, cu diferite curburi ale suprafetelor
superioare (extrados) inferioare (intrados). Aripile. se rotunjesc in fatA (au bordul de atac
rotunjit) i sint mai as.cupte Ia marginea din spate (bordul de fuga). Modul cum este inclinat
bordul de atac curbura mai mare a extra9osului face ca, datorita caii mai lungi urmate de
aer, la suprafata superioara a aripii viteza sii fie mai mare declt Ia suprafata inferioarii. (fig. 3).
In consecinta, presiunea va fi mai mica la suprafata superioarii (partea de aspirare) a aripii
decit Ia suprafa1a inferioara (partea de presiune) a acesteia. cum rezultii din diagrama
repartitiei presiunilor (fig. 4), pe aripa apare portanla, a cii.rei miirime (ca a rezisten!ei)
se modificli in functie de unghiul de atac.
Se considera cii forta aerodinamicii de poate fi conceputii ca o forta avlnd
punctul de aplicatie in aa-numitul centro de presiune al profilului (fig. 4). Modificarea
pozitiei acestui punct deplnde de forma protl1ului. de unghiul sau de incidenta (atac) de
viteza de zbor (fig. 5). Numai profilele simetrice au centrul de presiune fix. Stabilitatea unui
avian este determinata intr-o masura hotaritoare de deplasarea centrului de presiune. Pe
masura ce unghiul de atac crete, centrul de presiune se deplaseaza spre inainte. Dacii unghiul
de incidenta (atac) al aripti este marit peste valoare criticii la care forta p_ortantii.
ajunge Ia maxjmum (in func{:ie de forma proftlului), atunci avionul pierde stabilitatea.
Concomitent, curentul de aer care contureaza extradosul profllului se desprinde (fig. 6)
formeaza o zona de apa moarta, portiunea respectiva din aripa nemaicontribuind la sus-
tentapa aparatului.
Profilele se a leg astfel inclt la o gama cit mai Iarga de viteze de zbor coeficientul rezistentei
sa fie cit se poate de mic 'in acelai timp, coeficientul foqei portante sa aiba valori cit mai
mari. 1n figura 7 sint reprezentate doua proflle aerodinamice: unul destinat aripii unui avion
de transport (fig. 7a) al doilea destinat aripii unui avion mai rapid (fig. 7b). Daca for(a
portanta data de profJ.lul gros cu mare curbur-.1 destinat avionului de transporteste de doua
ori mai mare ca a prof!.lului subtire, in schimb la viteze egale ale aerului rezistenta profilului
gros devine de doua ori mai mare. Principiile enuntate mai sus sint valabile i pentru alegerea
profilelor palelor de elice. Fnncpunea elicei este sii transforme momentul de rotape al unui
motor in foriJi de propulsie. Aceasta ia prin accelerarea unor mase de aer care tree
prin discul elicei (fig. 8).
232
lutt P')rtanli
(ort3 aerocUnamic"l Tffulta.oti
lortii k prupulsa
ctTeutaiea a.viorwlui
Fig. I. Fortele care acfjoneau asupra avlonului c.laslc 1o zbor
fig. 2. Sectlune prln artpa portantl
Fig. 4. !WparUUa preslunllor pe prolllul
aripil portanle plasata in curentl de aer
-------
Fig. 6. curentulul de aer pe extradosul
prolilulul dnd unghiul de alae este prea mMe
lJlesle valoarea crllical
a)
curbura mare: ("onduce '\'ilC1-ti nerului
, , Nrbur.i.. miri jmpJicl. o \ited ml<'l
Flg. 3. Cl.rculalla aerulul in jurul proHiullli
unel arlpl porta.nte
7,S'
Fig. 5. ModJIIcarea iortelor aerodioamlce
b )
sl a pot.iliei centrului de preslune pe
m!surli ce se schimbl! unghlul de alae
b)
l;'lg. 7. DUerlte pro!Ue:
.,, :wion de transport
b) a \'iun rnai: rapid
fig. 8. Fortele care actlonea>:a pe profll ele aercxlina;nice Ia eilce (a) sl Ia asipa portanta (b)
Viteza supersonici
Viteza sunetului este viteza cu care se propaga o perturbatie elastica intr-un mediu;
ea depinde de proprietAtiJe elastice l?i de densitatea mediului respectiv. In aer, Ia nivelul ma-
rii Ia temperatura de lSC, viteza sunetului este de 340 m/s (I 224 km/h). Viteza de propagare
a sun.etului variaza in functie de temperatura aerului de altitudine (densitatea aerului) .
. Atit timp cit un corpse deplaseaza prin aer cu viteze mici, cu mult inferioare vitezeisunetului,
aei)Jl este deviat, Ia fel ca un corp foarte moale, in toate Partile. La viteze de deplasare care
tree de 700-750 .kmfh incep sa se faca simtite efectele compresibllitlilii mediului, aerul com-
portindu-se Ia fel ca un obstacol care trebuie strapuns. In aceste conclitii, in puncte[e de stra-
pungere, numite unde de discontinuitate, se desprind unde elastice, care se deplaseaza cu
viteza sunetului ramin in urma corpului in caz ca acesta zboal"l cu o viteza supersonicli. La tre-
cerea deJa curgerea cu viteze supersonice la curgerea cu viteze subsonice se produc
tele Wide de ale caror urmari pentru evolutia aeronavelor sint nedorite.
Pentru ca aceste Jenomene sa fie mai de inteles, ele pot fi comparate cu taierea cu
cutitul a unei substante solide (fig. 1 ). Ond se cu cut'itul un sui de hlrtie de ambalaj, se
aude un zgomot ca un Aceste unde sonore sint provocate de cutitului. La fel
se intimpla cind un corp zboarli in aer cu vitezli supersonica. Dupa cum s-a mai spus, fata de
aparatul care U traverseazA cu viteza supersonica, aerul se comporta ca o substanta salida.
Din Virful corpului zburator, de exemplu un proiectil, pornesc unde de al caror unghi de
inclinare fatA de direct)a de zbor este cu atit mai mic (deci undele mai apropiate de corp),
cu cit viteza de zbor este mai inare. Aceste unde se numesc de cap. De asemenea, de Ia
marginea suprafetei inferioare a corpului se desprind alte unde sonore (unde de coada),
deoarece in spatele proiectilului se produce o zona depresionara in care in mod
turbulent aer din zonele laterale, formind o cale turbionara. Acest ansamblu de unde de
evident]azli deosebit de mare a rezistentei aerodinarnice Ia inaintare, care con-
structiv poate fi redusa d.aca proiectilele, rachetele avioanele supersonice sint prevazute
Ia partea frontalli cu un virf (fig. 3), profilat astfel incit undele de sa a para Ia viteze cit
mai mari.
Aripile avioanelor supersonice au profll, forma dimensiuni astfel alese, incit portanta
sa aiM valorile necesare fieclirui regim de zbor, iar rezistent.a aerodinamica sa fie cit mai mica.
Au fost adoptate 1n acest sens profile sublici (simetrice laminare) aripi in forma de sageata
sau de forma literei greceti delta.
Unda de frontala provocata de avioanele supersonice fonneaza un con, care; depla-
slndu-se cu viteza sunetului, ramine in spatele aparatului ca o i.mensa dlra; Ia impactul cu
pamlntul, ea provoaca un ((COV9r de zgomot !at (fig. 4). Presiunile sonore masurate in aceste
zone prezinta valpri cup rinse intre 25 150 kglm
2
in functie de viteza, dimensiunile
altitudinea de zbor ale aparatului. Aceste presiuni sint suficiente pentru a sparge
geamuiiTe ferestrelor. C"ma altitudinea de zbor are vafori ae peste IO 000 m pentru
supersonice curente, valorile presiunilor sonore ramin sub aceste limite. Acest fenomen a
fost denumit detunlitura sonica sau bang sonic. El provoaca nenumarate dificultati,
mai ales in cazul extinderii exploatarii avioanelor supersonice de pasageri, care trebuie sa
survoleze zone intens populate.
Nota Ed.E. tn cazul vitezelor supersonice numArul Mach,egal cu raportul dintre viteza unui corp
intr-un .fluid viteza sunetufui in acel fluid, este supraunitar. (f'lg. 3)..
fig. I.
('ripl .. dc:ha eoticr
Fig. 2.
dl,.. htrbionari
Fig. 3. A vi on de pa.sageri supersonic
,.Concorde cu vitera maxlmi .
coresplli1Utoare numlrulul Mach - 2.2
T.Oni dt: I
dt .fOC cu toluJ
Fig. 4. Evid.entlerea fenornenulol .. bang sonic"
provocat de UD avlon supersonic
Plano are
Pentru ec.hilibrare::i fof!elor care actioneaza: asupra unui avion de tip clasic In zbor
orizontal, este necesar ca greutatea acestuia sa fie compensata de portanta ca rezistenta
opusa inaintarii sa fie inviosa de o forta de propulsie aplicata pe directia de inaintare. La avioa-
nele cu elice (flg. 1), forta de propulsie este produsa de grupul motor-propulsor. PlanoruJ
in sa nu are motor, astfel incit., atunci cind atmosfera este perfect el nu poate sa zboare
orizontal Qa inaltime constanta). Fara vint, planorul nu poate executa decit un zbor stationar,
pe o directie loclinata spre pamlnt. !n aceste conditii, fortele fac echilibru datorita faptului
ca componenta greutatii planorului perpendiculara pe directia de zbor este egalii cu portanta,
iar componenta greutatii planorului pe directia de zbor egaleaza rezistenta. Cu alte cuvinte,
in cazul planorului, fof!a aerodinamica rezultanta (ale carei componente sint portanta
rezistenta la 1naintare) trebuie sa fie egala cu propria sa greutate (fig. 2). lnclinarea directiei
de zbor a planorului (fig. 3a 3b) depinde de raportul dintre valoarea f ortei portanta
celei de rezistenta pentru un anumit unghi de planare. Cu cit rezistenta este ma1 mare, cu aut di-
rectia de zbor va fl mai puternic inclinata. In consecintA, planorul va avea un randament cu
aut mai bun, cu cit rezistenta opusa aerului va fi mai mica pentru o anumita fota portanta.
Unghiul de planare determina durata zborului de Ia altitudinea de decuplare a planorului
la avionul care 1-a remorcat pina la suprafata pamintului. Deoarece inaintarea este legata
de o pierdere de ina.ltime, fiecare aterizare a unui planor inseamna in realitate o aterizare
fortatii.
Planorismul este atragator, prin faptul ca, datorita cautarii unor curenti de aer ascen-
denfi, durata zborului poate fi prelungita peste limitele indicate, planorul sii
altitudine. Pentru aceasta sint necesare temeinice de aerodinamica, mecanica
a zborului de meteorologie, precum multa experienta. Un indiciu absolut sigur care
semnaleaza prezenta unei zone de curenp ascendenp. ll constituie existenta pasmlor care se
rotesc in zona respectiva tara sii bata din aripi.
Un planor poate sa se inalte atunci cind viteza masei de aer ascendente este ma.i mare ca
viteza lui de coborire. Viteza ascendenta sau descendent<\ a unui aparat de zbor se
pe cadranul unui aparat de bord numit variometru.
Curentii ascendenti iau in zonele versantilor muntilor sau a.i dealurilor (vint de
panta, fig. 4) atunci cind suprafata panuntului este puternic.inca.lzita i se afla sub nori cumu-
lus in curs de formare (curenfi ascendenp termici, fig. 5): De asemenea fronturile de furtuna
dau curenplor ascenden.ti., deoarece aeruJ rece a1 frontului de furtuna impinge In sus
aerul cald stat:ionat Ia suprafata pamintului.
236
Fig. I
---
--- - - direclla de <bor
Fig. Ja. Zbor tn picaj
(cobonre abrvpU}
unJ:biul dP. pi raj '-""lf:
Fig. 4. Vint de pant;;
re:z.istenta Ia inaintare
greu-t3tea avionu.hai
for (a porrant.A
Fig. 3b. Zbor plana! (coborlre
Fig. S. asc:.tndentl terrnld
rurtnt
p.rvnK'al dt nfln
Elicoptere
Elicoptend in locul unei aripi portante solide o elice de sustentatie rotitoare
(rotor), ale c!rci pale au UD profiJ asemanator cu a1 aripii portante de avion. Capacitatea
de sustentatie $aU ascensionaiA a unei aripi portante depinde, in principal, de doi factori:
unghiul de atac al aripii (fig. l) viteza de curgere a aerului. Deoarece in cazuJ unui avion
aripile fac corp eomun cu fuzelajuJ, pentru a capiita forta necesara aparatul trebuie
sl posede o anumiti viteza de inaintare. La elicopter viteza aerului este ob4inuta prin rotafia
eticei de sustentatie. Atunci cind unghiul de atac a ajuns la o valoare, forta ascen-
&ional! incepe sa invinga gravitatia. Pentru viteze de ridicare mari este necesar ca rotorul
si se roteasci repede i Wlghiul de atac sii fie mare. Elicopterul se ridicii vertical, deoarece
forta ascensionala actioneaza pe direcpa axului rotorului (fig. 2). Daca elicopterul trebuie
sl se depla.seze pe orizontala, pilotul il va face sa basculeze inainte cu un ungbi (fig. 3).
Pentru aceasta va comanda un dispozitiv elicei portante, num.it platou de variatie a
pasului elicei, care va da un unghi de atac mai mare pale! ce tocmai trece peste partea din
spate a elicopterului, astfel tncit portanta acesteia sa devina mai mare ca a pale.
In aceastA e<>zitie a elicopterului, forta .aerodinamica rezultanta (care la zborul vertical actiona
oumai ca ascendentA) se descompune acum intr-o forti o (oqii tractivi,
care asiguri deplasarea. Dispozitivul numit platou de comanda ciclicii a pasului cu discuJ
peodular (fig. 4) ca de fiecare dati, ciclic Ia momentul potrivit fieciirei pale, sii j se
modifioe pasul, respectiv unghiul de inclinare (incidentA) fata de planul de rotape, de care
depinde portanta ..
Discul inferior al platoului de comanda este menpnut blocat rigid, Ia un anumit unghi
fat! de axul rotorului, de aparatele de comandii ale pilotul ui prin intermediul tijelor de co-
mandl. Aceste tije rigide de comandli., in timp ce se rotesc in jurul arborelui rotorului, trag
in sus sau in jos palele, care se pot roti in jurul axului lor lung, modificind astfel unghiul de
atac, respectiv pasul.
Articulatille care asigum de biitaie a palelor, reprezentate in figura 4, indepli-
nesc sarcina Dupa cum r:eiese din figura 5, cuplurile R reprezintii de rotape,
iar foqele T directia de deplasare.
Pe suprafata rotorului, linia X- X (fig. 5), trebuie deosebite douii sectoare: pe partea
dreapta, foqele ascensionale sint produse de curgerea aerului, determinatii atit de
de rotatie, de cea de inaintare; pe partea stingA, forta va .fi mai mica, deoarece
viteza tangentiala ca urmare a rotatiei este de sens invers fa {A de inaintare. Pe partea dreapta,
portanta este mai mare, astfel incit, atunci cind viteza elicopterul ar trebui sa se apiece
la stinga cb.iar sa se rastoame. Adaptarea pentru pale a unui lagar cu articulatie perpendicu-
lad fata de axul de rotatie (fig. 6) permite ca palele rotorului sa faca de bataie, eli-
minindu-se astfel momentele de rastumare. Astfel fiecare pala de rotor este in orice moment
in stare de echilibru, deoarece articulatiiJe nu pot sa momentele de rAsturnare, iar
racordarile palelor rotorului nu mai sint expuse Ia incovoiere, ci numai Ia solicitari. centri-
fugate. La fiecare ciclu, fiecare pa1A de rotor se ridica ,lateral la Ia care ajunge tn
timpul rotatiei ei in zona semiplanului cu for mare. de blitaie verticala
a pal.elor rotorului influenteaza, de asemenea, periodic unghiul de .atac sub care curentuJ.
de acr pala i astfel reglea.za portanta palelor de rotor in timpuJ lor de rotatie;
,in acest mod sint evitate variatiiJe de sarcina. In afara acestor ca urmare a rotatiei
elioei portante i conform principiului acpunii i reactiunii allui Newton, fuzelajul elicop-
terului are tendinta sa se roteasca in sens invers. Aceasta de rotape nedoritii poate fi
compensatA fie prin montarea a dona elice portante, care se rotesc in sensuri opqse, fie a unei
elioe denumite <<anticuplu, montatA lateral Ia partea terminal! a fuzelajului elicopterului
(fig. 7).
238
T
Fig. 3. Zborul In translafie al ellcoplerulul
Fig. 4. Platoul de cornandi si var1al!e
a pasulul palelor rotorului
R
Fig. $. Repartilia lo<telor de $USietl!a1fe
pe discul ellc::e! portante
(
--- Fig. 6. Articulalia ml$drll debatate
Motoare reactive I
Motoarele reactive sint motoare tennice folosite pentru asigurarea propulsiei unor
vehicule (de obicei avioane). Ele pot fi clasificate in dona mari grope: matoare aeroreactoare
motoare-rachettf. Din grupa motoarelor aeroreactoare fac parte motoarele aeroreactoare
cu compresor (motoreactorul, turboreactorul cu dublu flux motoarele aero.,reactoare
fara compresor (pulsoreactorul statoreactorul). Obtinerea fortei de tract]une a acestor
motoare (co excepfia rachetelor) se ba.zeaz! in principia pe modiftcarea impulsului aerului
care le traver-seW care este comprimat 1ncalzit pma Ia o temperatura suficient de mare,
functie de rezistenta orga.nelor motorului, folosind in acest scop arderea unui combustibil.
1n acest proces, masa de aer se transformA intr-o masA de gaze cu mare energie potentiaJll
Aceasta energie se transforma ulterior in ene(gia cinetica a jetului de gaze evacuat din motor
prin ajutajul reactiv, Ia o viteza astfel aleasa incit Ia din motor J?resiunea gazelor sa
scada la valoarea presiunii mediului.
Tract]unea motoarelor reactive are ca suport fizic modificarea 1n timp a impulsului masei
de gaze evacuate de motor conform celui deal treilea principiu al dinamici.i, enuntat de Newton.
Acest principia ca efectul este egal cu contraefectul sau acfiunea este egala cu reac-
tiunea. 1n consecinta, jetul de gaz, pentru a produce propulsia, nu executA o respingere a
atmosferei inconjuratoare nici nu <<Se sprijina>> pe aceasta! Principiul lui Newton este
explicat in figura 1: apa este impinsa afara de catre presiunea existentA in conducta de apa..
Impulsul masei de apa care iese afarn reprezintA act]unea. ln concordanfi cu principiul
enun1at, in timp se produce ca reactiune o fort! Ia fel de mare, indreptatA in
opusa. Aceasta pennite aparitia unui moment care confer! unui brat articulat Ia un !agar,
o de rotat!e.
explicat pentru cazul unui. dispozitiv de stropit spatijle verzi este aplicat de
asemenea Ia avioane, in cazul cArora, cu ajutorul ansamblului. motopropulsor (motor +
elice), o masa mare de aer este accelerata pma cind viteza sa in mica masura, sau Ia un
motor cu reacpe (jet), care accelereaza mase mici de aer pin-<i cind "iteza lor foarte
mult (fig. 2).
Un alt exemplu pentru ilustrarea legii impulsului principiuJui lui Newton este dat in
figura 3a: rntr-o iocintii. inchisii se produce caldura presiune (de exemp!u, prin arderea
um.; .::ombustibil). Daca aceastil incinta prezint! o deschidere, gazele vor afara cu mare
viteza vor imprima incintei o forfa de tracpune in directie opusa (fig. 3b). Intrucit foqa de
tractiune a unui motor reactiv este proportionalii cu densitatea aerulu.i aspirat, Ia altitudine
aceasta fort-a se va reduce. Deoarece insa rezistenta avi<)nului scade in masura aerul
aspirat,mai rece, neoesita un aport mai mare de caldurcl, Ia altitudine mai mare viteza de zbor
in oarecare masurlL
Motoarele statoreactoare sint cele mai simple motoare reactive, deoarece nu poseda
piese In rotatie. Ele sint constl,1lite in principal numru din difuzor, camera de ardere ajutaj
reactiv.
La trecerea aerului printr-un tub a carui secpune se Ia inceput in direcpa de
curgere (fig. 4a), frinarea sa va provoca o a presiunii. Daca sectiunea se reduce
situapa se inverseaza: nu mai ia o impingere, ci apare o fortA de datorici
pierderilor prin frecare. Dacii. in fluxul de aer frinat se injecteaza un combustibil lichid care se
arde (fig. 4b), in urma procesului de ardere volumul amestecului viteza de a gazelor
vor brusc, generlnd astfel o fort<! de trac!iune.
La punct fL"<, de exemplu, la bancul de proba, motorul statoreactor nu poate produce
o forfa de trac\iune, deoareoe pentru de presiune necesanl in camera de ardere
240
l1JJ1l
(Nntradt)
Fig. I. legea lui Newton
punt"n:a in mi.rart a unur ma.!o<' d\' rnari
fig. l. Compara!ie inlre
propulsla cu elice
propulsla ell jet
a.slm\ h
96:, km h
r<nnbuMibil
it' Pr'O\"tl(';" tlit't'
14'-mt.
pune:ru in a unhr m..r"C' de nuri
f",} km h
Fig. 3a. Pl'eslune mare oblinuta prln
totr-o i.ocin lli inchlsi! etan$
Flg. 3b. Partlculele gazoa>e
cte<>ad propulsla
flg. (. ExpUcarea lancl!oolirti
motorului statoreactor
-
--rttr,
1
naq:c:rp Prt"iunea tinck-
proiu.nc. ll'lii-;i ftnfll ... pr. r,.., atn\l,..f<f'titi.
pre.,i unc ner.
trebuie asiguratA in difuzorul motorului o presiune dioamica, respectiv o energie cineticii
a aeruluL ca urmare a absentei pieselor mobile, compresor, palete etc., regimul termic
al acestor motoare este foarte ridicat, put.indu-se atiAge in camera de ardere temperaturi de
2 oooct Ca urmare, tractiunea acestor motoare atioge valori foarte mari, in jurul a 20 000-
30 000 kgf!
Cu cit viteza de zbor este mai mare, cu atit iniDtimea-limita (plafonul) Ia care poate
func?ona acest tip de motoare este mai mare, deoarece, densitatea aerului Sl.:ade in alti-
tudine, aportul vitezei de intrare a aerului in motor este preponderent in obti.oerea presiunii
dinamice in difuzor. ln prezent sint elaborate proiecte de statoreactoare supersonice in care
scurgerea fluidului de Jucru prin motor se efectueaza Ia vite:ze mai mari decit cea de pro-
pagare a sunetului (cca. 340 m/s Ia nivelul miirii).
Motoarele plllsoreactoare, realizabile in variantele cu supape $i cu rezonan![l, au un
randament sclzut, tractiuni mici o sigurantA in functionare redusa. Denumirea motorului
pro vine de Ia functionarea in impulsuri ( 40-50 de cicluri de explozii in motor intr-o secunda!).
Constructiv, este relativ simplu, ceea ce explica utilizarea sa Ia unele aeromodele cu motor,
motoplanoare etc. Cu ajutorul acestui motors-au obtlnut pe timp scurt vitez.e de 700-900 km/h.
Motoare reactive ll
Motoarele turboreactoare dispun in plus fatA de statoreactoare de un compresor antrenat
de o turbinii, ceea ce le of era posibilitatea de a produce trac{iune $i la punct fix (fig. 1 ). Printr-un
difuzor, un compresor axial cu mai multe trepte de comprimare aspirA aerul e.x,terior, 11 com-
prima il refuleaza in camera de ardere, unde este injectat arde combustibilui.
volumului gazelor, determinata de ridicarea temperaturii prin ardere, provoacA aces-
tora cu mare vitezii prin turbina apoi prin ajutajul reactiv. Gazele de ardere cedeazA turbinei
doar o parte din energie, anume cantitatea necesarn pentru antrenarea compresorului $i
agregatelor auxiliare. Restul de energie, care reprezinta cea mai mare parte din energia poten-
tia Ia a gazelor de ardere, se transforma in. energie cineticA in ajutajul reactiv, un.de se dezvolta
forta de tractiune a turboreactorului. Conul de reglare din ajutajul reactiv determina viteza
de iesire a jetului de gaze $i astfel manmea tracJ:iunii prin modificarea sectiunii de iesire a
ajutajului reactiv: o sectiune corespunde unei viteze mari de a ga.zelor (conside-
rind ca volumul gazelor este constant).
La motoarele turboreactoare se poate obpne o a tracriunii prin postcombustie
(combust:i,e suplimentarA). Aceasta se realizeazli prin intercalarea unei camere.de precombustie
intre tur:binil si ajutajul reactiv injectarea unei noi cantitaJ:i de combustitil in gazele
din turbinii, ceea ce conduce la o accelerare suplimentara a jetului. Procedeul este neeco-
nomic, ceea ce face sa fie utilizat pe perioade scurte de timp.
Motoarele turboreactoare cu tract;iuni mici utilizeazli compresoare centrifuge, care sint
constructiv mai simple. mai ieftine. Unele motoare folosesc atit cit
compresoare centrifuge.
Pentru domeniul vitezelor subsonice medii sint utilizate in condiJ:ii economice deosebit
de favorabile moroare turbopropulsoare, echipate si cu o elice antrenata de turbinA prin inter-
medin! unui angrenaj, care reduce turatia axului turbinei (10 000-15 000 rotfmin) Ia 1 000-
1 500 rot/min (fig. 2 3). TracJ:iunea turbopropulsorului se compune din tractiunea reactiva
a turboreactorului i din eliceL In cazu1 motoarelor turbopropulsoare, gazele de
.ardere cedeazA turbinei din energia lor pentru antrenarea compresorului elicei.
Restul energiei gazelor este folosita pentru o tracpune suplimentarn in momentul
lor. tn afara motoarelor turbopropulsoare prezentate tipuri constructive cu doi
arbori concentrici care se rotesc cu viteze diferite. Antrenarea lor se realizeazA fie cuo turbina
cu mai multe trepte, fie cu don! turbine separate: una antrenea.zA compresorul cealalta
elicea. Acest motor cu don! circuite este folosit in special pentru domeniul de viteze cuprins
intre domeniile de viteze acoperite de avioanele cu elice respectiv, de turboreactoare. ln
cazul turboreactoarelor cu dublu flux (motoare turboventilatoare), spre deosebire de turbo-
propulsoare, turbina antreneaza un compresor un ventilator in loc de elice. Aceste motoare
sint caracterizate prin existenta unei trepte de compresie de joasA presiune, in care o parte
din aerul precomprimat este separat refulat printr-un canal care imconjurA motorul (by-pass)
in duza de impingere (fig. 4). Acest proces necesita fie o turbina separata, fie un consum sporit
de c:nergie al turbinei de bazA, deci viteza de a gazelor se reduce, dar foarte mult
debitul de fluid evacuat din motor, inclusiv tracpunea. motoare se pot utiliz.a tipurile
constructive ale motoarelor turbopropulsoare cu doi arbori prezentate. Aerul din circuitul
de joasa presiune (by-pass) este antrenat de a doua treapta a_ turbinei (in figura desenat in
negru), iar in circuitul de inalta presiune de prima treapta a (desenata
tul flux rece-flux_ cald se situeaza intte 0,7 si 2,0. Din categoria turboreactoarelor cu dublu flux
tac parte motoarele cu flux concentric.
Paletele turbi:nelor acestor motoare sint mai lungi $i profUate corespunzator pentru a
aspira un volum mai mare de aer rece. Aceasta se poate realiza constructiv prin schimbarea
treptelor turbinelor motoarelor existente.
Motoarele turboventilatoare (ca i cele turbopropulsoare) stnt avantajoase la
$i Ia viteze mici, cind traCiiunea suplimenta.ra a ventilatorului este maxima. De asemenea.
in cazul turboventilatoarelor, zgomotul este mult red us in comparatie cu eel prod us de turbo-
reactoare :ji de palele elicelor
Oadi .In circuitul ex.terior (de joasa presiune) se un sistem adecvat de post-
combustie, motorul turboventilator poate fi folosit $i pentru evolutii la viteze supersonice.
fn majoritatea cazurilor, reactive dispun de un dispozitiv de inversare a trac-
punii pentru at..:rizarea pe piste scurte. In acest scop sint folosite mai ales dispozitive capabile
sA devieze pina la J 80' jetul reactiv. si grile de palete cu corp uri de inchidere a accesului gaze lor
i'n directie contrara zborului.
l'ig. 1. Schema unui turboreactor
l'ig. 2. Schema unul lrbopropulsor
Flg. 3. Secliune printr-un turbopropulsor
omlf)tt,ul" dt pn:,iunt
t:am('l'a ardtr-('
ptntnt
rwnpn ... urului '' " tlic\i
fhh dc at'r (--trund.ar)
Fig. 4. Schema unul turbo reactor cu dublu Oux
Rachete I
Rachetele ca mijloc de transport in spatiu sint astfel construite, incit sa poatA produce
singure energia necesam deplasarii lor a sarcinilor utile Ia inAltimi distante corespun-
zatoare. Pentru a functiona, motoarele reactive utilizeazA aerul direct ca fluid de
lucru, deci sint dependente de mediul inconjumtor, ceea ce reprezintii dealtfel o limitare
pentru viteza altitudinea zborului lor; in schimb, rachetele sint propulsate in mod inde-
pendent de mediul inconjurator in nu sint limitate in ceea ce inAltimea
viteza zborului. Toate motoarele cu reacpe se bazeaza pe principiul fundamental allui Newton,
care. in expresia lui cea mai afirma ca orice acpune provoaca o reactiune de
marime, orienta!A insii 1n direc\ie opuslL Din acest principiu se poate deduce teorema
impulsului, pe care se bazeaza functionarea tuturor motoarelor reactive.ln figura I este ilus-
trat principiuliQi Newton cu ajutorul unor exemple simple. De exemplu, daca se permite ga-
zuloi dintr-un balon sa iasa anumitii {fig. Ia), acestei acpuni ii corespunde o
reaqiune, anume deplasarea balonului in directie opusa. In cazul proiectilelor (fig. I b), pen-
tru a accelera masa proiectilului pina Ia viteza cu care iese din gura tunului este necesar ca
presiunea gazeJor produse 1n camera de explozie a tunului cu ajutorul unei incarcaturi de
explozibil sa actioneze o anumita perioada de timp. Produsul dintre for!a datorat.li. presiunii
gazelor perioada de timp cit aceasta actioneaza, denumit impuls elementar este ega! cu
produsul dintre masa proiectilului viteza lui 1a din gura tunului, adica
cantitate de mi$care a proiectilului.
La rachete, conditiile sint asemanatoare (fig. lc ld}.
Atunci cind intr-o camera de ardere este pro9us un gaz cu presiune temperatura inalta,
acesta va exercita presiune pe peretii camerei Daca se practica o deschidere intr-o
Jatura a camerei, gazul va ie$1 afara qu viteza foarte mare tn acel3$i timp, pe peretele opus aJ
camerei de ardere se va exercita o forti de reacpune, care se transmite de 1a motor Ia racheta,
pun1nd-o in Aceasta foflll de tract)une este egala cu produsul dintre masa gazelor
evacuate din motor in unitatea de t!mP viteza jetului de gaze. In aceste condilii, tracliunea
nu este obfinut.a prin ciocnirea gazelor emise de mediul ambiant (atmosfem), ci prin produ-
cerea fortei de react)une, care ia totdeauna cind un fluid curge cu mare viteza dintr-un
vas sub presiune. Jn figura 2 sint reprezentate exemple de util.izari practice ale legii impulsului
ale principiului actiunii $i. reactiunij.
Atunci cind cantitatea de combustibil este c6nsumata complet pentro obtiflerea trac-
tiunii, racheta se deplaseaza cu viteza ei m.axima. Aceasta viteza finala depinde de viteza de
ejectare a particulelor $i de raport de mase a1 rachetei Prin aceasta se intelege
raportul dintre masa initiala (masa de start, inclusiy rezerva de combustibil) $i masa finala
(diferenta dintre masa init-ialA cea a combustibilului consumat). Viteza finala poate fi
majorata, utilizind rachete cu mai multe trepte. Fiecare treaptA poseda propriul ei motor (sau
grup de motoare) impreuna cu rezerva de combustibil necesarA, ultima tieapta transportind,
in plus. sarcina utilii.. Dupa ce combustibilul unei trepte a fost consumat, aceasta este
separatA mecanic de celelalte trepte. Tractiunea dezvoltatA de treapta urmatoare
pentro o noua a vitezei rachete.i, a <:!rei ma.sa s-a red us intre timp tocmai prin largarea
primei trepte, devenitA nefolositoare.
246
Fig. Ia. Balon umplut cu gu
0
0
Fig. 2. Apllcal!i ale legli
lmpulsului $i prlndplulul
acfltmH $l reacJiu.nll
FoJ1a tk t.tae'\itme sau
.repretlnti
produsul d:intre debiluJ
mas.ic modifi"area
\'itezei masei de
reoc,iune
-'une
tr.ac-tturw
rtaC1illM
--
- -
:::
Rg. t b. Pnliedll c:-
I
rea<tiunc
d .. gllid4.J
Eli& ,..,h)<ula%1 ...-
tdatl-\ mari de au (1l
o mic-A \i ttz.ei
R<><heta ael<rta:zi masa
<Ombustibi.tulu.i in state de .rtp.aus initial
(carburant + oxidant pini l.a ., rite?A
de eva<ullft lovte m.are)
Rachete ll
Modurile de antrenare a racbetelor
Motoarele-rachetl pot sa in diferite moduri masa gazelor provenite din
arderea combustibili pini'i Ia viteze de ejectie foarte inalte. lri prezent sint
utilizate motoare-rachetd chimice, care pot fi jmpartite in motoare-rachet.a cu combustibil
solid, lichid sau hibride. Aceste motoare se bazeaza pe acelasi mod de func\ionare: intr-o
camera de ardere se produc gate sub presiuoe Ia temperaturi tnalte, care sint apoi accelerate
lntr-un ajutaj reactiv de forma ajutajului Laval.
Combustibilul solid al primului tip de motoare-rachetl constl dintr-un purtAtor de com-
bustibil un oxidant, ale caror formi'i exterioara si mod de d.ispunere pot fi foarte diferite.
Combustibilul este introdus in camera de ardere, unde, prin ardere, produce gaze cu presiune
si temperatura inalta. Gazele sint apoi destinse si accelerate intr-un ajutaj Laval supersonic
unde se produc diferite fenomene gazodinamice, caracterizate in fmal prin obtinerea fortei de
tracfiune. 1n cazul motoarelor-rachetti hibride, fenomenul combustiei este de reac-
tia unui lichid oxidant cu un combustibil solid, ceea ce permite si o reglare a marimii fortei de
tractiune.
Motoarele racbetA cu combustibil lichid sint cu doua rezervoare separate
pentru cele doua componente ale combustibilului (carburant + oxidant sau comburant),
care alimenteazi'i camera de ardere prin intermediul unor turbopompe cu mare debit si pre-
siune. Pentru combustibilii chimici lichizi curenti se obtifi viteze de jet de 3-4,2 kmfs, iar
pentru ansamblul hidrogen Jichid + oxigen lichid se obtin vite?,e de jet teoretice de 5,2 km/s,
respectiv practice de peste 4 kmjs. Motoarele-rachetl cu combustibili lichizi folosesc nume-
roase combinatii formate din carburanfi (produse petroliere, alcooli, compusi nitrici etc.)
comburanti (acid azotic, peroxid de hidrogen, oxigen lichid, ozon lichi<L pentaoxid de azot
etc.). 1n cazul altei metode (:in stadiu experimental), gazul sub presiune de temperatura inalta
nu este produs de arderea chimici'i a unui combustibil. ci cu ajutorul energiei nucleare. 1n
acest scop, un agent de lucru (de exemplu hidrogen, apa etc.) este inciilzit intr-un reactor ato-
mic in anumite cond.i. Gazele com primate la presiunilnalte sint apoi accelerate intr-un ajutaj
Laval.
Motoarele-racheta prezentate au durate de ardere relativ scurte, de ord.inul sutelor de
secunde, obtinerea unor forte de tracpune puternice, ceea ce le permite sa transporte
sarcini utile marl. 1n prezent se Jucreazi'i Ia dezvoltarea untti nou tip de racheta. capabili'i sa
dezvolte forte mici de tractiune, dar care sa poata fi imprimate un timp indelungat unor greu-
inipale mari. Acestea vor putea fi utilizate pentru deplasari m spatiul interplanetar. In
principal in zonele unde cimpurile gravitaponale sint slabe.
Dintre rachete electrice, rachetele electrotermice sau cu arc electric (arc-jet)
sint asemanatoare rachetelor chimice, respectiv termonucleare, deoarece in cazu1 acestora
un agent de lucru (bidrogen, heliu etc.) este incalzit si apoi accelerat terrnodinamic intr-un
ajutaj. lncalzirea se realizea.zA cu ajutorul unui arc electric.
Rachetele electrostatice, sau ionice, folosesc ionizarea unei substante in anumite conditii.
Ionii formap sint accelerap cu ajutorul unor cimpuri electrostatice proiectati din motor cu
viteze pina Ia 100 000 km/h, rezultind, pe baza unor tracpuni extrem .de mici, impulsuri spe-
cifice foarte inalte. Sistemul constl dintr-o instalalie in care are Joe ionizarea substantei. o
instalatie de accelerare a ionilor formap o zona de neutralizare in care <<Se injecteazA>> un
flux de electroni, pentru ca ecbilibrul electric sa fie restabilit nava-racheta sa nu se incarce la
un potential electrostatic cu efect de frinare.
lnaltl
C"Ombt.tsJbll moooc<JmponenL (o!l.idant i
.
!
i g L......- ---'-'-==.:-==-'-...S....-+----
a;;
'g
r. H ...... ----
06
1:
"'"
"
...
"'
e
0
f
Q
;:
'?
,-
=
>I'
.'?
u" idan1 lidai.d
<>
Q
0
i
;;:
::
...
....
0
0
'i'
:::
C>
0
0
"
C23
.
, "
!;
2li!
2
T
"
.;
;
......
\f
t
;-
jl. a
La alte modele, cu ajutorul unui cimp electromagnetic este accelerata plasma, gaz ioni-
zat in care peste 50% din particule sint incarcate electric .. In aceasti grupa sint incluse rachetele
electromagnetice, cu plasma magnetohidrodinamice.
In cazu1 rachetelor electrice, pentru producerea cimpurilor electrice necesare trebuie sa
fie transportata $i sursa de energie corespunzatoare; se apreciazii, dupa lncerca.rile .tacute cu
pile atotnice luate deja la bordul unor aparate cosmice experimentale, di aceste surse energe-
tice vor fi minireactoare a'tomice.
Motoarele-racheti se folosesc pentru viteze marl. folosirea lor Ia viteze mici flind complet
dezavantajoasa. La viteze subsonice, consumul specific de combustibil a1 motorului-racheta
este de 12-16 ori mai mare decit in cazul turboreactorului, ceea oe face ca acesta din urma sa
fie preferat. Situatia este inversata la mari altitudini pentru viteze foarte mari,
unde folosirea motorului aeroreactiv deVine ineficace.
Principala utilizare actqala a rachetelor se refera la cercetarue cosmonautice. Pentru
lansarea unui satelit este absolut necesara o racheta cu motoarele dispuse in
sau etaje reactive, deoarece, Ia Sfif$itul motoarelor rachetei, aceasta
trebuie sa fie in masura sa impriple greutatii utile (de exemplu un satelit) 0 viteza egala cu
prima viteza cosmica (in cazul Pamintului cca 7,9 km/s). Acest deziderat se poate obtine
numai cu o racheta in trepte.
Rachetele cosmice formate prin gruparea corespunzatoare a motoarelor-racheta chirnice
in trepte (etaje) reactive, sint utilizate pentru cercetarea atmosferei inalte, cercetari geo- i
astrofizice, lansarea de satelip meteorologici, telecomunica{ii la mari distante etc. De ase-
menea. Ia lansarea navelor cosrnice cu echipaj pe trasee circumterestre spre Luna. pentru
realizarea laboratoarelor spatiale (locuite sau automate) pe orbite circumterestre, Ia plasarea
. pe traiectorii planetare (spre Marte, Venus curind spre Mercur) a unor sonde automate.
f
Navigape aeriani I
(Metode instnnnente)
Navigatia aeriana, tehnica de a conduce o aeronavi\. are ca scop detenni.narea
drumului aerian de parcurs pozitiei aeronavei. Pentru a asigu.ra navigatia aeriana se alege
o anumiH'i metoda de navigatie.
Navigapa verticali. 0 metodA simpli\ frecvent utilizatA in navigatia pe vertical!\ este
u.rmAtoarea: cu ajutorul unui barometru aneroid este inregisttata Ia bordul avionului. presiunea
statica corespunzatoare altitudinii de zbor. lndicatia barometruJui aneroid se ia ca masurli
a presiunii locale a aerului se introduce intr-o formula de etalonare in raport cu altitudinea.
Readucerea Ia valo<\CC initialil a presiunii corespunzatoare de Ia sol se face manual cu ajutorul
unui mecanism (subscala, fig. 1).
Fiecare valoare a presiunii corespunde unei altitudini, respectiv unei inif!Jimi manometrice.
ln unele conventii se admite ca presiunea manometrica corespunz!toare unei diferen!e de
de IOQ de picioare conduce Ia un nivel de refer.intA izobar de 1013,3 mb.
In sistemul zborului orizontal. mentinerea unei .distante verticale de trecere intre avioane
unul sub altul in timpul raidului este o cerin absolut respectata. La decolare Ia aterizare,
indicatorul de altitudine barometric trebuie sa indice 0 valoare pentru altitudinea absoluta
fatA de nivelul marii, NN, sau altitudinea deasupra aeroportului, H (fig. 2). Pentru a obtine
valorile corespunzatoare, se deplaseaza curba de etalonare a altitudinii pe verticali\ cu ajutorul
unui buton de pozipe. Fata de pJanul in care se efectueaza zborul, valoarea presiunii QNH,
care trebuie fixatii pe subscala barometrului pentru a indica Ia aterizare altitudinea aeropor-
tului. respectiv elevafia NN a aeroportuiui, precum valoarea presiunii momentane Ia nive-
lul aeroportului. QFE, sint deplasate. Valoarea acestei deplasiiri verticale (fig. 3) depinde de
altitudinea aeroportului ca eleva tie NN de presiunea corespunzAtoare conditiiJor locale de
zb?r. decolare. Ia trecerea Ia statiei pilotul aduce indicatia
altJmetrulm QNH corespunzatoc valoru de l 013,3 mb. Inaw.te de atenzare procedeaza
invers: readuce aparatul cind trece Ia altitudine de tranzit, repunind I 013,3 mb pe QNH.
In urma unor conventii receote, distantele minime pe verticalli intre traseele parcurse de
aeronave sint decca. 200-250 m pentru evitarea coliziunilor.
Altitudinea aeronavei deasupra soluhri se mll.soara cu ajutorul radioaltimetrelor. Pentru
aceasta se emite un radio-semnal spre sol, care este apoi reflectat receptionat Ia bord. Din
inregistrarea electronici\ a timpului parcurs de semnal dus-intors se determina altitudinea
(fig. 4).
lndicatiile radioaltimetrului sint mult influentate insa de deniveli\rile reliefului. Diferenta
dintre indicatia radioaltimetrului cea ob!lnulil cu ajutorul presiunii manometrice se
valoarea D, care permite stabilirea prin calcul a derivei i cu aceasta luarea in consideratie
a influentei vintului. Aceasta metod!\ a caplitat initial o mare importan!i\la zborurile efectuate
deasupra marilor oceanelor.
Un alt aparat de masurat absolut necesar navigatiei aeriene . este variomerrul.
Aparatul foloseste un barometru aneroid. 0 cavitate a aparatului este In 1eglitur1i
cu presiunea aerului din exterior printr-un dispozitiv caruia i se cunoate rezistenta hidro-
dinamid (fanti'i, tu.b capilar sau qifuzor). in schimbarile de altitudine, presiunea statica variaza,
restabilirea echilibrului presiunii Ia volumul aerului din incinta amintitA avind loc incet. din
cauza hrdro.d.inamice. Diferenta de presiune. pe care aceastA rezistentA hidrodina-
mica o face citibilll. permite inregistrarea vitezei verticale (fig. 5), fie ascensionale. fie
descendente.
251
Determinarea Un traseu de zbor se masoara prin ungbiul fata de o
de referinta (fig. 6), stabilita, de regula, cu ajutorul busolei (numit3., in navigapa aeriana,
compas). Unghiul dintre direcpa de referinta axa longitu<linala a avionului este denumit
curs de navigape, iar unghiul dintre directia de referin tangenta drumului de parcurs
peste sol, curs.
Cursu! i cursu! de navigatie se deosebesc intre ele prin unghiul de vint l (curs de naviga-
pe = curs + unghi de vint), ceea ce inseamna cain absenta vintului cursul i cursul de navi-
gape corespunzator sint egale. In figura 6, I este negativ (unghiurile masurate in sensul de
deplasare a acelor ceasomicului fi.ind admise pozitive). Cursul corect (sau cursu! compus)
cursu] deviat (sau cursul de navigape) se deosebesc prin deviape.
In concluzie, pentru a calcula cursul (sau traseul) real este necesar ca la valoar.ea obtmuta
prin adunarea cursului dat de compas (busola) cu declinapa !ocala sa se adauge valoarea
abateril9r (deviapei) datorate surselor magnetice de Ia bordul aeronavei, care pot provoca
dispersari, erori etc.
Fig. I. MasuraJ"ea altitudinil de zbor
, tolosind barometrul aneroid
plan dt!' 'lbnr in31(imi QN.R
.z
elevatin terenu1ui
d..ruia
:zbua1;'3 avionul
sJtitud.ine absoluta
(lata de Jli,elul mirii)
......
nh.chd m<1rii
Fig. 2
86 [(
4 5 ;/ - - - - -- --- -
--- - .. __ -... ___________ _
l na1Hmi QFE
4500fl
indica1or de bord
35
15
1 I II -0.301
elena tic
Fig. 3
3500 It
1500 It
1
- I
, . ,'f
'+ ' semnal du..s.intors pe iniltimea de tbor
1
Fig. 4. Masurarea allitudlnii de zbor cu radloaltlmetrul
Fig. 5. Variometru cu folosir-ea
variatillor presiunil
medluluJ
Navi.gape aeriana ll
ln cazul calculului unui relevment (curs) real, traseul de navigape deasupra solului
reprezinta o numita loxodromA sau curs corect.
Traseul eel mai scurt de navigape aeriana intre punctele A $i B nu este o lla
cum s-ar putea crede, ci un cere mare sao o ortodromA. Cercul mare se deteiillina (de exemplu
cu ajutorul unei Mr1i de proiecpe centrala) aproximind loxodroma cu o serie de segmente
folosind un compas magnetic sau o instalafie de giroscop, dirijatA in raport cu indicatiiJe com-
pasului. Giroscopul de t.raseu (curs) (fig. 1) indica azimutul in funcpe de directia aleasa, de
exemplu nord (caroiaj pe directia nord). Giroscopul este montat Ja bordul avionului. iar acul
aparatnlui indicator, fixat in carcasa sa, se la schimbarea cursului fat-a de giroscopul
suspendat intr-o articulatie cardanica; citirea se face pe un cadran gradat, indicind directia- Din
cauz! se iau drept referinta indicatii ale geograflC (mobil) $i erorile aparatului.
giroscopul se deplaseaza de pozitia sa de baza (drift), constanta in timp fiind deci limitati.
Peotru trasee Iungi, giroscopul este combinat cu un sistem de masurare a cimpului magnetic
terestru (instalatie de giroscop condosa de compas). ln cazul urmaririi unui traseu folosind
giroscopul, se ia ca directie de referinta caroiajul in raport cu direcfia nord. Deseori caroiajul
pe nord se pune in directia nord raportat Ia meridianul Greenwich (sistem de retea tip
amiral Tonta); se o de orientare compusa din 1inii paralele cu meridianul
Greenwich. In cazul parcursului aerian calculat in sistemul cu retea constantA, se
un cere incit pentru aceasta navigape corespund scopului h!fti Ia care pe anumite
poftiuni segmentul de cere mare poate fi reprezentat aproximativ printr-o dreaptl tangenta.
Pe o astfel de harta, intre cursu! de re!ea cursu! corect exista relafia: curs retea =curs corect
constanta de cere x longitudinea geografica. Navigapa in se aplica cu
precadere in cazul latitudinilor marl, compasul magnetic avind abateri prea marl deci
nefiind util In astfel de regiuni. Se poate utili2a o determinare astronomica a traseului,
folosind un compas astronomic. Polarizarea luminii dispersate cind Soarele este Ja
azimut este de folos pentru utilizarea compasului adaptat cazului unui crepuscul polar inde-
lungat. Cu ambele instrumente se face din timp in timp corectia necesara giroscopului de
traseu.
Determinarea vitezei. Trebuie tacuta o distinctie neta intre valoarea vitezei in raport cu
mediul tnconjurator ( Ve), valoarea vitezei in raport cu un observator de pe sol ( VgJ
viteza vintului (Vw). Triunghiul format din cei trei vectori care materiali.zeazA Vltezele
mentionate (fig. 8) are o important! fundamentala pentru naviga{ia aerian!. Masurarea
inregistrarea vitezei avionului fata de aerul inconjurator se face cu un ansamblu de aparate_
format de indicatorul numit vltezomelru priza_ de presiune. Ca traductor un tub
Prandtl-Pitot instalat la exteriorul avionului (pe bordul de atac al aripii), deci in curentul tiber
de aer. Diferenta celor doua presiuni, statica se mboam cu un manometru _indicat_or,
de exemplu de tip aneroid (fig. 9). Pentru stabilirea valorilor reale ale vitezei de zbor trebuie
54 se {.ina seama de corectia impusli. de variatia presiurtii aerului cu altitudinea. Pentru navi-
gatie este importantii vectorului vitezei vintului.
V este suma vectorialA V + V .
g e w
Pig. &. Schema de slablllre a parametrllor
J)a:rCUrSulul anul avton
Fig. ll Compunerea vttezetor
v ~ v v..,
Fig. 10. Perisc:op lleXW>t
Fig. 7. Schema giroscopulul de ems
v
pruiune static'l
Fig. Q. Tub (pdzl) de preslune Predtl-Pttot
Navigape aeriana m
Locafia. Observarea traseului deasupra caruia se zboara este astazi f'ara importan![l daca
aparatul evolueazala altitudini foarte marl. Determinarea pozitiei se face prin astrogoniome-
trie in raport cu stelele; ill acest scop se de exemplt" periscopul sextant (fig. 10).
Aparatul este scos printr-un orificiu in exteriorul avionului, fiind orientat automat spre
obiectul explorat. Metoda cea mai raspinilita in navigatifi aeriana este radiolocafia. La r.adio-
goniometrie, stabilir.ea se face cu o antena de emisie-receptie ilirijata, instalata la bordul
avionului, care urigbiul de incidenta a1 undelor electromagnetice in funclie de axa
longitudinala a avionului Acest ungbi de incidenta poarta denumirea de railiogoniometrie
frontal!i ( ). Dacii la radiogoniometria frontala se adauga cursu! real, se obpne goniometria
corecta ( rw ). Adauglnd 180, se obtine unghiulliniei de pozitie ( ; Std/W), una dintre laturi
liind tinia de pozipe (fig. 11). Prin intersectia mai multor linii de {deseori se exploreaza
cu trei statij de emisie) se obtine loeapa La exploran pe ilistante mari, goniometria corecta
(rw trebuie corectata (pozi\ia dupa loxodroma, dupa cercuJ mare).
Radiocompasnl este un aparat de receptie de frecventa meilie (MF} , alcarui sistem de
antena, avind curba caracteristicii de tip cardioida. este indreptat automat (printr-un sistem
de dirijare) spre emitatorul ales. Pilotul are in orice moment indicata pozitia antenei ca masura
directia emi1atorului fat! de axa longitudinala !l avionului (fig. 12). Daca explorarea Ia
bordul avionului nu se face folosind un emitator terestru. ci o alta statie de recep\ie explo-
reazli emi{lHornl situat la bord, atl.Jnci se utilizeaza termenuJ explorare straina. Alte sisteme
de railiolocatie dau un sistem stabil de linii de pozijie. In cazul procedeului VOR (prescurtare
pentru Very High Frequency Omnidirectional Range), la bord este recepjionat semnalul selectat
al emitarorului terestru (gama 112- 118 MHz) i, prin compararea fazelor (faza de referinfli
faza ilirec{ionala), se detenni.W. azimutul emil!torului fa![l de receptor prin linii de pozi!ie
dispuse radial dintr-un punct de referin!A. !n cazul procedeu/ui Decca, totul este similar, dar se
formeaza un sistem stabil de hiperbole. Prin railiolocatie se poate determina pozitia aeronavei
cu ajutorul unui aparat radar instalat la sol al carui fascicul de radiatii electromagnetice
localizeaza inaltimea ilirecpa de zbor a aeronavei.
Navigapa inerfiai.a este complet independenta de semnalele exteme. Pe o platfonna
stabilizata stnt fixate aparate care mascara acceleraWte dupA trei ilirectii ortogonale prin
componentele respective fata de un sistem de referinta ales. Printr-o simpla sau dubla inte-
grare se obtin vlteza momentana drumul parcurs (fig. 13). Stabilizarea platformei se obtine
cu preciidere prin giroscoape. tn apropierea pamintului este necesara o orientare corespunzli-
toare suprafetei acestuia (ca Ia toate aparatele giroscopice). iar Ia zborurile de lunga duratli
este necesara o asigurare a compensarii erorilor prin alte procedee. Aici, ca Ia alte p.,rocedee,
datele caplitate pot fi comunicate automat unui pilot automat (regulator de zbor), care
preia comanda in 1ocul pilotului pentru ilirijarea avionului.
ln prezent, procedeul de aterizare uzuala este aterizarea instrumentala. una dintre cele
mai folosite metode fund denumitli lLS (prescurtare pentru Jnszrumemenlandesystem) .
De Ia doua antene de pe sol se emit semnale radio. care formea.z! fascicule ( petale) de ghidare
orizontala venicalli (fig. 15). ln funcpe de variatia intensitapj semnalelor celor doua fascicule
emise, se pot identifica abaterile din sectorul respectiv. Inilicajia apare ca semnal
apoi de comanda Ia un aparat cu reticul cu doua inilicatoare (fig. 14). Pentru fiecare gbidaj, pe
orizontala sau verticala e:xistli un indicator. 0 indicare grosiera rezulta la zborul
semna1ele de marcaj, denumite in engleza Outer Marker (OM, stat.ie indepartata), Mi4dfe
Marker (MM, stajie medie) Marker (BM, stape apropiatA). Receptorul <te bord
transforma semnalele J;"adio i.n componente auditive vizuale. Pentru aterizare complet .fiin"i
vizibilitate, precizia sistem.elor instrumentale actuale nu este suficientli, dar se lucreaza Ia
imbun.atlitifea lor. Un alt procedeu de aterizare include UDllArirea continua a parametrilor
variabili de zbor ai aparatului de clitre o instalat.ie radar de pe sol ; pilotul numai
indicatii, iar avionul este chemat jos ( taOc down) . Acest procedeu este denumit aterizare
controiatli de pe sol, GCA (prescurtarea pentru Ground Controlled Approach). ln prezent se
studlazli rezolvarea problemei aterizarii independent de conditiiJe meteorologice.
256
'
ax.. a a'' ionului
radiorc>niomc:lrici
farui:. j pe
nl)rd (coren nord)
StdJw
lini .. dt pozi(ie
Fig. II
una:;bt dt po1ilit radi11
Fig. 12. Radiocorupas tn slstcm VOR
accelerare
m41mcnl de tore<>{ie
pmill de dl"<<iare
Fig. 14. tndicator debord Ia aterizare tn i t u1 L
l'lg. l3. Schema bloc penltu ,.at.,rlu.re tnstrumenta1i!
5
s em S
a) proi('('\ie nri tont.ali
)>teL" supe-rior de act-riure
Fig. t 5. Alert tare lnstrumentalli tn sistemul LS
Vehicule co perni de aer
ln principiu, un vehicul cu perna de aer const! dintr-un corp sustentator pe care este
montat un grup motocompresor (suflanta), astfel incit sa produca sub vehicul o <<pema de
aer pe care acesta ln consecintl!., vehictilul nu ajunge in contact cu solul deci nu
trebuie sa invinga rezistenta creatA de roplor de sol caracteristice celorlalte vehicule
terestre. Pentru acest motiv, vehiculele cu penia de aer ar trebui sa fie incJuse printre aparatele
de zbor sau de pluti.re. lnsA, datorita lipsei aderentei Ia sol. ele rididl probleme de stabilitate, de
frinare conducere cu totul diferite fatA de vehiculele care se deplaseaza pe roti Atunci cind
vehiculele cu pernii de aer plutesc Ia mica distant! de snprafata pamintului, efecr
de sob}
N
2
,de pe nivelul.energetic superior E
2
De obicei N
2
<. N
1
, avind loc
de catre mediu; in situatia In care N
2
) N
1
(inversie de populaJie), are loc
amplillcarea radia!iei de catre mediu (fenomenul purtlnd nume!e de emisie stimulata).
Pentru a intensifica apreciabil radialia intr-un mediu pe baza tranzitiilor stimulate_
mediul trebuie sa fie situat intr-o cavitate rezonanta, iar energia emisa sa fie superioara ener-
giei disipate in mediul ambiant. Deci un anumit mediu (fig. 2, a), 1n care electro.nii atomilor sint
E.-E,
distribuiti dupa nivelele de energie conform legii lui Boltzmann: N
2
= N
1
e kT
se transforma sub actiunea unei radiatii incidente de o frecventa corespun.zlitoarelntr-un me-
diu in care se realizeazli inversiunea de populaP,e (fig. 2, b), iar radiap.a incidenta este ampli-
ficatli (sau generatii) prin emisie stimulatli (fig. 2,c ).
ln ultimii zece ani, dezvoltarea laserilor a cu mult pe cea a maserilor; se con-
struiesc laseri de diverse tipuri: cu mediu activ solid dielectric, cu mediu activ gazos (atomici.
303
. ionici sau moleculari), cu mesliu activ lichid, cu semiconductoare chim.ici (in care emisia
' stimulata este pe baza energiei rezultatA din reactii chimice).
Caracteristicile speciale ale radiat.iei laser (fig. 3), directi\Titatea. monocromaticitatea
coerenta, au fl!.cut ca dispozitivele de tip laser $i maser sa aiba aplicat.ii multiple. Astfel ele
sint utilizate Ia construirea unor standarde de timp (ceasuri atomice $i moleculare) $i de lun-
gime de mare precizie (fig. 4), la verificarea unor experiente fundamentale in fizica, la detec-
tarea termice sau de altA nat urn de Ia diferite corpuri precum $i a
semnalelor radar reflectate de planete sau de alte corpuri.
dr. ing. I. POPESCU
8)
<)
Fig. I
VV\fiJVVt 0JVV\Mf\JW
Fig. 3. Comparatle tntze o rnA laser
lumina
Fig. 4. Schema experientei de mlsurare
9998898\l'i
....
! l
Eo
Flg. 2
cu precizte a distantel Luna -
Pamtnt (reallzata 1n S.U.A. -
1962- cu ajutorul unuJ u .. " ""'"''''o
Sonicitate
Creata in primele doua decenii ale secolului al XX-lea de G. Constantinescu, sonicitatea
este o ramuf'a, a mecanicii mediilor continue, bazata pe transmiterea energiei mecanice priu
vibratii elastice in fluide sau solide.
Dupa cum. a aratat G. Constantinescu. intr-o conducta cu fluid orice fluctuatie de debit
sau de presiune se transmite in fluidul respectiv cu viteza sunetului (fig. 1). Energia poate fi deci
convertita in fluctuatii de debit i de presiuoe, care apoi sint radiate cu viteza sunetului catre
orice punct in care se va utiliza energia respectivit Aceste se prezinta sub forma de
sau unde. Un sistem de transmisie sonica ar fi deci format dintr-un generator sonic.
care are scopul de a genera oscilatiiln mediul elastic, dintr-o conductli de transmisie dintr-un
motor (sau un alt receptor) sonic, care are scopul de a transforma oscilap.ile in conve-
nabile: rotatii, translatii; oscilalii etc.
G. Constantinescu a aoalogia dintre electrotehnica sonicitate, ajungind sa
realizeze o transpunere a echipamentului electrotehnic in echipament sonic cu o terminologie
similarll De exemplu, o conducta cu diametru interior foarte mic reprezintA o rezisten!ft
(fig. 2), flfud capabila sa genereze chiar caidura, Jichidul in amonte a val de ea ramine
rece; un recipient cu fluid elastic reprezintli o capacitate (fig. 3), iar o masli reprezinta o iner-
sau o inductan{a (fig. 4); trecind mai departe cu analogia, el a construit toatli clasa de
motoare sonice sincrone, asincrone, cu colector etc., corespondente celor din electrotehnicll
In figura 5 este reprezentat un motor sonic asincron trifaxat cu pistoane radiale cum
a fost prezentat in canea Teoria soniciu'ifii, 1918). La cele trei faze sosesc trenuri de oscilalii
defazate C1,l 120, care produc o de rotativa plan-paralela a statorului. Aceasta
determinli unor forte pe capetele pistoanelor din rotor, care-1 pun in
de rotape.
Analogia sonoelectricli folosirea oscilatillor au condos Ia inventarea convertizorului
de cuplu ( torque 10nverter }, o cutie de viteze automata care amplificli cuplul 1n funqie de
rezistenta opusli (fig. 6). Motorul antreneaza axul primar in funcpe de rezistenta opusa Ia
axul secundar (care ar antrena, de exemplu, puntea din spate Ia un automobil). va
avea o rezultatli din comportamentul oscilatoriu al pirghiei-pendul. Este de remarcat
eli in orice moment vom avea ;mncte ale pendulului care vor rlimine imobile, respectiv punctele
I, II. Ill. Aceasta detennina o amplitudine diferita a aniculatiei, care este transmisa ansambl u-
lui torpedo unidirectional rotativ i, implicit, arborelui secundar. Sincronizarea tragerii prin
elice, pompele de injecpe injectoarele pentru motoare diesel (realizate cu mult inaintea
pompelor Bosch), motoarele sonice rotative, perforatoarele sonice, ciocanele sonice repre-
zinta de asemenea aplicatii practice ale sonicitatii.
mg. M. MARCU
306
IJU<Iuajii.osrilajiide
delHI -p:re$i.une
ra,Paritatc $Onk3
Fig. t. Transmlsle sonld
Fig. 2
sim..botu.J san:i<"e
simbolul ii'M"';'tid soni<'e
Fig. 4
Fig. 5. Motor sonic aslncron trllazat cu plstoane radiale
a)
$
b)
ot<l 11x (vad.abil in
nc1ie rezisten\i)
Fig. 6. ConvertUorul de cupl11
<)
Efect Coanda
Efectul Coanda este legat de comportarea uuui jet In apropierea unui perete. prin-
t r-un orificiu,un jet fluid va antrena uniform particulele mediului ambiant (fig. 1). Daca linga
orillciul de alimentare a jetului exista un perete de obicei de forma curba sau poligonala (fig. 2).
va avea loc o antrenare rapida a fluiduhri aflat in spapul dintre perete jet, producindu-se o
depresiune in aceasta zona. Presiunile in cele doua vecinatap ale jetului fund diferite. acesta va
fi foqat sa se alature peretelui unde presiunea este mai mica (fig. 3).
Acest efect a fost observat pentru prima oara de catre H. Coanda in timpul zborului isto-
ric al primului avion cu reacpe din lume, pe care 1-a inventat pilotat (16 decembrie 1910).
Cu aceasta ocazie s-a observat ca flacaril.e motorului cu in Joe sa se departeze de fuselaj,
urmind traseul unor deflectoare din azbest, se lipeau de fuselaj, parind ca deflectoarele ampli-
tica aceasta alipire. Din figura 4 reies urmatoarele consecinte specifice ale efectului Coanda:
abaterea jetului de fluid conform fonnei profilului (mergind plnA Ia 180); depresiuni pe su-
prafata profilului (ajungind in functie de viteza jetului pina Ia 9 000 kgf/m
2
); accelerarea curge-
rii in ajutajul de alimentare al jetului.
Pe linga aceste efecte specifice fenomenului Coanda, se produc $i efectele normal inillnite
Ia jeturi. respectiv: antrenarea fluidului din mediul ambiant; amestecul fluidului ambiant cu
fluidul din jet; ob!ifierea unui debit de dupa volet mai mare decit debitul initial al jetului.
Aceste consecinte pot fi folosite pentru a se obtine efecte de ejectie. amestec. forti..
antrenare-deplasare, amp!ifiC".lri de fortfl de reactie. atenuare de zgomot etc.
Efectul Coanda are nenumarate aplica1ii practice. Mai jos se dau citeva dintre ele. Un
prim exemplu sint dispozitivele fluidice folosite 1n tehnica prelucrarii semnalelor, care inlo-
cuiesc cu succes dispozitivele electronice. ln figura 5 este reprezentat un element basculant
bistahil fluidic cu efect Coanda. Jetul va ramine 1n pozi\ia stabila dreapta sau stinga, dupa
cum se un semnal de comanda prin orificiul de comanda sting sau drept. fn figUia 6
este reprezentat oscilatoroi fluidic cu efect Coanda: impulsul de presiune cules de la unul dintre
traseele spre orificiile de este in tors Ia orificiul de comanda, rezultind comutarea jetului.
Semnalul captat de cealalta bucla de intoarcere ca un semnal de comanda, provo-
cind bascularea jetului in pozitia sa initiala. Procesul continua. producindu-se oscilatii ale
jetului Ia cu o frecventii care depinde de forma $ide marimea buclei.
Un alt dispozitiv,ejectorul exterior bazat pe efectul Coanda, este reprezentat in figura 7.
Plnza flu ida de mare viteza care iese prin fanta inelara din partea superioara imbraca corpul
de respectiv, determinind o antrenare a fluidului din mediul inconjurator o de-
presiune pe suprafata corpului. Datoritli acestei depresiunL corpul se poate ridica de la soL
Aceasta configuratie pe bazA de ex.terioara (datorita faptului ca jetul se afla pe exte-
riorul corpului) poate determina antrenarea aerului ambiant in proporfii de zeci de ori fata
de debitul de alimentare aJ fantei.
In figura 8 este repre:z;entat ejectorul interior bazat pe efectul Coanda. Fluidul sub pre-
siune iese cu o viteza foarte mare prin fanta inelara interioara. aflata Ja_intrare 1n configuratia
Venturi. urmind. datoritli erectului Coanda, profilul curb convergent interior. Aceasta pinza
fluida interioarn de mare viteza antreneaza aerul ambianl punindu-1 in miscare datorita
suqiunii create. Odata cu suctiunea de fluid ambiant are Ioc $i o amestecare intima a Jluidului
ce iese prin fanta cu fluidul ambiant antrenat.
0 deosebit de interesanta .a efectului CoandA este aerodina lenticularit (fig.! OJ.
Aerul ambiant este absorbit comprimat cu ajutorul unor ejectoare centrifugale alimentate de
308
J
J lim\_ ; J Ill!\
ii / M
"
nwd ... b
presiWle
.
.
Fig. 1
oriUcit de ie,ire
zona de producere
a dectu.lui c ..... a
Flg.5
Fig. '1. Ejector exterior\
bazat pe efedul .I
Coandll
\
Flg.2 Fig. 3
depreriu:ne
medi"
antrenat
ejec:tie exterioari
presiune
elect de sustentalie <e determin.i! ridicarea de Ia sol a aerocliDU
convergent-dh>eJ'I:e.nt!i de tip Venturi
----
came.m inelarl co fluid sub pre:siane.
Fig. 9. Atenuator ile zgomot
bazat pe efectul Coandll
Fig. 8. Ejector_ interior bazat pe efedul Coandil
Fig. 10. Aerodlnli. lentlculiiB
aburul produs de un generator. ln continuare, aerul comprimat astfel ob?nut este destins in
elementele de sustentat.ie montate la periferie, care sint de fapt ~ t ejectoare interioare ce
produc suctiunea aerului de deasupra lor depresiune pe profilul curb convergent, determi-
nind ridiau:ea de la sol a aerod.inei.
Prin .fenomenele prod use, efectul Coandli are un cimp fertil de aplicatii: arzatoare de
mare capacitate pentru combustibili g r ~ atenuatoare de zgomot (fig. 9), dispozitive de fri-
nare, dispozitive de propulsie, amplificarea foqei de tractiune Ia motoare cu reactie, Ia ex-
tractii petroliere prin metoda gazlift, dispozitive de hipersustenta{.ie, transporturi in tub uri etc.
ing. M. MARCU