You are on page 1of 310

Traducerea a fost flcutA de un colectiv de spe-

cia]4ti dup3 lucrarea publicatA in limba germanA


cu titlul
Wie funktioniert das?
editatA de
Bibliographiscbes Institut. Mannheim
Bibliograpbisches Institut AG
Mannbeim 1963.
miol anoielopad.i
EDITURA ENCICLOPEDICA ROMANA
Bucureti 1973
Redactor
ing. Carmen Zgavardici
Supracoperta ~ coperta
E. Chendea
Mach eta
C. Branciu
Desenele
C. Ciacbiris
Cuvint inainte
Traim intr-o epoca flira precedent in evolu{ia # tehnicii.
Ritmul in care acestea se dezvoltaface ca.in medie, Ia opt-zece ani toate
dintr-un anum it domeniu, fze electronic(i, }Je chimie cuanticii,
sa se dubleze. Apare astfe/ evidentii imposibilitatea ca o persoanii sa
totalitatea umane. Un calcul relativ simplu
aratii ca, Ia acest ritm, fntr-un singur deceniu- sa spunem 1962-1972-
s-a produs mai multa decit in fntreaga istorie a omenirii pinii
in 1962!
Omul contemporan intr-o ambianJa in care mediul natural
este permanent comp/etat cu creaJii tehnice. 1n acelai timp, mijloacele
de comunicare in masii - te/eviziunea, radioul, cinematografu/ etc. - ne
transmit in permanenfa un volum uria_ de informaJii evaluar Ia 11 000 ()()()
de biti pe secundii.
fn aceste conditii stringerea organizarea informaJiei in lucriiri de
specialitate devine o necesitate, deoarece Ia fiecare pas omul este con-
fruntat atit ct1 prnb/eme de decizie, eft # cu probleme tehnice cotidiene.
Ce este cibernetica? Cum se realizeaza aselenizarea? Ce sfnt calcula-
toare/e? Cum funcfioneaza o racheta cosmicli? Ce inseamna un motor
cu exp/ozie in patru timpi? Sint intrebiiri curenle. Desigur di pentru ale
rtispunde este necesar sa atft nofiunile tehnice uzua/e, cit
principii/e de baza ale unor aparate $i dispozitive integrate in ambianta
umanii.
Printre multiplele mijloace care ofera cititorului posibilitarea unei
informari rapide # accesibile, se numara $i enciclopediile $i dicfionarele
enciclopedice.
Mica enciclopedie tehnica ilustrata, editatti fn versiunea romaneascii
de Editura enciclopedica romano, reprezintii traducerea lucrarii Wie
funktioniert das? elaboratli de Bibliographisches Institut din Mann-
5
heim. Edi{ia originalii a fost tradusii, par{ial, $i in limba franceza de
Editura Dunod din Paris# premiatii printre ce/e mai bune 50 de carfi
ale anului 1968 din Franta.
Prezentul volum reprezinta o selecfie a articolelor edifiei origina/e,
fiind in acel0$i timp imbogdJit cu alte 20 de articole, elaborate de spe-
c i l i ~ t i rom!Jni. Articolele care completeazii textul original, ca, de exemplu,
Efect Coanda, Sonicitate, Teoria relativitatii, Cibemetica, Maseri ~ i
laseri etc., oferli cititorului o informare Ia zi asupra tehnicii mondiale
$i asupra contriburiei importante pe care savantii romani au adus-o Ia
dezvoltarea tehnicii i tiinJei mondiale.
!nscriindu-se pe /inia preocupiirilor Editurii enciclopedice ronuine
de a face cunoscute cercurilor largi de cititori diferite domenii ale culturii
:ji gindirii umane, Mica enciclopedie tehnica ilustrata este utilii ce/or
care doresc sli se informeze asupra principalelor realiziiri ale tehnicii
contemporane.
Prof. dr. ing. EDMOND NICOLAU
Cuprins
Pag
Pag
Cuvint inainte
5 Tehnica telecomunicatiiJor 78
Cuprins .
7 Telegrafie, teleimprimatoare 80
Radar 82
Partea intii
Fotomultlplicatoare 84
Ochi magic 86
Lucru mecanic. putere. energie I 11
Televmunea albo-negru 88
Lucru mecanic, putere, energie II 14 lconoscoape 90
De !a atom Ia formula chimica l6 Tuburi cinescop 92
Structura atomului : 18 Convertoare de imagini 94
Pompe 20 Aparate eidofor 96
Compresoare (compresoare cu piston) 22 Film alb-negru 98
Carbuni 24 Aparate fotogra:fice 100
Titei
26 Fotografia in culori 102
'Distilarea titeiului 28 Televiziuriea in culori 105
Gaze naturale 30 Aparate de filmat 110
Cazane de abur 32 Aparate de proiectie 112
Motoare cu abu.r cu piston 34 Procedeu1 ecran !at 1 (cinemascop) 11.4
Turbine cu abur 36 Procedeul ecran !at ll (procedeu1 Todd-AO
Turbine cu gaze 38 cinerama)
116
Turbine bidraulice I 40 Episcoape i diascoape 118
Turbine hidraulice 11 42
Microscoape electronice 120
Reactoare nucleare 44 Zgomot, intensi:tatea zgomotului 122
Generatoare electrice 46 Rezonan{l\, ecou 124
Baterli, acumulatoare 48 Ultrasunet 126
Curent altemativ .
?.0
Puturi 128
Producerea undelor electromagnetice 52
Stlivilare baraje 130
Emisia receptia unde1or e1ectromagnetice 54
Trataiea apei 132
Tuburi electronice 56 Alimentarea cu api 134
Generarea oscila?Jior de frecventa foarte Canalizari statu de epurare, cim-
tnaJta 1 58 purl de irigare
-
136
Generarea oscilapjlor de frecventa foarte lnstalapj de incruzire (sau de racire) a unei
inaJtli II .
60 incaperi.
'"
138
Redresoare 62 lnstalatfi de climatizare (conditionare) 140
Semiconductoare 64 Compresoare (turbocompresoare) 142
Radioreceptoare
66
Aparate pentru incllzirea unui flux continun
Difuzoare 68 de ap! cu ajutorul gazelor 144
Transformatoare , \ .
70 Frigidere 146
Relee 72 Aspiratoare de praf 148
Raze Roentgen
74 de calcul 150
Acceleratoare ciclice 76 cu cartele perforate !52
Prelucrarea informatiei I 0 0 0 0 0 0 0 0 !54 Naviga!ie maritima I 228
Prelucrarea informapei. TI 0 o o o 0 o o o 156 Navigatie maritima II . 230
Prelucrarea informa!iei Ill (calculatoare elec- Cum zboara avionul? 232
tronice cu comanda-program) 0 0 0 0 0 158 Viteza supersonica 234
Prelucrarea iaformat,iei IV (programul de Planoare 236
cakul aJ unui. calculator cu comanda- Elicoptere 238
program) 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 160 Motoare reactive I
240
Prelucrarea informa!lei V (traducere cu un
Motoare reactive II
242
calculator cu comanda-program) 162 Rachete I 246
Picupuri I o o o o 164 Racliete U 248
Picupuri II 166 Navigatie aeriana I 251
Discuri de patefon 168 Navigarie aerianli U 0 254
Magnetofoane I . 170 Navigape aeriana Ill 256
Magnetofoane ll 0 172 Vehicule cu pema de aer 258
Materiale plastice 174
de spalat 176
T ractoare I 180
T ractoare II o 0
Combine de secerat-treierat
Combine de recoltat sfecla 0
de adunat presat fin
Aparate Roentgen 0
Electrocardiograma
Radioactivitate
De ce nu se rastoama bicicleta?
Motociclete o o o o 0 0 0 0 0
Motoare cu aprindere prin scinteie (cu ex-
plozie) l o o 0 o o 0 0 0 0 0 0 0 0
Motoare cu aprindere prin scinteie (cu ex-
plozie) II 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Motoare cu aprindere prin compresieo (diesel)
Motoare cu piston rotativ (Wankel)
.Locomotive cu abur
Locomotive electrice .
Locomotive diesel
Tramvaie i troleibuie
Teleferice . . . o . .
Cai ferate de munte
Vehlcule sistem Alweg
Scari rulante
De ce o navii?
Navigatie cu vele
!82
1 84
Partea a doua
1!\6 Poluarea mediul ui . 0 262
188 Combaterea zgomotului vibra!iilor 264
190 Demineralizarea apei de mare 266
192 Automobile 1 268
194 Automobile II 0 270
196 Comunica(ii telefonice. 0 0 272
198 Mijloace audio-vizuale modeme 276
C a lculatoare L 281
200 Calculatoare II 282
Cibemetidi 0 284
202 Telecomunicatii Ia distante mari I (prin
204 radiorelee) . . . . o o . . . o . 0 286
206 Telecomunica!ii Ia distante mari ll (prin sa
208 teliti artificiali) 0 0 0 0 288
210 Satcliti artificiali ai PA.mintului I . 290
212 Sateliti artificiali ai Pamintului II 292
214 fntilniri aerospa(iale. Aselenizare 294
216 Fjsiune nucleara 0 296
218 Fuziune nucleara 298
220 Teoria relativita!ii 300
222 Maseri Jaseri 303
224 Sonicitate . 0 306
226 Efect Coanda . 308
I Partea
/ intii
Lucru .rnecanic, putere, energie I
Lucrul mecanic. Fie o fof13_ F, constanta ca marime al ci!.rei punct de aplicape
A se deplaseaza pe distanta s. Prin definitie, Jucrul mecanic L efectuat de forta este egal cu
produsul dintre marimea foqei deplasarea punctului ei de aplicalie cu condif.ia ca depla-
sarea sa se faca pe direcpa fortei (fig. I, a):
L = F-s;
daca deplasarea nu se face in directia fortei, ci formeaza cu aceasta un unghi. lucrul mecanic
este ega! cu produsul dintre deplasare proiec!ia Fs a fortei pe direcpa drumului (fig. I, b):
L = Fss.
Nopunea fizica de lucru mecanic defmita ca mai sus nu corespunde mtru totu1 cu aceea
folosita 1n viata de toate zilele. Astfel, se considera ca lucru mecanic efectueaza i un om
care pne o greutate mare cu bratulmtins in directie orizontala (fig. 2), de$i ill sensul strict al
cuvtntului nu se produce o deplasare sub efectul unei .foJ1e.
Lucrul mecanic se mascara in jouli. Un joule (simbol J) este lucrul mecanic efectuat de
o forti de 1 newton al direi punct de aplicape se deplaseaza pe directia fortei cu 1 metro:
1 J = 1 Nl m.
Lucrul mecanic se mai poate masura in ergi (daca se lucreaza in sistemul de unitap CGS)
sau in kilograme forta-metri (daca se folosC$te sistemul de unitati MK.fS). Relatiile de trans-
formare a acestor unitap sint:
1 erg = 10.
7
J.
7
1 kgf.m = 9,81 J = 9,8110 erg;
1 J = 10
7
erg = --
1
- kgfm.
9,81
Pentru a ridica un corp de 1 kg la de 1 m, este necesara o fortfl de 9,81 N. Lucrul
mecanic efectuat in acest caz (fig. 3) este
9,81 N 1 m = 9,81 J.
0 alta unitate de masura a lucnilui mecanic (folosita in electricitate) este kilowattul-
ora (kWh):
1 kWh= 3 600 000 J = 367 098 kgf m.
Efectuind un lucru mecanic de 1 kWh, se pot ridica, de exemplu, 367 de saci a 50 kg Ia
20 m ina.Itime (fig. 4):
3675020 = 367 000 kgf kWh.
n
Puterea. ln practica, lucrul mecanic poate fi efectuat intr-un timp mai scurt sau intr-un
timp mai indelungat. Evaluarea luc.-ului mecanic in timp impune folosirea unei nopuni
noi, anume aceea de putere. Cu cit timpul in care se face un anumit lucru mecanic este
mai mic, cu at1"t puterea este mai mare. ln puterea P se ca fiind lucrul mecanic
prod us sau consumat in unitatea de timp, adica raportul dintre lucrul mecanic L timpul 1
necesar efectul\.rii acestuia:
P = L/t.
Unitatea de masurli uzualll a puterii este wattul 0N) sau multiplul sau kilowauul (kW):
1 kW = 1 000 W. Wattul reprezint! puterea necesara pentru efectuarea unui lucro meca.nic
de 1 J in timp de I s.
Pentru putere se mai folosesc unitlitile de mlisurli: kilogram-forta-metru pe secundA
(kgfm/s) in sistemul de unitliti MK.fS, ergul pe secundA (ergfs) in sistemul CGS sau (din ce
in ce mai rar) calul-putere (CP):
1 W = 75 kgfmjs = 73610
7
ergjs,
1 kW = 1 000 W = 101,97 kgf-mjs = 1,36 CP.
0 putere de I CP este dezvoltatli, de exemplu, de un om in greutate de 75 kgf care se
ureA pe o scad cu o inaltime de 1 m intr-o secunda (fig. 5).
Energia. tn general, se spune cli once sistem care are capacitatea de a efectua un lucru
mecanic posedli energie; aceastli energie se evalueazii prin lucrul mecanic pe care-!
poate se expiini.A"in urutaii ca mecairic.
Energia potenJialii. Pentru ridicarea greutlitii din figura 2 s-a consumat un anumit lucru
mecanic. Se spune cli in pozitia II corpul are o energie potentiali (euergie de pozitie) mai
mare decit in/. Energia potenpalli E
01
pecare o areuncorp de greutate Gridicatla
h este egala cu lucrul mecanic pentru ridicare, deci E = Gh.
pot
Daca corpul se Intoarce In pOZlfla 1, el poate <1ezvo1ta un Jucru mecaruc egat cu eel con-
sumat inainte pentru a-l rid.ica. Greutatea din figura 2 poate deci, de exemplu cu ajutorql
unei role, sa ridice o altA greutate egala la inlilpme h (fig. 6). Aceasta nu este valabil
declt dacl se neglijeaza frecarea in rola; altfel, pentru Invingerea frecarilor mai este necesarli
o micA fort,a suplimentara.
Energia cinetici!. Pentru a imprima unui corp cu masa m aflat in repaus o anumitli viteza
v, trebuie efectuat de asemenea un lucru mecanic (in contra fortei de inertie).
Tn corp se va inmagazina o cantitate de lucru mecanic, se energie cinetica
(energie de Ecirz; lntre Ecin m v relatia Ecin = mv
2
{2.. De aici se poate
observa cli, la dublarea vitezei unw automobiL energia de lovire in cazul unei ciocniri
se de patru ori.
L - F.s
)

r,-
. : \ l
<,
,,_ F

b)
Flg. I. lucru
Fig. 2
fig. S. Puterea 1 CP
lm
lki
W<rv mffanir cit ridi<llr<:9.8 J (1 kif)
Flg. 3
1
l'lg. 6 Energle p.otenUala ( .. reervi de
lucru mecanlc") In pot!Ua II
Lucm mecanic, putere, energie II
Diverse foone de energie. Pe linga formele de energie mecaniciL. care cuprind energia
cineticA cea mai exista alte forme de energie: energia termica, energia ttlectrici!,
energia chimicif, energia nucleara etc. valoarea acestor energii este ind.icata prin lucrul
mecanic carepoate fi realizat cu ajutorullor. De multe ori, pentru evaluarea d.iverselor forme
de energie se folosesc uniJAti de Speciale; ele smt rosa raportate Ia unitaple clasice
mentionate (kgf.m, erg, J i kWh).
Energia termicil se indicA de obicei in calorii (cal), respectiv kilocalorii (kcal); I cal este
cAldura (energia termica) necesara pentru a rid.ica temperatura unui gram de apa Ia presiunea
atmosferica normala, de Ia 14,51a 15,sc. Transformarea este: 1 cal=4, 1855 J =0,42680 kgf.m
(ecbivalentul termic).
Energia electrica se masoarn ln kilowatt-ore (kWh).
fn domeruul atomic, urutatea de masura a energiei este electronvoltul (eV); 1 eY este
energia pe care o capata un electron cmd parcurge o diferentA de potential electric de I volt
(V). Aceasta unitate este foarte rica fatA de unitaple menvonate inainte: 1 eV = 4,45-IO.n
kWh = 1,60210
19
J. Electronvoltul se folosete adesea ca unitate de masura i pentru
energia chitWcA. Energia chimica a unui atom este de ord.inul a citorva. eV. Cind se
insa de energie atorruca, nu se intelege energia atomilor unui anutrut element ci aceea a nu-
cleelor atomilor, care se denumete mai corect ca energie nuclear3... Energia cuprinsa in
nucleul unui atom este mult mai mare, frind de ordinul milioanelor de eV pe fiecare nucleu.
Un milion eV se numete megaelectronvolt (MeV); 1 MeV = l 000 000 eV.
Conservarea energiei. Diversele forme de energie se pot transforms d.intr-una intr-alta
in diverse moduri, dar valoarea energiei ramtne aceeai (legea conservarii energiei; Robert
Mayer, 1842). De fapt nuexista o productie de energie; energia unei surse de energie se trans-
forma intr-o formli corespunzatoare pentru a fi utilizata. De exemplu, energia chimica a
carbunelui se transforma prin ardere .in energie termica, care se transforma in energie meca-
nica in maina sau in turbina cu a bur. Aceasta la rindul ei este transformata .in centrala
electrica,prin generator, in energie electrica: Sub aceasta formll energia poate fi transportata
prin pe d.istante mari la locurile de consum. unde poate fi transformata
in formele de energie necesare: acJionare electricA, incalzire, iluminat etc. (fig. 7).
lntr-o hidrocentrala de e.xemplu, se tOloSCte energia potentialil a apei dintr-un
lac de .acumulare, aflat la un nivel mai ridicat decit centrala (fig. 8). ln sistemul de conducte
de coborire are loco transformare a energiei apei din lac in energie cineticA, care se transform
a poi, in generatoare, in energie electrica.
Intr-un vapor acvonat cu energie nuclearn (fig. 9), prin ftsiunea (transformarea energiei
nucleare) combustibilului nuclear in elementele de ardere ale reactorului nuclear se produce
cAldura. Reactorul este parcJ.Irs de un curent de. care se in.cii.lzete. Apa lncli.lzita pro-
duce. cu.ajutorul unor schimbatoare de cal dum abur. care, la rindul san. acfionea.zA 0 instalape
cu turbine, in care energia termica a aburului este transformata in energie mecanica (aqio-
narea vaporului) i in energie electrica (pentru consumul proprio a1 vaporului).
l4
Fig. 7. Transfo muu-ea ener,Pei
dirbune
artfcrc
g e n e r ~ a
<'Utentului
cltrk
Fig. 8. Hidroce
nlrala elec:trldl
Fig. 9..b Schema cu ln.slalatiel d
energla oud e acttonare
ear.i a unuJ vapor
De Ia atom Ia formula chimica
Atomi. molecule. Cele mai mici particule ale unui element care proprietAti]e
chimice ale elementului respectiv care nu se mai pot divide prin mijloace flzice se numesc
atomi. Ei sint constituiti Ia rindul lor din cite un nucleu $i unul sau mai multi electroni.
P"mli in prezent se cunosc 104 elemente. Ele slnt reprezentate prin simboluri formate
din una sau douli litere (fig. 1). Toate elementele au tendinta de a se combina intre ele sau
cu alte elemente,formind molecule.
Formula bruti. Compozifia chimicli a unei molecule se exprimA cu ajutorul formulei
sale folosind simbolurile elementelor (fig. ;z). C'md aceste formule reprezintA numai natura
atomilor care intcl in compozitia unei substante i raporturile numerice dintre tarA
a lua in consideratie natura legt\turilor dintre atomi, ele se numescformu/e brute sau empirice.
ln general, clnd o molecuEt\ este formatli din mai multe acestea formeam de obicei
grupe bine coordonate, cu sarcini electrice pozitive sau negative, numite ioni. Cind o grupA
este de mai multe ori prezentt\, ea apare scrisli In parantez4 rotundA, cu un indice in partea
dreaptt\ jos, care aratli de cite ori se repetA in compus (fig. 3).
!nruditi au .Ia bazli, in general, un anumit tip de formulA. de exemplu.
formula generalt\ pentru. baze este Me(OH)n, In care Me repx:ezintA metalul bazei, OH grupa
hidroxil. caracteristicA bazelor, iar n frecventa grupelor In molecuiA. Deseori prin alte notatii
se dau indicatii asupra dintre grupe de clemente, asupra valentei, respectiv asupra
..arcinii pozitive sau ln cazul moleculelor complicate (fig. 4), stabili
sint in paranteze drepte. In sfir$it. pentru succesiunea elementelor in fonnult\. respectiv
a grupelor. exist! anumite reguli. de exemplu. atomii metalelor sau grupele cu sarcini
pozitive se scriu, in general. Ia inceputul formulei.
Chimie anorganic! chimie organicA. Se cunosc compu$[ a.norRanici (de exemplu mine
rale) organic/ (de exemplu grasimi, albumine). anorganici au o structura
incomparabil mai simpla decit a organici. NumArul anorganici este
de aproximativ 60 000, pe cind eel aJ organici de aproximativ 2 000 000. Toti
organici au la bazli atomul de carbon. de care sint legate anumite elemente sau grupe
de clemente. Modul in care siot legate diversele clemente este deosebit de important; doua
moJecule cu formula bruta (izomeri). dar cu structurli diferitt\, pot avea proprietAti
foarte diferite.
Formula structuralA. Dacli in chimia anorganicli formula empirict\ este in general sufi
cientt\, in chimia organica este necesara formula structurald (de constitu(ie), adicli formula
care dA indica?i asupra modului de Iegare a elementelor sau a grupelor intre ele. DupA nece-
sitate, formula poate fi redatA mal mult sau mai put in simplificatl\. ln figura 5 .este ilustratll.
compozitia pentanului C
5
,Hu, lntrucit pentru cinci atorui de carbon sint posibile mai multe
structuri, trebuie sa se tina seama de acest fapt formula structurala; deseori este suficient!
indicarea pozitiei unei grupe anumite in molecula. Restul moleculei poate fi indicat ca sumll .R.
anexat formulei sau ilustrat printr-un indicator simbolic '(fig. 6).
16
fig1
Simbolurde cllorv;; elemente
Hi drogen = H
Carbon - c
Oxtgen =o
Azo1 - N
Sodiu = II;:
fig.3
Compo sui
I
6rupa
Sare acnar<1 MgH + so4 --
2Na+ + C0
2
--
Azolal de amorrtu
Carbona! de
+ N03 -
amonw
ZNH4++ C0
3
- -
fig-4
Exempl e pentru formule complicate:
n
9
.z
Scnerea formulelor chimice
1atom ti + 1 atom Cl t1Ct
(acid clorhidric)
Z 4fom1 H + 1 atom 0 = H
2
0
(apa )
l atom C + 2 atomi 0 = co
2
(btoxtd de carbon)
Corf'd

Mg S04 .SMg i>4 , O.,Mg 5
Nc
2
co
3
Ct.l ar e3. Ds-N-tze
NH4N0
3

(NH+)
2
co
3

{Na
1
Fe
3
11
Fe/
1
(OH)
2
]
8
' !S,
8
0
22
)
8
-, dmtr- un complex
cu s;rcma poz:il tvii, fter cu dou<i !'ret va len te urJ complex cu sa ret
neg a liv;l
fig 5 Slructura formulelor empr. ce C
5
H
11
H H H H H f or mula

- CHz CK
2
CH
4
CH
HC C C C - CH stmpltficala - CH
3
- (CH
2
b-CH
3
H H H H H
2- meld -but an
H
H C
H
0
2.2- dimehl -prop an
H H
HC'-. /CH
H "-c H

H H
Structura atomului
Modelul atomic. Pentru a ne imagina compozitia reacpa cbimica a este
necesan structurii atomului. 0 imagine asupra acesteia ne cia modelul atomului
(elaborat de Niels Bohr in 1913) care a permis sA se rezolv:e problema foarte importanta a
pozit:iei electronilor in atomii diferitelor elemente sa se stabileasca dependents proprietatiJor
elementelor de de electroni ale atomilor lor. Dupa teoria lui Bohr.
atomul se compune dintr-un nucleu incl.rcat pozitiv (fig. 1), in jurul cl.ruia se rotesc pe anumite
straturi electronii. Toti electronii au sarcina elementara sarcina pozitiva a
nucleului corespunde sumei sarcinilor negative ale electronilor; atomul apare astfel electric
neutru. Sarcina elementara a nucleului atomului corespunde cu aceea a electronilor. Odata
cu numArul nucleelor masa atomici1, care este data de masa nucleului (99,9%).
de electroni al atomilor. Proprietatile chirnice ale unui atom depind in mare
de structura straturi/or de electroni Electronii sint repartizati pe maximum
straturi divizate in substraturi. Fiec!ru.i strat ii un anumit numlU: de electroni care 11
satureazA.
Electronii unuia strat se caracterizeaza printr-o rezerva de energie aproape
identica. respectiv se gasesc pe aproximativ oivel de energie. lntregul de elec-
troni al atomului se descompune in straturi sau nivele de energie, notate prin literele K, L,
M, N, ... Cu litera K se noteaza stratul eel mai apropiat de nuc]eu. Electronii din fiecare strat
urmator se gasesc Ia un nivel de energie mai inalt decit electronii stratului precedent. Numarul
mwtim de electroni care se pot gasi intr-un strat dat (la un nivel de energie dat) este ega! cu
dublul pUratului numaru.lui stratului 2 ril, n fiind numarul stratului. Astfel, stratnl K poate
contine maximum 2 P = 2 electroni, straturile L M fiecare cite 8 electroni, straturile N
0 cite 18, iar P Q cite 32 de electroni Electronii din stratul exterior, fiiod cei mai depiir-
tafi de nucleu deci cei :mai slab legafi qe acesta, se pot desprinde din atom aditiona Ia
alti atomi, intrind in componenta stratului exterior a! acestora din l.li1lla. Stratul K se com-
pleteaza Ia heliu, stratul L Ia neon, stratul M Ia argon etc. Stratul Q este inca incomplet.
CorespunzAtpr teoriei electronice a valentelor, atomii tind completeze straturile sau
eel putin substraturile cu electroni. Este cazul numai ai gazelor rare, care, in conditii normale,
nu se cu alti atomi (au toate straturile complete). AJte elemente capatli o structura
ca cea a gazelor rare prin combinari intre ele, astfel incit electronii de pe stratul lor exterior
sA -se completeze (intr-un fel mai mult sau mai puf.in complicat), obtinind o configuratie
comuna stabila. Astfel se leagii Na (cu un electron pe stratul exterior) cu Cl (cu 7 electroni
pe stratul exterior) rezultind plntru fiecare cite un strat cu 8 electroni. Atomul de sodiu cedeaza
atomului de clor electronul sAu, transformindu-se in ion pozitiv, iar atomul de clor care a
primit un electron devine i!Jn }1egativ (fig. 2). Forts de atractie dintre sarcinile de semn contrar
Jeaga intre ei ionii formati, ca rezultat o sare, clorura de sodiu. ln mod asemanator
se explica formarea altor ionici, reprezentafi prin chimice in figura 3.
Sistemul periodic al elementelor. ln sistemul periodic elementele sint repartizate in ordi-
nea numerelor lor atomice (numarul de electroni din atom) crescinde. Elementele care sint
inrudite prin proprietatiJe lor a par periodic, iar atomii cu numar d!! electroni pe stratul
exterior (de la I pina Ia 8 electroni) sint ordonafi in coloane unul dedesubtul celuilalt Rezulta
astfel de Ia stinga Ia dreapta 8 grupe 4).
18

Fig. 1. Model atomic (maguezJu)
Fig. 2
Fi&. 4. Sistemul periodk aJ elemenU!or (simpllf"ICit)
..
StratuJ Q
"
]

...
g
6. Stntw P =
"
i
=
s. Strtw o

-
4. Stratul S

,..;
3. StratuJ M


= "
2. St,..tul L

Vi
L Stnllul K
K + 0,0-. KOB + f B
f!CI NaOB NaCI a_o
C..(OS:), + CO, - + a_o
If, 7- ZBI
-- dirC'C'(iOI
= N'34"(iiil f'e\cN.ibi l.3
t Sc.
">Ub lormJ de: c:at
Fig. 3. .xempru de rf'.A<:Cii t-himit-e
Grupa I Grupa Jl Ill Grupa IV Grupa V Grupa VI Orupa VII Grupa Vlll
Perioada I Hidn>aen
-
l'crioada 2 Litiu Berillu Bor Carbon Azol Ol<igen Fluor Neon
-
Pcrioada J Sodiu Magneziu Alumon1u Siliciu Fosfor Sulf Our Argon
-
Penoatla 4. Potasiu Cakiu Galiu Germanou Ar<cn Seleniu Brom Kripton
,--
Perioadu 5 Rul:oidiu Strontiu lndi" Staniu Allllmoniu Telur lou Xenon
----

-
- -
Pcrionda 6 Ct.. -sfu Banu Tallu Plumb l!ismul Poloniu A stalin Rodon
- ---- - - -
Pcnoada 1 R.adiu
Pompe
Pompele servesc Ia deplasarea lichidelor funcponeaza dupa urm.i:itorul principiu:
pompa preia fluidul dintr-un spatiu de aspirape, unde se produce o subpresiune dato.rita
careia fluidul este aspirat, debiteaza intr-un spatitJ de refulare, unde se produce o supra-
presiune datorita careia fluidul este refulat. Dupa principiul de functionare, pompele se pot
clasifica inpompe volumice (cu piston, cu membrad), pompe cu rotor (centrifuge, axiale) etc.
1. Pompe aJ piston. Daca un piston, plasat in interiorul unui cilindru (fig. I) in leg!tura
cu un rezervor cu lichid, este deplasat de Ia pozipa sa initia.l.a (puncrul mort), lichidul este
aspirat datorita vidului creat prin deplasarea pistonului. Presiunea atmosfericl este teoretic
echilibrata de o coloana de apa de 10m, deci, teoretic, inalpmea de aspirat.ie a unei pompe
este de 10 m. lichidul are in.sii o tensiune de vapori trebuie sa invinga fort.ele de frecare
de peretii conductelor, :incit ina.IJimea realli de.aspirape este, in general, de numai 7 m (fig. 2).
Ajuns Ia cela.lalt punct m.ort. pistonul schimba sensul de deplasare supapa de aspiratie se
inchide datorita presiunii mari creata In cilindru, iar supapa de refulare se deschide. In timpul
aspirapei, supapa de refulare ramine inchisa. deoarece presiunea ih conducta de refulare
este Qlai mare decl't in cilindru. Pistonul evacuea:zA lichidul din cilindru, invingind presiunea
din conducta de refulare. Pompa aspiratoare reprezentata in figura 3 este o pompa cu piston
care refuleaza lichidulla ridicarea pistonului. Pompa cu memhrarui (fig. 4) ill locul
pistonului o membrana elastica acponata de o tijil. La pompa de minii (tip Allweiler, fig. 5),
pistonul este iulocuit cu u:n plan diametral. acponat cu alternative in jurol axului
carcasei de o manivela.
Supapele de aspirape sint montate pe doi pereti radiali
2. Pompe centrifuge. Pompele centrifuge fac parte din categoria pomj)elor cu rotor,
fiind de fapt turbine de apa cu fu:ncponare inversli, prevazute cu un rotor care depla-
seaza lichidul. tn cazuJ pompelor centrifuge, functionarea neuniformA (cu a pompelor
cu piston este e\itata, datorita continuitatii curentului de lichid care traverseaza pompa.
Presiunea necesara pentru echilibrarea coloanei de apa este realizata de
paletelor rotorului asupra lichidulni. actiune care se exercita prin forte centrifuge. Licbidul
patrunde in pompa datorita aspiratiei rotorului este condus in rotQr in direcf.ie a.xiala,
frind apoi deviat intre p-aletele rotorului dupa o directie radialil Sub acpunea rotorului.
lichidu] este 1mpins spre periferia acestuia, de unde este evacuat. Uchidul este astfel dirijat in
alta directie in acel3..$i timp accelerat. Presiunea Ia din rotor este mult ridicata, incit
curentul de lichid poate tnvinge diferenta de nivel. La din rotor, lichidul intrn in sta-
torul previi..zut cu ajutaje divergente., care-i scad in interiorul carora energia cinetica
a lichidului se transfonna in energie potenpalii, restul transformlirii realizindu-se intr-o
carcasa elicoidala (fig. 6). Pompa descrisa reaiizeaza presiuni joase de refulare. Pentru a
construi pompe cu presiuni de refulare ridicate, se monteaza in serie mai multe elemente
rotorice i statorice (compara figurile 8 7).
1n general, pompele centrifuge nu se pot amorsa direct, deoarece aerul existent initial
in rotor impiedica antrenarea lichidului din spatiul de aspiratie. Pentru amorsare, conducta
de aspiratie trebuie umpluta cu lichid..
20
de refulare
Rg. I. Mod.ul de lunctiollare a unel p ompe cu piston
Fig. 3. Pomp;i aspiratoare
....
Fig. 7. unel pompe
de presh:me
t
--

3

,
1l
:

..
.,
b)

'
Fig. 2. lniiltimea de aspira!ie
{a)
(b) practicli
Fig. 4. Pompa cu
Fig. 8. Sdtema unel pompe
de presJune
Compresoare ( cu piston)
Compresoarele servesc pentru compri.marea aerului a gazelor pina Ia presiuni de
2 000 kgffcnr chiar mai mari. In vederea realizarii unor presiunl inalte foarte inalte se
folosesc compresoarele volumice (cu piston, cu organ de comprimare rotitor), iar pentru
.realizarea unor presiuni mici medii compresoarele cu rotor (sau turbocompresoarele).
Un compresor cu piston este reprezentat in figure 1. Compri.marea gazului se realizeaza prin
pistonului in cilindru. Arborele cotit este actionat de un motor (electric, cu abur,
cu ardere intemli etc.) prin intermediul unui volant. Biela, articulata cu un caplit cu arborele
cotit, iar cu celiUalt caplit cu pistonul, transformli rotativli a arborelui cotit intr-o
de du-te-vino a pistonului in cilindru. Supapele plate, previzute cu resorturi pentru
reglarea obturatorului, la variatiile de presiune produse de m4carea pistonului.
La admisie, pistonului produce in cilindru o subpresiune, obturatorul (fig. 2) se
ridicA gazul plitrunde in cilindru. Cind pistonul se deplaseazA in sens invers, supapa de
admisie se inchide, datoritA suprapresiunii create, comprimarea gazului pinll. ce
pistonul ajunge Ia punctul mort. In. acest moment, presiunea in cilindru este suficient de
mate pentru ca obturatorul supapei de refulare sli se ridice, permitind astfel evacuarea gazului
in conducta de refulare. Resortul supapei de refulare nu opune o rezistenta prea mare, deoa-
rece Ia cursei de comprimare presiunea in conducta de refulare este numai cu putin
mai micA decit presiunea in cilindru. Presiunea din conducta de refulare menline inchisli
supapa de refulare cind are loc admisia gazului in cilindru.
ln cele mai mull cazuri, instalatiile cu compresoa.re cu piston sint previzute cu rezer-
voare intermediare (denom.ite rezervoare-tampon), care sint linute sub presiune. Punctele de
consum s)nt alimentate, de regula, de Ia aceste rezervoare-tampon.
Modul de lucru al compresoarelor cu piston este caracterizat de diagramli
indicatoare, care reprezintli. ciclul defunctionare a compresorului (fig. 3). ill aceastli. diagrama
este trasata curba variapei presiunii cu volumul la o rotape a arborelui cotit, deci in timpul
unei curse a pistonului. Linia 1 reprezintli. admisia gazului in cilindru la presiunea spa\iului
de. aspiratie; la presiune, volumul gazului in cilindru Linia 2 reprezintli com-
presia gazulu.i pinli la presiunea de debitare; presiunea iac volumul se
Lin.ia 3 reprezintli. refularea gazului Ia presiunea de debitare: la presiune constantll., volumul
gazului in cilindru se Linia 4 reprezintll. expansiunea gazului comprimat, dar
neevacuat la inceputul cursei de admisie. Supapa de admisie nu se deschide imediat, admisia
gazului in cilindru tncepmd numai dupa ce presiunea din cilindru devine egala cu presiunea
spa\iului de admisie.
Din diagrama reiese ca numai o parte a cursei de admisie este folositli efectiv pentru
aspirapa gazului in cilindru, spatiul cuprins intre capacul cilindrului piston cind acesta se
la punctul mort reprezentind spatiul vatamlitor al compx:esonilui in care rlimine
un rest neutilizat de gaz. Dacli trebuie sli se tnvinga diferente mari de presiune, comprima.rea
se realizeazli in mai multe trepte. Se construiesc compresoare in care comprimarea gazului
pinli Ia presiunea finalli se realizea.za in douli cicluri de compresiune (bietajate) sau mai multe
(multietajate), folosind l-4 cilindri (fig. 4). Deoarece in timpul comprimarii gazele se inclil-
zesc,este necesar ca intre etajele de compresie sli se facli o rll.cire a gazelor (fig. 4a). Compre-
soarele multietajate se construiesc de obicei cu pistoane cu dublu efect: Ia mersul inainte al
pistonului, pe o fata a acestuia are loc comprimarea gazului, iar pe cealaltli fata admisia
gazului; Ia mersul inapoi al pistonului, acfiunea are loc inveiS (fig. 4b).
Fig. I. Sectlune prtnlr-un compresor cu piston
linia I
Fig. 3. Reprezentarea. In diagramll
a dclulul de tunellonare
a compresorutul cu piston
lfnia l

'-upa:pa de

Ftg. 4a
primllletaj

de
admisie
Fig. 2. Supap.i de refulare
P.: - prc--.mn('o. finu13
\'olull\ V ___.
Carboni
Prin acurnularea de rnaterii vegetale (flora forrnata din alge, ciuperci etc. dezvoltata in
florA luxuriantA. conifere), s-au format 1n timp de sute de milioane de ani, printr-un
proces de indrbunare - transfon:nari chimice (biochimice geochimice), dlrbuni. Continua
surpare de terenuri varialiile climatice au dus Ia mundarea Ia ingroparea unor paduri
bogate in care predominau foioasele coniferele (arbori-mamut, chiparos de
sorturi de cetina).
Astfel de transformari s-au repetat in decurs de milioane de ani, 1ncit s-au format
zacaminte de wbuni cu peste 100 de straturi suprapuse, avind diferite grosimi Presiunea,
clildura, umiditatea alti factori au transformat celuloza, lignina celelalte substante conv-
oute de plante in carbune. Din punct de vedere chimic, wbunele se compune din mii de
dintre care marea majoritate o formeaza hidrocarburile aromate. Carbonul Jiber
se In carbune num:U 1n proportie de 10%. Compozitia elementara a carbunelui este
foarte diferitii.. unele sorturi de lignit deosebindu-se mult de cele ale ciirbunelui de piatri'i.
In timp ce un sortiment de lignit lipsit de are o compozitie tipicli de 74% carbon, 5%
hidrogen 21% oxigen, un cArbune tipic de piatra conpne 9.0% carbon, 5% hidrogen
5% oxigen. Substantele de baza pentru ambele sorturi au fost 50% carbon, 6% hidrogen
44% oxige.n. Prin procesul de indlrbunare a crescut deci continutul in carbon a scazut
contffiutul in oxigen. Continutul paqilor inferioare modul de prelucrare influenteaza
nivelul de energie al carbunelui (puterea calorifica atinge valori cuprinse intre 3 000 $i 8 000
kcaljkg).
Carbunele poate fi extras in functie de volumul zAdlmintului prin exploatare Ia zi.
dadl stratul steril de deasupra este sub!ire (majoritatea zAdmintelor de lign.it slnt exploatate
la zi; zacii..mintele mari acopera suprafete de aproximativ 2 000 km
2
) , insA majoritatea exploa-
tii.rilor se facIa adincimi ale subsolului (in S.U.A.la aproxirnativ 60 m, in Germania Ia 760 m
adincime in medie).
<:arbunele estel>rincipalul distribuitor de energie, materialul de baza al industriei chimice
al industriei grele. Din carbune se obtin mii de produse chimice, materii prime necesare
energiei. Circa 25% din producpa de clirbune se drept combustibil, aproximativ
25% este folosita 1n industria chimidl pentru uleiuri, dizolvanti, medicameote, coloranp,
fenoli, la obtinerea sulfului, a rnaterialelor plastice, a produselor combaterea dituna-
torilor, a produselor de impregnare. materiale de construcpe etc.,aproximativ la elabo-
rarea otelului, 16% pentru producerea de energie (curent electric. vapori. gaze), iar 10%
este folosit.a direct sau indirect (generare de energie electrica) Ia caile ferate.
24
UtiJ1tlrlJc drbuuilor
bow:'\tri.iJ *''
dtn ('Tb,dori _
Tifei
Acum circa 300 000 000 de ani s-au creat premisele pentru formarea * Neiului in apele
pu1in a<finci de pe linga tarmul marilor din cantitatile .de microorganisme, plante
alge existente in acea perioada. In absenta ox.igenului, noroiurile provenite din aceste resturi
de animale plante nu s-au putut descompune complet. Schimbarile climatice care au urmat
au condus la inglobarea unora dintre aceste zone cu apa in zone de uscat; resturile de plante
animale acoperite de argila de nisip au fost supuse apoi,timp de milioane de ani, unei
presiuni crescinde temperaturii Pamintului. Grasimile, bidratu de carbon albuminele
resturilor de animale $i plante au fost supuse astfel unor conditii care au permis realizarea
unor transformari cbimice importante. Prin degajarea biox.idului de carbon a luat
un num1ir. mare de cbimici (alcani, aromatici, cu sulf etc.) compo-
nenti ai titeiului. Deoarece conditiile locale ale descompunerii nu au fost compozipa
titeiului din diferite regiuni variaza uneorl foarte mult. Pe linga presiune temperatura,
asupra compozipei chimice a titeiurilor brute, au influentat 1n. mare m1isura catalizatorii,
fermentii in special bacteriile.
Utilizarea petrolului. tn prezent, titeiul este o materie prima esenpala pentru sute de
produse, printre care gazele combustibile, pacura pentru 1nc1ilzire, carburantii pentru auto-
mobile, avioane, vapoare locomotive etc. Din titei se obtin, intr-o masura din ce in ce mai
mar,e, substante cbimice organice, din care se fabric1i cauciuc sintetic, antidaun1itori, .fibre
sintetioe, solvenp,medi<:amente $i multt! alte prod use. Mii de tehnicieni se ocupa de problema
petrolului. Extracpa titeiului la scara industriala a inceput cu aprox.imativ 100 de ani in urm1i,
deZ\'oltarea tehnicii de extractie .fiind de cea mai mare impo.rtant;l pentru economia mondiala.
Asupra form.llrii P.teiului s-au emis doull ipoteze: ipoteza form.llrii minerale ipoteza form.llri.i
organice. In prezent, majoritatea cercet1torilor consider!l ell s-a format p9trivit ipotezei organice.
26
Distilarea fiteiului
Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi cu volatilitati diferite de cantitati
red use de cu oXigen, azot, su1f provenind din resturile vegetate animale
care 1-au format. Transportat tn rafmarii. prin conducte, tancuri sau cisterne, el este in primul
rl:nd separat de apa de .impuritati mecanice apoi supus distillirii fraCtionate. Titeiul este
pompat in cuptoare tubulare indilzite cu flacara, unde este incalzit La 280-300 C,
intra 1ntr-o coloanA de distilare (care lucreaza la presiune atmosfericl'i}, unde se separ:a gazele,
benzinele volatile ?i petrolul Lampant. Reziduul viscos al distilarii . se pompeaza 1ntr-un
al doilea cuptor tubular, unde este incalzit, dupa care este introdus intr-o a doua coloana
de frac(ionare, care de data aceasta lucreaza sub vid. In aceasta coloana distjleazii uleiurile
industqale (motorina; ulciul de .cilindru, uleiul de in urma acestei distilari, dm1n
asfaltul, smoala, de petrol resturi anorganice. Aproape toate fractiunile de fitei.
afara de cele gazoase, se trateaza suplimentar pentru a _sau complet conti-
nutul in substanre n$1c;lorite . cu sulf azot, substante care formeaza
sau polimeri). Aceasta se realizeaza cu ajutorul unor chimici sau prin adaus de sub-
stante active (carbune activ, silicagel, diatomit), care transformli chimic produsele nedorite
sau le elirnina fu.ic prin absorbtie. Numeroast tractiuni de petrol se supun unor tratari supli-
mentare (adaus de aditivi) pentru a le conferi proprietatile dorite. De exemplu, benzina tre-
buie sa capete calitati antidetonante, sa devina. inflamabila 1i stabila, iar uleiurile de
sa <Ievina slab colorate, inodore stabile la oxidare.
Prin distilarea se separa fractiuni care conti.n mai putini componenti decit a
avut produsul initial; benzina mai contine, de exemplu, peste o suta de prod use diferite.
Din aceastli cauza, distilarea corecta a titeiului este o art!i necesita o tehnologie avansata
precum utilaje numeroase complicate. Deoarece liteiul confine substante corozive,
coloanele pentru distilarea sint executate din otel lnnobilat, iar functionarea lor
aprqape in 1ntregime automatizata.
28
i: +----------'

a
5;
O
H
.----- --1 i
Gaze naturale
Anual se extrag din pamint peste 500 miliarde m
3
de gaze. Gazele naturale sint gazele
care se e.xtrag din pamtnt fie singure, fie impreuna cu titeiul, folosindu-se ca atare sau .in
urma. unor simple operatii de separare a impuritatllor lichide ~ i solide pe care Ie conpu.
Gazele naturale extrase din zacamintele de gaze (zacaminte in care nu se gasesc asociate
cu titei) se numesc gaze naturale uscate sau, impropriu, gaz meum. Gazele extrase din za-
caminte de titei (zacl!.minte in care se gasesc asociate cu ti1ei) constituie gaze asociate, gaze
de sondii sau gaze naturale umede. Gazele asociate, Ja rinduJ lor, pot fi bogate sau sl!.race,
respectiv bogate sau sarace in hidrocarburi.
Componenta principala a gazelor naturale o constituie metanul, care se poate intilni
in proport,ii de 80 pina Ia 95%- Gazele asociate sint constituite din bidrocarburi aciclice satu-
rate parafinice: metan, etan, propan, butan i alp omologi superiori, in funcpe de compozitia
chi mica a titeiului brut i de conditiiJe de separare.
Unele surse de gaze naturale sint insopte i de impuritati foarte toxice, cum slnt bioxidul
de carbon, azotul, hidrogenul sulfurat, bioxidul de sulf etc. Rareori aceste gaze sint insotite
de unele gaze rare, cum sint heliul, argonul, neonul etc.
Gazele naturale din zadimintele independente se exploateaza ~ i sint intrebuint.ate ca un
excelent combustibil, o mare parte din gaze ftind arse in motoare pentru producerea energiei
e1ectrice. Yn acest scop, gazele sint transportate prin conducte magistrale de Ia surse Ia cen-
trele industriale. Gazele naturale constituie de asemenea o foarte importanta materie prima
pentru industria chimica. Prin prelucrarea termica a hidrocarburilor constituente (etan,
propan) se obtin alcooli.,. solvenp, fibre sintetice, cauciuc sintetic etc.
Consumul de gaze, menajer ~ i industrial, variaza atit in cursul c e l e i ~ i zile, cit ~ i ill
cursu) unui an. Pentru a asigura cantitatea necesara de gaze, acestea sint inmagazinate in
conducte de transport, in rezervoare sau in depozite subterane, in care caz se folosesc fostele
zacaminte de titei (surse epuizate), care pot atinge uneori o capacitate de un miliard m
3

Yn prezent, cea mai mare sursl!. de gaze naturale este situata in apropiere de Groningen
(Oianda), fiind estimata la cca. 1
1
1 bilioane m
3

30
peruru roniu.m
iadUzice indus.trial3
motoare na g:au
sinte:tie,:e
sint&Ut.
fibre Jintetice)
riflnl
motor:in3
alrool
n<Cf'l de fum
alt< produ.se
Cazane de abur
Tn i:ostalapile industriale care necesita cantitap marl de a bur de presiune 1nalta, in scopuri
tehnologice de inclUzire se folosesc cazane de abur care produc abur Ja o presiune
de 12-40 kgffcm
2
cazuri speciale pina Ia 160 kgf/cm
2
).
Constructiv, cazanele de a bur se deosebesc dupa modul in care dHdura produsa de focar
de gazele de ardere aduc apa in stare de fierbere. La construqia cea mai simpla, oaJa de
abur de uz menajer (fig. 1), apa este incalzita direct de o amplasata sub oalit In cazul
cazanelor ignitubulare ( cazane cu corp vaporizator ), incAlzirea apei se face prin trecerea
flacarii gaze! or de ardere prin tevile de flacara ale cazanului. de construcJie deservire
simple, aceste cazane prezinta o serie de dezavantaje: suprafatfi de amplasare mare, capaci-
tate mica, timp de punere in serviciu lung datorita suprafetei mici a gratarulw circulatiei
lente a apei, presiune nominala mica. Astfel de cazane se folosesc, in general. Ia locomotive
1n instalatiile industriale de capacitate mica pentru producerea aburului tehnologic.
Cazane de mare capacitate, care ajung rapid Ia regimul de vlrf, sint cazanele acvatubulare
( cu Jevi vaporizatoare) . ln aceste cazane, apa este vaporizata in fascicule de tevi fierbatoare,
a caror suprafata exterioara este supusa caldurii radiante a flacarii a gazelor de ardere.
Un astfel de cazan este prevazut cu doi tamburi (camere de apa colectoare)tntre care se fixeaza
tevile fierbatoare montate cu o inclinare mai mare sau mai mica (fig. 2) de orizontall!.
De obicei tamburii sint perpendicular faJa de tevi. Apa de alimentare, preincalzita
cu ajutorul gazelor de ardere, intra in tamburul superior. trece prin tevile fierblitoare ne-
incalzite sau inclliite slab in tamburul inferior, iar de aici urea in tevi. Apa vaporizata urea
sub forma de amestec apll-abur inapoi in tamburul superior. De aici aburul, separat de apa
antrenata, trece prin !evile supra1nclilz:itorului (incalzite de gazele de ardere), de unde poate fi
distribuit prin conducte Ja <:onsumator. Apa separata de a bur intra impreuna cu apa proasp1'tta
de alimentare intr-un nou circuit de indilzire.
Cazanele de acest tip pot fi incalzite cu carbune sau pacura. Pentru arderea combusti-
bililor solizi (carbuni) se folosesc focare cu gratar rulant (fig. 4). Acesta este constituit dintr-un
transporter contmuu tasemanator cu o banda tara alcatuit din bare. Carbunii.
pe o parte, ard in locar, Jar reZtduunle, zgura slnt evacuate pe partea opusa in cenu-
Pentru o ardere cit mai completa se insufla ae.r pe la partea inferioara a focarului prin
griltar. Tn alte sisteme de ardere, se insufla in focar praf de dirbune amestecat cu aer; arderea
are Joe Ia o temperatura decca. l sooc. Cind se folosesc combustibili lichi.zi (pacura), acetia
se pulverizeaza cu ajutorul injectoarelor direct in focar. Focarul cste in interior
cu refractare. Jo cazul cazanelor de radia{ie in perepi interiori ai focarului sint moo-
tate tevi fierbatoare, care constituie suprafata de lncalzire prin radiatie.
Jn unele cazane de construq.ie. speciala se poate genera abur de inalta presiune
(100-225 kgf/cm
2
) . ln aceste cazane, care slnt cazane cu circula{ie fo'fatii (fig. 5), prin tevile
fierblitoare circula un volum de apa de 6-7 ori mai mare decit eel corespunzator capacitatii
lor de vaporizare, circula!ia apei fiind asigurata de pompe de circulape. f.n cazanele cu trecere
forfata (fig. 6), apa este direct in tevile cazanului.
32
Fig. I. Cealnic
famburuJ .)Upcrior

l&mburul inferhtr
evacuarca e&.<f.lvr
dt srdcre
Fig. 2. Cazan cu levi cu incllnare mare
a bur
>upralnt :lh:itor
Fig. 4. Gratar rulant
C\'ac.: uarra
de a tdtu
fig . .s. Cazan cu clrculatle for! aU!
abt1 r
focar- cu grl:ltar
e \ar-uan:-a J:a?.e.Jo r
de urth.n
Fig. 3. Cazu cu te; cu lncUnare mid
forar
('\"OU' Uarc'd

gau lur
de urdtre
Fig. 6. Cazan cu trecere
Motoare cu abur cu piston
Motorul cu abur cu piston, impropriu denumit cu abur, utilizeaza energia furni-
zata de aburul de inaltli. presiune. Energia pe care o elibereaza aburul prin detenta poate fi
folosita (prin transformare intr-o de rota!ie) Ia action area Aburul de inalta
presiunc este adrnis intr-un cilindru in care se un piston. Aburul expandeaza In cilin-
dru tmpinge pistonul, efectu1nd astfel un lucru mecanic (Jig. Ia). Cind pistonul ajuoge la
capatul ciJindrului, respectiv Ia punctul mort sau de intoarcere (fig. lb) , aburu} destins se
evacueaza, iar aburuJ proaspli.t este admis in partea opusa. Aburul proaspat admis acum
in compartimentul cilindrului opus celui in care s-a produs expandarea, actioneaza asupra
pistonului, deplasindu-1 inapoi spre punctul de pornire (fig. lc), devenit acum noul
de intoarcere (fig. ld). 0 astfel de se cu dublu efeci, deoarece aburul actio-
neaza alternativ pe ambele fete ale pistonului. ln timp ce pe una dintre fetele pistonului se
face admisia aburului, pe fata opusa a pistonului se efectueaza evacuarea aburului destins.
Schimbarea dircctiei de a aburului , adica c.onducerea aburului proaspat Ia fata
corespunzatoare a pistonului, precum evacuarea aburului destins, o efectueaza un dispq-
zitiv de distribupe numit sertar (Ia unele tipuri, schimbarea de sens se face prin supape, ca la
motorul cu ardere interna). Cel mai folosit tip de sertar este sertarul plan (fig. 2), care obtu-
reaza alternativ fantele de admisie de evacuare a aburului, puoind succesiv fiecare
dintre de lucru ale cilindrului in Iegaturii cu cametele de admisie evacuare
a aburului (fig. 2a Po.zipjle succesive ale sertarului siot corelate cu pozitiile corespunza-
toare ale pistonului, astfel inclt sertarul sa se afle intr-a pozi!ie care sa permitli ca pe o fata
a pistonului sa se faca admisia aburului proaspat, iar pe cealalta evacuarea aburului
destins. Sertarul executli. o de du-te-vino, fiind ac!-ionat de un excentric calat Ia arbo-
rele co tit (fig. 3). Deplasarea sa se face in sens inve(s cu a pistonului. La din
aburul evacuat se coodenseazli. intr-un condensator. 1n unele cazuri, cum este Ia locomo-
tivele cu abur, aburul este evacuat in atmosfera.
La compound, expansiunea se efectueazli. succesiv in mai multi cilindri,
cu axele paralele, in trepte succesive. La aceste pistoanele au, in general,
cursa, fiind aqionate de arbore co tit. Deoarece Ia scaderea presiunii volumul aburului
se la destindere, in cazuJ unci compound cu trei cilindri diametrul pistonului
Ia treapta a doua (treapta presiunii medii) este mai mare decit Ia prima treapta (treapta pre
siunii inalte), iar la treapta a treia (treapta presiunii joase) este mai. mare declt Ia treapta
presiunli medii. Lucrul mecanic efectuat de piston se transmite la arborele motor prin inter-
mediul unui mecanism biela-manivela articular la uo cap de cruce (fig. I 3), care executa
o de du-te-yioo intr-un gbidaj cu glisare. Tija pistonului este articulata solidar Ia
capul de cruce, iar biela este articulata mobilia un cap de capul de cruce i Ia celiilalt cap Ia
butonul maniveler sau Ia cotul arborelui motor.
Cind pistonul capul de cruce executa de du-te-vino, capuJ de cruce transmite
aceastli mi$Cafe prio. intermediul bielei arborelui cotit, producind o rotire. Un volant montat
pe un capat al arborelui cotit, asigurii o rotire nesacadata.
cu abur se :tolosesc Ia mstalatiile industriale mici $i medii (sub I 000 CP) Ia
instalatiile stabile cu sarcini varia bile mari, ca, de exemplu, Ia instalatiile de ridicat (in mine),
Ia actionarea I.aminoarelor, Ia unele nave, Ia locomotivele cu abur etc. Energia continuta
In clirbune este valorificata numai 15-18%, chiar ill cele mai perfecponate.
34
Fig. I. Mod1ll de funcll<are a unul motor ca abm c:u piston
bicl
C'iHndru
Fig. 2. Modui de funclionare a unul senar plan
Fig. 3. Comanda cu sertar
--
\'ola.nt
piston
intrate abur
piston
Turbine co abur
In turbinele cu abur, energia aburului sub presiune se transfonna in eoergie m_ecanica
folosita pentru generatoarelor electrice din centralele termoelectrice. Aburul este
condus Ia un ajutaj de unde iese cu viteza mare paletele rotorului, care incepe sa se
invirteasca. Pentru a transforma energia de presiune a aburului ci't mai complet in energie
cinetica, turbinele cu abur folosesc ajutaje Laval (fig. 1). Ajutajul este prevazut
cu o deschidere a c-d!ei sectiune se ingusteaza Ia partea de intrare se Ia partea de
Trecind prin ajutaj. presiunea aburului scade continuu. iar viteza sa Cu cit
viteza aburului este mai mare, cu atit este mai mare foqa pe care jetul de abur o poate
exercita asupra unui obstacol. Aceasta fot1a depinde de unghiul cu care jetul de abur este
deviat fata de directia initialiL Aburul expaodat in ajutajele statorice este dirijat cu viteza
mare spre rotor, In care, prin devierea jetului de abur spre periferia acestuia (fig. 2), se gene-
reaza care il pun in (fig. 3). Pentru folosirea completa a energiei pe care o con-
line aburul, este necesar ca destinderea aburului sA se faca in trepte consecutive. Rotorii
sint fixati pe ax au deci numru- de rotapi, scaderea presiunii aburului ma-
rirea diametrelor rotorilor avind .Joe in trepte bine determinate. Teoretic, intreaga presiune
a aburu1J4 (de exemplu 100 kgf/cm
2
) poate fi destinsa plnala presiunea atmosferica transfor-
matii. 'in Viteza intr-un singur ajutaj. Cum insa pentru obtinerea unui randament de transfor
mare optim rotorul ar trebui sa se invirteasca cu o viteza periferica foarte mare. fot1ele centri-
fuge produse ar putea distruge Pentru a evita acest lucru, turbinele se
cu in trepte a energiei. Dupa modu! in care se produce destinderea aburulul,
turbinele pot fi:
I) turbine en trepte de in trepte a vitezei): energia potentiala a aburului
se traosfonna in energie cinetica intr-o singura coroana statoricll, aceasta traosformindu-se
apoi fracponat in energie mecanica in doua sau trei coroane de palete rotorice montate pe
ax ( turbine Curtis, fig. 4);
2) turbine cu trepte de presiune in trepte a presiunii): energia potep.tiala a
aburului este transformata 1n energie mecanica ill mai multe trepte de presiune, fiecare treapta
constlnd dintr-o coroaoa statorica una rotorica. Aburul este destins in coroana statorica
viteza este preluata de coroana rotorica urmatoare (fig. 2). Trecerea aburului prin coroa-
nele statorice rotorice se continua pina ce se consuma intreaga presiune a aburului. Prin
toate coroanele rotorice trece consccutiv cantitate de abur. Deoarece 1nsa Ia
rarea in trepte a presiunii volumul aburului diametrele exterioare ale coroanelor
ro.torice sint din ce in ce mai mari pe masura ce se trece de Ia partea de inalta presiune spre
partea de joasa presiune (turbine cu ac{iune);
3) turbine cu suprapresiune in trepte a suprapresiunii): presiunea aburului
se reduce atlt in ajutajele statorice, cit in paletele rotorice, obpninduse o viteza suplimen-
tara (turbine cu reaC[iune).
ln functie de presiunea aburului Ia din turbina se deosebesc: turbine cu condensaJfe
(fig. 5),in care presiunea de de expansiune a aburului este inferioara presiunii atmosferice
datorita vidului intrun condensator legat cu tubul de aspiratie al turbinei; turbine
cu contrapresiune. in care presiunea de de expansiune este superioara presiunii atmosfe-
rice, in turbine cu emishme, in care presiunea aburului de de expansiune este
superioara presiwili atmosferice, aburul flind evacuat din turbina direct In atmosfera.
36
Fig. 1. Seqlune lnlnsversala
prinlr-un ajutaj laval
.......... paft-tf' rorvri('f
F .. unJ;thiui :ajutajului

nnalu l aju-taju.Jui p.alc-tc dit'l."rloort (lljUtajc)
l.s intrar(
Fig, 2. Devierea jetului de abur. In tropte
a preslunJJ inlr-o turbinii cu trepte de preslune
(

ajutaj
Fig. 4.

f ti\'Jrlrt
Ag. 3. Acllonarea unel rotl cu palete rotorice
Sectiune transversai.J prln ajutajete
paletele.unei turbine cu trepte
de vitez,a fCurtls), cu doul coroane.
(MJcsorarea in trepte a v1tezel)
Fig. 5. Turblnli cu coudensatie
Turbine co gaze
Turbinele cu gaze sint actionate de gazele rezultate din arderea unor combustibili. Dupa
modu] de func{ionare de constructie sint asemanatoare turbinelor cu abur. in turbina
cu gaze un mediu fluid cu mare energie (gazele de ardere) act;ioneazA paletele unei roti, impri-
mindu-i o de rotatie. In figura I este reprezentat modul de funClionare a unei instalatii
de turbine cu gaze: compresorul, de tipul turbocompresoarelor, aspira aer proaspat pe care
il comprima Ia 3-5 kgffcm
2
refuleaza in camera de ardere printr-un schimbator de cal-
dura, in care aerul este preinciilzit de gazele de ardere fierbinJi provenite din turbina. Prin
arderea combustibililor se obPn gaze de ardere cu o temperatura de aproximativ 650' C,
care actionem turbina.
Turbina propriu-zisli, compresorul generatorul de energie electricli sint montate, de
regula, pe ax. 1n aceasta situa{ie, turbina nu transmite generatorului intreaga putere,
deoarece o mare parte din energi.a livrata de aceasta este uecesara pentru ac{ionarea turbo-
compresorului. Pentru demararea tu.rbinei se utilizeazA un motor electric, cu ajutorUl caruia
se pune in functiune turbocompresorul in vederea comprimlirii aerului necesar arderii. ln
figura 2 este reprezentatli schema unei instalatii de turbine cu gaze. Asemenea instalatii de
turbine cu gaze se intilnesc in centralele electrice Ia motoarele cu reactie ale avioanelor,
unde reprezintli insli numai o for-om speciala de folosire. ln general, turbinele cu gaze sint
utilizate numai atunci cind se dispune de combustibili lichizi.
U n alt tip de turbina cu gaze este turbina cu aer cald (fig. 3), care aerul atmosferic
comprimat a poi inclilzit Ia temperatura inalta intr-un schimbator de clildura. Aerul evacuat
din turbinli este recirculat continuu: se (preincalzind aerul comprimat inainte de
dirijarea in turbina) apoi este din nou aspirat de catre compresor. Aeru1 se pentru
a impiedica uzura prematurii a paletelor turbinei.
38
motar de dem.arare
Fig. 2 .. Tutblna cu gaze
ae-r
dar inci linbinte-
S<'h.imbltor de dldurJI
Fig. 3. Turb!na cu aer cald
I
turbini
au r.ldt
J;O'It.c de a.rde rr finbi R\i
s ub pre.;iune inaltl
;ncMzitor de

Turbine hidraulice I
ln turbinele hid.raulice, energia apelor curgatoare, captata prin amenajari sau instala!ii
hidrotehnice, este transformata ill energie mecanica de rotaJ:ie, care aetioneaza un rotor
cu palete.
Forma cea mai veche mai simpla a turbinei hidraulice este roata de moara ( roata
hidraulicll}, care energia uoui curs de apa. Apa paletele unei roti mari de
lemn, care, in cele mai multe cazuri, antreneaza .moara de apa. Dupa modul de admisie a
apei, ro!lle hidraulice pot fi: cu admisie superioara (apa curge pe paletele de sus ale rotii)
cu adrnisie inferioara (apa paletele de jos ale rotii) (fig. 1 ). Tehnica revine Ia forma
rotii de moara prin turbilla Pelton, care este o rurbina cu egalii presiune (se transforma ill-
treaga energie cinetica a apei) (fig. 2). Aceasta este constituita dintr-un rotor, pe periferia
caruia sJ'nt montate palete de forma unor cupe (fig. 3). Apa, adrnisa dirijata spre rotor cu
ajutorul unui injector, cupele acestuia, imprimindu-i o de rotatie. Viteza
rotatiei este determinata de debitul de viteza apei, turbina functionind ill conditii optime
clnd viteza de rotatie a rotorului estc egala cu jumiHatea vitezei de cadere a jetului de apa.
l njectorul este prevazut cu un ac, care permite reglarea debitului de apa, cu Ulldeflector,
care aqioneaza In vederea evitarii loviturilor de berbec ale apei in . conducta Ia descarcarea
brusca a turbinei. 1n asemenea deflectorul deviaza curentul de apa de la cupele roto-
rului pina cind acul a sec!lunea de trecere a apei in mod corespunzator (fig. 4).
!n cele mai multe cazuri, reglarea deflectorului este cuplata cu un generator electric.
Turbina Pelton se atunci cind se dispune de caderi mari debite specifice mici
de apiL In aceste cazuri, apa se capteaza la 1niil!ime lntr-un lac sau un rezervor de acumulare
condusa Ia turbina montata la un nivel mai coborit prin conducte sau galerii.
40
Fig. 1. de
(roalli hldrauh<::li)
-cu admlsie.inferioara
Fig. 3. Injectorul $i cupa unei
turbine Pelton
in saf'C'inJ
Fig. 4. Reglarea dubla a turblne.lor Pelton I
tl
Turbine hidraulice ll
Pentru caderi de apa mijlocii debite specifice normale p1na Ia foarte mari, se folosesc
turbine Francis sau turbine radiale. Spre deosebire de turbina Pelton, in turbina Francis rurec-
{ia jetului de apa este schimbata: schimbarea se face perpendicular pe directia de intrare
(f,_g. la lb), ceea ce face ca rotorul turbinei sa fie pus in mi$C<ire. Turbina este prevlizuta
cu un distribuitor echipat cu palete reglabile, cu ajutorul caruia se realizea7..A admisia diri-
jarea apei spre rotor.. Dintr-un canal de aduqie inelar care inconjura turbina, apa intra in
distribuitor, care imprimli jetului de apa direc{ia de curgere cca mai favorabila. Jetul de apa
este distribuit uniform pe intreaga periferie a rotorului turbinei trece radial prin acesta
de la exterior spre centrul rotorului Paletele distribuitorului (numite palete directoare)
asigura astfel transformarea energiei apei in principal in energie de rotat}e, evitind consumul
acesteia prin virtejuri curenp. de curgere.
Distribwtorul turbinei Francis este dispozitivul director willa in cazul turbinei Pelton
ii corespunde injectorul. Figura la reprezinta schema unei turbine Francis, iar figura lb
o secp.une prin turbina; se poate observa deviatia perpendiculara a jetului de apa. Pentru
caderi de apa mici mari, de ex.emplu, la barajul unui riu se turbina Kaplan
sau turbina elicoidala. Constructia rotorului acestei turbine se aseamana cu cea a unei elice
de nava, cu deosebirea eli, in timp ce elicea unei nave impinge prin rotire apa inapoi depla-
seazA nava inainte, tn turbina Kaplan apa actioHeaza elicea, imprimlndu-i o de ro-
tape. Apa este admisA in turbina lateral printr-un canal de aduc{:ie inelar (fig. 2), apoi este
deviata prin distribwtor dirijata in lungul axei rotorului.
Acest tip de turbine se mai numesc turbine axiale. Debitul de apii care trece prin turtina
poate fi reglat prin modificarea distantei dintre paletele distribui torului, reglindu-se in mod
corespunzator paletele rotorului (fig. 3). Fiecarei pozitii a paletelor distribuitorului 1i
corespunde, in vederea obtinerii unui randament inalt, numai o singura pozi!ie a paletelor
rotorului.
Turbinele hldraulice se utilizeazA in centralele hidraulice; rotoarele acestora, prin inter-
m.ediul unui organ de transm.isie, aqioneazli Beneratoarele electrice.
42
M Paleti tnchisi -
pu.tere mid
t
pa.ltit.l<" c:f41ribuiaorului
i n t r r e ~ apei
dhlribuicor
dlstribuitor
Fig. Ia. Schema turbine! Francis
(vedere latetalAI
1ub de aspiratie
Fig. lb. Sectiuoe prinlr-o
turbinl Fns.ncis
int.rarta apei
Fig. 3. Rotorul unei turbine Kaplan
Reactoare nocleare
!n reactorul nuclear are loc transformarea energiei atomice In energie termicA prin
Ieacfia de fisiune in controlata a nucleelor izotopiJor uraniului, plutoniului sau toriului.
Primul reactor din lume a funcponat in 1942 la Chicago, sub cooducerea lui E. Fermi. Reac-
torul nuclear combustibil sub forma unui element fisionabil: uraniu-235 (prezent
in uraniu natural tn propo.rtie de 0,71 /';;), plutoniu-239 sau uraniu-233. Dupa energia neutro-
nilor care produc majoritatea flsiunilor, reactoarele nucleare pot fi termice rapidc. fntr-un
reactor termic (fig. 2), fisiunea se produce sub acfiunea oeutroni}or len{.i. lncetinirea neutro-
nilor rapizi in fisiuoe se face prin ciocnirea lor cu nucleele unei substante denumita
moderator. Intr-un reactor rapid, majoritatea fisiunilor sint produse de neutroni rapizi
deci folosirea moderatorului nu mai este necesarli. Reactoarele rapide prezinta interes prio
faptul ca pot fi construite astfel incit sa genereze material fisionabil in timpul funcponlirii
lor. In acest scop se folosesc materiale fertile, cum sint uraniul-238, pre.zent
in proportie de in uraniul natural, toriul-232. Aceste elemente nu sint convenabile
pentru producerea unei reaqli in lant; in schimb, prin absorbtia unui neutron rapid emis
in fisiunea uraniului-235, a uraniului-238 a toriului-232, acestea tree prin citeva transfer-
man succesive (fig. 1), generind in final elementele fisionabile plutoniu-239 respectiv,
uraniu-233. Astfel de reactoare in care se genereaza combustibil nuclear se nurnesc reactoare
reproductitoare.
ln figura 2 este reprezentat un reactor ternric cu apa sub presiune (reactorul propriu-zis,
.miezul, este situat in stinga figurii). !n interiorul sau, uraniul, sub forma de bare metalice.
este introdus tntr-un vas umplut cu apa. Aici are Joe reactia de fisiune in Jan!. Neutronii
eliberati in timpul reacpei patrund in apa $i, prin ciocnirea cu atom.i.i U$Ori ai hidrogenului
oxigenului, pierd din energia lor cineticli, fllnd astfel frinati.
Neutronii lenfi rezultap pot ajunge cu o oarecare probabilitate Ia o bani de uraniu
pot produce noi reacpi de fisiune. Fragmentele de fisiune care iau elibereaza energia
lor cinetica sub forma de ca.Jdurii uraniului, care o cedeaza ulterior apei; prin intermediul
unui scbimbator de cAldura, clildura este transferata apoj intr-un circuit secundar normal
de caldun'i. Pentru ca reactorul sa nu inceteze sa functioneze sau sa nu se incalzeascA excesiv,
bilantul neutronilor trebuie foarte precis reglat. In scop se folosesc bare de reg! are
confecponate din materiale care absorb neutroni; acestea se introduc In reactor pina Ia adin-
cimi astfel reglate, incit in urma unei reactii de fisiune sa rezulte un singur neutron pentru
o noua fisiune. lntrucit fragmentele de fisiune sint puternic radioactive: este necesar ca reac-
torul sa fie ecranat cu un strat gros de beton. In cazul reactorului cu apa flerbinte (fig. 3)
schimbatorul de cA!dura poate lipsi, aburii rezultap prin evaporarea apei folosindu-se direct
in circuit.
44
inima
731Th 1 L mTh 2J3" m
0
90 -t o" 90 23.Smon 91
1
a 27,4 zle 9Z
Fig. 1 .Reactll de Hshme. to lant ale uraniulul $1 torlulDi
u dou" pompa
dt
Fig. 2 . .Reactor cu sub preslune
baft dt uranlu
fig. 3. Reactor cu apll fierbinte
(;eneratoare elecnice
Producerea pe scadl larga a energiej electrice se realizeaza cu ajutorul generatoa,relor
electrice. Modul lor de functionare se bazeaza pe principiul inductiei electromagnetice,
anume pe generarea unui curent electric intr-o buclii de sau o bobina (bobina de
inductie) plasata tntr-un c1mp mag:rl.etic prin variapa periodica a fluxului magnetic. Aceasta
variape se poate obtine fie rotind bobina intr-un cimp magnetic constant, fie mentinind
flxa bobina rotind clmpul magnetic.
Avind in vedere principiul de func!ionare mentionat, tipurile constructive de genera-
toare se pot grupa in doua mari categorii: generatoare cu poli exteriori (sau cu poli
Ia care bobina de inductie se intre polii magnetici, generatoare cu poli interiori (sau
cu poli rotitori), Ia care p<>lii magnetici se invirtesc in fata unor bobine de inductie fixe. ln
figurile I 3 este reprezentata constructia unui generator electric ale carui bobine (in care' se
induce curentul electric) siot dispuse in interiorul unui inel de fier fiX (stator), iar magnetii
(electromagnetii) pe polii 11nui rotor. Distan!a dintre polii statorului cei ai rotorului este
foarte roicli. Tensiunea curentului alternativ indus este preluata nemijlocit de la stator, evi-
tlndu-se contactele mobile (periile). Aceasta construqie se preteaza in special Ia generarea
tensiunilor alternative inalte, deoarece partea in care se produce energia electrica este flXli.
"La tensiunile inalte ale generatoarelOJ: mari (cca. 20 000 V), contactele mobile s-ar distruge
prin formarea scinteilor.
Rotorul, al carui rol in cazul de fata este acela de a genera cimpul magnetic rotitor, este
prevazut Ia generatoarele de puteri rnici cu magneti permanenli (de exemplu lantern a de buzu-
nar cu dinam, dinamul biclcletei), iar la generatoare de puteri mari cu electromagneti alimen-
taii (sau, cum se mai spune, excitati) In curent continuu. Curentul continuu pentru alimen-
tarea acestor electromagneti este prod us de obicei de un rnic dinam, montat pe ax cu
rotorul (fig. 2), nurnit generator de excitape sau excitatoare. Bobinele statorului rotorului
generatorului, reprezentat in figura 1, sint bobinate consecutiv 1n sens invers, pentru ca ten-
siunea indusa sa aiba direcpe.
generatoarelor de putere foarte mare se realizeaza prin cuplarea coax.iala
a generatoarelor cu turbine hidraulice, cu abur sau cu gaze. ln uzinele mai vechi dotate cu
masini cu abur cu piston, rotorul generatorului constituie de obicei volantul, a carui coroana
poarta bobinele polilor magnetici. !n tigura 3 este reprezentat un dinam (generator) de putere
midi construit dupii principiul descris (cimpul magnetic rotitor, bobinajul statorului fix).
Roata polilor este in acest caz construitli ca un rotor T din doua paqi.
46
rotOtul ro pnli
rimp rotitor (-S<'himbart-a llu,:uJui
ruqnnit clin $talor n i.ndu("tie e.IC'rtdrii)
Ag. I. Schema unui generator de curent allemaUv
{generator en poli rotitori)
rotorul ru poJi
t'un:ntulut allr:rrutln
(nmmt lrifat;\')
Fig. 2. &bema u.nui grup generator (turbogeneratorj
Fig. 3. Exe<:ulla tebnlcd n unul generator
(generator c;u poll rotitori) ,
penlru tcnslun.i lnalte
Baterii, acumolatoare
Dacll. se introduc doua metale diferite intr-un electrolit (substanta care in stare lichidA
conduce curentul electric, de exemplu o solutie apoasl!. de acid sulfuric), acestea au tendinte
diferite de a trece In solutie, 1ncarcindu-se electric. lntre metal electrolit au Joe reaclii chi-
mice a cl!.ror energie furnizeazl!. energie electric3., la suprafata de contact dintre metal elec-
tro lit stabilindu-se o diferenta de potential. Studiind fenomeoele care au Joe la contactul
dintre un metal uo electrolit, Volta a ordonat metalele intr-uo anumit (seria tensiunilor) :
C, An, Ag, Cu, Sn, Pb, Fe, Zn, ... Conform seriei tensiunilor, Ia introducerea intr-un electro-
lit, C se lncarcl!. pozitiv de Au, Ag, Cu etc., Au se incarca pozitiv fata de Ag, Cu, So
etc., diferenta de potential care se lntre cele doua metale frind cu atit mai mare
cu cit acestea ocupa pozitii mai depl!.rtate in serie.
Un sistem electrochimic format din doua metale introduse l.ntr-o solutie apoasa, capabjj
sA genereze curent electric, reprezintl!. un element (pilii) galvanic. Pi/a Volta (fig. 1) este un
element galvanic constituit dintr-o barli de cupru (anod) una din zinc (catod), introduse
lntr-o solutie apoasa de acid sulfuric. Daca se face leglitura intre cei doi electrozi, cu ajutorul
unui conductor un bee se constat! in exteriorul pilei existenta unui curent electric. Circuitul
electric, care in exterior este inchis de conductor de bee, se inchide in interior prin solutia
de acid sulfuric. !n ti.mpul functionarii pilei, 1n jurul anodului (Cu) se degajli hidrogen. care
se depune pe Cu, dind fenomenului de polarizare a electrozilor. Fenomenul
este ca;actcrizat prin m3rirea rezistentei interioare, teosiunii electrice produsa
pe cale chimica scaderea intensitAtii curentului, uneori pinl!. Ia zero. Pentru evitarea acestor
neajunsuri se folosesc depolarizanp, cu ajutoru1 ciirora se inJAt ura pe cale chimica hidro-
gcnul care acooera anodul. Tn cazu1 pilei Leclanche (fig. 2) se ca depolarizant bioxidul
de. man gao. Acesta, introdus intr-o punga de pin.za de in. incoojoara anodul. 0 astfel de pila
furoizeaza curenti slabi (sonerii) este constituitii dintr-un anod de cl!.rbune dintr-un
catod de zinc, intr-o sol utie de clorurli de amoniu. Pila dezvoltli o tensiune de l-1,5 V.
Dimensiunile pilei nu influenteazli valoarea tensiunii, tnsa au o influentli hotaritoare asupra
intensitatii curentultri. La introducerea in solupe, electrodul de zinc se descompune, zincul
trece in solupe energia chim.id't creatii se transforma in energie electrica. Acest proces este
ireversibil. !n consecinta, electrodul de zinc trebuie reinnoit dupl!. un anumit timp, ca
depolarizantul care, dealtfel, se consuma. Pilele ai caror electrozi se consuma se numesc
pile primare. Spre deosebire de acestea., in cazul pile/or secundare, prin aport de energie elec-
trica de Ia o sursa de curent continuu (inclircare), starea initiala poate fi reconstituita, respectiv
electrozii pot fi regenerati- A tit pilele primare cit cele secuodare se pot realiza sub forma
de pile uscate, in care caz electrolitul se prezintii sub forma unei paste. Din categoria pilelor
secundare fac parte acumulatoarele. Cele mai raspindite sint acumulatoarele cu plumb. Acestea
sint constituite din electrozi de plumb intr-o solutie apoasli de acid sulfuric (fig. 3
4). Cind acumulatorul debiteazA,pe electrozi se formeaza un strat de sulfat de plumb. La
incll.rcare, stratul de pe anod este red us Ia bioxid de plumb (brun), iar eel de pe catod este
redus la plumb spongios. Energia electrica este transformatil. in energie chimica, electrozii
de plumb respectiv, de bioxid de plumb functionind impreunli cu electrolitul ca un element
galvanic. La desclircare loc e?ergiei chim:ice acumulate in energie electriciL
ln afara acumulatorulw cu plumb se uulizeazii frecvent acumulatorul cu fier-nichel, care
foloSe$te ca electrolit o solutie apoasli de hldroxid de potasiu. Acuroulatorul cu plumb dez-
voltli o tensiune de 2 V, iar eel cu fier-nichel o tensiune de 1,4 V. Prin legarea mai multor
elemente in serie (fig. 5) sau in paralel (fig. 6), obtifl baterii de acumulatoare care furni-
zeazA curent continuu de tensiuni mari, respectiv de intensitlit] superioare.
48
w u l i ~ apooasi ~ arid sWfaarir (8-:-SO,)
FJg. 1. Plla Volta
pl ....
(bioxjd Ge plumb)
I'lg. 2. Plla Ledancbe
Fig. 4. Bat erie pentru a ulomobil,
!Ooxld cle
maJJfaD
execuUa te.hnica a unui arumulalor
fig. 3. Acumulalor (prlndplul
Fig:s. Legarea elcruentelor In serla
Fig. 6, Legarea elemcntelor In paralel
Curent altemativ
Putere electricl. La producerea energiei electrice prin inductie electromagnetica, in
generatorul electric apare o tensiune alternativa care furttizeaza curen.t alternativ intr-un
circuit exterior (fig. Ia). Prezenta unor capacitati a inductantelor in circuit poate provoca
defazarea (decalare in timp) a tensiunii fata de intensitatea curentului (fig. lb). Purerea
electrica caracterizeaza viteza de transformare a energiei electrice In alte energii repre-
zinta produsul dintre tensiunea intensitatea curentului C'md tensiunea intensitatea
curentului au semn, puterea este pozitiva (fig. Ia). Daca exista o defazare intre ten-
siunea intensitatea curentului, tensiunea respectiv, intensitatea au semne diferite
puterile sint negative. ln consecinfi, puterea activa (puterea utila) in c-.azul defazari.i este
mai mica (fig. lb) din cauza paqii negative decit in cazuJ cind intensitatea este in fazA cu
(fig. la). Daca imensitatea este defazata. fata de tensiune cu un sfert de perioada,
puterea activa este nula, de$i conductorii sint incarcati cu curenti reactivi. Puterea
activa este data de P = U I cosr . Cu cit factorul cos 'I' (factorul de putere) are valoare
mai mare, cu atit puterea activa se apropie mai mult de valoarea maxima, VI.
Curent trifazat. Trei curenti alternativi, defazati unul fat-a de celalalt cu 12<f. se carac-
terizeaza prin aceea ca surna intensitli.tiJor curentiJor, respectiv a tensiunilor, este 1ntotdeauna
zero (fig. 2a). Pentru transporrul acestor curenti sint necesari, in Joe de numai trei con-
ductori. daca slot montati fie in stea (fig. 2b), fie in triunghi (fig. 2c). Lao dispozipe
geometricli. co.re&punzli.toare a electromagnetilor alimentap de un astfel de curent (fig. 2d).
curentii din bobinele individuate (electromagneti) caplita valoarea lor ma.x.ima consecutiv.
cu o defazare de 12<f (fig. 2a), formindu-se astfel un cimp magnetic care se deplaseazli. cu
intensitale maxima care, In consecinta, se (c!mp magnetic invirtitor).
curentului altemativ. Curentii altcrnativi se caracterizeazli prin durata perioa-
dei (intervalul de timp dupa care tensiunea trece prin va]oare) sau prin inversul acestei
valori, frecvenJa (numa.ruJ de perioade pe secunda), a cli.rei mutate de masurl este hertzul
(Hz). Tn functie de valoarea frecventei, curentii alternativi pot fi de joasa frecventa (plna
La 20 000 Hz), de medie frecventa (pina 1a 300 000 Hz) side tnalta frecventa (pinala 3 OOOMHz):
peste aceste valori sint curen1i de frecvente foarte lnalte. Curentul alternativ industrial are
frecvema standardizatA Ia 50 Hz. Curt:ttii altemativi de frecven{A foarte lnaltli, pina Ia c!tiva
GHz (I gigahertz = 10
9
Hz = I miliard Hz), se folosesc in telecomunicatii. Studiul feno-
menelor electromagnetice a aratat eli. prin variatia unui cimp magnetic al unui curent alter-
nativ de 1nalta frecventa se poate genera un c1mp electric, intre cele doua c!mpuri existind
o profunda legaturli. unul fLind generat prin varia!ia celuilalt. Ansamblul acestor doua c!mpuri
se cimp electromagnetic. 0 proprietate importanta a c1mpului e-lectromagnetic este
capacitatea sa de a se propaga in spatiu cu viteza luminii, respectiv cu 300 000 kmfs. ln cazul
unui curent alternativ de joasii frecveota, energia emisa care se propaga in spatiu are timp
suficient ca Ia scbimbarea directiei alternativ, sa se intoarca in conductorul elec-
tric; la frecvente foarte inaltr scbimbarea directiei are loc inainte de revenirea din spatiu
a intregii energii. Deci, o parte a energiei se propaga in spapu sub forma de radiatie electro-
magnetica. Datorita caracterului sau periodic, aceasta radiape a primit denumirea de osci-
la{ie eleczromagneticii, iar datoritA propagaru sale aseman1Hoare cu a unei unde de apa,denu-
mirea de undii electromagnetici1.
50
unc:hiul de
4tfouj
/ ... ..... ,
I I
I I
I I
I \

/ '
I '
I I
'
I /j
I It
I '
\ ' .,
360:
1-
,,
I \
I \
I \

I '
I I
HlltntC'mas.intl
I '
I
I
perloadl
/ .-.,
/ \ pu.,.,..
I \
I I
I I
I
\
I
I
I
I
I
limp
Fig. Ia. VarlaUa In tlmp a unul curent altemallv
,,
' I
I \
\
\
I
I
I
I
lnttnsit.ate
' puCtn
'liLtms ihttnt iUlttlnr. n:s-p'-rll\' u
tem;iunHur .. .,lc tutde;.un"' u ro
Fig. 2a. CUTenJ. trUaozic
Fig. I b. Oetuarea intenslllilll curenlulul
II
- ::(
Ill
Fig. 2b. In stea
Ill
- <1
Fig. 2c. MoJtlaj to tri unghi
Fig. 2d.
Producerea undelor electromagnetice
Producerea undelor electromagnetice se datorete unui curent alternativ de
inaltli frecven1a, a cw energie electromagnetica este radiatA in spa{iu (corespunzator cu
frecven1a curentului alternativ generator). Fenomenul de radiape electromagnetica poate
fi pus in eviden{i1 cu ajutorul dipolului electric ( d(oolu/ lui Hertz). Accsta este un flr con-
ductor liniar a carui Jungime se g!lsete intr-un anumit raport fata de lungnnea undei elec-
tromagnetice care se fotmeaza. Lungimea tlnei unde reprezinta raportul dintre viteza de
propagare (distanta pe secundA) frecventa (numar de oscilatii pe secunda). Daca acest
conductor este parcurs de un curent alternativ de inalta frecven!A (generat, de exemplu, prin
inducpe), in jurul sAu se formeazil un cimp electromagnetic alternativ de :inalta frecventa
(fig. 3a). tn figura 3b este reprezentata emisia undelor electromagnetice Ia distanta criticli '.t .
Legind un capat al dipolului ]a paminl se obtine modelul eel mai simplu al unei antene (fig. 3c).
Pentrn obtinerea undelor electromagnetice se folose$te un oscilator circuitul
oscilant. Un circuit oscilant este un circuit care, prin proprieti1file sale electrice (capacitatea)
i prin cele magnetice (inductanta), este acordat cu frecventa curentului alternativ. respectiv
care este in rezonan(A cu acesta. Un circuit oscilant este constituit dintr-un condensator i
o bobina. Odata incarcat, condensatorul se descarca prin bobina, energia sa electric-.;\ trans-
formindu-se in energie !IDlgnetidi. Dupa descarcarea condensatoruiui, cimpul magnetic
dispare. inducind in bobina un curent care incarca condensatorul 1n sens invers. Dacli nu
s-ar produce pierderi, incarcarea condensatorului ar oscila incontinuu intr-un sens altul.
Frecvenfa acestei oscilatii prin unnare, a curentului alternativ generat este cu atit mai
malta, cu cit capacitatea C L stnt mai mici (fig. 4a). Se poate calcuJa durata
oscilapei T (durata unei perioade) cu ajutorul formulei lui Thomson T = i ii VZ:C. indepar-
tind una de alta armaturile condensatorului (fig. 4b), se obtine un circuit oscilant descms.
DipQ!ul electric eel mai simplu circuit oscilant deschis. Capacitatea inductanta
acestui circuit sint distribuite de-a Jungul intregului fir.In cazul antenei (fig. 4c 4d). cimpul
electric al condensatorului este pentru emisia, respectiv receptia energiei electro-
magnetice sub fonna de unde. 0 bobi.na prinsa pe un cadru (antena-cadru) poate fi folosita
pentru receptia unui cimp magnetic (fig. 3c $i :fig. In cadrul se astfel
incit sa se obtina variatia maxima a fluxului magnetic.
Pentru generarea undelor de frecvenla foarte inaltli, cavitatea rezonanta este un ele-
ment de construct:ie important. In figura 4f este prezentat modul in care se poate forma o
cavitate rezonanta plecind de Ia un circuit oscilant de capacitate inductanta minirne.
52
Flg. 3a. Slstem de unde slerlce
i.Jl jurul dlpolului lui Hertz
Fig. 4a. Circuit osdlant tach is
Fig. Ante.aa:
'tapudtalt
/
l'ril rOI"tit
1:.nf1..11Nt'
un tol
(d.4\SnJa t'rilic-i pentnl
l'mbi.l:f u.ndrlut') fig. 3c. Dlpot legat cu
unul dtn capete Ia
PQmlnt (Anten-11
Fig. 3b. Emlsia undelor
bobi.nU
dln,tif'i t:mtpului
t'\.1 >c.tn.l'!UI t'Ufcr:nului
/
fig. 4d. Ant enii
'-... ________ ..... /
f"oig. -lb. Orcuit oscilant de!ichis
Fig. 4e. Antena radlogontomet rl<:i
l, ri.n mit ' or:awn
(' l1op.;tc l l111i
't' . .t
V 0\'lt'inO.I!I::i _. ..
Fig. 41. Cavitate servinrt drept rezonaloT
Emisia recepfia undelor electromagnetiee
(Emifitoare, receptoare)
Circuitele oscilante se utilizeaza ca organe de acordare sub forma de antene pentru
emisia recepiia undelor electromagnetice. Deoarece prin emisia undelor electromagnetice
de Ia emitiitor se preia continuu energie de Ia circuitul oscilant aJ acestuia, deci il amorti-
zea.Ui, este necesar sa i se furnizeze continuu alta energie. Aceasta se realizeazA printr-o
triod!i sau un tranzistor in montaj cu reactie (fig. 1, 2 $i 6). Prin reactie se introduce pe grila
sau baza, din circuitul anodului sau aJ colectorului, un curent sau o tensiune in faza care
alimenteaza circuitul oscilant. Cu ajutorul unui microfon legat in mod corespunzator. se
rooduleaza in amplitudine frecventA unda radiata. Prin modu/are, in radiotehnica se intele&e
variapa amplitudinii. fazei sau frecventei oscilatiilor de inalta frecventft 1n ritmul semna-
lului de transmis. ln functie de mlirimea modulata se realizeaza modulatia in amplitudine,
fazA sau frecventa.
La receptor, circuituJ oscilant este acordat pe trecventa u.ndei recepponate, a carei
energie genereaza In circuitu.l oscilant un curent altemativ de frecventa. -Tensiunea
acestui curent comandli prin intermediul grilei (fig. 3 4), respectiv prin intermediul emi-
terului (fig. 5), curentul anodic, respectiv al colectorului. La recep{ie, dupa amplificarea
oscilatulor de inaltli frecventli modulate. se face o detectie sau o demodulare. Din oscilatia
recept]onatli se retine numat semnalul de joasa care a modulat oscilat]a de inaita
frecventfl. Acesta, dupa o eventuala amplificare, se aplica difuzorului prin intermediul unei
rezistente sau aJ unui transformator (fig. 3, 4 5).
54
Fig. 1. Radioemltiitor cu tuburl
(modularea In amplltudioe)
Flg. 3. Radloreceptor ca tuburl
! (modularea tn amplttudine)
u.ndA
tra:mistor
- --- --
Jj----+------0
Fig. 5. Radioreceptor cu tranzi$!Oare
Fig. 2. Radioemlllitor cu tuburi
(modularea in frecventA)
Fig. 4. Radloreceptor en tuburl
cu transfor.matot
cmiler
Fig. 6. Emllaitor cu tranzbtoare
t
Tuburi electronice
Electronii cvasiliberi ai retelei cristaline a metalelor pot fi p.rin adaos de ener-
gie. Aceasta se poate face eel mai simplu pri:n incalzirea metalului. Eliberarea electronilor
din metal poate fi In cazul de fat{l ca un proces de evaporare (fig. 1). Prin
zirea metalului, ciocnirilor dintre atomi ca urmare a termice pu-
nindu-se in libertate in urma acestor ciocniri electroni cu energie mai mare. Energia elec-
tronilor eliberati din reteaua cristalinli este suflcienta pentru a invinge bariera de potential
(forta de atracpe a ionilor pozitivi in metal) electronii pot plrlisi metalul. Em.isia
electronilor. numita in acest caz emisie zermoelectronica, se face in vid, pentru a impiedica,
in primul rind, oxidarea suprafetei metaluhri Ia temperaturi inalte in aJ doilea rind, cioc-
nirea electronilor neutralizarea lor cu moleculele cu ionii aerului. Dispozitivul care inde-
ac.eastli conditie este tubul electronic; acesta trebuie sa con eel putin dol elec-
trozi. Tuburile electronice sint prevazute cu mai multi electrozi, pent.ru a putea moditica
curentul electric care circula prin tub. Forma cea mai simplii a unui tub electronic este dioda,
tub cu doi electrozi (fig. 2). In fata catodului, adus Ia incandescen!l de un filament alimeotat
separat plasat foarte aproape sau, direct, prin lui, se anodul. Acesta.
conectat Ia polul pozitiv al bateriei, capteaza eiectronii de catod, care este conectat
Ia polul negativ a! bateriei de alimentare. In drumul lor de la catod Ia anod. electronii for-
meaza o spa!iaUi negativlt, care poate fi influentata de cimpurile electrice create de
alti electrozi (precum de cimpuri magnetice). Cel mai simplu tub electronic cu mai multi
electrozi este triotkl, care este prevazuta cu un aJ treilea electrod. numit grild de comandii.
Prin coostructia sa sub formA de sitA sau de gratar, aceasta permite patrunderea electro-
nilor poate comanda curentul de electroni, care circulli spre anod, prin mod.ificarea sar-
cinii spatiale. Jn figura 3 este reprezentatA schema circuitului unei triode, iar ln figura 4 se
actiunea grilei asupra sarcinii spa{i.ale. Variafille tensiunii grilei sau
maresc sarcina spapala, modificind intensitatea curentului electric ce trece spre anod. Trioda
reprezeotata in figura 4 are o constructie specialll a catpdului; electronii nu sint de
filamentul incandescent, ci de un strat de oxid (oxid de bariu) inca.Izit indirect prin filament.
Catodul cu oxid prezintA doua avantaje: emite electroni Ia temperaturi relativ mai swute,
Ia (flra a fi incandescent), astfel incit pierderile de dlldurll sln.t mai mici formeazll o
suprafa!l echipotenpaJA, 1=eea ce face ca emisia electronilor sa aiM Joe in aceleai condi!ll
(acest lucru nu este posibil Ia tuburile cu directa a catodului, din cauza caderii de
tensiune de Ia capetele acestuia). .
Pentru trasarea (ridicarea) curbe caracteristice, se masoarn curentul
anodic Ia in functie de tensiunea de grila V g (care, 1a triodii, poate fi pozitivA sau negativll),
mentinind de fiecare datrt constanta tensiunea V a Pentru diferite valori ale ten-
siunii anodice Va1, VrJ, Vi o alta curbll caracteristica (fig. 5). Dintr-o familie de
curbe caracteristice se pot determina anumite date (de exemplu panta S), servind la caracte-
rizarea tubului. Pentru valori mari negative ale tensiunii de grillt, curentul prin
tubul electronic poate fi anulat; pentru valori pozitive relativ mari ale tensiunii de grill!. se
ob?ne o valoare (curentul de saturatie) atunci cind top electronii de catod
ajung Ia anod. Curentul prin tub aproape liniar cind tensiunea anodicli variaza intre
valorile .corespunzatoare disparitiei curentului anodic respectiv, atingerii satura\iei.
Tubul electronic poate fi folosit ca redresor, deoarece curentul electronic poate sa parcurga
tubul numai intr un sens, de la catod Ia anod. In general se folosesc ca redresoare diodele,
tuburile cu mai multi electrozi ftind utilizate mai ales ca amplificatoare, detectoare etc.
S6
.adtb Ill
Ftg. J. Electronil emi$1 de un me.lal
+
anod
+
Fig. 3. Trlodii
t"Urcnt
rtnndlt, 1.
u,
+
I
G
i
ntnd adu_" t-.
, ur<l d< linW!ltO <e J
a fllamrntulu,
baJcria anndun (t('n-.iunea l , )
Fig. 2. Diod.i!
Fig. 4. Influenta grJiel asupra
sacclnil spallale
Fig. S. Cacacterlsticile lrlodel;
panlaS = ..
Generarea oscilapnor de frecventa foarte inalta I
C'md intensitatea unui curent electric sau viteza electronilor varicl. cimpul electro-
magnetic creat variw in ritm, iar cind variatille acestuia sint periodice, sint emise
radia!ll electromagnetice. Radiaf.ia electromagnetica este condit,ionata in acest caz de exis-
tenta unui curent altemativ de malta frecvenf!. Frecventa curentului altemativ care furni-
zeaza energia electromagnetica depinde de inductanta de capacitatea circuitului care emite
aceasta energie. Frecvent.ele inalte, respectiv lungimile mici de uncia. se pot obtine prin mic-
$Orarea inductantei capacita?i circuitului oscilant $f prin provocarea unor variatii periodice
ale vitezei electronilor (fig. 1 2). ln tigura 2 este reprezentat montajulin trei puncte (1-2-3),
continffid inductantele conductorilor (L J $i Lo) capacitatea unui condensator (C), montat
in circuitul anodic a! triodei; capacitlit.tle proprii ale tubului electronic const1tuie capacitati
ale circuitului oscilant. val9area induct.antei a capacitatii, tirnpul necesar par-
curgerii traseului de catre electroni duce Ia perturbarea amorslirii oscilatiilor. Dacli acest
timp este mai mare decit perioada oscilatiilor (valoarea inversli a frecventei lor) din circuitul
oscilant, sint introduse defazaje suplirnentare. Pentru generarea oScilatillor de inalta frec-
venllt se alege durata necesarli parcursului drept perioada oscilatiilor (oscilatii scurte Bark-
hausen), sa.u se intre grilli catod, respectiv anod., construindu-se
pentru stabilitate electrozt de forma unor discuri (triodele tip far- fig. 4). In primul caz, grila
trebuie sA aibli o tensiune poZltlv!, iar anodul o tenslUne negativli pentru ca electronii sli
aiba o de du-te-vino intre anod $i catod (prin grilA). Frecvenlele cele mai inalte pe
care le poate genera o trioda sint de cca. I o MHz; valorile acestea s"mt tnsli limitate de dis-
tanta grilA-catod (cea mai mica distanlli realizata este 15 Jl).
Producerea unor variatii periodice ale curentului electric tara ajutorul unei grile a fost
obtinutA folosind un cimp magnetic; electronii au putut fi dirijati sli descrie fie o
circularA. fie o traiectorie in spirald. Acest principiu stA Ja baza constructiei magnetronului;
in interiorul acestuia, cimpul magnetic permanent de intensitate constanta joacli rolul unei
grile virtuale. Frecventa de rotatie a electronilor pe traiectoriile circulare dintre anod
catod determinli frecventa oscilatiiJor electromagnetice (fig. Sa, b, c).
S8
flg. I. Montaj de induclie reactiv
{montaj Melsnerl
<iUod
, _


r------ -.., '\ f\
.---- - - ..; ,- ---<>-- --<:>v 'v
I
I
I
I
I
Fig. 3. MontajuJ Barl<bausen-Kurtz,
cu triode Up far pentru
ITecvente foarte lnaJte
pxhc:tt d leetrcnt circuHn4
tub d(" ..
I) orincipiuJ dt b:.cl
-ol ml'lgnf'lrnnulu,
"-' 'J
"
I
Y :
I \ I
I \
: \ I 1 I
_ _; \..- .6c - - .L --o--J
3 '
I
I
" I\
"
Fig. 2. MootaJ in 1$el puncte pentru
lrecvente foarte lna.lte
fig. Trioda Up iar oscllato1
lc
puttrc. de inehi fr\'CVt"nt1
Flg. 6.
Generarea oscilafiilor de frecvenfi foarte inalta II
Datorita dimensiunilor mici ale elementelor de constructie. unor limite ale
frecventei curentului altemativ nu posibiJ.a, chiar in magnetron. 1n consecinta, a fost
necesar sa se recurga ]a modularea vitezei electronilor. Conform figurii 1, un fascicul de elec-
troni de viteza constanta trece printr-o cavitate rezonanta, care moduleaza viteza electro-
nilor in ritmul tensiunii aplicate. Datorita timpilor de parcurgere a dintre
catod anod vitezelor diferite ale electronilor, apar variafii ale densitatii acestora ca
urmare, electronii sint periodic in pachete de electroni. Energia amplificata a
curentului altemativ trece prilltr-o a doua cavitate rezonanta apoi este condusli la o antena.
Comanda se realizeaza prin cupiarea eel or . doua cavitati rezonante, in opozitie, prin inter-
mediul unui ghid de unde. Un astfel de tub in care se obfine modularea vitezei se
clistron. Tubul cu cimp fnvfrtitor (fig. 2) se bazeazli pe proprietatea cimpului electric de a
prefera vidului metalele ca mediu de propagare. Daca spirala metalica care conduce curentul
electric are o panta de l/13, pe directia de curgere a e]ectroniJor cimpul electric are o com-
ponenta a vitezei egala cu 1/13 din viteza luminii, aproxi.mativ egala cu viteza electronilor
accelerati sub o tensiune decca. 1 500 V. Cu astfel de tuburi se obtin radiatii electromagne-
tice cle frecvente foarte inalte, avind lungimi de unda de ordinul milimetrilor. Urmatoarea
problema care s-a pus a constituit-o realizarea dirijarii radiatiei atomice electromagnetice.
Aceast.a poate fi rezolvata cu ajutorul unui generator de oscilatii moleculare maser sau laser.
Maseru! i lasenil se deosebesc prin lungimile de unda ale radiatiei emise: la maser acestea
domeniului microundelor, iar Ia laser domeniului luminii. Principiul de functionare
al acestora este redat in figura 3, in care sint reprezent.ate trei stari posibile ale energiei elec-
tro nil or in atom, I, II, lli, in jurul nucleului pozitiv. Sub actiunea radiatiei de pompaj (I),
electronii tree din starea I in starea Ill, unde vor gasi mai multi electroni de.ci,t ar corespunde
echilibrului termic. Datorita radiatiei de excita1ie (2), electroni, coborlti ulterior in
starea II, tree in starea I, limitindu-se astfel radiatia (3).
lntregul proces (pompaj, excitare emisie) se petrece atit de rapid, inch nu poate avea
loc aparitia echlltbrului. Din aceasta cauza, amplificatorii generatorii de tip maser sau
laser lucreaza practic tara fading, adica nu prezinta perturbiiri datorate termice
ale electronilor (fading ter.mic), care altfel nu s-ar putea remedia decit prin racirepina aproape
de zero absolut ( - 273"C). Cu ajutorullor se pot decela puteri foarte mici pina Ia w-.<e W.
Datorita .originii, lor atomice, maser, respectiv laser, sint coerente prezint.ii o
remarcabila stabilit.ate a frecventei, fiind emise In fascicule extrem de inguste. Maseru!
laserul au multe aplicatii in tehnidi. tn figura 4 este reprezentata executia tehnica a unui
laser cu rubin.
60
Fig. t. CUstron
Fig. 2. Tub cu cimp tnvtrtJtor
--- EZ
/ .- ....... , '
/ B-e.g ' "' '"
II { : {( ( { ( f.;\ <_ J>_.,
Fig. 3. Schema de luncltonare I \ V 1 I
amasendui $1 Ja.serului \ \ \. / ;P /
\ \{$--' _.- /' I
\ ? / /
reg lart.l '("MSiaiJ .1
c-erC'ului dt
(prf'<'um <;i
gJtid de unde. pt'ntc\1 f"ncrgia
potopl
' --- /
'-.... _..... /
......... ___ __
d rruu dap
Pig. 4. EJ<t!Cutia lehnicil a unui laser cu rubin
llO(f'ru)
Redresoare
Redrt:soarele sint dispozitive care permit trecerea curentilor electrici 1ntr-o singura
directie, blocindu-le trecerea in directia cealalta. Un echivalent mecanic este, de exemplu,
un de tip jaluzea (fig. I).
Tuburile redresoare sint. in general. diode, care au intotdeauna un c.atod (K), jnclHzit
Ia incandescent-a, i vn anod (A). Catodul emite electroni care sau se deplaseaza cu vitezA
mare spre anod, stabilind leglHura electrica directa anod-ca.tod (Ia ruburile cu vid), sau ioni-
zeazA gazele din balonul de sticlll (Ia ruburile cu gaze). Tuburile redresoare cu vid stnt folo-
site numai pentru redresarea curenplor relativ mici. In figura 2 este reprezentata o scbemll
de principiu a unuia dintre cele mai simple reoresoare (redresor monoaltemanta). Deoarece
tubul redresor pennite trecerea curentului intr-o singura directie (fig. 3), in circuitul redre-
sorului rezultii un curent pulsatoriu. curentului rezultat sint netezite cu ajutorul
ftltrelor, formate din elemente reactive (bobine condensatoare). Tuburile redresoare cu
gaz (de cele mai multe on cu vapori de mercur sau cu gaz nobil, de exemplu argon sau heliu)
se comportii altfel decit tuburile cu vid. La aplicarea unei tensiuni anodice mari se formeazA
un curent foarte slab, deoarece gazul se opune trecerii spre anod a electronilor elll4i.
se mllrete tensiunea ptnlt Ia o anum.itii valoare, num.ita tensiune de aprindere, apare subit
un curent de valoare mare deci tubul se aprinde. Crescind cu tensiunea anodicll,
electronii capatii o atit de mare. incit ionizeazA atomii de gaz cu care se ciocnesc. Re-
interioara a tubului cu gaz este mutt mai mica decit rezistenta interna a unui tub
cu vid. In figura 4 este reprezentat un redresor de mare putere (redresor de curent), prevazut
cu trei anozi un singur catod, pentru redresarea curentului altemativ trifazic, fiecare anod
fiind conectat la una dintre cele trei faze.
Pe linga redresoarele echipate cu tuburi descrise mai sus se mai folosesc ca elemente
redresoare $i semiconductoarele. Caracteristica esenriala a materialelor semiconductoare
este. posibilitatea modificiirii conductivitatii lor prin dotarea acestora cu cantitM:i infrme de
substante sWine. Daca se impurifica cristalele de germaniu sau de siliciu in stare aproape
pura cu un adaos dorit de substante strihne (dopare), conductivitatea se mare$te cu c1teva
ordine de marime. 1n funcpe de materialul de dopare se poate crea un strat conductor oozitiv
(strat p) sau un strat conductor negativ (strat n). Prin aceasta se poate detennina direc}ia de
deplasare a purtatorilor de sarcinll.. Dacll intr-un crista! de germaniu exist:.a un strat n un
strat p, care formeazA o joncf.iune p-n, acest cristal are proprietati de redresor (fig. 6. diodll
semiconductoare). Daca se aplica o tensiune electrica exterioara, astfel ca polul negativ sa
fie conectat la stratul n, iar polul pozitiv Ia stratul p (fig. 6a), purtatorii de sarcina negativa
ai stratului n ( electronii) sint atra$i spre regiuni de trecere de catre clmpul de semn opus ( + ),
creat de polul pozitiv al bateriei in .stra.tul p. iar purtiitorii de sar.ci.nA pozitiva ai stratului p
(golurile) sint atrai de polul (-) al bateriei. Datorita disponibilitatilor mari de purtatori de
sarcina, in regiunea de trecere va lua na$tere un scbirnb putemic de electroni (- ) de go-
! uri ( + ), deci un curent electric prin dispozitiv. Daca se schim bli polaritatea tensiunii exte-
rioare (fig. 6b), purtatorii de sarcini negative $i pozitive vor fi din regiuilea de trecere
de catre cimpurile electrice create in straturi. In regiunea de trecere in aceastii situa!ie nu
mai sint pu.rtatori de sarcina disponibili $i prin dispozitiv nu circula curent.
1n figura 5 este reprezentata caracteristica diodei semiconductoare, tensiunea curentul
flind trasate intr-un sistem de coordonate rectangulare. Se observa curentului
odatii cu ridicarea .tensiunii. Pentru tensiuni negative, intensitatea ramme zero devine
U$Or negativa de-abia Ia tensiuni negative mari.
62
tran.!formator
lub redresor
~ ---r '
~ -:: .. , ~ - - - - - - ~ ~ ~ - - ~
Fig. l. Obturator tip ,jaluzea condensator
ca element de redresare
Fig. 2. Redresor monoalternanla simpla
Fig. 3. Sensul de trecere Ia) ~ ~ sensu! de blocare (bJ Ia un tub redresor
Fig. 4. Forma de execulie telullca
a u:nui redresor de mare putere
stratuJ .a sttatw P
mA ((urentul)
I
I
+6
I
I
~ s ~
I
a I
:.
+4
...
I
"
+J _
~
I
I
"
+z
6
I
I
f--
+r
- tensiunea de bloc are I
/
I
i
roo sn '" I
v
I
+1
v +3 :
- 100
/
I
I V (tenst
200 -
r - ~
I
- J
1
oa _
:.
l
g.
-400 -
...
I
I f
~ 0 0 -
il
FJg. 5. Curba caractertstlcJ a . unel diode
semiconductoare. sensu! de blocare
regiunea ~ trecere
+ + +
+ +
+ + +
Flg. 6 .Etectul de redresor al u:nei diode semlconductoare
Semiconductoare
Spre deosebire de metale, intr-un semiconductor, Ia temperatura camerei, existA mult
mai putini electroni <<liberi. Din aceast:a cauzA, cond\ictivitatea semiconductoarelor este
decca. 10 ori mai nlica decit a metalelor. Ea poate-fi mmtA, rupind Jegliturile electro nice exis-
tente intre atomii substantelor semiconductoare (germanin. siliciu). cum reiese din sche-
mele structurii cristaline (fig. 1 2). Prin introducerea de atomi straini (cu valenta mai mare
sau mai .mica decit valenta patru a germaniului siliciului), care devin puncte de perturbare
in reteaua cristalina. conductivitatea semiconductoarelor poate fi modificati in limite foarte
Iargi. Se numete donor un atom strain (pentavalent) care poate ceda un electron, 1ar acceptor
un atom (trivalent) care poate primi un electron. ln cazul doparii semiconductoruJui cu impu-
ritati acceptoare, are toe o conductie pozitiva, adicl circula purtatori de sarcini pozitive
(conductie prin goluri); o conductie negativa este provocata de un excedent de electroni,
datorita doparii semioonductorului cu impuritiit] donoare. La contactul unor zone conduc-
tive pozitive (de tip p), respectiv negative (de tip n) apare o zona-limita, adicii un strat cu
rezistenta mare, numit regiune de trecere a jonc!iunii (fig. 6). Aplicarea unei tensiuni ma-
sau regiunea de trecere dupa polaritatea sursei. In figurile 3 si 5 sult repre-
zentate benzile energetice dintr-un seqliconductor. Pe ordonatii se reprezinta energia elec-
tronilor . iar pe abcisa Jungimea. Zona L1E se <<Zona inter;zi.sa. Elementele.
semiconductoare care un strat semiconductor dopat p unul dopat n (o joncpune
p-n sail n-p) se numesc diode semiconductoare. Elementele semiconductoare cu doua jonc-
!iuni de genul celor descrise se numesc tranzistoa.re (f1g. 7) sau triode semic.onductoare. Cei
trei electrozi ai tranzistorului se numesc emiter, baza colector. Pentru o bunli functionare,
astfel ca purtatorii de sarcini sa tread din zona emiterului prin regiunea de trecere 1 prin
zona bazei ca sa poata influenta fenomenele din regi!Uiea de trecere 2, este necesMA o baza
ingustA (50 p); in acest fel se comanda curentul intre bazi colector. Aceasta pennite folo-
sire.a tranzistorului pentru amplificarea generarea oscila!iilor. TTanzistoarele inlocuiesc
tuburile cu emisie termoelectronicii intr-o masunl tot mai mare, deoarece au avantajuJ unui
volum mai mic se incalzesc datorita pierderilor de energie prin disipare.
64
Fig. 1. Structure crlstalina a tmul sem.ICOildactor
Fig. 3. Benzlle de eaeryle a tntul semlco.aductor
dotat eu lmpurttaU
Flg.5
oeeati:wi poz:itivl
C"OOdttCCit!
+
+ + +
-
+++
+ ++ +
+
-+
io-t:J- +
+- -r-,
+
,. ' <t-
I ,. + + +'\
+ + + + +'
I
.--(
emiter
112
oboul
<oiedM
Pig. 7. Modul de tuucllooare a uouJ tnuWstor. Cw-ealul
lD drcultul colectoruia.l este coma:ndat prtn
dtcultul emlleruluJ
Fig. 2. Schema p!Anll a =el re)ele crlslallne
A
X

-pri<oi1 - In
dooo.r. rond.uct.le
oeaathl
Ge Gc
acctptor, oonduc"(ie
pOzith'J
Fig. 4. Nod de re!ea creal de donor
,1 respectiv acceptor
++ + +.l +1- , _ _
+ + ++ + I - I- - -
+ I I -
+ ++I+ - 1- -
+ ++I+' I
concfat1ie
++++ T I
+ + I+ :
++ + I I
++++ I
porltivit
:- - -
I - -
- -+
1-= =-
Ftg. 6. Apari!JA vaxtaua regttmU de trecere
ltadioreceptoare
Cel mai simplu aparat de radio se compune din circuitul de intrare pentru acordul pe
frecventele diferitelor posturi de emisie, din circuituT demodulator pentru separarea oscila-
tiilor de frecventa audio (circuit detector), din cirqlitu! de joasa frecvenfli din d(fuzor.
Pentru alimentarea de amplificare (tuburi cu vid. tranzistoare) exista o sursa
(redresor conectat la retea sau baterii) care fumizeazl tensiunile continue necesare. In general
receptoarele s!nt prevazute cu o gama de unde lungi (150-285 kHz),o gama de unde medii
(ptnli Ia 1605 kHz), o gama de unde scurte (6- 21.4 MHz) o gama de unde ultrascune
(pi;n{l Ja 100 MHz). Gamele de unde lungi. medii si scurte lucreazli cu banda de 9kHz pentru
fiecare post cu modulatie in amplitudinl.!.
Banda cu gama de unde ultrascurte este de 300 kHz lucreaza cu modulatie de frec-
ventli. Calitatea receptiei in ultrascurte este mai buna c;lecit pe celelalte game, !ntrucit $i
frecventele audio l nalte, care intluenteaza puternic timbrul sunetului pot fi transmise. De
asemenea parazirii care produc modulatie in amplitudine practic nu apar. Conditiile de pro-
pagare in cele 4 game determioa utilizarea de exploatare.
Emitatoarele de unde lungi $i medii radiaza o unda terestra de-a Jungul solului una
in spat}u. In mod curent se recepf:ionea.zii uncia terestrn (distania de propagare de citcva
sute de km). Unda spatiala IeflectatA de ionosfera permite receptia Ia distante multmai mari.
ln domeniul undelor scurte se lucreazl numai cu. undele spatiale. Undele ultrascurte se pro-
cvasioptic (in linie dreaptA) de aceea strabat distante relativ mici (plasarea emitoa-
relor pe iMltimi). Cu cit numarul de etaje de frecventa intermediara (prevazute cu circuite
acordate) ale receptorului este mai mare. cu atit mai mare este seJectivitatea sa. Pentru
a evita acordulmanual a1 multor etaje, s-a realizat superheterodina (Super) (fig. 1). Intr-un
aparat de acest gen se produc in etajul oscilator local. oscilaw proprli de inaltii frecventJi,
care se combina cu.oscilatiile recept}ooate in etajul de intrare. Ambele etaje se acorda cu un
condensator variabil cu doua sectiuni montate pe acela$i ax, astfel lncit diferenia celor doua
frecvente sa fie totdeauna Toate filtrele de medie frecvenlli ale etajelor urmatoare
sint acordate pe diferenta de frecventJi. Se obtine astfel o selectivitate mare $i se acorda ma-
nual numai doua etaje, frecventa intermediara flind de valoare COnstanta.
Pentru frecventele purtlitoare mult mai inalte din gama undelor ultrascurte sint necesare
circuite de dimensiuni mici acordate, folosind ansamble speciale. Condensatoarele variabile
stnt insa. in general. fixate pe acela$i ax ca pent.ru undele medii (fig. 2). Pa..-tea dejoasa free..
venJ<i sau audiofrecventA a receptorului este impaqita, in general, in mai mu1te benzi pentru
sunete inalte sunete joase. Se folosesc $i diferite difuzoare pentru sunet e !nalte $i joase.
Pe Iinga aparatele descrise exista, binein!eles. aparate de construc}ie special{!, cum
slot receptoarele pentru autoturisme etc.
66
antcni
J emodulato
t pl<Up
l'lg. t. Schema blcx: a unul receptor supeTheterodlni
buton de u<"Ord
difw.or
buton de ..curd
Fig. 2. Montajul de prtndplu al unul receptor rac11o
Difuzoare
Difuzorul transform! variatille energiei electrice in energie acustica, adica in sunet.
indeplinind rol pe care ll are Ia scam mai mica microreceptorul telefonului (casca
telefonica). De aceea primele difuzoare aveau mod de construciie (fig. 1) ca $i micro-
receptoarele, dar realizate Ia o scam mai mare. ln interiorul unui magnet permanent este
plasata Q bobina prin care circulli curentul de audiofrecventa provenit de la amplificator.
0 membrana metalica vibreaza in ritmul variatillor cnnpului electromagnetic rezultat,
dncind astfel sunetele corespunzlitoare. Aceste oscilatii ale aerului se. transmit prin interme-
diul membranei unei pllnii de forma.conica. Datorita rigiditatii m.embranei, fidelitatea redarii
sunetnlui este influentata defavorabil. Pentru acest motiv. ameliorarea difuzoarelor a impus
vibratii ale membranei cit mai libere. Prima construcf:ie. cu paleta Iibera. este reprezentata
in figura 2. Ca membrana serve$te nn con de carton fixat elastic de o armarurn
datoritA unui curent. audio de excitatie, aflat In cimpul unui magnet permanent Astfel se
produce Libera. a conului. Un alt progres a fost realizarea difuzorului .dir!amic (fig. 3
$i 4). A.no.atura care vibreaza tiber in cimpul magnetului se compune dintr-o bobinli solidara
cu membrana, in cazul difuzorului e/ecrrodinamic, este situata in interiorul unui electro-
magnet excitat cu curent continuu.. in timp ce la difuzorul permanent dinam.ic, bobina osci-
leazll in cimpul unui magnet permanent.
Principiul de functiooare a difuzoarelor descrise consta in transformarea oscilat.iilor
curentului electric in oscilatii de natura mecanica, transformare bazat! pe principiul elec-
tromagnetic ai interact:iunii dintre curentul electric clm.pul magnetic. Pe alte principii se
bazeazll difuzoarele cu crjsial (fig. 5) cele electrostatice (fig. 6). Difuzorul piezoelectric (cu
cristal) pe baza efectului piezoelectric, adica unele cristale (cuart, sare Seignette)
se incarca cu sarcina electricli sub actiunea unei forte mecanice invers, modifica grosi-
mea in de sarcina electridi. Astfd. Ia aplicarea unui curent altemativ. apare variaria
altemativll a grosimii, care se transfera unei membrane, dupa cum reiese din flgura 5. Difuzo-
rul electrostatic foqele de atract;ie de respingere electrostatice, care act:ioneazli
o membrana in cimpul unui conden.sator cind tensiunea oscileaza Pllicile condensatorului
sint gaurite, astfel incit variatiile de densitate ale aerului pot plirii.si dispozitivul sub forma
de sunet.
Ultimele douli tipuri de difuzoare descrise reproduc bine frecventele inalte $i, datoritli
acestui f:tpl, slnt folosite in instalatille de inalta fidelitate (high fidelity; Hi-Fi) impreuna cu
difuzoarele electrodinamice.
68
c:impdf ,,uiabU produn-
n\cmbr.rnt-i
membta.rui
Fig. 1. Principiul dlluzorului
Fig. 2. Dlfuzor cu paleta
Fig. 3. Dlfuzor dlnamic
.s-uport mobil
membrand
fig. S. Dlfuzor cu edstal
Ag. 6. Dlfuzor electrostatic
,,
II
Transformatoare
Transformatoarele sint aparate electrice care servesc la transformarea curentului alter-
nativ mono- sau trifazat de o anumitA tensiuoe intr-un curent altemativ de altA tensiune,
insA de frecventa. Ele sint alcatuite in principal.dintr-un cadru (miez) defier inchis.
pe care sint montate douii in forma de bobine: una prin care trece curentul de
tl:at\Sformat (denumitA bobina primara sau primarul transformatorului), iar alta (denumita
bobina secundarn san secundarul transformatorulm) in se induce curentul cu tensiunea
dorita. Principiul de functionare a! transfonnatoarelor se bazeazA pe fenqmenul de induetie
electromagneticl, conform caruia la variatia flu.-.;ului magnetic intr-o bucla inductiva iitU
natere curenti electrici (de propo1ionali cu viteza de variatie. Daca se conecteazA
o sursA de curent alternativ Ia bobina primara, se creeaza un cimp magnetic, ale ciirui linii
de fortA sint situate in interiorul miezului de fier i a carui intensitate sens variaza in per-
manent! cu frecventa tensiunii din primar. In consecinta, in bobina secundara se va induce
un curent electric alternativ cu o frecvenra ega!a cu frecventa curentului din primarul trans-
formatorului. Deoarece viteza variapei vitezei fluxului magnetic este pentru ambele
bobine, ele fiiod parcurse de linii de cimp, proce$ul .de transformare a tensiunii va
ft numai de numlirul de spire al celor doua bobine. Raportul dintre tensiunile
bobinelor transformatorulu.i este egal cu raportul numerelor de spire ale acestora,
lb..= l1 .
y2 fr'2
Oaca la transfonnator este conectat un consumator, adica circuitul bobjnei .secuodare
este inchjs printr-o sarcina (motor electric, corp de iluminat etc.), puterea absorbitA pe pri-
mae trebuie sa fie ega.Ia (in cazul ideal) cu puterea cedata pe secundar: U
1
l
1
= Uz.l
2
( curent
primar x tensiune primara = curent secundar x tensiune secundar!). Rezulta astfel ca,
pornind de la o tensiune un curent date in primarul unui transformator, putem obtine in
secundar o tensiune mai mare (respectiv un curent mai mic) sau o tensiune mai mica (res-
pectiv un curent mai mare), dup!\ cum numarul de spire ale secundare este mai
mare sau mai mic declt ale primare (fig. 1).
Transformarea se face cu un randament foarte mare (98-99 %), pierderile care a par
in transformator (Ia curenti alterpativi de joasa frecventa) datorindu-se in special incalzirii
miezului de fier prin curenri turbionari. fenomenului de histerezis reziduale.
Reducerea pierderilor se poate obtine confectionind miezul din tole subtiri izolate una faJA
de alta aliate cu siliciu.
Pentru transportul pe distanfe mari a energiei electrice in coodi!ii economice tehnice
cit mai avantajoase. sint necesare tensiuni de valori foarte ridicate. Se folosesc astfel transfor-
matoare ridicatoare de tensiune, care ridica tensiunea furnizatll de generatoarele electrice
din centrale (cca.IO kV) pina Ia valori de ordinu1220- 400 kV. tn apropierea consumatorilor,
tensiunea inaltA este redusA tn statu de transformare Ia valori joase (cca.6 kV), corespunz!tor
tensiunii retelelor de. distributie. Tensiunea retelelor de distributie se transforma apoi prin
transformatoare coboritoare, in cartiere sau in case, Ia .220 V. Un alt exemplu de
utilizare a transformatorului il constituie instalatia de sonerie, in care energia electrica
de Ia refeaua normaia este transformata prin intermediul unui transformator mic de sonerie,
autotransformator care debiteaza 1n secundar 4-8 V. tn general, bobinele primarii i secun-
daro nu sint separate una de alta. lniaurari.le sint aezate una deasupra alteia sau divizate
sub forma de galeti se monteazA altemativ pe miezul transfonnatorului 0 astfel de execu-
tie a transformatorului cu circuit magnetic inchis pentru curent alternativ este reprezentata
iQ tlgura 2. 1n figura 3 este reprezeotat schematic un autotransformator. La a.ceasta executie
bobinele nu sint galvanic. Autotransformatorul are un singur bobinaj prize
in anumite Jocuri ale bobinajului, .tei).Siunea dorita obtinin.du-se de Ia una sau alta din prize.
70
Ten-siun-e- dt intr.ue; ttn.'51une- = 1 : 2
Cure-.n1 intrare : cun:nt de ie1ire = 2 : 1
\
t:urent tensiune SKund.arii
. . (<-urettt de tensiune do icsire)
t.u.re.nt prtma.r-. tenSJUn'2 sntmara
Fig. t. Transformator cu miez inelar
Cirnpul ma,:netir rimine prarlic
iJt mie-z $l cauz.eaza inductia eledricl
in setuudacl
{R'rlea p<imari - - - -1
Fig . . 3,a. Autotransfonnator
fig. 2. Transfon:nalot cu miez


;:

.:
'E
=
=
Fig. 3,b. Schema de prlndpiu a unul
autotransfonnator
Relee
Releul este un dispozitiv electric cu unul sau cu mai multe contacte care inchid sau descbid
calea curentilor de lucru in circu.itele electrice. Actiunea de comutare se realizeaza cu ajutorul
unei armaturi mobile, care, fiind atrasli sau eliberata de un electromagnet, inchide sau des-
chide o serie de contacte. ExistA relee la care comutarea se face prin forte de altA natura.
de exemplu fortele c.are iau Ia incovoierea unei benzi bimetalice Ia releele termice.
fn continuare se vor face preci.zari asupra releelor elecrromagnetice, care joaca un rol
important in telecomunicatii a.utomatizare. To figurile 1-3 se prezintA trei tipuri de relee
electromagnetice, se deosebesc i.ntre ele prin forma armaturii. Toate cele trei tipuri se
dintr-o bobina cu mie.z de fier o armaturl mobila. Un jug magnetic transfera
l'olaritatea magneticii a paqii posterioare a miezului magnetic armaturii, astfel lnclt lntre
armaturii partea din fata a miezului actioneaza o fortA de atractie. Pentru ca
sa nu ramina lipita de miez, datorita magnetice sau din cauza intreruperii curen-
tului de excitatie, se introduce intre armiHura electromagnet o piesli nemagnetica ingusta
(alama), asigurind astfel dezlipirea annat.urii la intreruperea curentului de excitatie. Con-
ductoarele de alimentare cu curent ale bobinei sint conectate Ia terminatiiJe insemnate pentru
cositorire. La releul din figura 1, curentul de 1ucru dintre contactele 1 2 este intrerupt m
repaus. Cind armatura este atrasA, prin stabilirea contactelor se incbide circuitul de lucru.
cum se vede din figurile 2 3, se pot la un releu mai multe grupuri de contacte;
contactele in acest caz sint simultan acf.ionate cind armatuxa este at:rasa.. Sint date pozitii
de contact care lucreaza in repaus, contactul fiind inchis in repaus (deci circula curent),
se intrerupe Ia atragerea armAturii (fig. 2 3; contactele de lucru 2 3). Un releu elecuo-
dinamic cu aplicatii mai aJes in telegrafie este releul po/arizat (fig. 4), a carui armatura mobila
poate fi actionata in ambele sensuri. Armatura prevazutA cu contacte este suspendatA de un
fir de torsiune datoritA unui magnet permanent, capata polaritatea polului nord. Partea
ei p9sterioara intra in intrefierul unui jug cu polaritatea polului sud. Pe jug este flxata i
bobina releu1ui, care produce cimpul magnetic de comand8.. Suprapunerea cimpurilor mag-
netice prin aceasta, a foqelor reiese din figura 4.
72
.fig. l
ronbcte de
Fig. 2
Fig. 3
JW<itionaru Ia laclr
Fig. 4. Releu polarizat
bobina reltulu.i
riodu clo ..,m
unchi clo oprire
-plate
Ia btl clo _.,.jie
Raze Roentgen
Un fascicul de electroni foarte rapizi i cu energie mare, incident pe un electrod (anod)
metalic, patrunde parpalin metal (fig. 1) in urma interactiunii cu ionii acestuia este frlnat.
ceea ce duce Ia emisia unei cu lungime de unda foarte scurta, denumita radiafie Roentgen
(sau de frmare). Aceasta radiape este compusa dintr-un amestec de raze cu lungimi de unda
diferite, care. Ja rlndul lor. depind de tensiunea Ia care sint accelerati electronii de stnlc-
tura atomilor metalului <lin care este constituit anodul.
La piitrunderea in atom a unui electron astfel accelerat (fig. 2) un alt electron este smuls
de pe un srrat electronic interior apropiat de nucleu, locul sau flind ocupat de un alt electron
dintr-un strat mai departat de nucleu. ln urma acestui transfer se elibereaza o cuanta de
radiape, care se propaga in ca raza Roentgen. Aceasta radia}ie a fost descoperita
in 1895 de W.C. Roentgen (Ia Universitatea din Wiirzburg). Necunoscmd natura radiapei,
el a denumit-o raze X, denumire des intll.nita astazi ill limba engleza (X-rays). 1n .limba
germana, ea a primit numele descoperitorului ei. 1n figurile 3 4 smt reprezentate construc-
tehnice ale tuburilor pe descarcare destinate producerii razelor Roentgen. 1n interiorul
acestora, electrodul bombardat de fasciculul electronic nu este anodul, ci un anticatod plasat
in fata catodului. Intrucit prin ciocnirea electronilor cu anticatodul se degaja o cantitate
mare de ca.Idura, este necesar ca acesta sa fie rllcit, sau construit ca un anod rotitor (fig. 4);
astfel, fasciculul electronic cade pe suprafata sa, de fiecare data in alt loc.
Datoritii lungimii lor scurte de unda (l0-
8
-10-u em) razele Roentgen patrund prin
obiecte opace pentru lumina cu razele X se poate obtine o umbra a obiectelor
std'lbatute de ele. prin proieqia pe un ecran fluorescent continind platinocianura de hariu.
La trecerea razelor Roentgen prin substante cristaline, apare fenomenul de difractJe,
care pune in eviden!ii caracterul ondulatoriu al razelor Roentgen.
Prin interferenta razelor difractate pe o placii fotografica apare un sistem de puncte
linii din se poate deduce structura cristalina a materialului respectiv. Astfel de figuri
de difracpe au fost interpretate pentru prima oara de M. von Laue au primit
numele de diagrame Laue (fig. 5).
74
Fig. I
Fig. 2.
Flg.3
al cloilea strat ele<ttoni.C'
I
I
8
----
C"a1()dul inc:and,es(:ft'll
Flg. 4
motor
pri:mW .strat electronic
anlkatod
,



'
,
'
,
..
,
..
,
Flg. S. Dlagrama Laue
Acceleratoare ciclice
Studiul structurii atomilor se realizeaza prin bombardarea acestora cu particule ele-
mentare rapide. care constituie proiectile de mare energie. lntrucit majoritatea particu-
lelor sint incarcate electric, acestea pot fi accelerate cu ajutorul unor cimpuri electrice i
magnetice. Instalatille folosite in scopul accelerarii particulelor elementare se numesc acce-
leratoare; in cazul celor mai multe dintre ele, traiectoriile descrise de particule sint circular.e
(acceleratoare circulare sau ciclice).
Din punct de vedere constructiv, betatronul (fig. 1) este asemanator unui transformator.
Este constituit dintr-un miez de tier, care o de (corespunzatoare
primare a transformatoruJui) st,rabatuta de un. curent altemativ .. Spre deosebire
de transformator, in Jocul secundarului, betatronul este prev.azut cu un tub circular vidat,
in care sint electronii. Prin magnetica, in tub apare un cimp electric circular
alternativ (dmp turhionar). oriental in directie perpendiculara pe cimpul magnetic. Acest
dmp electric accelereaza dar poate incetini electronii. care sint intermitent in
tubul circular; procesul este astfel condus, incit momentul de. introducere a electronilor sa
fie eel in care cimpul alternativ are intensitatea maxima. Trebuie procedat astfel din motive
de stabilitate a traiectoriei. In urmatorul sfert de perioada a curentului alternativ, electronii
sint accelerati, iar Ia sfiritul sfertului de perioada are Joe elimin.area electronilor din tubul
circular (altfel in urmatoarea jumatate de perioada ei ar fi incetiniti).
ln electrodinamica clasicA. frecventa de rotape a unei particule incarcate care se
tntr-un cimp magnetic este independenta de raza traiectoriei. dar energia particulei
odata cu valoarea acestei raze. Aceste doua principii au dus Ja ciclotronului.
Ciclotronul este prevazut cu o camera de accelerare vidatii.. plasata intr-un cimp magnetic
omogen.. intre pieseJe polare (fig. 2): ln centrul acesteia se glisete o sursa de ioni Parii.sind
cu o anurnitii. viteza camera vidatA. ionii sint dirijati de cimpul magnetic descriu traiecto
rii circulare. intrucit lor de rotatie are o frecventa ionii pot fi acce
lerati continuu cu ajutoru:l unui cimp altemativ de frecven!ii.. Aceasta se realizeazii
alimentind doj electrozi in forma de cavitii.ti sernicilindrice (numip duanfi sau deun) de Ia
o de curent altemativ de malta frecventa. Datorita cimpului electric existent intre elec-
trozt, electronul este accelerat la fiecare trecere din interiorul unui duant in interiorul celui-
lalt. ln acest mod se modifica viteza ionului raza traiectoriei, frecventa de rotatie raminind
Descriind in mod succesiv traiectorii de razii din ce in ce mai mare, ionul capata o
energie cinetica din ce in ce mai mare, pentru ca la ciclului de accelerare sa fie eli-
minat din interiorul camerei de vid cu ajutorul unui condensator de deflexie. Vitezele atinse
de particule in interiorul ciclotronului s1nt de ordin relativ mic. Accelerarea lor pina la viteze
apropiate de viteza Juminii se obtine In acceleratorul denumit sincrotron. (fig. 3) al carui
principiu de funcponare este asemanator cu eel aJ ciclotronului. Spre deosebire insa de acesta,
in sincrotron raza traiectoriei frecventa de rotatie ramin constante in timp, in schimb crete
cimpul magnetic (ca in cazul betatronului). Faptul ca Ia o viteza aproape constanta a parti-
cuJelor rezulta o a energiei lor, se explica cu ajutorul teoriei cind viteza
particulei se apropie de viteza lum.inii. masa (implicit energia) sa foarte mult la o midi
a vitezei. de energie al particulelor in sincrotron nu se bazeaza deci in prin-
cipal pe vitezei (ca in cazul primelor doua tipuri de acceleratoare). ci pe
masei lor.
76
I
\
\
\
\
bobine- de excitatie
duant
dmp magnetic ttescatcr
(perpendicular pe: plan.uJ dcsenuhti)
'
'
'
',
............_
magnet
tra.iec:toria
electtonului
traiect'ori.a.
Fig. 1. .Betatron
inaitli tcnsiune I condensator dt' deflexie
pempi de ,;d
pentru '
i,ncll1iua .sursef de ioni. \
"Fig. 2. C!clotron
traiectoria particulelot
in timpuJ aC'Celeririi
flg. 3. S!ncrotro.n.
llehEdca
.
Tehnica telecomunicatiilor este tot atit de veche ca dorinta omului de a face schimb
de comunicatii Ia distante mari. In antichitate in evul mediu erau folosite semnale optice
sub forma de focuri aprinse pe platformele turnurilor sau pe ina.Itimi. Semnalizarea optica
se realiza prin brate de semnalizare (semafoare), prin ridicarea cobon".rea unor steaguri,
sau prin semnale luminoase (faruri), cum se practica dealtfel i astazi in navigatJe. Tehnica
telecomunicatlllor in sensu! modern incepe dupa descoperirea interact iunii dtntre curentul
electric # cimpul magnetic. Primul telegraf se compunea dintr-o busola a1 carei ac magnetic
era deviat de actiunea impulsurilor de curent (fig. 1 ). Un pas inainte a insemnat descoperirea
telegrafului Morse (fig. 2). Pe o banda de Wrtie in rulare cu un indicator pus in mi$care prin
forta electromagnetica, se inscriu linii lungi scurte dupa un cod a1 literelor. care. dupa
inventatorul sau, se alfabetul Morse.
De Ia transmiterea impulsurilor de curent s-a tn:cut (Ia mijlocul secolului trecui) Ia
transmiterea variatlllor curentului produs prin modulatii acustice. Telefonul i microfonu!
au fost descoperite aplicate in refeaua telecomunicatiilor. Transmisia variatiilor curentului
se face prin conductoare, prin cablu sau prin radio (fig. 4). CurentJi electrici, respectiv undele
radio pot pri,mi informafia prin diferite metode de n.:odulare: prin modulatie fn amplitudine
(fig. 5), adica prin variatia intensitatii curentului, prin modulatie infrecvenfd, adica prin va-
riatia in timp a trecerii prin zero (fig. 6), sau prin succe.tiuni de impulsuri (fig. 7).
Intruclt transrniterea i nformatlllor la distante mari prin cablu sau radio este costisitoare,
s-a realizat transrnisia simultana multipla prin curenti. P.urtatori. Astfel un curent de inalta
frecventa se moduleazi In diverse game de frecventJi. In telefonie se alege pentru fiecare
convorbire o la!llne (banda) de 3 600 Hz, care asigura inteligibilitatea. Banda de frecvente
a unui canal de telefonie se poate din nou lmparti in 26 de canale necesare pentru reteaua
de teleimprimatoare. Canalele sint prevlizute <;U de flltre electrice. Pentru transmite-
rea frecventei purtatoare inalte se folosesc cablurile coa:xiale (fig. 8). 0 manta metalica flexi-
bila contine un c.onductor coaxial, care este foarte bine izolat cu un material de tipul trolit
sau styroflex bine fixat mecanic. Cablul mai contine de obicei circuite simetrice pentru
transrnisii de joasa lntr-un astfel de cablu cu conductor coaxial circttite simetrice
pot fl introduse 2 880 de canale de telecomunicat.ie. Conductorul central al cablului coaxial
(tubul) este folosit pentru transmisia unui canal de televiziune.
Teh.nica timpurilor noastre va fi prin utilizarea maseri-
lor laserilor.
78
F!g.l
Fig. 3. Telecomunicatte
curentului
n
L_-----'---'-1--- limp
Fig. 1 lmpul5ur1
Fig. 2. Telegrajul Morse

Fig. 4. Transmislune radto
difu.:r.ur
<JO<ilalii de joa.si
(infonna\ii)
.
...........__ _ :..;.;>"
Fig. 6
flg.8
Telegrafie. teleimprimatoare
Dupa descoperirea electromagnetismului (sec. XIX), eforturile cercetatorilor s-<IU in-
dreptat spre gasirea unor aplicat.ii practice in ln urma experimentlirilo.r pro-
mitatoare din 1833 ale profesorilor Weber. de la Universitatea din Gottingen, Morse
concepe o aparatura cu f1!1Dcponare sigura i elaboreaza un cod. practic utilizabil (alfabetul
Morse). Aparatura Morse con tine un sui de banda de hirtie care se deruleaza in fata unui
rulou imprimant.-ln repaus, banda nu atinge ruloul: in funqiune. ea atinge insa un timp mai
scurt sau roai indelungat ruloul, llind impinsa de un electromagnet, incit scrisul se com-
pune din l.iniute mai lungi sau mai scurte, punctate pe banda de hirtie (fig. 1 ). Semnificatia
semnalelor Morse este urmatoarea:
Punct
a
ll . . - . -
b - ...
c - .. -.
cb - - --
d
e
f
g
h
Liniutli de legatura - .. . -
Semnul intrebarii
j
k
I
m
n -
0 ---
0
p
q
r
Virgulli
Apostrof
Ghilimele
t-
u .. -
ii .. --
v ... -
w.- -
x - .. -
y - . --
z --..
a. --.-
e .. - ..
n - - .--
Doul puncte
Cifre
1 . ----
2 .. ---
3 . .. --
4 . ... -
5 ... ..
6 - .... .
7 - - .. .
8 - - - .. ..
9-- --.
0 ---- -
ParantezA - -- -
Semnal de alanna (SOS) ..... --- .. . .
In deceniile urmatoa:re, eforturile s-au indreptat spre recep{ionarea textului scris direct
prin litere. Ultimele -trepte de evolutie sint aparatele de scris Hell (fig. 2) teleimprimatoru/
(fig. 3). Atit inscriptorul Hell, cit teleimprimatorul folosesc alfabetul cu impulsuri pas cu
pas, care se compune in total din 7 impulsuri, 5 impulsuri de curent 2 de separare.
Succesiunea grupurilor de impulsuri (Ia teleimprimatoarele care lucreaza cu 5 impulsuri,
1/7 s pe grupa) se face atit Ia emisie, cit Ia receppe prin mersul sincron al arborelui cu came,
care executa 7 rot/s. grupe de semnale (litere) corespund cu diferite crestli.turi in
de selecpe de la emisie, care, dupa claviaturli., se deplaseaza corespunzator impulsurilor
de comanda (fig. 3, a). La receptie, de selectie se deplaseaza in .mod analog, astfel incit
numai bratul corespunzati.or literei transnrise prin cod cade in crestatura astfel litera res-
pectiva se inscrie pe o hirtie sau pe o banda (fig. 3, b).
Teleimprimatorul seamana in exterior cu o mare de scris. Imprimarea litcrei
se face prin actionare electrica, scrierea i transmiterea (receptia si transmisia) realizindu-se
cu aceeai maina.
0 alta ramura a telegrafiei estefototelegrafza. 0 fotografie fiXata pe un tambur este explo-
rata cu ajutorul unei raze de luminA. Lumina reflectata produce varia!ll de curent care cores-
pund variatillor de luminozitate corespunzatoare punctelor de pe fotografie (fig. 4, a). La
receptie, variatiile de curent sint transformate in variap.i de luminozitate de catre o lampa
cu neon. Acestea impresioneaza pelicula fotosensibila a hirtiei fotografice.
80
bandi do hirtie
ru.lou
Flg. J. lnstalatte telegrafl<:a Morse cu curent de lucnz
- ----:._-_:..::;=--corata<t de
- ..., nnand;i
a}
lil2"' iD lioie arbonele
ru cama
Fig. 2.Modui de lunctionare a lmprimatorulul Hell
came pent.nJ .senme--
3
cama de debloiare i z

p dedobloeore
>
Fig. 3. Modul de funclionare a tele.imprtmatoruluJ
wnburul $Uport
pentru ima,rine
a)
Fig. 4. Prillc:lplul telelotografiei
b)
b)
bn!u.lld (a.emh.itor
celld mqiu S<ris)
b)
Radar
RadaruJ (Radio Detecting and Ranging=detectie unrulrire prirJ radio) este w1 procedeu
de a spapuJui cu ajutorul undelor electromagnetice de inaltA frecventa. Cind
intilnesc obstacole. undele se reflectA mai muJt sau mai putin intens. Unda reflectata
din nou receptionatA. Prin intensitatea directia sa. unda reflectata dl! informatii asupra
obiectuJui care a produs reflexia. de e.xemplu informapj asupra ml!rimii. distanJei. inaltimii
pozjtiei obiectuluL Astfel. radarul repre.zintA nu numai o metodA de detenninare a existen-
tei obiectului (tintei), ci i o metodA de mburare a parametrilor ei. Cind este necesan\ supra-
vegherea unui domeniu din spatiu, se emite, de exemplu, dintr-un avion (fig. I) o unciA elec-
aceasta exploreazA circular un domeniu semisferic, din care in
fiecare cite un sector. Intensitatea undei reflectate variaza in funcpe de caracterul obiec-
tului reflectant (in cazul de fat! a suprafetei Pruruotului) (fig. 2). Emisia receppa undelor
de inaltA frecvenf! se realizeaza cu 1nstalapa de radar (fig. 3). Undele electromagnetice sint
generate de care contine tuburi electronice de o constructie special1 (cl.iStron.
magnetron). Antena de enUsie receptioneazA, in general, i undele reflectate prin comutare
periodica. A<:este u.nde si nt transmise unui tub catodic. Fa.sciculuJ de electroni din tubuJ
catodic este deviat, astfel incit exploreazA radial ecranul, producind un segment luminos
din centro spre periferie. Acest segment se in timp Cll antena, cu viteza
de rotatie. Un semnal-ecou receptionat determinA pe ecranuJ tubuJui catodic un punct lu-
minos. Punctele luminoase date de semnalele-ecou formeaza pe ecranul tubului catodk-
imaginea dbiectului privit. Luminozitatea depinde de capacitatea obiectului de a reflecta
undele de frecventA .. 0 imagine ndar arata cu totul altfel decit o imagine insa.
conturul lor este acelai (fig. 4). Citirea interpretarea. imaginilor radar cere o preglltire
intensa multi!. indeminare.
Dezvoltarea radarului a fost acceleratA in timpuJ ultimului rllzboi mondial. ln prezent
are vaste domenii de aplicape in scopuri panice, ca, de exemplu, asigurarea navigatillor
aeriene maritime, tn meteorologie etc.
82
Fig. 2
axa rotar ! ae ance-nei ____,
I
I
I
I
- --- I
--
1
1 ----
-- - . --
- - -- >eruuJ - -
--- _ rotollt '-:.'
- 7
______ ..:. _ I --""
dumeniuJ iluminat
fig. 3. Schema - unet radar
antena
Plg. 4. Imagln ea unui
ecranul unul pe

Fotomhltiplicatoare
Fotomultiplicatorul servete 1a multiplicarea i, prin aceasta, Ia amp!ificarea emisiei
fotocatoduhri, qtre emite electroni Principiul se bazeaza pe eliberarea de elec-
troni prin bombardament electronic. in functie de marimea ener.!tiei cinetice a electronilor
cu care se bombardeaza, se elibereaza mai multi sau mai putini electroni secundari. 0 emisie
secundara pronuntata prezinta sttaturile cu oxid de magneziu i oxid de cesiu. Numarul
electronilor eliberap depinde de energia electronilor primari folositi pentru eliberare cit
i de tensiunea care 1.i accelereaziL 0 tensiune joasa elif>ereaza. in medie, mai putfu de un
singur electron secundar pentru fiecare electron primar incident.. Despre o multiplicare se
poate vorbi numai atunci cind factoru1 de enus1e secundara este mai mare decit l. Acesta
este in general. cazul tensiunilor de accelerate mai mari de 100 V (pentru electronii primari).
Pentru straturile de oxid. de magneziu i oxid de cesiu amintite, factorul de emisie secundara
capita valori mai marl de 10. Se obtifle deci o multiplicare de zece ori. Prin inserierea unui
numar mare de electrozi capabili sa emita electroni secundari se poate man factorul de mul-
tiplicare.
Daca un fascicul primar de electroni, elibeiat fotoelectri.c, ciocnete o serie de catozi
acoperiti cu straturi care pot emite electroni se obtin amplifican pma la 10
9
ori
fa!i de emisia primara. 0 amplificare mai mare este limitata de neomogenitatea fasciculului
electronic, produsa de efectele caldut1i (zgomot termic). Electrozii de ciocnire se realizeaza
sub fonna de electrozi reticuJari (fig. 1) sau ca electrozi tubulari (fig. 2). ln acest caz se folo-
sete la nevoie, o deflexie magnetica (fig. 3).
Fotomultiplicatorul joaca un rol important in fizica nucleara la inregistrarea scintila-
!iilor care se produc datorita particulelor cu energie mare; este fo1osit des. i ca un fotometru
extrem de sensibil. De aseinenea constituie un element important al tuburilor orticon fiind
folosit 1n televiziune. la transmisia filmelor de cinematograf.
84
Fig. 1. Schema totomultipllcatorului
lwninli
Fig. 3. Proces de dellexle
Ochimagic
Ochlul magic este o lampli radio (tub electronic) care indicA Ia aparatele de radio
magnetofoane, gradul de aoord ai receptorului pe semnalul receptionat. respectiv intensi-
tatea semnalului dat de microfon prin aceasta, intensitatea semnaluluiimprimat pe bandll).
Ocbiul magic se compune din doua clemente electronice: o triodtl (lamp3. de radio cu catod,
gri.l-4 de oomandA anod) un tub catodic, a cArui parte esentialll o reprezinta ecranul ilu-
minat. de care se ciocnesc electronii emii de un catod incandescent; sint accelerap
de un anod $i comandati de un electrod (grilli. indicatoare), iluminlnd astfel ecranul. Cele
doua pllrti ale llimpii indicatoare de acord au catodul inca.Izit comun. grila separata si o
tensiune anodica comuna_ Ecranul luminos este circular simetric fata de catod.
Lumina rou-inch.is a catodului inclllzit indirect este ecranata cu un capac. Imaginea
ecranului in repaus este reprezentatii in figura lb. Sectoarele late intunecate sint separate
prin sectoare inguste lum.inate. I.a aparitia semnalului (fig. Ia), sectoarele intunecate se
m.iC$0rea.za, iar sectoarele lwninate ocupa o mai mare.
Un tip perfectionat ai ochiului magic este reprezentat de ochiul magic dublu, care permite
o .reglare grosie.rll ,fina (pentru J;>OSturi de emisiune de putere mare $i medie). El confine
doua triode i respectiv doi anozi. lmaginile ecranului in repaus pentru cazul reglajelor tin
grosier sint redate in figura 2a. b, c.
86
in<l lllrea (catodul)
talocl
onod cu grili
d comanclli
'rile pirtii indtraWart
Flg . .lb. Stana de repaus
Fig. lc. Acordare pe 5eDUW
punte 4e
comandl
Fig. Ia. Schema odl.lulul magic
a) p<nitil do r<p4us
b) domeniul I modulo!
(emijliO< d puler medl)
Fig. 2. lmaglnl ale l.lmpll cu acord dublu
"1 d<>mmiul II
(emitrato.r eSt- pua.trt: mau)
Televiziunea alb-negru
Tt:leviziunea se bazeaza pe principiul cinematografului, adica transmite, ca i flhnul,
eel putffi 25 de imagini pe secunda. incit ocbiul omului, datoritA ineqiei sale, percepe
imagini intr-o continuA. Ca in cazul rasterului din tipografie, folosit la redarea
diferitelor valori de luminanta (de exemplu la redarea diferitelor foto), t!:leviziunea
descompunerea imaginii intr-un numar mare de puncte (fig. 1). La tubul analizor
(iconoscop) (fig. 2), placa de semnal (tffita) care J;olul rasterului din tipografie,
se compune din 500 000 de puncte, care sint, in spetA, identice cu. tot atitea fotocatode mi
nuscule. Corespunzator valorilor de luminanta ale flecarui punct luminos (fig. 3). aceste
celule se incarca Ia un potential mai mutt sau mai rutin po7.itiv.
Un fascicul electronic care parcurge (baleiaza) tinta in zig-zag in timp de 1/25 s descarca
aceste celule, iar impulsurile electrice (semnalul de imagine), care iau
luminozitatii fiecirui punct al imagini.i, se transmit electrodului de comanda al tubului cine-
scop (tub Craun). Prin aceasta se modifica intensitatea fasciculului electronic al cinescopului
receptor, corespunzator luminantei imaginii transmise; fasciculul electronic are la recep!le
o miCare in zig-zag pe ecranului.
In acest fel apare pe ecranul luminos al receptorului TV prin acumulare de puncte
printr-o succesiune rapida a imaginii. scena televizata, pe care o numim imagine de tele-
viziune. Pe ecranul televizorul.ui apare, potrivit alegerii luminoforului depus pe partea din
fata a ecranului, o imagine alb-negro. Simultan cu semnalele de imagine (fig. 5) se transmite
telespectatorului sunetul. Pentru transmisia semnalelor de la locul de captare pina la staJja
!ocala de emisie se nu numai transmisia prin radio (un.de herziene), ci prin cablu
(cablu coaxial). Din cauza tinie dreaptA a undelor de inaltA frecventa folosite
in televiziune datoritA curburii globului p<lmintesc, raza de acfiune a transmisiei este limi-
tatA. De aceea trebuie instalate, Ia distante de aproximativ 80 km, posturi de emisie (sta!ii
de radioreleu) de televiziune pentru a obtine o receppe oarecum uniformll. in zona deser-
(fig. 6). Receptoarele de televiziune recep!loneaza cimpul electromagnetic transmis
(semnalul de televiziune) cu ajutorul antenelor instalate pe case, sau, in cazul cimpurilor
suficient de puternice, de aproximativ 5 mVfm mai mult, cu antene de camera.
Fig. Ll'laca de se.amal corespull:Utoare
rasteralut din tipografie
Fig. 3. lcoooscop (aDallzor) $l tubul Braun {receptor)
Pig. 2. Captarea sunetulul $1 llnaglnli
(rn.icrofon $1 iconoscop)
Ftg. 4. Receplia sunetulul '' llnaginli
(cilluz.or $1 tubul Braun)

' wntinutul lm.aglnii _j
--- '
Fig. 5. Explorarea lmaginll $1 semnalele eledrice cor0$J1un:Uto;ve
Fig. 6. J1a%a a undelor TV impune statU de radio
relee emitlltoare. de retransiaUe
Iconoscoape
lconoscopul este eel mai vechi dispozitiv, complet electronic, care transformli o imagine
opticli in semnale electrice 1n camerele de luat vederi (de televiziune). Partea cea mai impor-
tantli a iconoscopului o co.nstituie placli de mozaic. Aceasta Ia descom-
punerea imaginii in puncte succesive de rastere, care realizeaza linii ce baleiazA totalitatea
imaginii. Tn cazul placii de mozaic, punctele de raster se compun din microcelule fotoelectrice
de cesiu pe suport de oxid de argint. Cu ajutorol unui obiectiv, imaginea obiectului este
proiectatli pe placa de mozaic. Acolo se produc. 1n functie de valorile intensitA!ii luminoase,
sarcini electrice. Pe placa de mozaic se formeazli imaginea electridi corespunzatoare imaginii
optice (fig. 1).
Deoarece particulele metalice (oxid de argint) sint depuse pe o placa subfire izolantli {de
midi) metalizatli pe partea opusli, fiecare element al mozaicului formeazli un condensator
elementar (fig. 2). lmaginea electrica ce se formeazli prin incarcarea acestora Ia valori diferite
este exploratli de un fascicul electronic (produs intr-un circuit anexli) care se deplaseazli 1n
zig-zag iar condensatorii atffi$i de fascicul se descarcli.
Desclircarile dau la impulsuri (fig. 3), formind semnale care se transmit unui
amplificator in continuare emiJAtorului. Imaginea formatA din 625 de linii, dupli norma
internationalli de televiziune, se compune din aproximativ 500 000 de puncte ale imaginii,
pentru a cliror transmisie sint necesare frecvente de ordinul J 0 MHz.
Explorarea imaginii la emisie trebuie sli fie sincron.izatli cu explorarea imaginii pe ecranul
tubului catodic a1 receptorului in mai pufin de 1/25 s, acest interval de till)p reprezentind
limita de percepere a ochiului omenesc; astfel succesiunea de imagini da senzatia de
continuli.
EvoJutiJ! ulterioarli a construqiei tubului de televiziune a determinat inlocnirea pllicii
de mozaic cu sem.iconductoare (de ex. stratnri subpn de sulfurli. de arsen) care, datoritA
conductibilitlltii lor reduse, fac rasterul de prisos. Prin combinarea tubului videocaptor cu un
multiplicator de electroni secundari s-au obpnut sensibilitliti sporite. S-au consacrat astfel
ur.matoarele denumiri: tub cu strat rezistiv semiconductor = rezistron; idem cu multipli-
catoare de electroni secundari = orticon. Superorticonul este un tub orticon imbunatlitit,
rea.li.zlnd o sensibilitate de aproape 1 000 de ori mai mare. Vidiconul este un tub electronic
pentru transformarea imaginilor optice in semnale electrice in. camera de luat vederi. Prin-
cipiul sau de functionare se bazeaza pe efectul fotoelectric intern. Vidiconul reacponeaza
lent la schimbari rapide ale scenei (persistenta imaginii), necesitli cheltuieli reduse se folo-
de aceea tn special 1n televiziunea industrial!, la controlul circulatiei etc. La vidicon,
imaginea obiectului se proiecteazli optic pe o placl subfire de sticla, a clirei parte opusli este
acoperitli en un strat transparent de aluminiu care printr-o rezistenta de polari-
zare, o micli tensiune PQZitivli. Pe stratul de aluminiu se depune prin evaporare un strat
semiconductor (de exemplu seleniu). Acest strat neiluminat se comportli ca un izolator, iar
iluminat devine Un fascicul de electroni transmite succesiv stratului de seleniu
potenpalul zero a1 electrodului, incit stratul de seleniu metalizarea fo.rmeazli un con-
densator 1ncarcat. 0 nouA explorare nu modifica repartitia sarcinii cu nimic, intrucit selen.iul
neiluminat izoleaz.li. Daca se ilumineazli o pofliune, sarcina scade treptat. La explorarea
urmlitoare, aceastli poJ1iune .instantaneu potentiaJul catodului. Apare astfel un
impuls de curent care produce semnalul electric a1 imaginii dorite.
90
Fig. 1. lconoscop (vedere)
Fig. 2. Pladi de mozaic
Cs
anod
t"-'l:plorares lma.ginti obiectului
"" on fll$cleul de eledroni
eltrod de semnal
Fig.3.Scbema1conoscopniui
Tuburi cinescop
Tubul cinescop este format dintr-un halon de sticla vidat, in interiorul caruia un fila-
ment adus Ia incandescenta. formind catodul, emite electroni focalizap lntr-un fascicul
vizibil pe peretele opus (ecran) ca un punct luminos. Focalizarea fasciculului de electroni
se realizeazii electrostatic, cu ajutorul unor electrozi acfionind ca Ientile electrice (respec-
tiv magnetic cu ajutorul unor bobine action1nd ca Ientile magnetice) (fig. 2). Deflexia fasci-
culului se obtfue cu ajutorul a doua pereclti de placi a$ezate perpendicular una fata de cea-
laltA (electrostatic) (ii,g. I) sau cu bobine de deflexie (magnetic) (fig. 2). Avantajul deflexiei
magnetice const.a in faptul ca Ia o tensiune mica se obtin unghiuri de deflexie mai mari decit
Ia deflexia electrostatica. Jn prezent se foloscsc pentru receptoare de televiziune aproape
in exclusivitateiuburi cinescop cu deflexie magnetica, deoarece se reduc considerabil dimen-
siunile aparatului, mai ales Ia cele cu diagonala ecranului mare. Fasciculul de electroni descrie
un zig-zag explorind (sincron cu fasciculului tubului de Ia emisie) imaginea pe
ecranulluminos a1 televizorului. Jn de zig-zag a fasciculului, numai cursa directa
(deplasarea de Ia stinga Ia dreapta) pe ecranul televizorului este vizibila, revenirea (cursa
invers!) neftind sesizabila ochiului. Ecranulluminos se cornpune dintr-un strat fin de substanta
Ouorescenta (de exemplu sulfurli de zinc). Prin diferite adausuri se poate influenta nuanla
stratului fluorescent. Focalizarea fasciculului electronic se face mai ales in lentila electrica
formata intre cilindrul Wehnelt, pus Ia pli.mint (cu potential zero), anodul sub forma de
piasa (cu potential pozitiv). Liniile cimpului electric forrneazli supt:afete echipotentiale, ase-
manatoare cu suprafetele curbate ale lentilelor optice. La focalizarea magnetica, fasciculul
descrie o linie elicoidala. Deviapa electrostatica a electronilor in cimpul perechilor de placi
duble este cornparabila cu caderea unui corp in cimpul de gravitatie. Un electron se
sub actiunea cimpului electric pe o traiectorie parabolica. La deflexia magneticli se obtine
efect dupii parcurgerea partiala a unei traiectorii elicoidale. Tensiunile, respectiv
curen!ll de deflexie, se obtin cu ajutorul unor circuite basculante, adaptate scopului aplicatiei.
92
Fig. i. Focalizarea electrosta.Ucl $l deOexia iD!run tub clnesrop
Fig. 2. Dlspo'Zlllv pentru locallr.Lrea ~ defiexla magnetlcli
<atocl
p o ~ l i a l negath)
Convertoare de imagini
Prin convertor d imagini se intelege un dispozitiv care transforma acpunea unor raze
imperceptibile raze Roentgen etc.) intr-o imagine perceptibila ochiului. Aparatul
se compune in principiu (fig. 1) dintr-un fotocatod, un ecran de proiecpe (fluorescent) o
lentila electr.onica. Imaginea electronica produsa de fotocatod este proiectata pe ecranul
fluorescent,cu ajutorul lentiilelor magnetice sau electrice (fig. 2 3), unde da unei
imagini vizibile. Pentru transformarea raze! or Roentgen se un convertor de imagini
format dintr-o folie subpre de aluminiu (fig. 4), avind pe o parte ecranul fluorescent, iar pe
cealalta parte fotocatodul. Cu ajutorul convertorolui de imagini pentru raze Roentgen se
pot amplifica imaginile radioscopice. Astfel se obpne o imagine radiografica precisa cu o
doza mica de radiatie, care nu prezinta pericol pentru pacient.
Principiul de funcponare a convertorului de imagini se bazeazli pe focalizarea fascicu-
lelor de electroni cu ajutorul lentilelor electrice magnetice. Nopunea de lentila este asi-
milata din optica. Aceastli asimilare se bazeaza pe acpunea comuna de focalizare a lenti-
lelor; cele optice focalizeaza raze luminoase, iar cele electronice fascicule de electroni. La
lentila electrica. focalizarea fasciculului se obtine prin existenta unui cimp electric (de exemplu
intre doi electrozi coaxiali cilindrici, din care al doilea are un potential mai mare decit primul),
cu suprafata curbatli echipotentialii (suprafete cu potential constant), comparabila cu supra-
fetele curbate ale unei Ientile optice (fig. 2).
Traiectoria unui singur electron se modificii sub acpunea cimpului electric, ftind deviatii
spre cea a cilindr.ului. Fasciculul electronic compus dintr-un numar mare de electroni ia
forma unui con cu virful intr-un punct de pe ecran, realizindu-se astfel focalizarea.
Modul de funcponare a unei Ientile magnetice (fig. 3), constituita din bobine parcurse
de curenp sau din sisteme de magnep permanenti, nu poate fi comparat cu eel al unei Ientile
optice. Electronii descriu in directia componcntei longitudinale a cimpului magnetic (directia
de a electronilor este aproape paralela cu aceasta componenta a cimpului magnetic)
traiectorii elicoidale. Electronii cu diferite traiector.i, dupa unul sau mai multe cicluri, se
mtllnesc intr-un singur punct, realizindu-se focalizarea fasciculului. Se prefera lentilele
magnetice, deoarece acestea produc efect ca cele electrice cu tensiun1 mai joase.
mai putin periculoase, ele uecesitii curentl mai puternici.
94
/_
luminoi uhravit1lf"til

hohiui. /
.fig. I. Prin<'lplul conHrlorului de imagini
Fig. 3. LentiUI magnetlcl
stitht
l5 kV ... ____ .J
Fig. Convertor
Fig. 2. Lenlil.i eleclroslatlc:a
Aparate eidofor
Aparatul eidofor, inventat de F. Fischer, Ia proieqia marita pe un ecran a ima-
ginilor de televiziune. Spre deosebire de imaginea de televiziune care
intensitatea Iuminoasa de Ia stratul fluorescent aJ ecranului bombardat de fasciculul de elec-
troni, eidoforul fluxul luminos de Ia o de lumina foarte
lntensitatea fasciculului de lwnina care ajunge pe ecranul de proiec!ie este comandatli prin
semnalul de televiziune. Fluxul luminos al unei Iampi cu arc (Ia televiziunea in culori trecut
prin filtre de culoare) este dirijat prin doua obturatoare-grilll. (fig. 1) care pot fi inlocuite cu o
oglinda-grila cu spatele argintat (fig. 2), pe o pelicula foarte fina (film) de ulei proiectat cu
ajutorul unui obiectiv pe ecranul de proiectie. Filmul de ulei se incarcll. mai mult sau mai
pu1in, in funcpe de intensitatea fasciculului electronic comandat de semnalul de televiziune.
In functie de mll.rimea for:telor electrostatice (deci de inclircarea cu sarcini electrice), filmul
este mai mult sau mai putin curbat. Suprafata curbata a filmului produce o deviere a razelor
reflectate de oglinda-grila, rezultind o schimbare a directiei acestora. Fasciculul de lumina
incident pe film va trece la intoarcere prin fantele oglinzii-grila cu intensitate variabilll., din
cauza reflexiei pe filinul de ulei. Rezultli ell. prin acest efect, denumit, dupa descoperitorul sau
August Toepler, eject de striaJie Toe pier, fluxulluminos cu arc este comandat de la
distantli in funct.ie de intensitatea semnalului. Prin explorarea filmului de ulei de catre un
fascicul de electroni, se formeaza pe acesta un relief de potential corespunzator intensita?i
luminoase a imaginii de televiziune. Comanda fluxului luminos al sursei locale de lumina
permite proiectia mliritA a imaginii cu luminozitate mare pe ecranul de proiectie. Razele
luminoase nedeviate de relieful de potenpaJ sint retinute (fig. 2) de oglinda-grilll.
Aparatura, prezentatA schematic in figura 2, trebuie, bineinteles, mchisa intr-o carcasll. cu
vid 1naintat, caci altfel comanda prin fasciculul de electroni nu ar fi posibilii. Sarcina electrica
a filmului de ulei sea de in timp; de aceea acesta se cu o viteza micA; un dispozitiv de
netez4e creeaza pentru o explorare o suprafafli a filmului de ulei complet desclircatll. perfect
neteda.
96
lumina de Ia
lampu MJ 3N'
Fig. Scheml\ de prolectte cu eldofor
Fig. 2. Eidolor

rasriruJ dP rue
de la di'ltan\i
Film alb-negro
Filmele alb-negro sint constituite in principal dintr-un skat-suport pe care se depune
o emulsie fotografita foarte sensibi.la la lumina se comercializeaza sub formA de role.
placi fotografice sau hirtie fotosensibila. Suportul este format din materiale pe baza de nitro-
celulozll, acetil-celuloza.sau metal. De obicei,pe un strat intennediar subpre,de culoare
inchisa (antihalo),se depune un strat de emulsie foarte subtire sensibila la Jumina, compusa
din 40% cristale de or.omura de argint, 50% gelatina, ca liant, TO% apii. Intr-o obst'uritate
perfecta solupa de gelatina, cu alte adausuri, se aplica pe suportul de film sau pe placa. MA--
rimea granulelor bromurii de argint determinA sensibilitatea puterea de rezolu!ie a emul-
siei. Un gr{mnte grosier este foarte sensibilia luminii; cu un astfel de film se poate fotografia
in condltii de ilurninare foarte redusa, in schirnh rezolutia optica e redusa. Fotografiile !acute
cu filme cu graunti grosieri nu se pot man mult, deoarece ar reZulta imagini prea granulate.
Solutia initial& (primara) de emulsie de bromura de argint nu este la fel de sensibila la toate
culorile luminii (spectrului vizibil). Nuan,te de culori galben-verde, galben, portocaliu
nu pot fi fotografiate cu un astfel de filin. Pentru acest motiv se adauga la stratul sensibil
la lumina al bromurii de argint cantitati minime de ioni ai aurului, mercurului sau ai altor
rnetale grele care in reactie cu ionii sulfbidrici sensibilizeaza chimic filmul.. Prin adaus
de coloran!i sensibilizatori in stratuJ sensibilizat fizic, acesta devine mai sensibil pentru o
gama mai mare de culori. Filmul ortocrotnatic este sensibil de la albastru Ia plna
Ia galben, materialul ortopancromatic este sensibil Ia culorile: albastru, verde, galben pina
la portocaliu, iar filmul pancrornatic este sensibilizat pentru intreg spectrul vizibil de culori,
chiar
Pentru diverse scopuri se fabrica ftlme din materiale speciale, cu sensibi-
litati variabile.
' 0 imagine fot.ografica se fonneaza cu ajutorul razelor 1uminoase reflectate de obiectul
de fotografiat, care tree prin sistemul de Ientile ale camerei de luat vederi fiind dirijate spre
stratul fotosensibil al!rlmului. Fiecare raza de lumina atinge pe film micile cristale de bro-
mura de argint, pe care le impres.ioneaza. tn procesul de developare care urmeaza i:n baia de
developare. solupa. de deveropare chimica actioneaza asupra cristalelor din bromura
de argint impresionate la expunerea fllmului reduce micii griiunp la argint metalic negru.
Bromura de argint din emulsie neexpusa nu se reduce poate fi solubilizata indepartata
din stratul filmului, in baia de fixare (o solupe pentru dizolvare sub forma de complex a
bromuru de argint .neexpuse).
Negativul se obpne dupa trecerea filmului prin Mile de developare, de fixare de spa-
lare, urmatii de uscarea acestuia (negativul poate fi, bineinteles, influentat 1n continuare prin
bai intennediare, expuneri intermediare, incalziri intennediare etc.). Pe un negativ apare.
de exemplu, umbra In aJb soarele In .negru. Daca se expune printr-un as.tfel de negatiV
un material fotografic pozitiv sau o hlrtie fotografica, lumina nu trece pe hirtia fotografica
prin partile fntunecoase ale negativului; astfel, hittia poate fi lmpresionata numai prin
partiJe luminoase. PartiJe expuse pe hirtia fotografica apar la developare din nou intune:cate,
cele neexpuse raminind deschise. Umbrele deschise din negativ devin in pozitiv inchise,
cum le-a vazut in realitate ochiul; in mod corespunzator, soarele negru de pe negativ apare
in pozitiv luminat.
98
lurninoi

I
T
'",.' iu
stt3t inte:rnl:ediar
elimin-3
re!lexta ett'
griunfde: C!('ptiS ;
5j
Boia de
.,________ 1a lumini dev-ine .necru
min de
brnmuT"i de
t"U
t' spu;. r:iminc n<'e'f'U
Aparate fotografice (privire de ansamblu)
Aparatele fotografice sint dispozitive optice prevazute C\1 0 camera obscunl care prezinta
o descbidere ingusta (orificiu) in din fata, putindu-se realiza o imagine reala a unui
obiect de fotografiat pe un strat sensibilia lumina plasat pe peretele opus. Un aparat modern
(figurile arata o selecpe a tipurilor curente) se compune din unnatoarele elemente compo-
nente: magazia de pastrare a filmului, dispozitivul de transport pentru derularea filmului,
obiectivul, obturatorul, dispozitivul de punere la punct (eventual 1lll telemetru) vizorul
pentru incadrarea imaginii. Pentru a obtine o imagine reala, adica o fotografie care sa cores-
pundit dimensiunilor aspectului obiectului de fotografiat, se lasa ca lumina reflectata de
obiect aC!ioneze un timp scurt pe stratul sensibil la lumina. Acest lucru se poate ob?ne
CU 0 deschidere de mm(<l!l-llUmita stenopa), situatafu partea din fata a camerei Obscure.
Se obtine un aparat cu o optir.! de cea mai simp!A executie (fig. 1 ). De Ia fiecare punct al
ob1ectului de fotografiat ajunge un fascicul ingust de lu_minA prin stenopa aparatului pe
placa fotosensibila, situata 'in interior pe partea opusa, pe care formeaza un punct-imagine.
Fiecare punct-imagine al obiectului de fotografi.at se prezinta insa sub forma de elipsa mica,
ceea ce are ca efect. suprapunerea partiala a elipselor elementare ale diferitelor puncte
formarea in a unei imagini neclare. ln afara de acest neajuns, o camera obscura
cu stenopa produce 6 imagine slab himinata deci trebuie folosit un timp lung de expunere
spre a obtine o impresionare suficient:a a placii fotografice. 0 imagine mai buna se obtine
folosind obiective compusedin asociatii de mai multe Ientile. ln acest caz, lumina care se
reflecta de la obiect fonneaza un con al carui virf se afla pe obiectul fotogniflat $i cu baza
pe obiectiwl aparatului, astfel incit razele se focalizeaza i apar din nou ca puncte pe placa
fotografica. La aparatul jo{ografic tip box, diafragma (fig. 2), deci implicit Juminozitatea
sint fixe. Aparatul de tip box are un obiectiv compus dintr-una sau doua Ientile repre-
zinta prima treapta superioara a aparat.elor :de fotografiat. Se folosesc timpi de expunere
lungi, cca. 1/2 s, astfel ca fotografierea obiectelor in micare rapida este imposibila. De aceea
s-au construit aparate Ia care atit diafragma, timpii de expunere pot fi varia?; obiectivele
acestor aparate au Itlai multe Ientile. Aparatele de format mai mare sint prevazute adesea
cu camere obscure pllablle gen armoruca. cu burduf de p1ele (camere-burdut) (tlg. 3), iar
cele de format mai mic cu camera obscura rigida in forma de tub (fig. 4). Acestea din urma
prezinta a vantaje optice importante mai ales in cazul folosirii fllmelor de format mic ( distanta
focala scurta, ungbi de cimp mare al jmaginii a':"antajele rezultate de aici). Cele mai perfec-
fionate sint prevazute cu telemetru cuplat de obiectiv, un obturator cu timpi de expunere
pina Ia lil250 s i cu obiective interschim.babile.
Aparate/e fotografice reflex cu douii obiective (fig. 5) se compun din partea opticii de foto-
grafiere $i vizorul reflex. Punerea la punct a este cuplata pentru ambele parti, a$a
incit imaginea clara care apare pe geamul mat al vizorului se formeaza pe planuliilmului.
Obiectivele ambelor piifli au aceeai dist.anta focallL Deseori obiectivul vizorului este 111ai
luminos decit eel de fotografiat, pentru a permite o mai rapida i mai precisa vizare a obiec-
tului. Toate camerele cu doua o biective folosesc rolfil.me de format 6 x 6 em. Camera mono-
obiectiv reflex (fig. 6) are un singur obiectiv, prin care se face Ia inceput vizarea precisa pe
geamul mat al aparatului sau pe un vizor cu prisma; dupa rotirea oglinzii cu 4S', imaginea
obiectului de fotografiat se proiecteaza pe planul filmului. fnainte de fotografiere se fixeaza
valoarea diafragmei la aparatele cu preseleC{le automata a awftagmei, care, imed.iat inainte
de expunere, se incbide la valoarea aleasa. La expunere, se ridica oglinda basculanta obtw:a-
torul cu perdea descbide fanta de expuriere. lasind liber drum razelor luminoase de la obiectiv
spre film. Dupa expunere, fllmul se transporta mai departe odata cu obturatorul care se
armeaza; totodat:a oglinda este din nou coborita, incit se poate viza o imagine
100
Fig. 1. Schema de prlndplo
a camerel obscure
Fig. 3. Schema aparatulul lotografic cu burdnf
Fig. 2. Schema aparatulul lotograflc tip box
--.
Fig. 4. Schema aparatulul ro
camera obscura r1glda In formA de tub
fig. 6. Schema unui fotogra!lc
cu monoobiec!fv reflex
Fotografia in culori
Procedeul negativ-pozitiv procedeul reversibil
Procedeele modeme de fotografiere in culori unnaresc ob{inerea a trei imagini foto-
grafice (i:nonocrome), fiecare avind culoarea uneia dintre regiunile spectrului, anume
albastru, verde care interactionind \n ansamblu redau imaginea in culori.
Dupa unele procedee, un obiect colorat se fotografiaza de trei ori consecutiv: o data
ill culoare galbena, o data 1n culoare verde-albastra sau verde, o data in purpuriu sau
dupa alte procedee se expun trei filme sau, dupa un alt grup de procedee se un film
cu trei straturi sensibile Ia culori. lmaginea fotografica in culori se poate obtine prin doua
procedee: aditiv (se compun trei imagini colorate in culorile fundamentale: albastru. verde
substractiv (imaginile colorate se obtin scazind din lumina alba anumite domenii
de radia{ii: albastre, verzi In cele ce urmeaza se va trata ob!inerea imaginilor colorate
pe materiale fotografice cu trei straturi prin procedeele negativ-pozitiv .reversibil.
Procedeul de fotografiere negativ-pozitiv necesita un film sensibil la culori, care se com-
pune din patru straturi suprapuse anume: un strat de balogenur.a de argint sensibilizat la
radiatiile albastre i care contine o c.omponenta cromatica galbena, un strat ftltrant galben
Pt()Cedeul reverslbU de folograHere in culori
t>) S lralurilf: f ilmuluj dupa prjnw devcofup;,uc
gr.iunti tH'I;,:ri = "ilr9int dt'\'dupat. J:riiunti nlbi = atgi nt
d(\ riltru inri
) Acdca'ji sfraCuri dupU prduc-rare: (ufurilc din hmmur.t de urai nt
urgint -5i fiJtru extra:-.e
(pentm a opri acpunea radiatiilor albastre asupra celui de al dollea i ultimului strat), un strat
de halogenura de argint sensibilizat Ia vetde care contine o componenta purpurie,
un strat halogenu.ra de argint sensibilizat la $i care con tine o componentA cromatica
verde-albastru. .
Atunci cind lumina reflectata de obiectul colorat care trebuie fotografiat cade pe film,
straturile de halogenura de argint, sensibile Ia culorile respective, sint activate. adica impre-
sionate. Dupli expunere. filmul este developat. La developare se formeaza imagini de argint
metalic {halogenwa de argint redusa), simultan din produsele de oxidare ale .revelatorului
cr.omatici, coloranti. anume in culorile lumina alb.astra. da deci
culori gaibene, lumina verde culori purpurii, iar lumina culori verde-albastru. Acesta
reprezinta negativul filmului colorat. Un astfel de negativ se copiaza pe hlrtie color sau pe o
pelicula pozitiva color cu trei straturi, rezultind 1n final imaginea pozitiva color. in culori
reale. Cerul albastru apare deci pe filmul negativ galben, dupa care, prin impresionarea in
pozitiv a straturilor purpurin $i verde-albastru, revme dm nou albastru. Astfel se obline
fotografia fldela a imagi.nll in diapozitiv sau pe hlrtie. .
1n cazul procedeului reversibil, expunere fllmul reversibil se developeazA intli
intr-un revelator alb-neg:ru, care reduce halogenura de argint Ia argint metalic numai in
Procedeul negaUv-po;tiUv de fotograliere In culor1
.
e) CulorUc ubie<tutui
b) Saroturite imaginii filmului
!B t
iiJIIr
d) StratwUe. i.mqinij fiJmult!:i pobth
. ..
straturile sensibile Ia albastru ale halogenurii de argint. DupA prima developare se expune
din nou filmul Ia lumina zilei. Prin aceasta expunere sint activate straturile de halogenura
de argint sensibile Ia verde care nu au fost impresionate la fotografiere. A doua
developare se face l.ntr-un revelator cromogen, in care balogenura de argint lurninatA Ia expu-
nerea a doua se reduce la argint metalic. Formarea argintului estesimultanli cu fonnarea
culorii complementare. Pe primul strat se formeaza c)l)oarea galbena, pe eel de al doilea
culoarea purpurie pe ultimul strat culoarea verde-albastru. Urmeaza dizolvarea argintului
metalic in.tr-o baie de albire fixare, a poi splilarea uscarel\ filmului. Cele trei imagini colo-
rate suprapuse dau prin transparenJA imaginea pozitiw a obiectului fotografiat.
In cele ce urmeaza se prezinta succesiunea operatiilor durata acestora) in procesul
de a imaginilor color prin procedeul negativ-pozitiv (Ektacolor Profesional>>).
Impresionarea filmului negativ (numai pastrind cu strictete parametrii de expunere se
obtin culorile corecte): develop.area cromogena- 14 min, baie de oprire- 4 min, stabilizare
- 4 min, splilare- 4 min,albire- 4 min, spalare- 4 min, fixare - 8 min, spalare fmalli
- 8 m.in, inm.uiere apoi uscare - l min. Negativul color se copiaza pe pelicula pozitiva
care se preluc.reazA: developarea pozitivului- 7 min, baie de oprire-fixare- 2 min. spatare
- 2 min, albire - 2 min, spalare - 2 min, fixare-intmre - 2 min, splila..te - 4 min, sta-
bilizare - 2 min in uscare. Concentratia temperatura fiealrei Mi, cum $i timpii
de tratare, trebuie respectate ill limite strinse, pentru ca imaginea sa corespunda cromaticii
obiectului fotografiat.
Din figurile colorate prezentate alaturat reiese procedeul de expunere de obtmere a
imaginii color prin combinarea culorilor. ,Fotografia in culori, dupa procedeele expuse,
straturi colorate suprapuse, care sint partiaJ_ transparente. Aceste straturi f!ltreaza
lumina alba, care cade astfelillcit numai lumina neabsorbita de straturile de culori este sesi-
zata de ochiul omenesc. De aici rezulta amestecul de culori.
Televiziunea in culori
Televiziunea in culori inseamna redarea corecta in culori, tara intirzieri apreciabile de
timp, pr:i.n sistemul transmisiei de televiziune, a evenimentelor sau a imaginilor statice pe
ecranul televizorului.
Principii de baza: 1) transformarea nuan}elor a saturatillor (intensitate) culorii in
sem.nale electrice (curenti sau tensiuni) ; 2) transmisia prin conductoare electrice sau unde
radio spre locul de 3) refacerea imaginii in culori. Pentru transformarea obiect
color-sem.nal electric se fac ca $i in cazuJ. tiparului in culori cei putin trei selectii de culori
(fig. 1) in culorile fundamentale: (R), verde (G) $1 albastru (B), folosind trei camere de
televiziune echipate cu filtre de culoare. Camera in sine este identica cu aceea folosita ill
televiziunea alb-negru. Straturile fotosensibile ale tuburilor analizoare sint adaptate fil-
trelor. Tintele celor trei tuouri ale camerelor trebuie sa se suprapuna exact (fasciculele elec-
tronice ale tuburilor sa fie convergente) pentru a nu aparea efecte de contur colorat (franje
de culoare, distorsiuni de convergent:A); acesta este motivul pentru care se folosete un
singur obiectiv, cu formarea unei singure iroagini intermediare. Intensitatea sem.nalelor
de culoare ER, Ea, EB, reprezinta o masura pentru satura?a celor trei de culoare.
Prin intermediul unui siste_m de transmisie, sem.nalele de culoare E , E E sint
transmise simultan celor trei tuburi cinescop sint transformate din nou inlfusciHue
R, G, B, iar apoi cele trei imagini de pe ecranele toburilor cinescoape tree prin trei oglinzi
de separare a culorilor: (dicroice) apar. datorita amestecului aditiv al culorilor, ca o imagine
unica, colorata. Probleme dificile sint transmisia $i transformarea sem.nal electric-imagine
color. tn Statele Unite s-a adoptat ca sistem nati,onal NTSC - National Television System
Committee (NTSC-System).
Conform sistemului NTSC, din sem.nalele ER, EG EB se 1ormeaza lnir-un codor,
cu ajutorul unui cifru {cod) corespunzator curbei de sensibilitate a ochiului, un sem.nal de
luminozitate (sem.nal de lnminan\A) Ey, care se transmite cu intreaga banda de 5 MHz spre
un receptor de televiziune, pe ecranul caruia va aparea succesiunea de imagini alb-negru
a unor i.magini color (fig. 2). Aceasta banda de frecvente nu este insa ocupata ill intregitrie de
semnalu.l de televiziune, ci prezinta unele spatii goale; in spatiile respective, repartizate uni-
form cu frecventa linillor, se intercaleaza informat_iile. de cuJoare (sem.nale de
In acest scop este folosita o purtatoare auxiliara de culoare (subpurta.toare de crominanta),
a carei frecventa este un mu.ltiplu impar al )umatati,i frecventei liniilor. Subpurtatoarea de
crominantA este situata Ia limita superioara a doineniului de transmisie i, 1n sistemul CCIR
(Co mite Consultati.f international de .Radiodiffusion ), ea este situati la """' 4,4296875
( MHz. Prin aceasta. distorsiunea fina de moiree, care apare datorita subpurtatoarei
de crominanta, dispare aproape complet pe imaginea alb-negru, ca urmare a inertiei ochiului;
aceasta se explica prin faptul ca, pentru doua linii' consecutive ale unui semicadru, pozitiile
de luminanta (stralucire) maxima $i minima a moiree-ului sint suprapuse nemijlocit. Sistemul
NTSC este de<(i perfect adecvat pentru recep{.ia in alb-negru (compatibil). Pentru informa{.ia
de culoare este de aju.ns sa _se formeze in codor semnale, bazate pe diferenta de c:utoare
(de exemplu ER - Ey i EB - Ey) i a le transniite prin simultfillA a subpurta-
toarei de crominanta: roodulatie de amplitudine (satu.ra{.ia) modula{.ie de faza (nuanta).
Sem.naluJ diferenta de culoare, care (ver.de Ea - Ey), se poate forma cu U$urin!A
ln receptor din celelalte doua. In sistemul se folosesc in practicit., in locul semnalelor
ER- Ey EB - Ey,_ doua combinatii noi. 1 $1 EQ< datorita proprietatilor lor mai bune
de transmisje. Astfel pentru Et este suficienta o la?me de banda de 1,5 MHz $i pentru EQ
de 0,,6 MI;rz, deoarece ochiul distinge ceva mai UOr trecerile de culori portocaliu
albastru (
1
) ceva mai greu trecerile verde -.purpuriu (EQ) Ey, Er EQ moduleaza
frecventa purtatoare a semnalului de televiziune, produs de emitator.
lOS
1
.
.

l
!

.
J.
.,
-::-
.t


0

0

" Q.
':
0
u :;;
1.l j
c
u
"'
"
....
.;
"'
ii;
La locul de receptie apare semnalul de 1uminan EY' imediat dupa prima demodulatie,
1n timp ce
1
$i EQ apar dupa a doua demodulatie a subpurtatoarei de culoare - sin.fazica.
Un decodor fo(llleaza din
1
EQ semnalele diferentA de culoare ER- EY' EG- EY
EB- Ey; din ele se scade de fiecare data semnalul de luminan{A Ey, astfel incit cele trei
semnale de culoare initial selectate, ER, EG EB' stau din nou Ia dispozitie (fig. 2). Tubul
cinescop color produs de firma RCA (Radio Corporation of America) este elementul
de baza aJ sistemului NTSC. Dupa cum reiese din figura 3, acesta contine trei tunuri elec-
tronice, ale caror fascicule sint astfel dispuse incit sa treaca concornitent printr-unul din
cele 357 000 de orificii = 0, 37 mm) ale unei de umbrire (in engleza shadow-mask)
sa cadA pe ecranul tubului color, format, la rindul sau, din grupe de cite trei placute (triplet)
verde albastru fosforescente (if> = 0,43 mm). Ecranul contifle de obicei 3 X 357 000=
= 1 071 000 de puncte luminoase colorate. Distanta dintre ecran masca este de 11,5 mm,
iar aceea dintre tripletii de culoare de 0,74 m.m. DillcultatiJe constructive ale tubului
color apareau la inceput de neinvl.ijs. Producfia acestor tuburi constituie astazi o perfor-
man a teh.nicii de constructii in vid inaintat. De.tlexia magnetica a celor trei fascicule el(l(r
tronice trebuie astfel realizatii, melt la marginea lln.aginii ele sa treaca prin orificiul corect
sa cada exact pe placuta fosforescentii respectivii, in caz contrar rezultind franje colorate.
Semnalul de luminanta Ey 5e transmite simultan catozilor celor trei tunuri electronice,
insa cele trei semnale <<diferent[t de culoare se trimit separat spre grilele de comandA (cilin-
dru Wehnelt).
Intensitatea fasciculetor electro nice implicit puterea de iluminare a placufelor de fosfor
depinq numai de ER, EG i E:s, astfel incit canalele de culoare R, G, B apar simultan pe
ecran. Televizorul in culori are, spre deosebire de eel alb-negro. dona reglaje suplimentare,
anume unul pentru reglarea nu.antei culorii altul pentru reglarea saturatiei culorii .Intru-
cit imaginea in culori contiue de trei ori mai multe informafii decit aceea alb-negru. pretuJ
televizorului in culori este de aproximativ trei ori mai mare. La inceputul televiziunii in culori
s-a folosit i un procedeu tehnic mai simplu. numit secvential (selecuuea succesiva a culorilor),
pentru care, in fata camerei de Juat imagini de televiziune a ecranului televizorului, se rotea
un disc cu.sectoare coloJ:ate in R, G B. Datoritli acestui procedeu, ca.merele pentru televi-
ziunea alb-negru tuburi1e cinescoape puteau fi folosite la televiziunea 1n culori, cu o
calitate foarte buna a imaginii obtiuute; neajunsurile constau in lipsa de compatibilitate
in aceea cA 1n receptor trebuiau folosite piese mecanice 1n
Sislemele europene de televiziune ln culon
1
(l>AL SECAM) ii bazeaza funqionarea
tot pe principiul descompunerii imaginii color in trei imagini monocrome, corespunzatoare
culorilor fundamentale verde albastru. Deosebirile provin, in mare, de 1a .modul
de transmitere a semnalului de Iuminanta Ey (care avind parametri Gg semnalul
video transmis in televiziunea alb-negru asigura compatibilitatea acesteia cu televiziunea
in culori, putind receptiona cu tele'ldzorul alb-negru emisiuni color, bineinteles tara atribute
de culoare), precum la formarea transmiterea semoa;l;elor de crominanta (purtlitoare
de informatii asupra satur.atiei culorii).
Aceste deosebiri sint proprii par(.ii de emisie, ducind insii 1a modificlr.i eseotiale io coo-
struqia receptoarelor. Astfel,decodoarele (blocurile care e.xtrag din semnalul video compus
semnalele diferen de culoare cu amplitudiJ!e corespunzator modularii cioescopului
tricrom) sint complet in. fie9<lre din cele trei sisteme.
Sistemul PAL (Phase Alternation Line); pus la punct de un colectiv al sooietlitii Tele-
funken, are destu.le asemanari cu sistemul american NTSC. Astfel, culorile fundamentale
R, G, B, ca i modul de obtinere a semnalelor video primare ER' EG, EB' sint De
asemenea, semnalul de luminan Ey are structuni, semoalele de crominanta ftind
tot semnale video diferenta de culoare ER E'R- EY ponderate, notate Eu i Ev' dar
' Nota E.E.R. Deoarece Ia data edipei germane nu exista decit sistemul american, in
prezenta traducere s-au tratat pe scurt sistemele europeue.
108
obtinute in acelai mod. Difera fusa f4ta de sistemul americart prin faptul ca se realizeaza
Ia emisie o codare secventiala a semnalelor de crom.inanta cu frecventa liniilor transmitind
alternativ, pentru fiecare linie explorata, perechile E , E i E_ - 'E . '
u v u" v
ln acest mod se remediaza principalul defect aL sistemului NTSC, Ia care nuanta
de culoare apare pe ecranul televizorului reprodusa in mod diferit (roul nesaturat poate
aparea ca rou. sau ca violet). Transmitl!rea semnalelor de crominanta in acest mod duce Ia
adoptarea unui decodor careJ>oate fi construit in doua variante. dupa calitatea deci pretul)
receptorului. Prima varianta, mai simpla, este intrucitva asemanatoare decodarii folosite
in sistemul NTSC, aducind corectii de nuanta a culorii doar Ja ungbiurile de eroare mici.
in rest men!fuind dezavantajul sistemului NTSC. ln cea de a doua varianta a decodarii.
printr-un procedeu electronic se corecteaza nuanta de culoare Ia orice unghi de eroare. Tre-
buie subliniat insa ca Ia sistemul american a fost prevazut un reglaj accesibil telespectatorului,
de Ia care se poate stabili nuanta corecta a culorilor. Nefrlnd utilizat totdeauna corect, exista
tendinta doJarii tuturor receptoarelor cu un reglaj automat al nuan1ei culorilor (ATC =
automatic tint control).
Sistemul SECAM (Sequentiel a memoire) a fast- elaborat de UD colectiv de cercetatori
ai Companiei franceze de televiziune. Este un sistem secvenpa! semnalele de crominanta
transmitindu-se alternativ, cite unul pentru fiecare linie explorata. Cum pentru reconstituirea
unei imag.ini color pe ecranul televizorului este necesara, ca i Ia celelalte sisteme, prezenta
in orice moment in circuitele televizorului a trei semnale din care sa fie extrase informapile
referitoare Ia luminozitatea imaginii, nuanta i culorii, ar rezulta imposibilitatea
uti.Jizarii sistemului (pe timpul unei 1.i:nii nu se transmit decit doua semnale: EY.i unul din
semnalele de crominantfl). Cercetatorii francezi au rezolvat elegant aceasta problema, reti-
n.ind (memorind) 1ntr-o linie de intirziere semnalul de crominan\A transmis anterior, cu un
timp egal cu durata de explorare a unei linii (6411,-s). S-a pornit de Ia constatarea ca, datorita
vitezei mari de explorare a imaginii. descompunerii ei intr-un numar relativ mare de linii
i acuitiitii scazute a ochiului, parametrii culorii unei linii nu se modifk.l declt fqarte pupn,
insesiza.bil pentru ochi,daca se folosete semnalul de crominanJA alliniei anterioare.
Transmiterea secventiala a semnalelor de crominanta a permis adoptarea modulatiei
1n frecventa pentru semnalc; dar mai ales eliminare-a riscului de interferen1e intre semnalele
de crominantfl. Propriu sistemului SECAM este comutatorul electronic care asigurlla emisie
transmiterea secven!ialli a sem.nalelor de crominanta, iar la receptie (acesta f.rind sincronizat
cu eel al o triere a semnalelor de crominanlA (notate aici cu DR D ) orien-
tarea lor pe cai diferite. Sincronizarea comutatoarelor se face transmipnd semnae de iden-
tificare a culorii pe timpul primelor noua Unii de explorare din fiecare cimp.
Celelalte circuite ale unui receptor de televiziune 1n culori lucrind in sistemul francez
s1nt aproximativ cu ale lucrind in celelalte sisteme. De fapt la un tele-
vizor in culori se pot distinge trei categorii de circuite. 0 prima categorie este cea a circuitelor
comune televizoarelor alb-negro in culori (antena.. sector de ca.nale, amplificatoare de frec-
venta intermediara.. detector de videofrecven!ii, redresorul de FIT etc.), asigurindu-se astfel
compatibilitatea lntre televiziunea in alb-negru cea in cu1ori.. Alte circuite sint proprii
televizoarelor in culori. indiferent de sistemul in care se lucreaza ( cinescopul tricrom. ansam-
blul de deflexie, circuitele de a puritatii etc.).ln general se utilizeaza cinescopul tricrom
cu masca perfontta prezentat. In ultimul timp insa, mai ales pentru echiparea televizoarelor
in culori, porta bile, se utilizeaza un nou tip de tub denumit trinitron, care permite- unele
simplificari in receptor. Ceea ce diferentiaza receptoarele de televiziune in culori dupa sistemul
in care lucreaza sint circuitele de decodare, datorita carora este i.mposibila receppa progra-
melor emise de statii lucrind in alt sistem. Schimbul de programe se poate face totui. exist1nd
aparate care fac conversia SECAM - PAL i invers.
109
Aparate de filmat (de luat vederi)
tn principiu, nu exista diferentA intre un aparat normal de fotografiat un aparat de
filmat; cu aparatul de ft1mat se pot- inregistra intr-un timp scurt imagini multe, una dupa
alta, dind, 1a o. proiectie corespunzatoare, impresia
tn fig. I este reprezentat traseul fllm.ului in aparatul de filmat: pe tamburul de derulare
se atra filmuJ neexpus care este adus cu ajutorul unei role transportoare in fata ferestrei
de iinagine. Actionarea rofei de transport se face cu ajutorul unui mecanism cu arc sau a!
unui electromotor mic. Placutele de presiune servesc pentru o strlnsa a filmului pe
rola. 0 placa de presare apasa ftlmul pe fereastra de imagine pentru asigurarea unei pozitu
plane, astfel incit Ia expun,ere filmul sa nu se deplaseze. Dupa expunere, grifa transporta filmul
mai departe cu marimea unei imagini. lntrucit transportul se face sacadat (cu smucituri),
iar rola de transport a filmului are mers continuu, fllm.ul treb.uie sa fie incarcat cu bucle de
compensare. ln timp ce grifa transporta filmul, obturatorul rotativ acopera fereastra-imaginii,
pentru ca apoisa o descopere un anumitinterval de timp (aproximativ l l32- IL50 s),
expunerii filmuiui. grifei cele ale diafragmei trebuie sa fie in. consecinta perfect
sin crone.
Fwzc{ionarea grifei (fig. 2): grifa este ancorata intr-un ax rotativ, cu un brat mobil. C'rr-
ligul grifei prinde filmul de perforap.e il putin inainte, intrucit partea opusa a grifei
executa o micare excentricii. La came(ele de luat vederi cu film ingust, fllmul este retinut
atit timp cit este necesar expunerii. Obturatorul rotativ are deci rolul sii acopere filmul in
timpul expunerii. Obturatorul este consJ.ruit dintr-un disc rotund (fig. 3) din cares-au decupat
sectoare de diverse unghiuri {obturator cu sector). La 16 imagini pe secunda, un sector de
18Cf. corespunde unui timp de expunere de 1/ 32 s. ln figura 4 sint reprezentate
corespunzlltoare obturarii ferestrei in funcV.e de transportul filmului.
Diferitele viteze de filmare (imagini/s) se pot varia cu un regulator mic (fig. 5). Pe un ax
sint mici greuta!i deplasabile centrifugal, care mentin un disc. tn pozitie de repaus
(fig. Sa) un arc impinge discul spre exterior. C'md axul se (fig. Sb), greutAtiJe s!nt az-
virlite spre exterior atrag discul catre un butuc de frecare care determina viteza de rotatie
a axului. Cu cit butucul de frecare este plasat mai spre stinga, cu atit viteza de rota tie este
mai mare. Filmarea cu acceleratorul sau incetinitorul depinde numai de raportul dintre
viteza de filmare viteza de proiectie. Daca ftlmul se realizeaza cu o viteza mai mica decit
cea cu care se proiecteaza, atunci in unitatea de timp trece prin proiector o cantitate mai
mare de film, decit a trecut prin camera de filmat Prin aceasta sint accelerate.
Cu lupa de intirziere (incetinire), Iucrurile se petrec invers; in unitatea de timp, tree mai
putlne imagini prin proiector dec!t prin camerA astfel sint incetinite.
110
pedoratla filmulul
piAd de pr .. aro
de
aC"I ionare e.uentri<:4 a bratulut
Fig. I. Schema unei ca.mere de luat vederl
Fig. 2. Modul de tunc!Jollare a gritei de antrerurre
>
b)
<)
Fig. 3. Obturator rotativ
c tran. ... -pon ul
J:Tifa de aeur"'narc
Fig 4. Siocroniz.area mltc<lrilor de expunere transport a le fllmulul
" pol.i\ic de rc-pau' b d.: mc:rs
-
fig. S. Regulatorol de mers
Aparate de proiecpe
Aparatele de proiectif: functioneazA dupa principiu ca camerele de luat vederi.
in timp ce la camera de luat vederi fasciculul de lutn.in! de la subiect, trece
prin obiectiv ajunge ]a film, pe ca(e n impresioneazA, la aparatul de proiecpe fasciculul
de trece prin imagine prin obiectiv catre ecran. In figura 1 este reprezentat schematic
un aparat de proiecpe de filme. Redarea filmului se face prin proiecJia de durata a
unei imagini a tihnului. dupa care aceasta este transportata mai departe, lacind loc imaginii
urmatoare; in timpul transportului, fereastra de proiectie este acoperita. Pentru a avea o
rezerva suficienta de film pentru a exista o concordant! intre rola de derulare
mul de transport care lureazA sacadat, este necesar ca intre rola de transport i fereastra
de proiectie ex.iste o bucla de film. Mecanismul transporta filmul poate fi realizat
sub forma de brat (fig. 2) cu gheare. Partea de jos a este fixatA excentric la un disc
care se uniform .. Prin pozitia de fixare Ia mijloc, bratul executa reprezentate
in figura 2. Ghearele bratuJui intra in perfora!iiJe ftlmului trag in j os filmul exact cu
cantitatea Q.e film egal!t cu unei imagini. In timp ce acea imagine se proiecteaza
pe ecran, bratui revine la pozitia iniJiala. Un alt sistem de transport lucreaza en o cruce de
Malta (fig. 3). Crucea este montata in partea inferioad a buclei filmului ; pe ax este
montat un tambur dintat, ai carui dinli intra in perfora!iiJe fllmului. Crucea este acponata
de un disc cu care pe partea sa plana poarta excentric un pinten. In fignra
3a este reprezentata crucea de Malta in repaus. Pintenul intrn apoi in crestatura crucii i o
impreuna cu aceasta este pus .in tamburul dintat in mod sacadat (fig. 3b).
ln timp ce filmul este transportat mai departe, obturatorul acoper.i fereastra de proiectJe.
AceastA operape este asigurata de obturatorul rotativ, al carui mod de funcponare este repre-
zentat in fig. 4. Prin acoperirea descoperirea feres.trei de proiectie, apar pe ecranul de pro-
.iectie clipiri ale imaginii, care sint cu atit mai vizibile cu cit este mai ram cadenta de succe-
dare a imaginilor. Pentru a evita pe cit posibil acest impediment, se acopenl partial partea
libera de proiectie a fi.lmului; in acest scop se folosesc la proiectoare de fi.Jme 1nguste, discuri
obturatoare cu trei palete. Banda de filil:t din mecanismul de transport ajunge 1ot prin
intermediul unei alte bucle pe un tambw: de care 1n ciuda efortului de trac{iune
al acestuia pe partea de jos a bandei fi.Jmului. nlmine totdeauna cu bucla la fel de mare. Tra-
seul razelor lum.inoase prin aparatul de proiect]e este reprezentat in figurile 1 5. 0 mare
parte a Juminii emise de tampa se in mod uniform in toate partile deci in afara
direcpei imaginii: este necesar ca aceastA lumina. sa- fie folosita pentru proiecpe. ln acest
scop condensorul concentreaza cit mai mult posibil din lumina emisa spre imagine, in timp
ce oglinda concava din spate reflect! lumina spre fata. Ea este centrata ca imaginea
filamentului fie proiectata intre spirele ftlamentului real. ln acest fel se ob!ine o imagine
UD:iform luminata. aparatelor de proiec{ie sint, de obicei, de construcpe simpla
(distanta focala lunga deci unghiul de cimp mic). Apa{atele de proiecpe s!nt acponate
in general de motoare electrioe. Motorul este prevazutdeobicei cu un ventilator care
racirea lamyii a ferestrei de proiectie.
112
Fig. I. Schema unul aparat de tumat
sisteruul
Fig. 2. Transportul Ulmulul cu ajutorul
unul mecanlsm cu bral cu ghlare
obturator
.su-prafats planS a discului
tambur cfe traru.:pon
3XO. de IC'\iOn3rt
-& me<-anismul.ul
dt tr:.nsport
\
)
F!g. 3. Transportul iilmului cu ajutorul
UJlei cruel de Malta
Fig. 4. TraiectoJ;ia )umlnjj unui proiector (schematic)
Procedeu ecran lat I
( cinemascop)
ProcedeuJ de filmare de proiectie descris ill cele ce urmeazA a plecat de la considerentul
ca raportullaturilor imaginii inaltime/latime dupa procedeul vechi nu este pe deplin satista-
cator fa de ceea ce ochiul omenesc ar putea sa vada pe ecran. 1n plus, trebuie imbunata!ita
!1i calitatea sunetului, in care scop era necesara caracteristiciior sunetului a
corelarii adecvate a sunetului a directiei acestuia In acord cu imaginea.
<<Cinemascope)) este denumirea standardizata a procedeului de fllmare de proiectie
care perm1te, printr-o optica specialil sa redea pe un ecran lat de film cu extin-
dere Imaginea lata a cinemascopului este asociata cu o redare opti.ca de sunet pe un
singur canal, sau mai bine cu o redare magnetica de sunet pe mai multe canale, la care ori-
ginea sunetului (de Ia difuzoarele din spatele ecranului) sa se asocieze la imaginea de pe
ecran. Filmul normal filmul cinemascop (fig. 1) corespund ca llitime, avilld 35 mm. La
introducerea fllmului sonor, spa?iJe dintre imagini au fost considerabil latite, intrucit la
introducerea pistei sonore laturilor imaginii de pe film se putea mentine tlumai
prin simultana a latimii !naltimii imaginii. La cinemascQp, formatul imaginii
suprafata pierduta de banda dintre imagini, inaltimea imaginii fiind din nou
marita la dimensiunile imaginii filmului rout. Cele patru piste de sunet magnetic ale procedeu-
lui cinemas cop magnetic se explica-din. necesitatea unei redan stereofonice de sunet, cit
mai aproape de realitate. Audierea taclndu-se cu ambele urechi, variatllle intensitatii
sunetului a timpului de propagare se transfo.rma ill impresia de directie de distan.
1n acest scop se folosesc la priza de sunet trei microfoane, care inregistreazA pe banda mag-
netica sunetul scenei ill mod diferit, in funcpe de intensitatea sunetului a timpului sau
de propagare. In mod similar, se instaleaza pentru redare, trei tipuri de difuzoare in dreapta,
in stinga la mijloc, tn_ spatele ecranului. Banda de efecte son ore contine sunete care se redau
prin difuzoare instalate 1n sala, care nu fac parte directa din actiunea urmArita pe ecran.
Pentru filmarea prin procedeul 'cinemascop, camera de luat vederi este prevazuta cu un
sistem optic adi}ional, un anamorfot. Acest sistem de Ientile are misiunea sa redu.cil. latimea
imaginii, sa o comprime. Este deci o distorsiune a imaginii prin dimensiunilor
imaginii in direc}ie orizontala fata de cea verticala. La proiec}ie, procedeuJ se desf'aoara
In sens invers: sistemul anamorfotic al aparatului de proiectie are rolul sa inHiture distor-
siunile imaginii, adica sa Je extinda, sa le decomprime. Pe ecran, apare astfel din nou o ima-
gine fideUi a scenei filmate. Anamorfoturile pot fi construite din Ientile (fig. 2), din oglinzi
(fig. 3) sau din prisme (fig. 4). Inaintea obiectivului de proiectie (fig. 2) slnt aezate cele douii
len tile cilindrice ale anamorfotului, efectul "lor optic; (asemanator unei lunete) fiind ill direc-
tie orizontala (factor de extindere 2). In sens vertical, lentilele cilindrice sint practic !ara
efect, actionind ca pliici plan-paralele.
Modul de functionare a anamorfotului cu oglinzi corespunde unui sistem de Ientile,
dar oglinzile produc o oarecare marire a sectiunii fascicululu:i luminos . . Anamonoturile cu
prisme au avantajul ca prin rotirea celor doua prisme, factoruJ de marire al sistemulu:i poate
fi modificat. Ecranul de proiectie pentru un film cinemascop ar trebui sa fie, din motive
fiZiologice geometrice, ' curb at, curbarea fiind necesara mai ales cind se folosesc ecrane
reflectorizante.
114
I
cent.rul dict"ctia de tulsr-e
Fig. t .a. Oimensiunlle standardizate ale
unul film oo.rmal (mill)
Fig. l.b. Dlmeoslunile filmulul
clnemascop cu coloanii
sonorli magnetica
(cu patru plste)
Fig. I.e Oimensiunile llimulul
cloemascop cu coloa.oa
sonora
___ r) ;proJe('{ie A.mm1orfut
-::::::::--_: ,ihuta de sus


.fig. 2. Prindplul de iunclionare a unui Anamorfot cu Ientile
Fig. 4 Prlnc!plul de functlonare a unul
Anamorfot cu p1isme
Proceden ecran lat II
(ProcedeuJ Todd - AO cinerama)
_ Un alt procedeu modern este procedeul Todd-AO. Acesta., ca pr9Cedeul cinerama,
sa lase spectatorului i.mpresia unei participari personale pe scena. Todd-AO fo-
un film de aproximativ 65 mm la!ime (copie 70 mm; fig. 1 a i 1 b). Marimea imaginii
fotogramei de pe filme pennite 0 marne moderata a proiectiei, aa incit claritatea imaginii
pe ecran crete. Sunetul se inregistreaza la filmare cu ase microfoane se imprima pe
piste magnetice.
Cinci piste diferitelor direcpi de sunet ale scenei. a fiind pista de sunete
de efect. Camera de luat vederi a sisteniului Todd-AO are o construcpe speciala, impusa
atit de latimea filmului cit de efectele ce se urmaresc; fil.mele Todd-AO se fil.meaza cu obiec-
tive cu uii unghi util mare (ungh,i ae luat vederi de 128). Caracteristica cea mai izbitoare i
e.Iementul eel mai important al procedeulqi il constituie ecranul foarte curbat de proiectie.
lmpresia spectatorului de participare nemijlocita la actiunea de pe scena se atribuie in buna
parte acestui ecran curbat. Motivele sint bazate pe explicatille fiziologice psihice ale me-
canismului vederii.
Unui spectator care stl!. in fata lateral, ii apar obiectele pe partea opusa a unui ecran
drept, ca frind comprimate (fig. 2a). Aceastl!. deformare a imag.inii este partial corectata
prin curbura pronun:tata a ecranului. Acest lucru este .valabil pentru deformarile datorate
proiecpei Curbarea ecranului elimina sau reduce de asemenea necesitatea de aco-
modare penmmenta a ochiului pentru diferitele distante de privire ale ecranului, lucru care
se impune la proiecpa pe ecrane drepte mari mici intre spectator ecran. La fo-
losirea unui ecran, construit dintr-un material alb cu o putere de...pillex.ie difuza, curbate
ale planului de proiectie reflecta inapoi lumina (fig. tb) peste imagine_ Aceasta influenteaza
negativ contrastul imaginii. 0 structura de ecran de proieclie reprezentata 41 sectiune
in fig. 2c (striuri verticale. din material plastic alb), constituie un remediu, lumina
cazuta pe punctele izolate frind practic reflectata numai catre spectator.
tn contrast cu procedeul Todd-AO, unde este suficienta o camera de filmare cu un
proiector, la procedeul cinerama se folosesc cite trei aparate pentru fllmare proiectare,
pentm ftlme de 35 mm. Unghiul total al imaginii, cuprinsrpe cele trei ftlme proiectate sincron
din trei pozitii diferite de vizionare, este de 146"; ftlmul corespunde astfel aproximativ cirnpu-
lui vizual al ochiului omenesc. Pe ec.ranul in forma de setnicerc apare mtreaga panorama
a filmului, combinata din cele trei benzi proiectate (fig. 3). Procedeul acustic al cineramei
corespunde celui cu inregistrare magnetica cu piste (cinci piste principale una de efect),
folosit de procedeul Todd-AO. Sunetul este redat 1nsa aici printr-un al patrulea proiector,
independent de proiectoarele de imagini (film orb numai in.registrare lluminarea
reciproca amintita a punctelor singulare ale ecranului curbat se elimina sau ce.1 putin se
reduce prin divizarea planului de proiec!ie in benzi 1nguste, aproapeperpendiculare pe di
rectia vizionarii.
116
&9. 98
'l pl ... h ;c,/9::1{


dinnn ... iumh. .o
1
qici o tf
! r:
i !,or mao:inu pt:
lll.l:: l'Cntrut lihnuJui t 0 . .
. piSt:J
l'lg. t.a. Dtmenstunile iilmului poziliv _
pentru procedcul
{sunet pe sase canale
magnetice]
Fig. 2.b. ilum!narea reciproc<'i a .
punctelor imaginii, Ia ecran'
UJrbal, de Caire lumina dil UZ
reilectalii Ia supraia\a
ecranuJui

Fig. 3. D!spozltivul de proiectie al cinerameJ
de dt't' l
Fig. Lb. Fllmol normal tn comparaUe cu tilmul
Todd-AO (compara!ia suprafetelorl
---
Fig. 2.c. Secpune prin nou.l
ecran de prolee:lie
al procedeului ToddAO
(sec\iune orjzonlala)
diluwr e/<:<'l
.. -
Episcoape diascoape
Episcopul este un aparat de proiectie pentru imagini opace plane (fotografii, pagini
de carp etc.). Modul sau de functionare este reprezentat schematic in figura 1. Randamentul
luminos al episcopului (raportul luminozitate ecra.n-lumina lampa) este scazut, datorita
multiplelor reflexi.i ale razelor luminoase in interiorul aparatului Filamentullampii emite
raze in toate direCtj.ile, insa numai o midi parte din acestea ating direct imaginea de proiectat,
o mare parte ajungind numai prin refleetor la imaginea de proiectat. De asemenea din fiecare
punct singular al imaginii pomesc raze in toate dircctiile, din care numai o midi parte se
proiecteaza direct pe ecran, trectnd prin obiectiv, de pe oglinda deviatoare. 0 mare parte a
razelor ajunge din nou Ia imagine, reproiectata de reflector. Printr-o alegere aran-
jare convenabila a reflectoarelor prin folosirea de otnective cu unghi mare cu lumino-
zitate mare, se poate :imbunatat:i randamentul luminos al aparatului. Aparatul reprezentat
in figura 2, poate fi folosit prin comutare pentru proiectia imaginilor transparente (epi-
diascop); in figura este reprezentata traiectoria raze lor in cazul utilizllrii aparatului ca episcop.
Diascopul este un aparat de proiectie pentru imagini transparente (diapozitive, negative),
fiind constituit, in principiu. dintr-o sursa de luminA, o oglinda concava (fig. 3), un conden-
sor obiectivulde proiecpe. Lumina emisa de o sursa de lUIDi.nA (de obicei o lampa incan-
descenta cu filamentul plnrifilar spiralizat) este radiata uniform in toate directiile atinge
intr-o directie o oglinda concava, fiind reflectata de aceasta returnata in planul filamentu-
hri spiralizat. In cealalta directie fasciculul de raze al sursei lnminoase cade pe condensor,
care Ia proiectoarele mari se compune din doua Ientile plan convexe (condensor dub!u).
Acesta cuprinde o mare parte a unghiului fasciculului luminos formeaza imaginea sursei
de lumina in interiorul obiectivului de proiectie, lucrind el ca obiectiv.
Cu ajutorul condensorului intreaga a diapozitivului este lu.minata intens
uniform. Randamentulluminos a1 unui proiector este cu atit mai mare, cu c1t cuprinde un
unghi mai mare de lUJJlinA. 0 marire a unghiului fasciculelot de raze se poate obtine daca,
de exemplu,seapropie sursa de lumina de condensor. Prin aceasta trebuie sa creasca puterea
de refractie a condensorului, intrucit distanta dintre sursa de lumina obiectiv ramine con-
stanta. Aceasta. problema este rezolvata de prezenta unei lentile-menisc montata 1n fata con-
densorului dublu (fig. 5). Prin apropierea sursei de luminA de condensor, caldura absorbita
de acesta emanata de spiralele incandescente, 0 parte din caldura este absorbita
de lentilele condensorului care se dilata aceea, acestea trebuie astfel montate, lncit
efectul dilata.rii sa fie prevazut), iar o alta parte se transmite mai departe. Pentru a proteja
diapozitivul, se monteaza in interiorul condensorului o placa (ca un ftltru) dintr-o sticla
absorbanta de raze calorice. Placa de sticla este-constituita din mai multe benzi, pentru ca,
la incllzirea puternica a acesteia, tensiunile interne provocate de caldura sa nu creasea prea
mult, ptoducind spargerea placii. ln figura 4 este Ieprezentata o sectiune intr-un epidiascop
utilizat ca diascop.
118
Fig.' 1. Schema Wlu.i episcop
Fig. 2. Epldlascop montat ca tof .

Jampa de proit=tti e ('(JI\densor dubl u
Fig. 3. Diascop cu condensor dublu
Fig. 4. Epidiascop monlat ca dlascop

lripJu
fig. 5. Dlascop cu condensor triplu
Microscoape electronice
Microscopul electronic este un instrument de cercetare. asemanator microscopului
optic; el da imagini reale care pot fi fotografiate. Spre deosebire de microscopul optic eel
electronic are 1n locul fasciculelor Iuminoase, fascicule electronice, iar 1n Joe de Ientile optice,
Ientile electronice (Ientile electrice sau .magnetice).
lntrucit puterea de rezolupe a microscopului optic este limitata de lungimea de unda
a razelor de lumina care formeaza imaginea, s-au utilizat raze cu lungimi de uncia mai mici,
fascicule de electroni acestea, dupa deflexie, pot [i folosite pentru reproducerea irnaginii.
ln functie de viteza electronilor. razelor li se poate atribui o Jungirne de uncia precisa, ele
comportindu-se 1n anumite conditii ca o radiatie ondulatorie. Avind o sarcina negativa,
un electron aflat in cimpul electrical unui condensator plan (fig. I) este accelerat spre placa
pozitiva a sau, in general, spre domeniul cu un potential mai ridicat; 1n directie
opusa, electronul este frinat. La reprezentarea unui cimp magnetic, punctele care poseda
acela$i potential sint unite printr-o linie ecbipotenpalii. Un electron care se deplaseazii
oblic tntr-un cimp electric, de exemplu intre doua grile tnciircate electric (fig. 2), capata o
acceleratie suplimentara, indreptata spre domeniul cu un potential ridicat scltimba
directia de deplasare. Lentilele electrice (analoge lentilelor din sticla pentru lumina), bazate
pe aceasta deflexie a ele.ctronilor in cimp electric, pot fi construite in for:ma de plase sferice
de sirma (fig. 3), de tuburi (fig. 4) sau de diafragme (fig. 5); spre deosebire de primele, ulti-
mele doua tipuri de Ientile prezinta avantajul ca nu obtureaza fasciculele electronice.
In cazul unor linii simetrice, efectele de de concentrare
nu se anuleaza, datorita faptului ca ele<;tronii strabat domeniul de dispersie cu viteza foarte
mare. care are drept consecin deflexiei.
Microscoapele electronice folosesc lentile magnetice. In scopul producerii unui cimp
intens, ca Ientile magnetice se folosesc bobine tnconjurate de cite o manta de tier,
prevazuta cu o fantii ingusta (fig. 6).
Principiul de construqie al unui microscop electronic cu Ientile electrostatice sau mag-
netice este foarte asemanator celui corespunzator unui microscop optic prevazut cu o camera
f otograficA (fig. 7 a, b i 'c).
Electronii din catodul incandescent t.rec prin condensator, ftind foca-
asupra obiectului de cercetat. Obiectul (bacterie,. virus etc.) se afla pe o pelicula coloi-
dalli. foarte subfire. Dupa compozitia obiectului, radiatia electronicii este ate-
nuatii in mod neuniform, iar obiectivul microscopului formeazii o imagine. intermediara
manta. Prin proiecpa optica a acesteia, se obfine o imagine mult manta a obiectului, C?fe,
pentn.l a putea fi observata, se proiecteazii pe un ecran fluorescent sau pe o placA fotograficii
sensibila pentru electroni.
Lumina verde are o lungime de uncia de cca 1[2 000 mm, in tirnp ce electronii accelera
la o diferen de de 50 000 Y au o lungime de uncia de 100 000 de ori mai mica.
Apertura microscopului electronic este de I 000 de ori mai mica dedt Ia microscopul optic,
iar puterea de este de 1 000 de ori mai mare, citigul de rezolutie fata de microscopul
optic fiind caracterizat de un factor de 100. Microscoapele electronice, folosind maririle
fotografice ulterioare, permit mariri totale de la 1:100 000 pina Ia 1: 500000*.
Nota Ed. E. s-au construit microscoape electronice perfeqionate care ptna !a I 500 000
de ori.
120
\
e
-----+
Fig. I. Electron to dmp elec:tric


Fig. 4. Comparalte tntre o lentili\
tn formli
de tub ;I o letsUill optidl.
4$UISI dt
eondensor
' i'
,,

obiecti'
lma,gine ;.
intermediari
=


\
+ \marin finol3
Fig. 7a. Mlcroscop optic
e

----?
300V
400 v
-----u-soov

Fig. 2. Dlfractia electromlla.t
Fig. S. Comparatie intrc o lentil:!
eleciionldi cu obturator
$1 o Leottlll optlca
Fig. 7b. Mlcroscop eleciionlc
electric
/'
II'\\
-({-
_ _ I-f_
\ \ __
. \'v'/
u-oi ( Fig. 3. Leuttlll
electronic I
+U 01 dablu strat
I
- -
"
<
Fig. 6. Lentll:i
magoelica
Fig. 7c. Microscop eleclronlc
magnetic
Zgomot, intensitate sonora
Prin zgomot se un sunet compus din vibratiile complet neregulate ca intensitate,
frecventa faza ale aerului. La intensitate prea mare, zgomotele sint suparatoare, putind
produce leziuni ale organului auzului; un astfel de zgomot ia de exemplu, cind se
cu un ciocan o tabla subpre (fig. 1 a). Daa1 se studiaza variatia intensitatii sonore
in funqie de timp, se obpne o curbli neregulata (fig.l b). Protecpa impotriva zgomotelor
este o problema a tehnicii ICOnstruc!illor. Astfel, de exemplu, in slilile de birou in care bataile
ma$inilor de scris produc prin reflexie pe perep un zgomot insuportabil (fig. 2), plafoanele
se cu materiale absorbante de zgomote (vata de sticla sau minerala). Acestea sint
introduse intre plafon (respectiv perete) i placile perforate Ia o oarecare distanlli
de plafon. Zgomotul patrons prin gaurile placii este puternic atenuat de materialul absor-
bant. Diferitele intensitap ale vibraPiJor sint percepute de noi ca sunete. Conform legii Weber-
Fechner, !Aria (sau intensitatea auditiva) este aproximativ propoftionala cu logaritmul
presiunii sonore. Ca unitate de pentru intensitatea auditiva se utilizeaza fonul , care
reprezinta logaritmul raportului dintre presiunea sonora a sunetului cea a unui sunet
cu frecventa de l 000 Hz. Valorile nivelului de tarie (exprimate in foni) pentru diferite surse
de zgomote sint cuprinse in tabelul urniator:
- sirena pentru alarma aeriana
- aeroplan Ia decolare
- ciocan pneumatic
- sirena ...
- hala de fabrica
- metrou
- camioane
- motocicleta

- birou ....... .
- circula\ie in pe strazi
- transformator . . . . .
- . . . .
- spatiu izolat contra sunetului
135 foni
130
120 "
110 "
100
95 ..
90
85 ..
80 ..
75 ..
70
60
30
10 .,
Sunetele ale caror intensitati auditive 130 de foni produc senzatii dureroase.
Un zgomot continuu de 100 de foni poate pricinui defectiuni ale auzului. Masurarea presiunii
sonore se poate face cu discul Rayleigh (fig. 4). Acesta consta dintr-un mic disc plat atirnat
de un fir torsionat, al clinri plan face un unghi de 45 cu direcpa de propagare a sunetului.
in cimpu1 sonor, discul ia o pozitie perpendicu1arrt pe .aceasta direcpe. Unghiul de rotire din
pozitia de echilibru este proportional cu presiunea
122
,_... inten1Jute sonori
Fig. 2. AbsorbtJa sunetulUl
nspul ;luj Rayle;gb
/
Fig. 3. e g e ~ WeberFedmer
lir torsional
t 1 111 1 11!1 11111 1
Fig. -4. Masurarea pr41-" ._, llool,.l,.l..l, sonore undc ,.onore
Rezonanfi, ecou
Prin rezonantA se inte)ege osciJatia si.inultana a elemente capabife sa vibreze sub
influenta unor forte externe relativ slabe care ac?oneaza periodic a caror perioada de
oscila?e corespunde cu aceea a fiecArui element. In stare de elementele oscilante
acumuleazA o cantitate de energie, care, 1n anumite imprejurm, poate fi a,tit de mare, incit
sa dud!. 1a deteriorarea elementului. Un exemplu simplu de element capabil sa oscileze este
leag!nul de copii (fig. la). Un alt exemplu este o coloan! de licbid intr-un tub in fon:n! de U
(fig. lb). Daci este scoasa din pozilia de repaus, aceasta coloani incepe sa oscileze prin
acponAri period.ice, poate d!.pAta amplitudini din ce in ce mai mari. Aceste amplitudini
sint 1nsa limitate din cauza pierderilor de energie (in special prin frecari). !n cazu1 unei co-
loane de lichid oscilante
1
pierderile se datoresc freclrii lichidului cu peretii tubului. In figura
2 a este reprezentata producerea Ia rezonantA a oscilatiilor unei lame de otel magnetizate
in cimpul magnetic al unui electromagnet alimentat in curent alternativ. 0 astfel de rezonanta
prezinta aplicatii Ia frecventmetre.
La origine, nopunea de rezonator apane domeniului acusticii In figura 2 b este re-
prezentat un astfel de rezonator, tubullui Kundt, care servC$te Ia stabilirea lungimii de uncia
a oscilatiilor sonore. Acesta consta dintr-un tub de sticta in care se introduce capatul unei
bare de metal fixate la mijloc; prin frecare cu o cirpa.presarata cu colofoniu, in bara sint
induse oscilatii longitudinale. Discul fixat la capatul tubului produce compri.n:Wi rarefieri
ale aerului din tub, care se reflect! pe celalalt disc (de acord). La rezonanta, -distanta dintre
cele douA discuri este egaUi cu un multiplu impar de sfert de lungime de ondA a oscilapei in
aer. Pentru ,punerea in evidenta a fenomenului, in tub este introdusii pulbere de pi uta, care
se va dispune ordonat, formtnd noduri ventre.
Distantele dintre ventre, ,respectiv dintre noduri, pot fi masurate direct sU1t egale cu
valoarea jumata{ii de lungime de uncia a oscilatiilor aerului. $i in domeniul fenomenelor
electromagnetice se observa efecte de rezonanta. Cel mai cunoscut este 5<a,zlll unui
circuit electromagnetic oscilant, compus din inductanta L capacitatea C (fig. 3). In curent
alternativ energia oscileaza, frind inmagazinatA periodic fie in cimpul electrical condensa-
torului (fig. 3,a), fie in eel magnetic al inductantei (fig. 3,b). Cina perioada oscilatiilor proprii
prin aceasta frecventa) ale circuitului oscilant corespunde cu cea a curentului aJternativ,
are loc fenomenul rezonantei ; in acest caz, circuitul maximum de energie de la
sursa de curent alternativ. Acest efect se in radiotehrud!. pentru acordarea postu-
riloi' de emisie de receptie. Atingerea valorilor mari ale energiei care ar duce la deterio-
rarea circnitului este evitatA prin conectarea de rezisten1e ob.Jnjce, care produc disiparea
energiei sub fortna de cAJdura.
0 de aparipe comuna a oscilatiilor acustice $i electrice este ecoul. Se lntelege
prin refleria undelor sonore sau pe obstacole (fig. 4).
124
)
Fig. 2a
Cl\dtYl
cv. turent altcrn:tth
induC'tOI"'\..t.l..
I
F.nrrgia tos-te
to dmpul tltttrk oal c.1mden .. a1uruJui
.Elg. lb
nucluri
Fig. 2b. Rezonato.r acus!lc
0}
fig. 3. Cin:ult osdlanl
Fig. 4. Eco.ul ca Teflexle a IUldelor sonore pe un obstacol
.E.nergi3 nlc
inmug::uin.tlJ in dmpul
uta;!Ut"ll t ut bobanea

Ultrasunetele sint elastice constind in variat:ii de densitate ale diverselor medii
(de exemplu aer), avind frecventa situata deasupra pragului de audibilitate, deci superioarii
valorii de 20 000 Hz. P"ma in prezent, limita maxima atinsa de frecvenJa ultrasunetelor este
de 10 000 000 Hz. Producerea vibratlllor elastice de inaltii frecventa poate avea loc in urma
unor fenomene flzice diferite. La baza construct:iei primelor surse de vibrat:ii ultrasonore
a stat producerea sunetului in mod analog ca la instrumentele de suflat. Astfel, in cazul flu-
ierului Galton (fig. 1 ), fanta prin care este suflat aerul sub presiune virful (opus fantei)
pot fi reglate micro metric. Un astfel de fluier permite producerea ultrasunetelor cu frecvente
de pina la 30 000 Hz. Frecvente mai inalte se obtin prin alte fenomene, anwne prin efect
magnetostrictiv direct sau prin efect piezoelectric invers, care constau in modificarea dimen-
siunilor unor materiale aflate in cimp magnetic sau, respectiv, in cirnp electric variabil. In
figura 2 este reprezentata schema unui generator magnetostrictiv <le ultrasunet. Constructia
acestuia se aseamana cu aceea a unui transformator. Bobinajul sau este astfel plasat, lncit
c1mpul magnetic sa fie inchis in pachetul de tole. Cu un astfel de generator se pot produce
ultrasunete cu frecvente de pina la 200 000 Hz. Propagarea vibratiilor in aer apa are Joe
in directie verticala 1n doua sensuri (in sus in jos). Daca se obtinerea unei
propagari numai intr-un sin_gur sens, se acopera o parte cu o perna din cauciuc buretos, care
acponeaza ca un strat impermeabil pentru sunete. Frecvente mai inalte se obtin cu ajutorul
unor materjale piezoelectri.ce. Intr-un generator piezoelectric, o placa rotunda din cuart
hexagonal, sectionat cum se indica in iigura 3, este lncastrata intre doua placi (fig. 4),
care, prin intennediut unor folii metalice subtiri, supun cele doua supra fete circulare ale cuar-
tului unei tensiuni electrice alternative de inalta frecventa. corespunzatoare, date-
rate variatiei grosimii placii de cuart produse prin efect piezoelectric invers, sint transmise
aerului dintr-o camera de aer de acolo, prin intermediul unei membrane, catre un mediu
adiacent (de exemplu apa). Ultrasunetele sint folosite in tehnica (pentru controlul nedis-
tructiv a1 materialelor, pentru degazarea lichidelor, pentru sondaj prin ecou 1n medicina.
126
Ftg. I . Ftuierul Galton
int.roducerea aerulu.i sub presittnl!
ultrasunetc
li;f
Fig. 3. Crista! de cuart
de-forman
in c-imp mag"nctic:
3hernativ
Fig. 2. Schema unuJ generator
magnetOstrlctlv
Fig. 4. Generator piezoelectric
Puturi

Pu1uri1e sint constructii utilizate pe scarli larga pentru captarea apei subterane necesare
ali.mentarii cu apa potabi.Ia sau industrialll Tn Republica FederalA a Germaniei,
de apa sint acoperite In propoqi.e de 48/. cu apa subterana infiltrata prin mal, 30% cu apa
din straturi subterane, 8% cu apa de izvor numa:t 14% cu apa de
Apa de suprafatA meteorica se aduna in cisteme (fig. 6); apa din riuri lacuri natu-
rale sau artificiale este pompata in conducte; apa de izvor este captata in camere colectoare,
de unde pomesc conducte de alimentare care transporta apa captata o conducta de prea-
plin; apa subterana este colectata cu ajutorul unor capta.ri orizontale, verticale sau cu drenuri
radiale.
Uoeori apa subterana poate aplirea la suprafata solului sub formA arteziana (pe baza
principiului vaselor comunicaote), in cazul in care stratul acvifer cuprins intre doua strate
impermeabile (de exet)lplu argila) se sub presiune (fig. I).
Capta.rile orizontale (fig. 2) se folosesc atunci cind stratul acvifer are debit permeabili-
tate mici este situat Ia o. adincime mica. Aceste cap tan se construiesc sub forma de drenaje
sau de plerii orizontale de captare.
Atunci cind debitul de apa subteran este important. iar stratul acvifer este alimentat
continuu. se pot utiliza captari verticafe. Pentru cazurile cind apa se Ia adincimi de
5-12 m, se recomanda puturi sapate (de diametru 1-3 m) in special acolo unde pot fi
captate cantitati mai mari. de apa In fiecare put. Aceste puturi si.nt cunoscute din antichitate;
apa era ridicata in burdufuri sau galeti cu ajutorul pirghiilor, rotiJor, scripetiJor sau frln-
ghiilor actionate de oameni sau animale. Pentru adincimi mai mari s1nt avantajoase pufurile
forate (de diametru 20-50 em), constituite din urmatoarele pAqi principale: filtru, mantaua
putu.lui, capul putului instalatia de captare propriu-zisa (fig. 3). Mai multe puturi forate,
amplasateja distante de 10--50 m (alcatuind un de pupu1), se conecteaza la conducta
de sifonare, apa fund condusa Ja un PO! co lector executat pr..n sapare.
0 combinatie de captare or:izontala cu captare verticala o preziota puful cu drenuri radiale
(fig. 4), alciituit dintr-un put co lector mai multe tuburi orizontale (similare puturilor forate).
fn acest fel se realizeazA o captare prin puturi, insa tara conducta de sifonare.
Ridicarea nivelului oglinzii apei subterane poate fi in apropierea unui curs
de apa fie prin infiltrare naturalii in mal, fie prin infiltrare artificiala in sol cu ajutorul unor
bazine de infiltrare (fig. 5) . Nivelul oglinzii apei subterane mai poatefiridicat prin pompaiea
directa a apei brute pretratate 1n bazinul de alimentare al stratului acvifer respectiv.
Pentru dimensionarea corecta a captarilor este necesara cuno&.terea exacta a cantitatiJor
de precipitatii a vitezei cu care sint alimentate respectivele surse de apa subterana.
128
Fig. 3. Put lorat
pornp.ii penJru
.-u
Fig. I. Pul arte:tla.n
lool
('apul putului

prt'\ipit.:.t.lH
z;jpadi)
""'
wtif
_ _ _s:z. _ _ $fatit- 3l_o_g_Ji_nz_.h_ a_pei din
)trat.impt"T"meabH
fig. 2. Captare o:rlzontalll
flg. 5. Apii subterana iuliltrata in mal
Fig. 6. Cislernli
Stavilare baraje
Stavilarele barajele sint constructii care servesc pentru modificarea nivelului apei
pentru regularizarea cursurilor de apa naturale sau artificiale. Stavilarele au mai mult rolul
de a regia nivelul apelor din amonte, iar barajele de a crea acumulari de apa.
Stivilarele sint necesare atunci cind se sa semareasca adincimea apei (de exemplu
pentru caile de navigape, pentru captari din cursuri de apa cu adincime mica etc.), sa se reduca
varia!llle nivelului apei (de exemplu la captari pentru alimentari cu apa), sa se
viteza apei, sa se.acumuleze cantitari.mici de apa sau sa se realizeze caderi de apa. Stavilarele
pot fi: fixe (stabile) (fig. I) sau mobile (fig. 2), apa trecind pe deasupra (prin deversare) sau
pe dedesubt in curent liber sau in forma de jet
Stavilarele fixe se oonstruiesc, in general. din beton, ele trebuind sa asigure o scurgere
nepericuloasa a ape1or la inunda!ii. Sriivilarele mobile permit regularizarea apelor de viitura
sau a debitelor prin stavile de maneyrat, care pot fi indepartate paf!ial sau integral
din curentul de aplL De asemenea ele trebuie sa fie capabile ca 1a viituri sa lase tiber curen-
tul de apa, sa regularizeze nivelul apei in cazul unor variatii, sa permita evacuarea ghe-
turilor, sa evite retenpa aluviunilor sauformarea bancurilor (de depuneri) in zona de barare.
Stavilarele reprezentate in figurile 1 2 sint stavilare cu deversare, iar cele din figura 3 a, b
stavilare in care apa trece pe dedesubt.
Baraje de acmnulare se considera construcp.ile cu retenP,e cu inalp.mi de peste 5 m dea-
supra fundului cursului apei (albiei riului) o capacitate de inmagazinare de 100 000 m'
de apa, considedndu-se umplerea pinii l_a coronament. Acestea servesc spectal Ia
larea apei 1n cazul unor debite varia bile. lntrucit !nsa lor sin! costt-
sitoare, se folosesc in special pentru producerea de energte electnca, alimentare cu apa pota-
billi industriala, irigare (pentru terenuri agricole), protecpe contra inundatiilor, agrement.
Barajele de acumulare trebuie sa fie fundate pe roci stincoase. irnpermeabile rezistente.
De aceea pentru alegerea tipului de baraj potrivit sin! indispensabile cercetari geologice
foarte dezvoltate.
Se construiesc unnatoarele tipuri de baraje pentru ac1,1mulare:
- baraje de piimint din argila, sau nisip, deosebit de sigure impotriva degrada-
riloi: (d.istrugerilor) de aceea recomandate pentru a 1i folosite (barajul de la Hennetal);
- baraje din piatrif. de obicei protejate cu o masca din bitum (barajuJ de la Assuan II);
- baraje de greutate, construite cu parament vertical (barajul de Ia Mobnetal);
- baraje in arc, care se construiesc in special in regiuni muntoase;
- tipuri speciale, ca de exemplu,.baraje cu contraforJi (barajul Vobrenbach).
Fortele care aqioneaza asupra barajelor sint fo11e statice (fig. 4), datorate in special
presiunii apei (care ac!ioneaza lntOtdeauna perpendicular pe fata dinspre apa a bara-
jului) i greutatea proprie. Acestora li se adauga presiunile apei pe talpa barajului, care se
creeaza datorita infiltrapei apei pe sub baraj. piunintuloi. ghetii. apelor capilare, fortele
care iau din cauza variatiilor de temperatura cele datorate proprii a materia-
lelor in timpul prizei. Fortele d.inamice sint netnsemnate fat-a de cele statice. Rezultanta for-
telor- greutatea proprie, presiunea apei i a celorlalte forte - trebuie sa acponeze in inte-
riorul suprafeTei de fundare. Pentru a impiedica alunecarea barajului pe parnintul de fu'ndare,
fundapa se ancoreaza putemic in sol, realizindu-se in acest scop o suprafata de contact In
trepte (fig. 3 a). De asemenea barajul de acumulare trebuie astfel construit, incit in materiale
sa nu se nasca eforturi de tensiune mai mari. decit cele Juate in considerare in calcule.
l30
- L
Fig. I. Stlivfiar lix

Fig. 3a. Fo.rme de lll<:bldere penlr" s tlvllar
traversal pe dedesubt
.
\
'
curtnlul de 3p.i
Fig. 3b. Stavllar clllnd<lc
Fig. 4. Baraje de acumulare
Tratarea apei
Apa potabilA, ca apa de necesara industriilor, trebuie tratatA, adica trebuie
supusa unor operatii in unna carora stnt indepartate suspensiile, substantele dizolvate
bacteriile pe care le cont]ne dupa caz i se reduce conpnutulfu fier, in mangan aciditatea.
Cea maj mare parte din suspensiile aflate in apa sint repnute in marl bazine de sedimen-
tare (numite decantoare), pe care apa Je parcurge cu o viteza decca. 10 rnmfs. Prin aceastA
particulele cu mai mare se depun pe fund. Particulele cu granulat.ie mai
mica sint tndep!rtate cu ajutorul filtrelor de nisip (fig: 1 ), in sint ret.inute bacteriile.
Nisipul folosit are o granulat.ie de aproximativ 1 mm; apa este trecutA prin stratul de nisip
fie foarte incet, infiltre lente, fie mai repede, infiltre rapide, acestea Jucrind uneori sub pre-
siune. Filtrele rapide sint curatate (spalate) prin trimiterea de jos in sus cu viteza mare a unor
mari cantitati de apa care tree prin stratul de nisip. Nisipul este astfel dislocat agitat, iar
particulele depuse in timpul filtrll.rii. sint desprinse de pe suprafata granulelor de nisip antre-
nate de catre curentul de apll..
Fierul manganul dizolvate in apa trebuie indepll.rtate daca. con!inutul lor
0,1 mg/L Insta/afiile de deferizare # demanganizare au scopul de a transforma cele doua
metale in insolubili, care coaguleaza in flocoane ret.inute in ftltre de nisip. Adeseori
cele doua metale se gasesc sub forma de bicarbona!i; ele se separii tnsa Uor in prezenta
oxigenului, cu care formeazA un compus insolubil. Contactul apei cu oxigenul are loc in aa
numitele instalafii de stropire (fig. 2), in care apa este pulverizatA de jos in sus cu ajutorul
unor duze sau prin alt sistem de stropire; apa cade pe un strat flltrant de 2m grosime, consti-
tuit din cocs, de zidirie sau ah material poros. Prin pulverizare se supraJata
de contact a apei cu oxigenul conpnut in aerul atmosferic. Apa aerata cade intr-un bazin
de sedimentare, pe fundul canria se depun flocoanele. Acestea mai pot .fi ret.in.ute intr-un
filtru care urmeazA sedimentarii {fig. 3).
Deosebit de difici.la devine tratarea cind fierul manganul nu sint legate cu C0
2
(in
bicarbonat.i), ci se prezintA ca sa.ruri ale acidului sulfuric sau aciduJui humic. In acest caz,
apa se trateaza intr-un accelerator (fig. 4), in care, pentru coaguJare, in loc de aer se introduc
reactivii cbimici corespunzatori. ln scopul de a inlesni flocularea, apa bruta intra lateraJ in
aparat. intr-un punct 1n se apa cont.inind flocoane formate anterior. Apa brutA
intra astfel intr-o prima zonA de reactie. care se afla in continw1 (cu ajutorul unui
agitator) care se adauga reactivi ch,imici. Apa patrunde a poi intr-o a doua zonA de reactie,
in care se introduc noi reactivi cbimici. De aici apa este trecutA peste un deversor intr-un
bazin circular de sedimentare. Printr-o rigola situata 1a partea superioara a bazinului se
evacueaza apa iar pe la partea inferioara dmolul. Urmeaza apoi o tratare supli-
mentara a apei printr-un filtru de nisip.
Un accelerator pcotru aiimentarea cu apa a unui cu 100 000 de locuitori are un
diametru de cca. 26 m o adincime de cca. 6 m.
132
Fig. I. Filtru de nisip lent
Fig. ;2. lnstala(ie <le stropire
.... "'='=>ioloiiiJ
de S<.-di-mtnt.:irt> -
Fig. Accelerator
(Onduc:tll de
regulator de debit
duze
penlru
<."ttlC'<.' tarea :.pei
Alimentarea co apa
lntr-o locuintA cu confort modem, o persoana are nevoie de aproximativ 75-IOO I de
apa pe zi; intr-un' cu o popuiatie de 100 000 de locuitori se consuma deci 3 650 000 m
3
de apa anual.
Apa potabiili, care se ia din reteaua publica ( de distributie, trebuie sa posede
0 serie de calitati, anume trebuie sa fie lipsita de germeni. sa fie inodora incolord, sa aiba
gust placut sa contifla cit mai putifle substante dizolvate. ln afara de aceasta, ea trebuie sa
fie pusa Ia dispozitie in cantitate suficienta Ia o presiune corespunzatoare. Pentru a i se
conferi aceste calitati, apa bruta se supune unor operatii de tratare.
Apa brutA se ca apa subterana. care se capteaZi fie ca izvoare. fie cu ajutorul
puturilor ai pompelor, san ca apA de suprafata din riuri lacuri. Apa provenind de la
aceste surse se trateazA 1n staJia de tratare apoi este condusa Ia consumator direct prin
pomeare san prin rezervoare de inmagazinare intermediare.
In regiunile de munte, rezervoarele se construiesc pe coline pe dealuri, iar in ora$ele
de adeseori in castele de apa. Rezervoarele trebuie sa compenseze variatiile consumului
de apa sa asigure o amimita rezerva pentru cazuri de avarii ale aductiei sau ale pompelor.
Rezervoarele pot fi amplasate, astfel inclt sa treaca prin ele intreaga cantitate de apa, functio-
nind en intrare ca rezervoare de tranzit (fig. I) san drept contrarezervoare. in care apa
intra in rezervor numai in perioadele clnd consumnlui, iar in momentele consu-
de virf apa curge din nou in reteaua de distributie; contiarezervoarele functionea.zli
cu o singura conducta, care atit pentru intr;lrea, cit pentru apei inmaga-
zinate (fig. 2). Suprafata oglinzii apei in rezervoare trebuie sa se gaseasca Ia un nivel en 35-40 m
mai inalt decit niveluJ strazii, astfel incit sa se poata asigura o presiune suficienta La punctuJ
(robinetul) de consum (fig. 3 a). Se ca. in dona vase comunicante nivelul apei se
la 1na1Jime (legea vaselor comunicante) (fig. 3 b); de aici rezulta ca. in conducta de
alimentare cu apA a wmi imobil, presiunea Ia robinet este tot atit de mare ca presiunea in
reteaua de distributie in dreptuJ imobilului respectiv, adica egala cu diferenta dintre niveluJ
apei din rezervor (caste! de apa) $i nivelul robinetului de consum, fiicind. binelntelcs. aproxi-
matia ca se neglijeaza pierderile prin frecarea apei in instalatiiJe de transport dintre aceste
doua puncte. Coloana de apii din rezervor (care coostituie unul dintre vasele comunicante)
impinge apa 1n coloana ascendenta din casa (celiilalt comunicant) plna Ia un nivei egal
(tinlnd seama de aproximatia citatA anterior). Daca robinetuJ se cu 10 m deasupra
nivelului strazii, iar rezervorul cu 20 m deasupra nivel, presiunea de apa Ia robinet
va fide 10m coloana de apa (10m col fizO), ceea ce reprez4tta o atmosfera.
Alimentarea cu apa se face prin conducte din fonta, beton armat, azbociment sau
materiale plastice, montate in pamint Ia adincimi de 1,2>-1,5 m. Alimentarea cu apa a unor
zone locuite (sectoare, cartiere) se poate opri, folosind vane ventile.
Pentru consumul de strada, de exemplu pentru stinsul incendiilor, se folosesc hi.dranfi
(fig. 4).
134
.tplnrc-



.
!

..
,,

' Fi9- l. Alimentar<! 0 1
cu rei.ervor de tranzil
pre .. JUnr u4*i mi n
m .fLU)
prl"'iunc m:arf'
-----
Fig, 3a, Slluotla preolunllor Ia aUmentarea din caste! de apa
fig. Jb. Vase comunicante

r.u urd ptn.ru /unun
'tDtll ului
Canalizari stapi de epurare,
cimpuri de irigare
Toate foarte multe industrii consu.ma zilnic apa din reteaua de distributie
(publica) de apa potabila,. pe care o evacueaza apoi, in majoritatea cazurilor puternic impuri-
ficatii, in reteaua de canalizare a localitatii. Un consum. insemnat de apa au spalatoriile.
abatoarele, uzinele de gaze majoritatea tnt:reprinderilor chimice tehnice, situate in afara
cartierelor de locuinte (vopsitorii, fabrici de hlrtie, fabrici de zahir, cocserii, fabrici de pro-
duse de semicocsificare, uzine metalurgice, intreprinderi de ex.ploatare miniera). mtr-un
de mirime mijlocie se evacueaza apa uzata in cantitate decca. 150 I de persoana zilnic.
1n trecut, cind populatia era mai pup.n densa., aceste ape erau virsate in rluri sau in sol;
pe masura ce S-(!. dezvoltat lnsa industrializarea, graduJ de impurificare a ape! or naturale de
suprafata subterane s-a marit in asemenea misucl, inctt a devenit necesar ca apele uzate
sa fie supuse epuraru (curatirii piM la nivelul stabilit de normele sanitare) inainte de a lise
permite sa fie reintroduse in circu:itul apelor din natura. Nisipurile, reziduurile grosiere
plutitoare, suspensiile plutitoare.ce se transfouna in namoluri, sarurile anorganice solubile,
acizii alcalii, substantele organice in stare coloidata, bacteriile, colorantii,
griisimile uleiurile formeaza murdariile din apii. De aceea apa de canalizare
a unui trebuie curiitata in sta{ii de epJrare, constituite din consrruc\ii instalarii speciale.
Pentru epurare se aplica diverse metode procedee: epurarea meamici, care grii-
tare, deznisipatoare; epura:rea chimici, care se realizeaza prin tratare cu reactivi chimici,
cu ajutorul carora se precipita impuritati}e din apa, se oxideaza sau, printr-o activa coagulare
flZica chimici, perrnite indepllrtarea lor. ln acest scop, in apa ce se trateaza se introduc,
spre exemplu, solutii cu saruri de de aluminiu de fier, care transfoo:na alcaliile
in hldroxizi activi ce absorb precipit:a numeroase substante. Restul de impuritati se neutra-
lizeaza prin metode de epura.re biologici. Pentm aceasta, apa este supusii aerarii, creindu-se
astfel conditii favorabile pentru_dezvoltarea bacteriilor protozoarelor corespunzatoare,
obtinindu-se o epw:are satisfiicatoare. Apa epurata biologic poate fi condusa spre cimpuri
de irigare in cursuri apa de sau subterane, in care caz este supusii filtrarii naturale
prin straturile permeabile ale solului. In urma acestor procese de filtrare, ill mod normal apa
redevine curata, incit poate fi din nou captatii prin izvoare, puturi, drenuri galerii.
Din procesele de epurare fizica, chimica biologica rezult:a mari cantitiip. de namol.
Namolul este supus unor procese de fermentare (de descompunere), din care rezulta metan
alte gaze, produse organice de descompunere nenocive. Dupa fennentare, namolul poate
fi utilizat, spre exemplu ca organic natural sau uneori se incinerea.za..
1n functie de provenienta apelor uzate, in masura tot mai mare epurarea se face astfel
incit materialele extrase sa fie valorificate, reducind costul acestor operatii de tratare. Uneori
insii apele reziduale sint atit de murdare, incit trebuie sa fie incinerate, introduse in canalizari
speciale sau chlar incarcate in vase impermeabile i evacuate in mare. ln multe intreprinderi
tehnice chimice, apa este atlt de bine epura.ta, incit poate fi refolosita chiar in cadrul
1ntreprinderi. Multe insii trebuie sa-i aduca apa potabila de la distante mari, din.lacuri
sau din duri departate la peste 100 km, intrucit nu se o epurare su.ficienta a apelor
uzate deversate in cursurile de apa utilizate pentru alimentarea cu apii a acelor localitap.
1
Spre exemplu, impurificarea, lacului Bodensee este a tit de avansatii, incit apa curata, nenoCiva,
se poate extrage numai de Ia adincimi de peste 60 m. Menfinerea curata a lacurilor, riurilor,
izvoarelor stratelor acvifere prin epurarea apelor uzate evitarea impurificiirilor grosiere
(P.tei) a devenit actualmente o problema vitaJa pentru milioane de oameni.
136
Instalatfi de incl.Wre (sao de racire) a unei incaperi
In principiu, o astfel de instalatie se aseamana cu o instala!ie de racire cu compresor,
continind element_e constructive, anume compresqr, condensator. ventil cu patru clii
evaporator. Spre deosebire de instalatia de racire, care absoarbe caldura unui spatffi incbis
prm evaporarea agentulm de racire. coborind temperatura. de incalzire introduce
caldura intr-un spatiu inchls prin condensarea agentului termic, marind tempj!ratura. Prin-
cipiul este urmlHorul (fig. 1): doua spa!ii inchise se afla in comunicatie; in spa!iul din stinga
existii presiune atmosferica (760 mm Hg), iar in eel din dreapta presiune scazutii ( 100 mm Hg).
Daca se o cantitate de.apa in spatiul din dreapta, aeeasta va fierbe Ia o temperatura
sub tooc $i se va evapora .. Vaporil de apa ajun$i in spatiul din stinga se vor condensa la
presiunea atmosferica (mai ridicatii decit presiunea din dreapta), eliberind ca!durii.
ln cazul instala!iei reale (fig. 2), agentul de lucru (freon sau amoniac) se evapora in eva-
porator Ia presiune mica. Caldur.i neeesara poate fi luatii din diferite surse. lti cazul unei
instalatii mici este suficient sa se plaseze evaporatorul in pamint, deoarece aeesta contine
in toate anotimpurile suficienta caldura pentru a evapora agentul de lucru.
Vapori.i agentului de Jucru sint comprima!i in la presiunea dorita. Ajungind
in condensator, vaporii agentului de lucru, afla!i la presiune mare se condenseaza. eedind
caldura, de exemplu, unui circuit de apa reee, care se astfel pina Ia 60--70 C,
putind fi folositii in corpurile de 1nca!zit ale unei cladiri. Dupa racire, apa, avind inca o-tem-
peratura de 30-35C, poate fi utilizatii la incalzirea agentului de lucru in evaporator; apoi
se intoarce in condensator, unde se din nou. Vaporn condensa!i tree prin ventilul
de strangulare in evaporator, se destind se evapora din nou. Evaporatorul acestei instalatii
deci cazanulla instala!ii de incalzire a apei. In aeest circuit inchis, agentul de lucru
circulli. datorita faptului ca procesele de condensare de evaporare se produc Ia presiuni
d.iferite. Tnstalatiile de incalzire de aeest gen sint economiee acolo unde en.ergia electrica
pentru action area compresorului este ieftina. De asemenea :;int recomandate in cazul produ-
cerii caldurii al producerii frigului,. ca, de exeroplu, Ia prelucrarea laptetui. lncaperile
beciurilor se raeesc prin consumarea caldurii Ia evaporarea agentului de lucru. iar incaperile
de Ia etaj sint mcalzite prin caldura livrata de condensator.
Din figura 3 reiese modul de functionare a in funqie de anotimp:
(fig. 3a) sau racirea indiperilor (fig. 3b) prin pozi!ia ventilului cu patru cai.
138

atmosferlc-l
.se izuroduce eMrgie
J)f'ntru produtt:rt-a
dift-rtntei de pTeSiu.ne
-(On):];ll"t"$0l
tOO Tor
prnju.nc mica
I
Fig, I. PrindpiuJ instalaliei
,...------------, t:inuitul a_pei care
cse (":itdurd
prin f'Ond4:n...art)
e.vapvra..wr (ie int.rod"'C"t'
f'OC'I"'iC &ermid)
fig. 2. Schema de lucru a lnslalal'fei
Fig. 3a. Schema unei lnslalafll de tncllltre
a aerulul diotz-o wcilpere
Fig. 3b. Schema unel ln.slalalll de rictre
a aerulul dlnlr-<J tl!clipere
lnstalafii de climatizare ( condiponare)
lnstalat:iile de condiponare a aerului au scopul sa mentma in 1ncaperi inchise un regim
agreabil bine determinat de temperatura, de umiditate, de puritate a aeruJui, indi-
ferent de conditiile meteorologice exterioare. lama se realizeazA, in generaL temperaturi
cuprinse intre 19 23C, iar vara intre 20 26"C, lao umiditate relativ! cuprinsa intre 35
70%. Umiditatea relatiw este raportul dintre cantitatea de vapori de efectiv prezenp in
aerul atmosferic cantitatea maxima de vapori de necesam pentru a satura atmosfera
1a temperaturn.
Elementul principal al unei instalatii de condiponare a aerului este bateria de condiJio-
nare. In acest agregat are Joe prepararea aerului (fig. J). Aerul exterior este aspirat intr-un
compartiment im.preunli cu o parte din aerul din incaperea climatizata (aer de recirculape).
Amestecul de aer proaspltt din exterior de aer d recirculat:ie (in propo$ stabilite) se reali-
zeaza cu ajutorul unor clape de reglare. Bateria de condiponare este prevazutli cu ftltre pentru
cumprea aeruJui, constitttite din p!aci umplute cu vat! de sticla, care re!]n praful continut in
aer. Dupd filtrare, 1n baterie ma.i au Joe procese de preincllzire, racire, umidificare incalzire
suplimentarli, funcpe de ca.racteristicile aerului ttatat ale parametrilor stabilifi. Procesele
de incMzire de racire au loc la trecerea aerului prin bateriile de incalzire sau de racire- schim-
batoare de cil.dura, formate din tevi cu aripioare prin care trece un fluid de incaJ.zi.re (a bur sau
caldlt) sau de rltcire (apa rece, amoniac etc.). Cu cit aerul are o temperatura ma.i ridicatA,
cu atit poate sa confinA o cantitate mai mare de vapori de apa. Daca aerul cu un anumit con-
pnut de vapori de se se condenseaza in picaturi mici (acest fen omen se poate
observa in natura cind, la o coborire mai mare a temperaturii, se produce ceata).
1n bateria de rltcire a agregatului are loc uscarea aerului (dezumidificare); apa este
separata prin condensare se adunlt in pArt,i}e mai reci ale bateriei. Temperatura $i umidi-
tatea aerului racit sint determinate de temperatura condensorului de mcire a bateriei. Aerul
rece uscat se ameslecli cu aerul cald, trecut prin bateria de preincalzire, in compartimentul
de amestecare, sub controlul unor aparate de masurat de reglare.
Reglarea parametrilor (temperatura u:miditate) tn in&talatiile de se reali-
zeaza cu ajutorul unor termostate care acf.ioneaza asupra bateriilor de incalzire de r!cire,
modificind in acest fel temperatura aerului, $i. al unor higrostate care regleaza bateriile de
racire instalaJia de wnidificare, menprund umiditatea aerului in.limitele dorite.
1n cazu1 in care se realizeazii temperatura dorita a aerului, dar, datoritlt uscirii puternice
a aerului rece, umiditatea aerului devine prea scazuta, se face o umidificare a aerului cu aju-
torul unor duze, care puJverizeaza in circuitul de aer picaturi fine de ap!, pina la obtinerea
umiditatii dorite. Deoarece in acest proces de umidificare temperatura aerului scade, acesta
este trecut printr-o baterie de incalz:ire suplimentam pentru a-i menp.ne temperatura Ia valoa-
rea dorita.. Aerul condiponat este aspirat de un ventilator $i. refulat printr-o retea de canale
de distribuire a aerului in incapere. Prin mtroducerea continua de aer in incapere se reali-
zeaza. o suprapresiune, care permite ca aerul uzat sa fte e:vacuat din incapere. Distri-
buirea (introducerea evacuarea) aerului in din incaperi trebuie sA se realizeze continuu,
tara curenfi de aer rnrn zgomot. Aerul evacuat urmeaza doua circuite: al aerului de recir-
culatie, care este trim.is in compartimentul de amestecare, $i al aerului uzat, care este evacuat
in atmosfera. ln majoritatea instalalillor de condiponare. cantitatea principal! de aer este
recirculata.
ln afara instalatiei de condit:ionare descrisa se intilnesc $i alte tipuri constructive care au_
In vedere obtinerea unei regl!ri mai bune sau care tin seama de conditiiJe locale ale diferitelor
paTti ale cl!dirii. Astfel se poate impirti, de exemplu, circuitul de aer preparat inainte de
bateria de incalzire suplimentara in dou! circuite: un circuit de aer incalzit $i un circuit de
aer racit. Amestecul de aer rece cu aer cald se realizeaza in fiecare incapere in functie de tem-
peratura dorita (fig. 2).
140
nword de
batPri\ :)pa rew
d<"
('\'.:u-u.aren apci de incilt.ire-
Fig. 1. Schema unei instalalti de conditionare
a acrului cu baterie
'
J'l'
Fig. 2. Scbemele unor instalatU de condilionare
(>entru producerea separali! de aer cald
-
Compresoare (turbocompresoare)
Turbocompresoarele sint de fol\{t in care comprimarea gazului se realizeaza
prin actiunea unui rotor asupra curentului de gaz ce trece prin !11ainA.
Turbocompresoarele se pot clasifica. dupa presiunea de refulare, in: venti/atoare (debite
mari de aer, presiuni de refulare mici), su.flante (debite mari. presiuni de refulare mijlocii)
compresoare propriu-zise (presiuni de refulare mari).
Turbocompresoarele sint constituite dintr-un rotor montat carcasa, care aspira
aerul sau alt gaz dupa principiu ca al pompelor centrifuge 11 refuleaza in stare com-
primata. reprezentare simplificaUi, un ventilator poate fi o elice, care prin forma
sa po.ate produce deplasarea aerului sau a altor gaze (fig. 2).
ln principiu, toate cele trei tipuri de turbocompresoare au mod de functionare.
Aerul este aspirat. in generaL in mijlocul carcasei I) prin rotorul (actionat de un electro-
motor) echipat cu doua discuri. intre care se 11xcazi'i paletele rotorice curbate (fig. 3). Aerul
refulat de rotor iese prin racordul de refulare dupa ce a trecut prin canalele carcasei cu viteza
presiune mai marl decit cele de Ia intrare (fig. !b). Daca se realizarea unor dife-
rente mari de presiune, atunci se monteazii pe ax mai multe rotoare. realizindu-se asifel
o a presiunii de Ia rotor la rotor (fig. 4). Comprimarea gazu1ui se poate realiza prin
de rota tie a unui organ de compresie intr-o carcasa.
Figura 5 constructia unui compresor cu organ de compresie rotitor ( compre-
sorul cu lame/e) : o toba rotitoare este montatli e.xcentric intr-o carcasa cilindricl; Ja extre-
mitatea acesteia s!nt montate lameJe, care Ia rotirea tobei sint presate pe suprafata
interioara a coll;lpartimentind spatiuJ de lucru a1 compresorului in celule in care
patrunde aerul. Prin rotatie, volumul acestor celule devine din ce in ce mai mic. comprimind
in acest fel aeru1. Aerul comprnnat trece fantli ingusta celula in alta.
ln figura 6 este reprezentatli o sujlanta tip Roots. La acest tip, doua corpuri rotitoare
in forma de aripioara, angrenate, se rotesc il;l sens contrar, fiind actionate de doua
de marime.
Suflanta este astfel construita, tncit spatule dintre cele doua corpuri rotitoare dintre
corpurile rotitoare i carcasa sint in .fiecare pozitie foarte mici, permitind ca acestea sa se
roteascl tara atingere.
Principalele avantaje ale turbocompresoarelor fata de compresoarele cu piston constau
in construqia lor relativ simpla si in debitarea continua uniforrna a gazului comprimat.
Se folosesc in instalatiile pneumatice, in industnile metalurgicl, rniniera chimica. precum
in energetice.
142
Ag. I. Tnrbocompresor
ax
Fig. 3. lnterlorul anUl rotor
Fig. 5. Co.mpre."'r cu lamele
b) , .. ~ u e din la!3
---------
<I
Fig. 4. Turbocompresot multietajal
Flg. 6. Sullantll ru corp!lTi rotitoare
ungrenate lip Roots
Aparate pentro incilzirea unui flux continuo de api
co ajutorul gazelor
Caracteristic acestui aparat este faptul ca fluxul de apA se inc!lzete in titnpul cit trece
prin aparat; aparatul frind permanent alimentat cu apa proasplita de Ia retea. til figura este
reprezentata schema unui astfel de aparat. Partea principala a aparatului o constituie schim-
batoru/ de ciildurii, format din tevi, prin interiorul carora curge apa. Suprafata exterioara
a tevilor este scaldata de flacarA i de gazele calde rezultate din arderea unui gaz, care cedeaza
o mare parte din caldura lor suprafetei exterioare a schimbatorului de ca.Jdura Cantitatea
de caldura transmisa este determinata de coeficientul de schimb de cli.ldur.i. dintre gaze
peretele schimbatorului. Acest coeficient depinde in special de viteu gazelor de ardere, de
diferenta de temperatura dintre gazele de ardere i suprafata schimbatorului de marimea
suprafetei de contact (din aceastA cauza, tevile sint nervurate Ia exterior). Caldura se transmite
de Ia suprafata tevii spre interiorul acesteia. Cu cit valoarea conductibilitatii termice a mate-
rialului tevilor este mai mare, cu atit cantitatea de dHdura transmisa apei este mai mare.
Caldura acumulata in peretele interior altevii se transmite apei, frind determinata in special de
viteza de curgere a acesteia i de diferenta de temperatura dintre peretele tevii apa.
Arderea completa a gazului este asigurata de un arziftor. F/acdra de veghe siguran{a
tk aprindere men?n aparatul gata de functionare, asigurind evitarea gazelor nearse. Regu-
larorul debitului de gaze mentine constanra alimentarea cu gaze aparatul de supra-
incarcare. Ventilul de gaz este comandat de debitu! de apa printr-o un t ub Ven-
ruri. Regulatorul debicului de apa men tine constant debitul acesteia. independent de presiu]lea
de la retea. La regulatorul de temperatura se fixeaz.ii. temperatura dorita pentru apa calda;
cu ajutorul acestuia se poate regia debitul de apa ce t,rece prin schimbatorul de dildurl. in-
fluentindu-se astfel temperatura fmala a apei.
Atunci cind se ca incalzitorul sa tie in stare de functionare. se aduce maneta de
gaz in pozitia deschis>> se aprinde gazul care iese prin arzatorul flacarii de veghe. Datorita
dildurii flacarii de veghe. un arc din bimetal (siguranta de aprindere) se deplaseaza in jos,
dcsclrizind ve.ntilul de siguran al arzatorului. In pozipa deschis, gazul principal poate
patrunde sub ventilul de gaz comandat de debitul apei. care pina atunci era inchis. Daca
se deschide acum robinetul de apa calda, prin curgerea apei se produce o de presiune
Ia intrarea in tubul Venturi, care determina ridicarea membranei contra presiunii arcului
ventilului de gaz, dind posibilitate gazulw sa treaca spre arzator, unde se aprinde de Ia
flacara de veghe. in cazul in care curgerea apei se intrerupe. forta arcuJui inchlde ventilul de
gaz, eliminind astfel peric<>lul deteriordrii schimbatorului de caldura (siguranta Ia !ipsa de
apa). lucru se intimpla Ia 1nchiderea ventilului de curgere pentru apa calda. Dupa
inchiderea ventilului de gaz, arzatorul se stinge, rAtninind numai flacara de veghe; aparatul
este insa gata pentru
Daca se inchlde gazul sau dintr-un motiv oarecare se stinge flacara de veghe, bimetalul
se se reintoarce in pozilia inchizlndu-se ve.ntilul de siguranta a1 aprinderii
prin forta arcului Gazul nu mai poate ajunge Ia arzator nici sa scape nears in atmosfera
cbiar atunci cind ventilul de apa este deschis i apa curge prin aparat.
144
J> UlU.b d.. lt"Uht j
In mu':l
"'' nofl de-
! upr.tpn-siu.nt"
Frigidere
Frigiderele absorb caldura din interiorul lor, coborind astfel temperatura spatiului pe
care-! lrichid in care se mentine o temperatura inferioara temperaturii mediului ambiant.
Functionarea frigiderului are Ia baza doua legi flZice: 1) Punctul de fierbere a1 unui lichid, res-
pectiv temperatura la care se trans[orma in vapori. depinde de presiunea mediului ambiant.
Astfel apa,la presiunea de l at,se transforma in abur Ia temperatura de 100C; Ia presiunea de
OJ at, transformarea are loc la 46C. Aceasta 1nsearnna ca de exemplu. aburul Ja 50C 0,1 at
poate fi lichefiat prin ridicarea presiunii Ia 1 at. 2) La trecerea din starea lichida in starea de
vapori, orice lichid absoarbe clildura. pe care o cedeazli. din nou Ia trecerea din starea de vapori
in starea lichida. U n lichid al carui punct de fierbere la presiunea normala se afla la o tem-
peratura joasa apropiata aceleia care trebuie obtinuta se va evapora Ia aceasta temperatura
joasa, absorbind caldura mediului 1nconjurator. Supunind vaporii formati unei presiuni
ridicate, datorita faptului cii punctul lor de fierbere este mai ridicat, la racirea lor la tem-
peratura ambianta se vor lichefia, cedind ciildura sub forma de ciildura de conden-
sare. Daca lichidul se destinde la presiunea normalii, circuitul poate incepe din nou. Pentru
a realiza aceste transformari se folosesc agentifrigorigeni (substanre care,evapo-
rindu-se, absorb caldura la temperatura joasa, cum sint: freonul, amoniacul, clorura de etil
etc.). ln figura 1 este reprezentat ciclul agentului frigorigen: caldura necesara evaporarii
este absorbita din spatiul care trebuie racit a carui temperatura scade prin pierderea caldurii.
AgentuJ frigorigen se lichefiaza, cedind dildura, dupa care este din nou evaporat. Dupa
modul de realizare a ciclului ageotuJui frigorigen, frigiderele pot fi cu compresor cu absorbjie.
Frigidere cu c.ompresor (fig. 2 3). Agentul frigorigen, care se ana sub presiune mica,
se evaporli, pJ:eluind din exterior caldura Ia temperatura joasa, intr-un vaporizator (o serpen-
tina din teava fixata in compartimentul de inghetare). Prin evaporare, scade temperatura
incintei rlicite. Vaporii sint aspirati din vaporizator comprimati de un mic compresor, iar
apoi refulati .intr-un dispozitiv de Jichefiere (condensator) montat 1n serie, unde sint racip
(vaporii cedeaza caldura in exterior). Prin efectuJ comun a1 presiunii ridicate a! cedarii
de caldura, agentul frigorigen este lichefiat. In ultima parte a ciclului, agentul frigorigen lichid
este destins la o ptesiune mai mica printr-un ventil de laminare ajunge din nou in vapori-
zator. Temperatura interioara a frigiderului este reglatii printr-un termostat, care, prin inter-
mediul unui releu, motorul compresorului.
Frigidere en absorbpe (fig. 4). Frigiderul cu absorbtie functioneazli. rara compresor.
Presiunea este generata intr-un fierbiHor, incalzit de obicei electric, in care se o solutie
concentrata de amoniac in apa. lncalzind solupa, amoniacul se evapora ramine apa. De-
oarece evaporarea continua, presiunea pina cind ajunge suficient de mare ca sa con-
denseze vaporii de amoniac in condensator. Ca in cazul frigiderului cu compresor, amo-
niacul este destins printr-un ventil de !a min are a poi se evapora, absorbind caldura din inte-
riorul frigiderului. Apa cu concentratie mica de amoniac din fierbiitor, care este inca foarte
caldli, trece printr-un schimbator de ciildurii, unde cedeaza o parte din ciildura, apoi in
absorbitor. Aici apa absoarbe din nou vaporii de amoniac curat, care vin din fierbator pina
ce se satureaza. 0 mica pompa de circulat)e pompeazli. sol Ulia amoniacala obtinuta prin-
schimbiitorul de ciildurii inapoi in fierbator, de unde ciclul reincepe.
146
Fig. t. Ciclul agenlulul
frigorigcn
rtmd'cn-.arta acrecntului
CriJJmi).:\'U prin
rt.'tf.arto de C'f!du r-.l
-- I Vlldt'n,o,IHC' ,1 ' ''d;ll"'
df'
Ia Pf'C'Siun"' rldna1.i
Fig. 2. de lunc!Jooare unu) lrigider cu
Flg. 3. Frigid<>r cu compresor
'""mp;. de
irrubtit
Fig. 4. Friglder eu ab..orb!ie
Asp4'atoare de praf
Aspiratoarele de praf sint aparate de uz cu un ventilator,
care produce o aspirafie sau o refulare puterruca a aerulu1, antrenmd particulele de pe
mobile, pardoseli etc. Pentru actionarea ventilatorului se motoare e]ect.nce spec1ale
de mare turatie; Ia capacitate de a aeruhn, diametrul rotorulw poate fi cu
aut mai mic, cu cit turatia sa este mai mare.
Modul de functionare a aspiratorului rezulta in principal din caracteristicile ventilatorul ui
din modul in care se formeazA curentul de aer. Axul rotorului motorului electric imprima
o de rotatie ventilatorului. Acesta este prevazut cu palete montate sub un anumit
unghi (rezultat din calcul) fatA de axul ventilatorului (fig. 1). Paletele pot fi liniare, curbe sau
rasucite (elice). In functie de tipul de inclinatia paletelor, intre spatiile din fata spatele
ventilatorului se creeazA o diferentli de presiune, care genereaza un curent de aer. Aerul
aspirat trece printr-un filtru, in care se depun particulele de praf. Filtrele folosite pot fi cu
acumulare interioara sau cu acumulare exterioan\. La aspiratoarele cu ftlzru cu acumuiare
interioara, filtrul constituie totodata spatiul pentru colectarea prafului.ln cazul aspiratoarelor
preva.zute cu filtru cu acumulare exterioarii (fig. 2 :?i 3), praful este retinut de filtru se acu-
muleaza intr-un rezervor situat in fata filtrului . Din aceasti particularitate constructiva
rezulta avantajele aspiratoarelor cu filtre cu acurnulare exterioacl, $i anume capacitatea de
refinere sporita prin mentffierea de filtrare curata un timp mai mare declt la aspira-
toarele cu filtre cu acumulare interioara. Aceasta particularitate este valorificata la aspira-
toarele de praf manuale, deoarece 1n cazul acestora spatiul pentru colectarea prafului este
relativ mic 1n acest fel, capacitatea de aspirafie se mentine Ia puterea integrala pentru o
durata destul de mare.
Aprecierea capacitatii de aspiratie nu se face in funcpe de puterea consumata (wafi),
ci de debitul de aer (masurat in m
3
/min sau 1/s) de depresiunea realizata (masurata in mm
col H
2
0). Dacl'i se reprezinta grafic relatia depresiune-debit de aer pentru doua tipuri de aspi-
ratoare, se obtifle diagrama din figura 4. ln aceasta figurA, dreapta cu inclinatie mare repre-
zinta funcpa aspiratoarelor cu ventilator cu doua trepte, iar cea cu inclinape mai mica functia
aspiratoarelor cu ventilator cu o singu.rA treapta. Din diagrama (fig. 4) reiese ca Ia o depre--
siune maxima debitul de aer este zero $i, invers, Ia un debit de aer maxim, depresiunea este
zero. In in ambele puncte considerate capacitatea de aspira?e este zero, aceasta
reprezentind produsul dintre depresiune debitul de aer. Rezulta deci eli aspiratoarele de
praf cu debite de aer mari, sau cu depresiuni mari nu au capacitate optima de aspirape declt
1a jumatatea maximelor acestora, zona in care se domeniul de lucru optim al aspira-
torului. La construirea unui bun aspirator de praf trebuie sa se aiba in vedere ca gurile de
aspirape sa fie adecvate domeniilor de folosire.
148
L vit .. a d mtatie
"-..-.K---- panitule de aer
ospiro\i urtghi de lixare

<ompnncn<a vitexel
"-."' in direc1101 axului
oenAul rnuti<i
Fig. I. Modul de luc:ru al rofondul ;.\

"
(nL duua trPpre>) <k c:lan.Rtt"
comut.lto< h '-.,
P'-'f'tc dt
drbunc
t
...... :!
flg. 3. Aspirator de pra(
rntor 'Ul)\.taor
(tiltru cu inr.arcare
fillru
Fig. 2. Aspirator de prat (Uifru c:u exterloan)
cu piesele componente
t
600


';.
'lJJO
l,O 1,2 m" mio
Fig. 4. Diagrama debit d" aer subpresiune
de calcul
de calcul pentru scaderi constau dintr-un mecanism de potrivire a
numerelor un mecanism contor (mecanism numarator cu transfer decadic). ln mecanismul
de potrivire a numerelor, prin apasarea clapelor se poate introduce numarul care trebuie sa fie
adunat sau scazut din numarul conJjnut in mecanismul contor. 1n figura 1 este reprezentat
mecanismul de potrivire a numerelor al unei de calcul cu pirghii proporfionale. Sub
clape se zece cremaliere. care se angreneaza Ia partea lor inferioara priotr-un in
canelura pirghiei Cind este reglata pentru adunare, cremaliera, repre-
zentata in desen Ia partea din spate. este blocata. Printr-o rotire a manivelei de mlna, pirghia
proportionala este facuta sli oscileze in jurul acestei cremaliere spre dreapta apoi
inapoi. Astfel cremaliera cea mai din fata se deplaseaza cu 9 Jocuri, cremaliera urmatoare
cu 8 Iocuri, Peste cremaliere se gasesc atitea axe cu sectiune patrata cu roti dintate
glisante cite poziJii are mecanismul contor. Pentru fiecare doua clape, pe axa cu seqiune
patrata corespunde o roata dintata glisanta. Roata glisantil este deplasata de un dispozitiv
cu cursor, astfel ca diferitele roti dintate nu slnt mootate direct sub clapele subordonate.
Dacii se bate pe clapa, de exempl u, 3, atunci roata este decuplata $i o alta roata se
angreneaza cu cremaliera. C'md este actionata manivela de mini!. aceasta se deplaseaza cu
trei dinti (fig. 2). La inceputul inainte, cuplajul dintre mecanismul de potrivire a
numerelor $i mecanismul con tor este basclilat spre interior. Prin aceasta, in fiecare foe zeci-
mal roata contor este rotitii mai departe cu numarul de din!i batut pe clapa. Daca numarul
este mai mare ca 9, atunci el deplaseaza prin intermediul unei nuci un cursor de preatentio-
nare pentru transferul decadic. Mai lnainte ca cremalierele inverscze directia lor de depla-
sare, cuplajul este din nou decuplat.
La scadcre este blocata cremaliera situata Ia partea din Fiecare cremaliera nu se
mai deplaseaza acum inainte $i inapoi cu 9 dinti. ci cu (9-n) dinti. tn locul calculului
se executa acum calculul a + (999 ... 999-b). La sfif$itul scaderii rezultatul mai este majorat
inca o data cu I. Rezultatul a+ {100 ... 000-b) este identic Ia a-h, deoarece adunarea
a 1 000 ... 000 are efect numai in locul imediat urmator, care nu ex.ista In ma$ina.
ln a doua jumatate a rotatiei manivelei se executa transferul decadic. Cu aceasta ocazie,
excentricii, decalat pe o tmping In sus succesiv in mecanismul contor pirghiile
zecilor, incep)nd cu locul unu. Atunci dod cursoruJ de preatentionare a fost deplasat, ptrghia
zecilor nu mai poate sa alunece printre rotile dintate, ci aluneca spre stinga, deplaslnd astfel
cu un dinte roata dintata a pozitiei imediat urmatoare. Deplasarile necesare atunci cind se
produce un transfer decadic sint indicate in 1igora 4 prin sligefj din linii tntrerupte.
Inmul!kea $i impaqirea sint e:xecutate ca adunari succesive. Pentru aceasta se utilizeaz.a
un mecanism contor de rotatie special. Lao inmul!ire se regJeaza primul factor in mecanismuJ
contor de rotatie, iar al doilea este reglat prin apasarea clapelor respective.
AdunArile executate smt scazute din mecanismul contor de rotatie. Daca se deplaseaza
mecanismul contor de mecanismul de potrivire a numerelor cu n coloane, atunci cu o
rotat:ie a manivelei se aduna de 10n ori numarul batut pe clapa. ln acest caz. corespun-
zatoare a mecanismului contor de rotatie trebuie cu 1. complet automate
preiau deplaslirile necesare terminA calculul atunci ctnd mecanismul contor de rotatie
este in pozitia zero. Tmpiif1irea este executatil 'in mod analog.
150
rremaUol"3 fa 3du.nare
I
32
I
f
I'll
3
..

'?I'
-- -- -

ft'rt>.:s ... tr.l pf'ruru Jt,.,..,-lft' lt"f'ln1A1.- mdl\1duulr
v lf' penln.
(v. J)
Fig. I. Mecanismul de potrh'lre a numerelor al unet
masini de calcul cu plrghiJ propor11onale
Pig. 2. PotiUe luata clnd se apasill
pe dapa .. :r

..
"
__ L{

6
p

_.IR(
Fig. 4. TransmJ.ste decadlci
In rnecanlsmul coolor
7 R
Ill r
::1 \'ll
-
Ag. 3. pt rghlei proporUonale $1 a
(roflle d.ID!ale cue nu se angreoeazi. au stnl ljgurate)
cu cartele perforate
Cartelele perforate (cartelele Hollerith) sint utilizate, la fel ca benzile perforate. ca suport
pentru informa?-1 Ia intrarea la datelor in operatiile de prelucrare mecanica a infor-

0 cartelii perforata este lmpaqita In coloane. In dndurile carora sint trecute cifrele de
Ia 0 Ja 9. Dacii, de exemplu, in primele trei coloare ale unei cartele perforate trebuie trecut
numarul 403, se va perf ora in prima co JoanA rindul 4, In a doua rindul 0 in a treia rindul 3.
Cartelele perforate cele mai des utilizate contffi 80 de coloane, astfel 1nclt intr-o cartela pot
fi perforate mai multe date numerice. Perforind coloane neocupate cu cifre. semnul perforat
poate reprezeota, in baza unui cod converut, o litera nu o cifra. din stinga sus al
fiecarei cartele perforate este ta.iat astfel locit intr-un teanc de cartele se poate constata ime-
diat daca o cartel! a fost pusa pe dos. ln figurile 1 2, ca exemplu de cu
prforate este reprezentata o de sorta!. Pot fi sortate in functie de coniinutul lor
separate in baza oricaror criterii dorite peste 100 000 de cartele pe ora. Teancul de cartele
care trebuie sortat este introdus intr-un canal de cartele, in care cutitele de avans, avind o
de du-te-vino, apuca de fiecare data cartela cea mai de jos o lmping sub o roata
de transport.
Cartela se deplaseaza intre un cilindru de contact un resort explorator care aluneca
in cadrul coloanelor reglate peste cifrele de la 9 la 0 ale coloanei. 1n pozitie de repaus, resor-
turile de sortare stnt putin peste calea de deplasare a cartelelor. Cartelele Ia care coloanele
explorate nu sint perforate, aluneca pe sub toate resorturiie de sortare cad in sertarul de
cartele neperforate. Cind coloana contine o perforare, atunci cartela aluneca sub resorturile
de sortare pina cind perforarea ajunge sub resortul de explorare. tn acest moment se inchide
circuitul unui electromagnet $i armiltura pe care se sprijina resorturile de sortare este trasa
in jos:
Resorturile de sortare, aJ caror capat nu a marginea cartelei. se coboara sub
nivelul cartelei, care se deplaseaza, condusa intre doua resorturi, in sert:tr:t l corespunzator
perforatiei.
Ordonarea unui teanc de cartele dupli marimea unor numere ocupind mai mulre pozitii
se face execut1nd succesiv mai multe operatii de sortare (fig. 3). Se incepe cu sortarea dupa
cifrele din coloana unitafilor. Jnainte de a executa a doua operatie de sortare, cartelele trebuie
sa fie !acute teanc in canalul de cartele in ordinea crescatoare a cifreior fmale (cifra 0 finala
fUnd cea mai de jos, a poi peste aceasta cifra finala I pinA la 9). Daca acum se sorteaza
in functie de cifra zecilor, toate cartelele cu cea mal mica cifra finaia din sertarul zecilor se
in pozitia cea mai de jos, a poi celeialte cartele in ordinea cifrei lor fmale. To urmatoarea
operafie se sorteaza in functie de cifra sutelor, apoi dupa cifra miilor $.a.m.d. La formarea
teancurilor inainte de sortare trebuie avuta in vedere introducerea cartelelor in canalul de
cartele In ordinea cifrelor sortate anterior. Cu patru operatii de sortare pot fi sortate corect
10 000 de cartele.
152
FJg. I
'u
.,u
Fig. 2
2 S06H 9
. \. ,,
Fig. 3. SortaTe dup;[
miirimea unor dire
cu doua locurl l
1

11
:'J
s
137 I - I 47 1 Z4 I B I 12 l ll I - I
9 8 7 J 0
t'ifra 1,et:Hur
"
37
tt
83
Sl
....._
37
45
.....__ J4
n
P r1rft!l !""'''" \culoan.a tmi.;tilc:r) ;
C':llrtel.,ft '.(' II ,..!(.
int1mplierii in
tca:ncuhri de- f'llrlele pentru
n dOtt.t .. pent ie (t))fJam
turUit.le. in cart.1lul
dC' t"'rltk in ordiMa 1 ifrfl'kn- (l n3le
Prelocrarea informatiei I
.
(Principii fundamentale 1)
este denumirea datA ln matematica tehnica pentru continutul unei descrieri
sau comunicari. Informatia se poate referi Ia marimea unui numAr, !a locul unde
o anumita persoana sau la orice alta Din aceste informaru pot fi trase concluzii.
Astfel, din informatiile A este major A este cetfqean german in baza legii electoraJe se
obtine informa\ia A are ctieptul voteze. Aceasta sele<:Ponare a care ne
intereseaza se prelucrarea informatiei sau prelucrarea datelor. Operatia poate fi
executatl! mecanic daca in baza acelora$i reguli trebuie prelucrat un mare numar de informatii.
Pentru un domeniu limitat. orice descriere poate fi inlocuita printr-un numar de intrebari,
Ia care se raspunde cu da. sa.u nu. ln baza unei astfel de scheme de codificarc, informaJe
pot fi reprezentate tehnic prin doua simboluri (1 $i 0), corespunzatoare lui da <<nu
(sistem binar). Unitatea de informatie. I bit, este informatia continutl! de o decizie intre
da si nu. Pentru aceasta slot necesare elemente cu doua stari net distincte (elemente
bistabile).
Tn general se folosesc <:ircuite cu tranzistoare diode, dar miezuri de ferita cu unul
sau cu mai multe orificii. parametroane sau criotroane. Starile acestora sint transferate me-
moriei, care,tinind seama de diferip parametri (viteza de acces. capacitate. cost,consum etc.).
poate fi construitl! cu miezuri magnetice. tamburi magnetici. linii de intlrziere etc.lnmemoria
unei (calculator) sint inregistrate simboluri, grupate in secvente separate prin spatii
libere. Un grup de simboluri situat intre doua spafii libere formeaza un cuvint, o snccesiune
de cuvinte numindu-se mesaj. Celulele utilizate pentru inmagazinarea de scurta durata a
unui cuvint in timpul prelucrlirii lui se numesc registre.
Pentru prelucrarea informat.iei se formeazA din con1inutul unui registru sau a1 maimultora
un nou cuvint, potrivit unor reguli bine definite. Pentru aceasta sint necesare anumi te mon-
taje de conexiune. Toate regulile concepute pentru prelucrarea informatiei pot fi realizate
cu un numil.r mic de circu.ite simple, de exemplu Sl>) SAU <<NU. ln cazul exemplului
de mai sus, un circuit $1 este suficient pentru a stabili dreptulla vot, trecind datele buletinului
de popu)atie pe o cartela perforatli. Ci rcu:itul livreaza la un da, numai cind atit Ia o
intrare, cit la cealaltl! exista un da. Pentru a insuma. in cifre binare contioutul unei celule
de roemorie cu contioutul unui registru, este necesar un montaj (sumatorol) mult mai compli-
cat, care poate fi combinat din mai multe circuite simple. Pentru de calcul mecanice,
acest principiu nu este rarional, astfel incit nu este utilizat decitla electrice sau elec.-
tronice (caJculatoare). Pentru operaiJile de calcul cele mai des utilizate in calculatoare, slnt
asamblate montaje prefabricate. Prelucrarile de informat.i.i mai complicate (de exemplu
calcule cifrice mai lungi) pot fi combinate din operatii fundamentale. Un calculator care
lucreaza pe bazii de program executa comen.zile in ordinea in care sint dispuse in celulele
succcsive ale memoriei sale sau pe o banda perforata.
154
:i
nu
<'!satorit nu
,---,

I

I
major
I
indrepUitic
d ds do
'
'"

z'
d.n
1;
german
.a
2'
salarial

z Jo
!l
) fK'u.inta
urtela

1\U
repre:r.entarea cirrci tVntinutuJ u.nui buJctin infonna(iei
13 In de
reprezentares cifrei - GlX prin1r-tt de impubu-ri
n n n n rJ
z" z'
1'
+
prin pstru l)arnlf:)p dE>
Scmnal t':'>{C ,u ">E:ffinal .. --. u _tl-
- 1-:l n
z'
n
A
nu nu nu nu
nu
nu do
""
d do
:=[)---'
Prelucrarea informatiei n
(Principii ftmdamentale 2)
Circuitele logice elementare sint elementele cu care se asambleaza de calcul .
ln figura sint reprezeotate circuitele pentru cazul tn care da este reprezentat de un impuls
electric pozitiv nu de un impuls negativ sau prin !ipsa impulsului. 1n cazul circuitelor
in stare de repaus (negru) curentul nu circula, deci tensiunea Ia ie$irea C este ca
Ia bornele A $i B, anume + 20 V. Daca Ia eel puJin una dintre intrarile A 8 tensiunea
este de 0 V, prin dioda respectiva trece un curent pe rezistenta R se produce o cadere de
tensiune. Deoarece dioda practic nu opune o rezisten{A Ia trecerea curentului in aceasta
direcpe, Ia C tensiunea va fide 0 V. tn cazul circuitului SAU, _amlndoua diodele se blocheaza
atunci cind la bomele A B tensiunea este de 0 V. Daca Ia una dintre intrarile A sau 8 sau
Ia amindoua tensiunea. este de + 20 V, atunci C este legat tara .rezisten{A cu + 20 V. La
circuitul NU, grila. tubulm este negativa fa\a de catod. T\lbul este blocat impulsurile suc-
cesive tree prin cei doi condensatori catre anod. Daca Ia borna A se ap!ica un impu.ls poziti v.
tubul electronjc conduce, terisiunea anodica.scade impulsul care treee in acest moment
spre C este suprimat sau puternic slabit. Adeseori impulsurile de Ia circuitelor
uu au forma necesara pentru prelucrari ulterioare. De exemplu., circuitul SA U livreaza pentru
nu un irnpuls cu tensiunea de -20 V in Joe de 0 V, iar circuitul NU nu suprima complet
impulsur.ile negate.
Exista circuite care fonneaza din impuJsurile pozirive. indiferent de forma, impulsuri
dreptunghiulare cu aceea$i Aceste circuite se numesc triggere. La triggerul re-
prezentat in stare de repaus (negru), tubul 2 conduce, iar tub)l! 1 este blocat. deoarece grila
sa este negativii de catod. Tensiunea anodica mare a tubului 1 produce pe grila tubului
2, printr-un divizor de t.ensiune, o tensiune pozitiva. Daca Ia intr:are se aplica un impuls
pozitiv, atunci clnd este o anumita tensiune de grila tubul 1 incepe sa conduca.
Tensiunea anodica a tubului 1 lncepe sa scada i, prin intermediul divizorului de tensiune,
tensiunea de grila a tubului 2 devine atit de mica, incit tubul se blocheaza. In timp
tensiunea anodica a tubului 2 (Ia Trecerea de la o stare Ia alta se produce atlt
de brusc, incit impulsuriie de intrare pozitive cu o inaltime suficienta, indiferent de forma,
produc Ia impulsuri dreptunghiulare clar deftnite. Daca se utilizeaza un montaj si-
metric, se obpne un montaj basculant bistabil (circuiy flip-flop). Un impuls negativ apli-
cat Ia una dintre grile aduce sistemul intr-o stare in cele douil tuburi inversat ro-
lurile. Prin asimilarea celor doua cifre 0 1 ale codului binar eel or dona stari, se pot construi
S\..lllUttorii. Impul.sul de care ia Ia trecerea de la I spre 0, este introdus in circuitul
basculant bistabU ca transmisie de douil locuri, pentru locul imediat superior.
0 alta posibilitate pentru memorizarea unei informatii de 1 bit este de miezurile
magnetice de ferita de forma inelara. Acestea modillca directia de magnetizare atunci
ctnd cimpul electric exterior un !lllUmit prag de intensitate tree imediat tntr-o
stare de saturape magnetica. Miezurile de feritii slnt utilizate pentru memorii, fiecare celulii.
putind fi cititii descrisa practic .tara timpi morti. tn matricea de miezuri de fe,ritii ftgurata,
numai miezurile prin car'e tree doua conductoare sub tensiune schimba directia de mag-
netizare. ln acest mod, fiecare miez poate fi separat. La citire este inregistrat nu
succesiv in toate miezurile celulei respective. Miezurile in pozitia da, prin modificarea
magnetizarii lor, indue trecerea unui curent in conductorul de citire. Starea lor trebuie
apoi sa fie festabilita.
156
.mpuh 5k"ntru uan .. nuw
4..- duul tt..un


Prelucrarea infonnapei ill
(Calculatoare electronice cu comanda-program)
Calculatoarele electronice sint instalaril universale pentru informatiei.
Calculele .numerice mari reprezintA numai una dintre utilizarile lor .deosebit de frecvente.
Denumirea de calculator este uzuaH\., deoarece orice informat.ie poate fi cod.ificata prin nu-
mere i prelucrarea ei devine astfel un calcul numeric. Proprietlit.ile principale ale unui cal-
culator electronic modern sint: l) executarea rapida a tuturor de calcul. datorita
utilizaru unor elemente constructive tara inertie; 2) comanda in baza unui program inregis-
trat sau nu in memoria mainei. Desenul schematic alaturat redli principaJele ansamble ale
unui calculator electronic de tip serie. in care toate unitati]e bit ale unui cuvint (impulsuri
de tensiune) sint prelucrate succesiv. Ca registre sint utilizate lanturi de elemente de intir-
ziere, in care un impuls este intirziat cu intervalul de timp dintre douli impulsuri. La
lantului, succesiunea de impulsuri revine Ia intrare. Atunci cind ultimul impuls (bit) al unui
cuvint a fost introdus, poate il. extras fiecare bit 1a elementul corespunziUor aJ ln
registrul de lucru (RL) s-a intercalat in circuit un sumator. Acesta insumeazii bit cu bit,
tncepind cu locul binar eel mai mic, conpnutul registrului de lucru succesiunea de impulsuri
care vine de la tamburul magnetic (memorie). Registrul de numlirare a comenzilor (RNC)
nu preia in acest caz decit 8 locuri binare, iar con?.nutul sau este majorat cu 1 dupa fiecare
operarie. Calculatorul lucreazli in douA cicluri: in primul, RNC determina cuvintul care
va ajunge de la tamburul magnetic (memorie) 1a registrul de comenzi (RC). Unele pozitiJ
binare a.le cuvintulu.i de comanda actioneazii o serie de comutatoare electronice in canalele
de impulsuri, stabilind operatia care trebuie sa fie in ciclul urmator. 1n acest al
doilea ciclu, cele 8 locuri inferioare ale registrului de comenzi, aa-numita adresA a comenzii,
detertnina alegerea celulei de inmagazinare. Tn figura, in RNC se glisete numarull48. Aceasta
insearuna ca in ciclul precedent s-a adus in RC con?.nutul celulei 148. Aceast.a comanda
confine in Joe de A un impuls inchide comutatorul A. Adre$3. este 75. tn momentul in care
celula 75 ajunge Ia capul de citire $i de inregistrare a1 tamburului, se inchide comutatorul
alegerea sectorului pentru durata unui cuvint i succesiunea de impulsuri inmagazinata
(295, scris in cod binar) strabate sumatorul impreuna cu con{inutul de pina atunci a1 RL.
!ntre timp, nivelul RNC s-a ridicat Ia 149, iar in ciclul unn.Ator se va aduce Ia RC comanda
existenta in celula 149, i anume <<P 20 I. fn figura mai sint prevlizute urmatoarele comenzi:
- N: stingerea lui RL; circuitul din RL este intrerupt pe durata unui cuvint;
- Tn: succesiunea de impulsuri care circula in RL este inregistratii In celula n;
- SN: desflurarea programului sare spre celula n; adresa ajunge in RNC prin inter-
mediul comutatoruJui S;
- Pn: salt spre celula n, cind RL este pozitiv;
- D: tipiirirea unui semn de telescriptor corespunzator celor 5 locuri de jos ale RL:
- L: combinatia de perforatii existente in dispozitivul de exploatare a benzilor perfo-
rate livrea.zii cele 5 locuri de jos ale RL.
CaJculatoarele mai necesitli comenzi supliulentare pentru decalarea continutului unui
registru la stlnga sau Ia dreapta, pentru schimbarea de semn etc. Unele comenzi pentru in-
mulfire impartire pot fi inlocuite dacii este necesar prin programe in care nu sint utilizate
decit adunari . .Este mai comod de Jucrat cu la care in patru canale de impuls paralele
sint reprezentate prelucrate cifrele zecimale 6 pinli la 9 serie-paralel).
158
Sc:hema un\ti cah. ulatvr cu progral})arc
('(ement<' de intin.iere
rcgistru penJru inmagt\l.iJ13rea un<"i SU<'<"hiuni dE" impuh uri r u Jungi1nC'a df 15 bit
Prelucrarea informatiei IV
.
(Programul de calcul a1 onui calculator en comanda-program)
Pentru calculul funct:}ei exponenpale y = ex se utilizeaza dezvoltarea ill serie infmit.a:
>i_'K
1 __,_ ,.,. , - - + - ---
- I . 2
1. 2. 3 I. 2 ... k
Deoarece valoarea termenilor seriei devine tot mai mica. se poate intrerupe insumarea
at unci cind ultimul element calculat este mai mic ca un numllr f, care prescrie eroarea. Sa
consideram un program pentru calculator electronic cu reprezentare zecimaHi a cifrelor pe
palru canale de impuls paralele. Un cuvint al ca1culatorului va fi format din 12locuri zecimale
un semn ( + sau -) . Fracriile zecimaJe. ca. de exemplu, 0;00347. vor fi scrise ill forma 0,347
10'
2
pentru primele lO locuri dupa virguli!. se vor utiliza 10 locuri ale cuvintului caJculato-
rului. Exponentul numarului 10 (in exemplul 2). lnmultit cu 50. se caracteristica
ocupa ultimele doua locuri. trebuie sii execute unnatoarele comenzi:
Bn = dep!aseazA continutul celulei n in RL (registru de Jucru):
Ta = transporta RL in celula n;
+ n = ad una continutul RL cu continutul celulei n:
x n = multiplica cont.inutul RL cu con1inutul celulet n:
:n = divide contiflutul RL prin continutul celulei n:
V = pune semnul pozitiv la RL;
Pn = transporta adresa n ill RNC (registru de numararea comenzilor) daca RL este pozitiv;
Rn = transportii adresa existenta in celula n in RNC;
Z = oprirea programului.
Din schema logica a programului se ob1i ne unnl'ltorul progran1 pentru calculul lui eX:
1 - celuta: 2 - continut; 3-goala.
S-a presupus ca, la mceput,argumemul x se gaseste in RL. L.a oprirea calculului. rezul-
tatul se ill RL. Acest program trebuie sa fie mregistrat intr-un cod numeric corcs-
runzi'itor (vezi figural pe o banda perforata. La citirea benzii perforate. primele cinci
cifre stabilesc comutatorul pentru alegerea unei celule de lnmagazinare, in care vor fi memo
rizate apoi celelaJte 13 semne'. CaJculullui e.Xpentru o singum valoare a lui x poate fi apoi
astfe1: introducerea lui x in RL. reglarea lu1 R1 CIa OOlOl,
programului. Programltl nu incepe sa capete sens practic decit numai ca subprogram. 0
noua comanda este necesara, atunci cind aceasta se in celula x, pentru a aduce adresa
x +l 1n celula n $i a regia RNC Ian+ 1. Datorita comenzii Rn, se efectueaza revenirea prin
salt Ia x+ 1. in acest mod, ln fiecare Joe al unui program mare se poate declan$3 prin U lOO
calculul functiei exponentiate ex, la fel ca la o comanda proprie.
160
s.t.hcma lc;>gidi
pentru l<lkulul luj
RL: 5 semne ;.u citite .semnul
1i c:odUiur
10() I t_. _ _
B
l
301 t--:u:--- :: ' o,c_,
303
efectul \"'Omenzii U 100
R "r,-lr--::>0 :::3 ::: 0::: 2- J
f ,,D,nl
op.eDiionsl:l

. ,_ 1:!
00102 T 112
OC103 8 lZJ
\
rodificare: nu.roerid procramului
I
?:rimete .;; sem.n.e
RNC- ul d4!t"l
ul.atotul pc:nt.ru.
a1e;:c.N3
u
T
:oo
JZQ
stsnnul .,.
dc:dan1e-al ellminarea
CU\'intulul dln memorie
e!e<tu.l R 100
Prelucrarea informapei V
(fraducerea en tm calculator en comanda-program)
Pentru traducerea automata intr-o alta limba. textul de tradus trebuie codiftcat In foruJa
unei succesiuni de simboluri. De excmplu, se poate afecta fieciiruia dintre ce!e 32 de semne
ale unui telescriptor un numli.r de Ia OJ la 32. Un cuvint cu n litere ocupa 'in acestcaz 2n locuri
zecimale in memorie, eventual in mai multe celule succesive.
ln acest mod se poate mem.ora un cu indicarea propriet.'itilor gramaticale
ale tiecitrJJi cuvint. Traduccrea brutA a unei propozitii necesita compararea cuvintelor citite
de pe o banda perforat<i cu inregimarile din dic{ionar. Dadi dictionarul tiecare
cuvint in fiecare diutre formele lui. atunci in memorie uu uebuie camat decit numarul. e!!al
cu numarul citit. Pentru a volumul de Jocuri aJ memoriei este mai avantajos sa -se
inmagaz.ineze numai _ o a radacinilor cuvintelor $i o aha specifica!ie a tennina-
$1 a prefixelor. In acesL caz se cauta pentru radacina cu'>'intului numarul corespunzlitor
celui citit in cit m<1i multe locuri.
Traducerea bruta imprimatii de calculator nu decit cautarea cuvintelor
tntr-un deci mai prelucrata. Marcarea inregistrarilor din
cu cifrc caracteristice pentru substantive. verbe etc. face lnsa posibil sa fie Juata In considc-
ratie $i structura sintactica a unei propoz.i!ii. De e.xemplu, o frazii sintactic complicata poatc
fi divizata in elementele ei cu ajutorul unor paranteze, * cum se procedeaza cu formulele
matematice. ln limba gennanft..succesiunea de substantiv de pronume reflexive corespunde
unei paranteze deschise verbulla diatez..a acti\-:a unci paranteze !nchise. ln limba engleza,
parantezele trebuie deschise. Pentru a pJJtea obtine aceasta de fiecare data ci'nd apar una
dupii alta cifrele caracteristice pentru substantiY pronume reflexiv. se incepe un nou sector
de inmagazinare a traducerii. La aparifia verbului, programul este invcrsat din nou pentru
1nmagazinare in sectorul de memorie utilizar mai lnainte.
Programele de traduceri necesitii pentru diqionar>) un spa1iu de inmagazinare foarte
mare. Pen.tru acest motiv sint utilizate benzi magneticc ca memorie de alimentare. Derula-
rea unei benzi magnetice pimlla locul cautat necesiUt mai multe secunde. Pcntru ca extrage-
rea sa se faca mai capitolul din necesar intr-o anurnitli faza a prog;-amului
de traducere este l?ine sa fie transferat in memoria de lucru a calculatorului (un tam bur mag-
netic sau o memorie cu miezuri de ferita).
i62
'TextuJ t.nldus :
SJ:; C.\l"l'A L\TlURF.\ C'ARt. CO!XCTDF. CU CI7IT
H: t"aut.; in memolie
al i-lea CU\'int J)Otitiv,
c-are se. ,..cade 'd{o RL
5C:Mnu loci<l a
s.e impri.m!i ctn;ntu)
ncgativ utmi\tor
.t\lte CU\.'iote negathe
se imprim3 in parantezt
_peottu e.fectua.rea und tnduc-eri brute
Tndu..t-erta bru.t:S a In Umba enc-teti
181 RMI'>IR\1'1<1\ lfl.\ 1 \IIIII 'tiH m. \U \l<lltO ITER)!,
\I-REI,_ IS SH;t.:t.O (SI:Ut\'Ul..D)
03000,...-----,
-Tii l , Ill

+ TIO'
..,
- 1\I U
<'ociiflca.rt:a Uttr:rt-1or prin rUn
00$00
-
'I
;
+
+'
(S ubJtantiv)
v n
0
I\
;
,. ,
'
1- '
0 . md
u
I
;/
+C A U T A
+M x X Jl X
+ 4 (I
A X I
M "'
- 1 R E c E .
- s X X X X X
Sti'Jr din dir,ionar
in
0305(),------,
-TH\T \1
- 1111 Ttl
!IL\D
- \\ ORO
+ \( ;N: FES
$e 'ine ('(lnt fraV!i sdtim.bind secioarcle de memMje
Ia .,.n.,iu u..nor cUrt: caraderisfice categoriiJor gramatica!e
Picupori I
1n cadrul unei instalatfr (Ian!) de redare. picupul are sarcina de a reda imaginea electrica
a vibra!iiJor sonore. fixate in discuri sub forma de (rile). Tensiunea creara direct 'in
picup nu este suficientA pentru a aqiona un difuzor. Ea. trebuie amplificara intr-un amplifi -
cator intercalat in circuit dacil este cazul. corectatA de un corector de distorsiuni. sau de
un regulator de sunet. Picupul, ampliiicatorul d.ifuzorul formeaza un lanr de reproducere
(fig. 1). fntregul agregat de redare a discurilor (cuprinzind picupul propriu-:is, amplificatorul
difu:orul) este denumit impropriu picup. Pentru reproducerea sunetului cu inaltA fideli-
tate, aparatele sint montate separat. Asamblate impreuna (bloc). se pot influen\.3 reciproc
nefavorabil. datorita caldurii, vibra!iiJor reaC!iilor acustice. Yn cele ce uiiDeaz1i. picupurile
vor fi prezentate in primul rind din punctul de vedere at redarii sunetelor cu inalt.a fidelitate
(High Fidelity).
Un picup este format din mecanismul de rota!ie, articul at doza de redare a
sunetului. Fiecare dintre aceste piese este ill mare masura independentA ca $i con-
structie de celelalte doua. Mecanismul de rotatie (fig. 2) are sarcina de a roti discul cu o viteza
prescrisa, tarA vibrapi. VibratiiJe provocate de neuniforme se transmit
prin platanul placii Ia acuJ de redare provoaca un zgomot corespunzator frecventei vibra-
tillor. Suprapuse sunetelor redate, ele se aud ca huruitun. Pentru acest motiv. motorul
este momat, de cele mat muJte ori, pe resorturi lui de este transmisa pla-
tanului printr-o serie de elemente intenned.iare (de exemplu o roatll de friqiune din cauciuc).
care au rolul de a amortiza Cu ajutorul rolii de frictiune antrenate de axul mo-
torului se asigura in majoritatea cazurilor comutarea vitezei de Pozi!ia ei cste regia-
hila in Jungul axului motorului. al. carui diametru se reduce in trepte. In stare de repaus,
roata de friqiune este decuplata pentru a nu se deforma in locul de contact. raminind con-
tiuuu in Joe devenind ea insa;>i o cauza de rotatii neunifonne.
Mecanismele de rota(ie ale picupurilor de calitate pose& in genere un platan
greu echilibrar dinamic. a carui masa in contribuie la egalizarea de antre-
nare $i Ia mentinerca constanta a vitezei de rotatie. Varialiile vitezei de incep sa se
faca auzue ca vaiete. atunci cind viteza de rotape se modifica cu trei miirni. La mecanis-
mele de rotatie de inalta caJitate. platanul trebuie sa fie confectionat dm metal nemagnetic.
de exemplu zinc tumat sub presiune, pentru evitarea influentelor magnetice asupra dozelor
de redare magnetica (de o calitate superioara). Acestea apasil asupra discul ui cu o foqa
anumita care trebuie respectatA cu
8ratul articulat (fig. 3) are rolul de a conduce astfel doza de redare pe disc. Ia acul
de redare sa nu se faca resimpte alte in afara fortelor de deviere ale rilelor
discul ui Orice efectele e1 denatureazA reproducerea sunetului. Nu se poate insa
elimina complet eroarea (fig. 5). C'md sint taiate este condusa
in lunguJ unei raze a discului. In schimb, bratul picupului monuu in !agar sc In jurul
unui punct fix. iar capul sau cu doza de redare descrie un arc de cere. ln consecin!a. doza de
redare nu se va situa, ill genen.:. in directia optima de explorare (ceea ce este o cauza de distor-
siuni). Printr-o c.urbura a capului exact calculata, eroarea unghiulara este limitatA Ia numai
c1teva grade pentru mtregul domeniu de explorare. In cazul ideaL bratu1 articulat trebuie sa
se deplaseze complet silen(.ios. La bratele de calitate superioara. frecarea lagarelor este re-
dusa adt de mult prin utilizarea de de precizie sau de laglire din pietre pretioase.
incit practic nu mai are nici un cfect.
164
Fig. t. J..ant de reproducere pentru reda.ze stereolonjct
(douil canalel
pi cup
Fig. 2. Mecanism de rotlre
(repre:tentare schemaUc:ij
rorn.r3gl'eutale
.$Un.a:b de reg!are pentru gtcul$tt a
de: C'Ofltatt 3 acu.lui db(-
.Fig. 3. Sectlune printrun brat
caput br:atu.lui cit- C'itin:
Picupuri ll
Principia! !nsii nu se poa.te elimina inertia masei bra{elor articulate Ia
rea lor in sus in jos, datorita batAi de inaltime .a discului nici fo11ele de
inertle perpendiculare rezultate pe placlL Aceasta Jimneaza posibilitatea de reducere a masei
bratului articular. Pentru ca rilei sa poatll fi transmise acului ca o faiii
doza de redare, trebuie sa fie rigid fa de ac;estea. Functionarea picupului nu tre-
buie sa fie .influentatil de pozitJa la un moment dat a De aceea se face o echilibrMe
statica a bratului (se asigura o independenta a ace,stuia fayl de efectul static al gravitatiei).
Tn directia de deplasare pe verticala, echilibrarea bratului este asigurata. de o contragreutate
reglabill'i opusa dozei: pe orizontala. echilibrul este obP.nuL in generaL datorita modului
de proiectare a forrnei lui (repartitia maselor) . .tarli sa mai poata !i reglat ulterior. Fona ne-
cesara pentru conducerea acului perpendicular pe disc este produsii cu ajutorul unui resort
sau al unei greutati. . . .
ln ultimul timp, uncle brate.articulate, de c.alitate deosebita, poseda o posibilitate supli-
memara de echilibrare. care trebuie sa compenseze asa-numit.ul skating (patinare). Deoarece
bralul este rras spre interiorul discului de catre rile, capul bratului articulat stil in consola
peste centrul discului. Astfel acul apasa mai puternic pe flancul interior aJ (fig. 4).
Compensarea acestui efect se face cu o greutate, care trage braiul articulat spre exterior,
cu o fort.a exact calculatii.
Brat.ele nu trebuie sa intre in rezonanta cu acului, ci sa se compone rigid pe
intregul domeniu de redare . .Uneori ele se executa din lemn. deoarece, datorita strus;turii sale
celulare. lcmnul este deosebit de inert de oscilatii. Foarte des sint utilizate bra1ele din
otel tubular rezistente Ia torsiuui.
Pentru a proteja discurile, bra!ele articulate sint prevazute adesea cu dispozitive auxi-
fiare pentru acului pe disc. ln stare de repaus, acestea stau sprijinite pe un suport.
La acului pe disc, suportul este aplecar cu o viteza demultiplicatil prin aqionarea
unei. pirgh.ii sau. Ia alte 'modele, este chiar frinat hid,raulic. Suportul nu are nici o legAtura
cu brapll si deci nu poate i ntluenfa in mod nepermis brarul aniculat dupl'i cc acul a fost
pe disc.
Doza de redare a sunetului transforma acului in curent electric alternativ. Acul
modifica continuu direqia viteza. datorita devierii comandate de rilele discului (sau de
fortele perturbatoare). La dozele de redare cu crista] (fig. 6), datorita devierii acului s1nt
indoite piAcutele de cristale de tartrat de sodiu de potasiu, ceea ce provoacii apari1ia
unor tensiuni electrice in urma efectului piezoelectric. La dozele de redare magnetice
dinamice). din figura 7, curentul electric este produs intr-o bobina (Ia dozele stereofonice
in doua bobine), datoritii. lor relative fa1a de un cimp magnetic. Sjstemele magnetice
sint mai complicate mai costisitoare tensiunea produsa este mai slaba dedt la sistemele
cu crista!, insa provoaca mai putine distersiuni, motiv pentru care slot utilizate in special
In cazul aparatelor de calitate superioara. Virful acului trebuie sa fie rotunjit in mod cores-
punzator sec!iunii pentm a se putea deplasa in mod sigtJT pe flancurile
inclinate la 45. Partea mobila trebuie sa fie fixata in doza de redare atit de flexibil, incit acul
sa poatli urmari aproape tara rezistenta orice sc.himbare brusca a directiei. In pentru
motiv, masa tuturor pieselor mobile .trebuie sa fie cit mai mica posibil. Dozele de re-
dare, ]a care acele sint sprijinite foarte flexibil. pot fi conduse cu 0 rona de, contact corespun-
zator de mica. Dozele de redare moderne, de inaltli calitate, foarte Uexibile a caror masil
mobilli este foarte mica, reduc atit de mult deformarile degradarile rilelor provocate de
redarea discului, incit practic nu se mai poate constata o uzura a discuJui.
166
Fig. Fortele de tragere care
acUoneaza asupra bratulul
articulat (modul cum ia
naJ!lere lenomenul de
.,sl,:ating"l
dir-el'\i3 r-lld in
punctu1 l'On(...'lN
p\ln('htl t-nnt"3C't al
lon o k c .xcrc-it3ti
bralului
Ftg. 5. Producerea (a) 'l ellmlnarea fb) erorll unghlulare

Fig. 6. Schema unei doze de redare cu crista!
Fig. 7. Schema Wlei doze de
redare magnellca
rilo """"'""' m
mk,.oriJA

Fig. 8. Comparalie lntre milomea a trei lipllrl de rtle
lwbinD
Discuri de patefon
Discurile sint pla<;i circulare- din material plastic., folosite pentrn inregistrarea redarea
sonore. Vibra!iile se inregjstreaza in Jungul unui trasat in spiraiii pe suprafata
discului. Sunetul este o vibratie rapida, ondulatorie, perceputii de ureche atunci cind este
produsa de o sursa sonora., solida, lichida sau gazoasa. De exemplu, coarda unei viori trans-
mite ei aerului inconjurator, care vibreaza astfel in ritm. tn caz ca sunetul
este destul de intens, adicli vibratia corzii $i deci a aerului inconjurator este suficient de
putemica, aceasta vibratie va fi transmisa organelor auzului. In mod asemanator, sunetul
este transmis unei dllltite Joarte care traseaza un pe un disc metalic acoperit
cu un strat de material plastic. Vibratiile sunetului sint inregistrate in stratul de material
plastic ca o linie ondulata i'n forma de spirala. care avanseaza spre centrul discului. Prin carac-
teristicile sale, frecventa (numaru] de vibr$ ill unitatea de timp) $i &"'l'lplitudinea laterali!
(marimea vibratiei), linia ondulata fixeaza calitarile sunetului illregistrar (inal!imea $i inten-
sitatea). Daca discul astfel (rotit cu viteza ca la inregistrare) ar fi exploral cu
un ac, asigurindu.-se o amplificare corespunzatoare, s-ar putea auzi sunetul inregistrat ante-
rior, datorita vibra!illor acului. Prima inregistrare nu este utilizata pentru a reda sunetele.
Astfel primul disc inregistrat este acoperit cu un. lac pe baza de nitroceluloza supus unui
bombardament cu am: sau argint la presiune redusa.1n acest fel se realizeaza acoperirea discu-
1ui cu un strat metalic foarte .fm, bun conducator, de electricitate. Discul astfel tratat se intro-
duce intr-o baie galv;mica pe el se depune un strat gros de cupru. Prin desprindere de pe
discul original se o matrita cu ill relief, numita matritiH<tata, pastrata ca
original.
Prin galvanoplastie se ob!ifle dupa aceasta o matri-marna, dupa care se obfine
o alta matrira cu ill re,lief, numita matriP,-<<fiu, din de calitate superioara. Aceasta
constituie matrira propriu-zisa, folosita pentru presare. Discurile se deosebesc dupa vHeza
de rotatie, care poate fi de 78, 45 33 1/3 turatii pe minut In cazuri Speciale sint executate
discuri pentru 16 2/3 turatii pe minut. Se mai deosebesc disclf,ri C!.! rile normale cu micro-
rile mai fine, cu adincime mica, care nu pot fi reproduse decit cu doze de redare
speciale). posibilitatea de inregistrar.e cu distantk variabila intre rile, in functie de
intensitatea sunetului exprimata prin amplitudinea oscilatiei laterale a rilei, pentru a mari
utilizarea suprafetei inregistrate, deci durata de inregistrare.
In general, calitatea sunetului se reduce pe masura ce scade viteza de calitatea
reproducerii este determinata insii intr-o mare masura de calitatea picupului, ,a dozei de
redare i a materialului din care este confeqionat discul.
Calitatea materialului din care sint confecponate discurile este determinanta pentru
fidelitatea redarii. Discurile ieftine sillt confectionate dintr-un liant amestecat cu materiale
de umplutura plastifianti 1n prezent, ca liant se folosesc etilceluloza sau polivinilformol.
Ca plastiflanti sint intrebuin}ate sau de la fabricarea zaharului din trestie de
zabiir, i.ar ca materjal de umplutura caolin, creta sau negro de fum. Discurile mai scumpe,
incasabile, sint fabricate din policlorura de vinil sau dintr-un copolimer de policlomrii de
vinil acetat de polivinil, amestecat cu anumite cantitati de negrn de fum de stabilizatori.
In toate cazurile, rilele sint presate cu ajutorul matlite!or 1a temperaturi la presiuni inalte.
Discurile format carte au un strat dur din material plastic, in care sint presate
!Urile. Discurile care la redare dau o senzat_ie de spatiu. sint lnregistrate cu doua
microfoane. In inregistriirile sint taiate ill doua directii, illclinate una faP, de cea-
lalta cu 90
9
Doza de redare speciala a picupului stereofonic transmite inregistrarea la doua
difuzoare separate. Amplasarea corecta a difuzoarelor a ascultatorului fa de acestea
sint absolut necesare pentru oblinerea tmpresiei stereofonice.
168
in primul riltd pe b.1tnda
.. c::.o.te r2tb!oun .u
lu (rih:) tt tJndul3tii
l ragerea dupft an)pl'rtr('ii u un 'tr3( de met;atl
J pJaca bcuh1 C"5;k P<' p..-rliic
+ ''''''' ''''''' !
-
t
. . . . . .
. . ..... * ' ! '' 1' t

print 1'-c. phrd! fin ilil
p!ur5!initii--
doUi de l'cdan a SUil('tuJoj
(riSe)
-
Magnetofoane I
Numeroase emisiuni de radio aproape toate informa1iile repetate automat sint in
registrate redate cu ajutorul magnetofonului. al cl!rui principiu de func\ionare se bazeaza
pe inregistrarca magnetica a suneruJui. In principiu. vocile, muzica zgomotele audibile
sint transformate de un microfon in impuJsuri de curent electric. Acestea produc modificari
ale intensitatii clmpurilor magnetice ale unor micromagneti inglobari intr-o bandd magnmal.
tiind dm starea de dezordine magnetica in care se afla. intr-o stare de orient are
direc!ionala. sint. de exemplu. cristalele foartt' fine de magnetit. un minereu
<.le lier cu compOZ1\ia ch1rnica Fe
3
0
4
. sau de oxidul de tier Fe
2
0f. de cu!oare TO!$U pina
Ia negru tratat special. Acestea sint 1'n!_dobate ca strat foarte in liantu formmi
din folii de material plastic. Micile cristale de oxid de tier au o grosime de $i o
lungime de 0.1:-I.Ofl. Ele se pot magnetiza U$O.r practic ramin magnetizate o perioada de
timp indefinit. In afara benztlor cu stratun magnetice mai sint utilizate $i fire (slrme) magne-
tice. care pot li total magnetizate.
Sunetu! e.ste o oscilatorie a particulelor materialc. transmisa prin unde de pre-
stune In medii elastice. Daca se determma numarul de presi une pe secunda. se
constata canota cea mai joasa. importuntli pentru muzica. consta din 30 de unde sau vibratii
pe secunda. iar notele de baza cele mai inalte prezintii 4 000 de vibra[ii pe secunda. Frecventa
audibila cea mai inal ta se situeaza !a 16-20 000 de vibra!ii pe secunda. Culoarea ttimbrul)
unui sunet deci calitatea unei voci sau a unui zgomot este formata dintr-un amestec Ioarte
complex de frecvente audio. AstfeJ in muzica nota do. se nude Ia orice instrument la
fel de tnalta. timbrul ei va li diferit. dupa instrumentul muzical cu care este redatlL Aceast a
datorita armonicelor. amestecate in acest sunet. care pot avea frecven!a egala cu mai mult
de ori frecventa sunetului fundamentaL
La inregistrare. vibratiile sonore sint captate de un wicrofon. transformate de acesta
in oscila!ii electrice. amplificate fani a fi deformate de un ampl ificator. Aplicate unui mic
electromagnet cu lntrefier numit cap de inregistrare, semnalele electrice amplificate sint trans-
formate in varia!ii ale dmpului magnetic al punatorului de sunet - banda magnetica.
La redare. banda magnetic.'i este condusa prin fata capului de redare tun electromagnet
asemanator celui de 1a inregistrare. dar mai' mic) cu viteza ca Ia inregistrare. Capul
de redare transforma variatiile cimpului magnetic de. pe banda tn semnale electrice. care
dupa ce sint amplificate, devin audibile cu ajutorul unuia sau mai multor difu.zoare.
170
Fig. L Inre.gistrare
1
u.nde sonore
Fig. 2. Redare
banda ma.,<rnetkii mrn
intensitatc3

Magnetofoa.ne II
La !nregistrare, variatiile cimpului magnetic produse in capu.J de lntegistrare de catre
curentii de audiofrecventa reprezentind semnalul de tnregj,strat si'nt transmise stratlllui mag-
netic de Ia o distanta foarte mica: clteva miimi de mm (fig. 3). La redare, banda este condusa
cu exact viteza prin fa\a capuJui de redare. lntreaga. operarie de inregistrare este
efectua:ta acum m sens invers, tnceplnd cu intensitatea variabiia a cll:npului magnetic pinii
la sunetul audibiJ (fig. 4). Cu cit banda magnetica trece mai repede prin fata capuhii de in-
registi:are. cu atit este mai mult Joe pentru introducerea pe banda a celor mai inalte frecvente,
iar sunetul va fi mai putin denaturat. Pentru_a putea lnregistra de exemplu armonicile uner
note 1nalte pe o bandA de magnetofon, timbrul unui sunet cu 8 000 de vibratii pe_ secunda,
trebuie sa fie inregistrate 8 000 de variatii ale dmpului magnetic pe Jungimea de banda care
trece prin fata fantei capului de tnregj,strare. Cantitatea de banda pentru Inregistrare este
cu atit mai mare, cu cit banda magnetica trece mai repede la inregistrare. Magnetofoa.nele
de studio au o viteza de depiasare a benzii de 38 cm;s. deci fiecare dintre cele 8 000 de vibratil
pe 4 sutimi de milimetru de bandA de magnetofon. Magnetofoanele utilizate
de ;:1matori lucreaza fu majoritatea cazurilor cu 19,0 sau 9,5 cm}s, astfel incit pentru fiecare
vibratle a notei de 8 000 de vibratu nu stau la dispozitie decit I sau 2 sutim.i de milimetru
din lungimea benzii. Cu cit fine}ea executiei capetelor de inregistrare, mai precis a intrefieru-
lui lor, este mai mica. cu atlt locul ocupat de fiecare oscilatie va fi mai mare. Uqimea 1ntre-
fierului capului de !nregistrare nu poate fi insa decit in anumite limite, din motive
tehnice. 1ri plus, fmetea executiei capetelor de tnregistrare este detenninanta pentru
lor. ln consecin1a, pentru a putea inregistra reda bine muzica, deci pentru ca sunetele sa
fie inregistrate tara deformatii, trebu.ie sa se utilizeze atit magnetofoane de conceptie supe-
rioara, cit benzi de cea mai buna calitate. .
Pentru a satisface toate pretentiile in ceea ce aparat]l) i benzile, trebuie acordata
atentia necesanl unui mare numar de detalii tehnice, ca: sensibilitate, caracteristica de frec-
venta. capacitatea de modulatie, aten.uarea distorsiunilor, atenuarea de domeniuJ
tens.iunii de zgomot a cimpuriJor magnetice de egala intensitate, viteza beozii, diametrul
bobinelor, domcniul de frecventa, numarul pistelor, variatiile de inaltime a tonului, dina-
mica,. puterea preluata cedata, particularitatiJe mecanismului automat de inregistrare,
posibilitatea de rac?rdare a unor aparate au<:iliare etc.
172
Fig. 3. Inregistrare
S..a int.e.gdtrat
Fig. 4. Redare
pis.ta magnt:ti::.ata
) J
latimile

eo "!
,;;
= pi.ua
Materiale plastice
Materialele plastice sint materiale constituite din organici cu molecule de di-
mensiuni mari, numi!i compui macromoleculari. obtinu!i din materiale de originl!. animaHl..
vegetala sau minerala care pot fi prelucrate prin deformare plasticll. prin mod.elare, intr-o
anumita faza tehnologica In mod se pot defini fibreJe chiniice alte materiale
sintetice. nu insA fibrele sintetice. Sursa principal1!. pentru fabricarea materialelor plastice
o constituie avutille narnrale vegetale: padurile. stuful. paiele cerealiere. Materialele plastice
au deci originea in produse naturale: lemn, carbune, petrol, sucuri de plante, albuminl'L
Materialele plastice sintetice au, in general caracteristici tehnice superioare sau echivalente
cu ale produselor naturale neinnobilate. deoarece nu sint supuse atmosferei. clima-
ruJui. amplasamentului efectelor daunatoare neprevazute (incalculabile)
ale naturii. care. la rindul lor. pot influenta calitatea produselor.
Materialele plastice pot fi preluc.rate. obtinind rezultatele dorite in timp Ii se
pot imprima uncle proprietati superioare.
In compQzitia materialelor plastice intra macromolecule. care contin 500-10 000 de
molecule de baza asociate chimic. Materialele plastice dure. rig:tde sint constituite in mare
parte din macromolecule sferice, puternic reticulate, iar cele plastice elastice sint constituire
in majoritate din macromolecule filiforme.
Citeva materiale plasti.ce. cum sint celuloiduJ. nitroceluloza clorcauciucul, sint cousti-
tuite din macromolecule mari naturale, sup use unor tratamente chimice flzice suplimentare.
Materialele complet sintetice. ca Buna. polistirenul, poliacrjlonitrilul, policlorura de vinil
au Ia baza molecule mici, numite monomeri. Ele se obPz1 prin polimerizare sau poli-
condensare a acestora, fiind apreciate pentru lor.: greutate specificli mica, defer-
mare plastica usoara, stabilitate la aqiunea corosiva. posibilitate de a fi colorate, neotra-
vitoare, caracteristici electrice excelente.
Materialele plastice au in industria electrotehnica cabluri izola!ii.
carcase). in industria imbrl'id\mintei (industria textila). Ia fabricarea foliilor. nicilor
cial.e. linoleumurilor etc. Folosirea lor in tehnica pcntru uzul menajer a devenit indispen-
sabill!. lntrucit tnlocuiesc in miisura din ce in ce mai mare alte materiale care nu se gasesc
in cantitaTi suficiente. Sint frecvent utilizate 1n de constructia vehiculelor,
in industria mobilei instalawlor. la ambalarea produselor expuse degradarii.
174
p<'trOI
dlrbu.oc
produ.s r m ~ u r a
1(3nsformdri C'himlr-('
blfX'uri
suhsL.un(\! de adaus
prufilc
de spalat
de spiHat se clasifica ill doua grupe mari:
1) de spalat cu. bazin. cum sint masini de spalat cu agitator mecanic'sau
de spalat cu palete, maini cu duze (fig. 1) 0..1 roata pent ru valuri;
2) de spillat en. tambur (fig. 2).
de spalat pot fi paqial sau complet automat:izate. 1n cazul ma$inilor de spiUat
cu bazi.n, in timpuJ spalarii rufele sint antrenate in continua, curapre.a lor realizin-
du-se prin producerea unor virtej uri ale apei de spalare. Pentru I ,5-2,5 kg de rufe uscate
este necesarii o cantitate de cca. 40-60 l de apa de splilare cu adaos de
l n mainile de spalat cu agitator mecanic. mi$carea apei a rufelor se realizeaza cu aju-
toruJ unor palete amestecatoare care se rotesc !ncet. ill cu roata pentru valuri prin
roata plana pentru valuri, iar Yn cu duze prin distribUirea cu aJUtorul unor ajutaje
(duze) a emulsiei de apa $i detergent, care se recircula continuu. In general, de spa-
lat cu bazi.n, 1n care apa se sint previizute cu o pompa pentru emulsie dispozitive
automate de reglare a temperaturii a timpului de spa.Iare. Dupa atingerea temperaturij
dorite se porne$te agitatorul mecanic sau roata pentru valuri, realizlndu-se spalarea rufelor
p)na cind durata spalarii se consuma.
La masinile cu tambu-r (fig. 2. a, b). un tambur din otel. prevazut 1n interior cu
r.<'.rvuri pentru antrenare, se alternativ ill ambele sensuri. 'in ti.mpul spl'ilarii, rufele
s1nt ridicme !asate sa cada in bazinul care este plin de emulsie. Pentru 5 kg de rufe
uscate sJ:nt necesari 25 I de apa de spalare.
In cazul complet automatizare. operafiile de prespalare. :spalare propriu-zisa.
clatire centrifugare sint controlate automat. i1ha interventia gospodinei.
partial automatizate executa operatii, cu excep}ia centrifugarii. care
se realizeaza separat intr-o centrifuga. in aceste temperatura timpul de spiHare
si'nt controlate automat, dar apa trebuie introdusa manual cu fununul scursa cu pompa
de emulsie.
Elementele de construcfie ale de spiilat
Regulawrul de nivel a/ c;pei. (presostar)
Controlul autorl\at a11ntrarii al nivelulu.i apeL ill se face cu regulatorul de
sau presostat (ftg. 3). Acesta consta dinrr-o membrana care, in cazuJ ridicarii presiunii, se
curbeaza, aqionind un contact . ln functie de comandata, masurata in mm de
coloana de apa, se pot comanda electric diferite opera!ii. ca intrarea sau oprirea apei etc.
Deoarece pentru clat irea spruarea rufelor fl.ne este necesar un raport mai mare intre rufele
uscate I apa (1 :7 de 1 :5) decit pentru p(espalarea spalarea propriu-zisa, sint necesare
dqua presostate. Un presostat este destinat realizarii raportului de 1 :7, iar eel de-al doilea
penrru realizarea raportului de I :5. Presostatele s!nt iegate :tntre ele prin furtunlJri de cauciuc
prin intermediul unei tevi de distribuire 1a teava de alimentare care intra 1n bazinul pentru
emulsie. Coloana de aer din 1eava de alimeiltare i din furtunurile qe cauciuc se comprima
cind nivelul 1n bazinul pentru emulsie, actionind asupr<1 membranei (fig. 4).
Supapa de admisie, care poate fi simpla (fig. 5) sau dubla. este actlonata de presostat.
ln pozi!ia tnchis, miezul de tier este pe ventilul de cauciuc 1nchide orificiul A. Deoa-
rece sup(afata activa pe care poate actiona presiunea apei este mai mare deasupra ventilului
dedt sub acesta., membrana este presata fix pe scaunul ventilului; supapa se 1nchide, datorit2.
greutr.tii apei. La trecerea curentului, miezul magnetului este atras, eliberind astfel orificiul A.
Se produce o egalare a presiunii in oriflciile A B: presiunea exercitata asupra membranei
aceasta se de pe scaunul ventilului. Deschiderea 1nchiderea ventilului se
176
mat:na de sp!U;u ('1.1
pq: tete
Fig. l. de spalat cu bazin
fig. 2. Ma$lnl de s palat cu lambur
L_
presiun('a :.tendut din
indicato3re a nheluh.lllip("i
Fig. 3. Presostat
I
FJg. 4. Teava indlcatoare a
ruvelulul de apa
Fig. 5. Roblnet
deadmls le
bl <"001Ulatt>r pnn('lp3J
bZ ,pentru t ontrolul prt::.r.unulu)
b3 cvm.uta:tor- ptntru .. pdbn- nntnfu::,tr<:
b4 t.'Omutatn ptntru JMI'npl'l dt 'HJuls.k
b5 cmnmator pentru bJw.tn\l .JP.t<'ului (moso, ul
pemru "J-p:tluu
b6 r,omutctlor p<-ntr u blt.un.'.J nl;par uJui (molorul
l (nh c: tul tnferior)
t2 p-rtSo:scttat (ni\t1ul
13 te.rmClStat
rl iorildre-a
sl robinrt de adtnisit
ml ft nlru
n12 motor s:inC'Nn
tn3 pump .. ptntru tmuhif'

rn<C ll'loh.;rul r u frina magnedta
f ig. 6. Scbema comenzllor unul automat de spatal
Fig. 7. Schema dlspozitivulul de comanda a progcamului
Fig. 8. Dlagrama de comandii a mecanismulul de control al programului
produc cu o mica intirziere, asigurlndu-se prin aceasta o funqionare aproape tara
Mecanismul de control al programului genereazA impulsuri, care, prin intermediul unor
organe de comandi1 de reglare. controleaza programului (fig. 6). Mecanismul
de control aJ programului este constituit din dispozitive de actionare, de control aJ timpului
de sp1Ui1re, de comanda a turatiei de comanda a programului. Intregul mecanism de control
al programului este acponat de un motor sincron, care, prin intermediul unor ro!i dintate,
actioneaza ni$te discuri cu came. Fiecarui disc cu cama i se impune prin segmentii exteriori
un anumit program (fig. 7). Ace$ti segmen\i sint palpa\i de contacte cu arc, efectuind, de
exemplu, fixarea prin intermediul cont.orului. a timpului de spalare. Se pot inregistra timpi
mai lungi sau mai scurti de prespalare sau de spalare propriu-zisa, in funcpe de gradui de
murdarire a rufelor.
Dispozitivul de comanda pas cu pas are scopul sa transforme constanta a motoru-
lui siocron lntr-o in Cu aceste uoitap in se poate realiza o programare
clara, precum controlul proceselor de spiilare de clatire.
Tn figura 9 este reprezeotata diagrama de comanda a mecanismului de control aJ progra-
mului. Incalzirea robinetuJ de adtnisie (oivelul inferior) nu sint actionate in tot domeniul
prezentat. Conectarea 5i deconectarea incalzirii sint executate de u:n termostat. iar robinetul
de aqm.isie este actionat prin presostat.
lnciilzirea. termostatul. Temperatura de splilare poate fi fu:ata tara tr:epte interm.ediare
lntre 30 $i lOOcC. Reglarea temperaturii in bazinul pentru emulsie, paralel cu rezistentele
178
de incatzire se realizeaza cu ajutorul capului de masurare a1 termostatului, care executa
conectarea $i deconectarea incalzirii. Prin aceasta reglare. temperatura emulsiei, fixata pe
inelul de reglare se menp.ne intre anumite limite de
Pentru evacuarea apei de spalare si de centrifugare se o pompa cu palete,
numita pompa de emulsie, acrionatA de un motor.
Actionarea tamburului centrifugii se face direct printr-un motor electric (circa 2 800 de
turejmin). Fort-a centrifuga ce se creeaza !a aceasta tura\ie a centrifugii expulzeaza parti-
culele de apa ramase ill rufe.
Masinile modeme de spa.Jat sint echipate cu dispozitiye de siguranta. Comutatorul de Ia
capac are scopul sa impiedice introducerea miinii in tambur c1nd acesta se Ia deschi-
derea capacului, funcponarea mainii se intrerupe (motorul centrifugii mai poate fi frinat
cu o frina magnetica). Daca nivelul inferior a1 apei in tam burn-a fost atins. incalzirea nu are
Joe; dupa ce presostatul transmite semnalul atingerii nivelului inferior, se conecteaza inciil-
zirea. 0 siguranra actioneazA in cazul in care intervin perturbari in alimentarea cu apa. intre-
rupind funcrionarea iar o sitA de scurgere pentru retinerea corpurilor stniine
care ar provoca infundarea si deci defectarea pompei de emulsie.
.
Tractoare I
Tractorul este folosit fie ca mijloc de tractare a utilajelor agricole, fie la remorcarea sau Ia
anumitor utilaje folosite in agricultura, silvicultur.l etc. unui tractor
nu se in prea mare masura de aceea a unui automobil. de Ia arborele
co tit aJ unui motor Diesel se transmite prin intennediul unui arbore cardanic, unei cutii de
vitcze cu 8-lO trepte aJ unui angrenaj motoare. Prin alegerea unui
raport de transmitere corespunzator, este posibil ca forta ob!inuta Ia rotile din spate sA fie
oricit de mare se Fort.a de tractiune a tractoruLui depinde de sarcina de
rotile motoare. Lao prea rowe incep sa patineze. Pentru acest motiv,
o insemnata a foqei de tractiune poate fi obpnutii nu numai printr-un raport de
transmitere corespunzAtor, ci si prin presiunii exercitate de rotiJe motoare asupril
solului. Pentru acest motiv, pe osiile motoare se pot prevedea greutati suplimentare sau pneuri
umplute cu apa. De obicei utilajele tractate sint consrru.ite astfel lncit foqele care iau
in timpul utilizarii lor sa produca o incarcare suplimentara a osiei din spate. Pe linga utiliza-
rile sale ca rnij loc de tractare, tractorul tot mai mult c.a sursa de eoergie pentru diferite
utilaje racordate. este preluata de la unul dintre arborii prizei de putere care ies
din cutia de viteze.
Tractoarele modeme poseda trei arbori ai prizei de putere, doi dintre flind montati
in partea din spate a cutiei de viteze, sub dispozirivul de remorcare. Cu ajuto.rul unui arbore
cardanic, poate fi transmisa unei remorcate. AJ treilea arbore al prizei de
putere este dispus In partea din fa!A a cutiei de viteze, servind in special peotru antrenarea
seceratoarelor tractate.
0 alta utilizare a tractoarelor se datoreaza mecanismului lor hidraulic. Initial acest
mecanism a fost proiectat pentru reglarea cursei barelor de gb:idaj superioare inferioare
ale tractorului. tosa ulterior s-a folosit pentru actionarea unor utilaje montate pe tractor
sau ca macara frontal!.
Circuitu/ uleiuiui in inSt)lla(fa hidraulica de ridicare. Pompa cu rop dint-ate a instalatiei
hidraulice (se pot utiliza $i pompe cu piston sau pompe cu celule) este antrenata de motorul
Diesel prin intermediul unui angrenaj.
Pompa aspidi uleiul printr-o conducta racordatA Ia rezervorul de ulei 11 pompeaza
in conducta de refulare spre" ventilul de comandA. tn pozipa ventilul comanda
deschiderea conductei de refulare spre cilind.rulde lucru. Pistonul se ridica incet in cilindru
(aerul refulat de acesta poate prin filtrul de aer). Aceasta deplasare, transmisa printr-un
format din balansoar, arbore, cuplaj, provoaci modificarea cursei celor
doua bare de ghidaj inferioare (fig. 1). 1n acest mod, presiunea 1n conduota de refulare variaza
in mod corespunzator sarcinii ridicate. Daca tnsa sarcina este prea mare, iar in cooducta de
refulare se presiunea maxima admisii de cca. !50 kgfjcm
2
, intra in actiune un ventil
de montat inainte de ventilul de comanda.. Ventilul de deschide o coo-
ducta auxiliara, racordatA direct Ia rezervorul de ulei. Sarcina nu mai poate fi ridicata, 1nsa
nu sufera degradAri.
1n pozitia neu.tru, clapeta de comanda inchide conducta spre cilindrul de lucru, astfel
incit pistonul este blocat. Deoarece iosa pompa lucreazA in continuare, clapeta de comanda
descbide o conducta spre filtrul de ulei, prin care uleiul este 1mpins cu o presiune
1napoi in rezervorul de ulei. In cazul in care filtrul este plio de impurita!i, un ventil de supra-
presiune deschide accesul uleiului printr-o conductA auxiliara spre rezervorul de ulei.
lo pozitia coboara, clapeta de comandii deschide conducta spre cilindrul de lucru.
DatoritA presiuoii exercitate de sarcina suspend.ata, uleiul curge din cilindrul. de lucru im-
cu uleiul care vine de la pompA prin flltru 1napoi in Pentru blocarea insta-
hidraulice, aceasta este previUutA cu un opritor care blocheazA balansoarul.
180
e l
.;:
.a
e
..,
...

:
.,

=
Fig. J. Tractor
S('himbGtwulw
Fig. 2. Orcul!Ui UielUiui In lnstalatia bidraulid
\:'tntiJ de.
fill ru d ..
ril.iodrul dt lut ru at
ins:tulatit"i
biOC'ul hidrauJic-
Tractoare TI
Seceritoarea tractata. Al treilea arbore de prizA de putere aJ tractorului (din partea din
faia a cutiei de viteze) in special pentru antrenc:rea seceratoarelor tractate (fig. I).
ln acest scop se fixeaUi pe acest arbore de priza un disc cu cama, care transmite lamei-culit
o de ridicare prin intermediul unui dispozitiv articu!at. format dintr-<> biela. o pirghie
oscilanta $i un balansoar. lmpotriva pericolului de rupere datoritA infundarii sau unor obiecte
prea mari (pietre, lemne). mecanismul de antrenare este asigurat de un cuplaj de alunecare mon-
tat in discul cu caml!.
Plugul. Plugul este unul dintre ce!e mai vechi unelte agrico!e. Cu ajutorul sau se afineazii
parnintul in vederea unor noi culturi se introduc in interiorul solului natu-
rale. buruienile ierburile miristei.
Cu toate progresele tehnicii. forma $i construqia plugului aproape ca nu s-au schimbat.
Numai coamele plugului pierdut dreptulla existentil noile pluguri fiind remorcate de
tractoare.
Cutitul lung. fixat de grindei. executA o taieturn verticala in parnint. despaqind astfel
pamintul nearat de brazda anterior. Apoi brazdarul determina adincimea brazdelor.
taie pamintul vertical il ridica spre cormana (trupita) fixatA de cadrul plugului. a carei
sarcina este sa-l intoarca. ln timpul inaintiirii continue. conducerea prin pamint este asi-
gurata de calcliul plugului, iar conducerea sa lateral! de patul acestuia. Peotru totoarcerea
sau introducerea completa sub brazda a paielor a ierburilor, se prevede adesea o ante-
trupitfl (fig. 3). Plugul tracrac este fixat in trei" puncte de bara de ghidaj superioar.l $i de cele
doua bare de gbidaj inferioare ale tractorului cu ajutorul unor bol1uri.
In figura 4a este reprezentat un plug re1'ersibil. Acesta este echipat cu doua corpuri de
plug suprapuse. dintre care unul i11toarce brazda spre stingq. iar celalalt spre dreapta. Plugul
devine astfel mult Tl)ai greu mal scump). 1nsa prezintA avantajul ca este
evitat mersul in goL La capatul brazdei. pll!gul este intors de tractorist fara ca acesta sa
coboare de pe scaun. prin actionatea pirgbiei de schimbare a mecanismului de imoarcere.
tractorul se p,oate intoarce acum pe brazda. plugul mstumind pi1mintul in aceea$i
parte ca la ducere. Plugul de strat este \IIl pfug simplu relativ care insl! nu lntoarce pa-
mintul decit intr-<> singurii parte (fig. 4b ). Daca pastrarea la;imii initiale a terenului
arat f'ara sa fie extinsa sau prin rastumarea brazdei. trebuie adm.is ca plugul sa se
intoarca 0 data tara sa are.
Un plug modern. inca putin utilizat. este a$a-numitul plug rotativ, rep{ez.entat in figura
"4c. Un brazdar ingust conduce paminlul la un corp rotativ (antrenat de arborele prizei de
putere al tractorului). care intoarce brazda. fn acest mod se o parte relativ
mare din forta de Puterea acurn in exces a tractorului. care nu poate li transformatii
in for\2. de tractiune datorita reduse a pneurilor, este transmisa corpurilor rotative
prin arborele cardanic. tn acest mod se poate ara mai repede mai adinc decit cu celelalte
tipuri de pluguri $i. in acela$i timp. pamintul este bine maruntit.
182
.... 1.
piJ'ihie oscilinL1 lfi<aL1 do bara de
suspecdar;e .. Wffr.ltoriil
ba.b.nsosr
Fig. 1. Secerlitoare
Fig. 2c. Cutif rofativ
Fig. 2a. Plug
Fig. 2b. Plug (vllzul de sus)
Fig. 3. Efeclul (brazde arate(aJ t.lrli si {b) en antetrupfUI)
Fig. 4a. Plug re,ersibll cu doul brhdare $i an(etrupllli
r=====::::::::::::,
Fig. 4b. Plug dl! slral
Fig. 4c. Plug roeauv
greut.:Hc: de-

Combine de secerat-treierat
Seceratoarea-trei.eratoare este o combina!ie intre o ma$ina de recoltat cereale o batoza.
fntr-un singur proces de Jucru tulpinile sint secerate, boabele sint desprinse din spice, curatate
$i paiele, eventual, sint legate. Dupii modul de antrenare se deosebesc combine seceriitoare-
treieriitoare tractate sau autopropulsate.
Tulpinele paioase sint apucate de ridiclitorul de sp1ce de bara portdegete tiiiate cu uo
cutit oscilant, in timp ce rabatorul, care se 1ara intrerupere, impiedica caderea tulpi-
nilor inspre direcpa de inaintare le impinge spre transportorul cu melc. C'md cerealele sim
culcate de vint ploaie pe suprafete mai mari, sirmele rabatorului, reglat la micii inaltime
de sol, mai multe ridicatoare de spice, montate pe bara portdegete, ridica tulpinile, care
altfel ar putea fi taiate prea scurt sau chiar neapucate de degete. Melcul transportor impinge
cerealele secerate spre tamburul transportor, care le prinde $i le introduce intre biHator
contrabatator, unde se executa ol?eratia de treierat propriu-zisa.
Cind se rotesc cu 25--35 m/s, $inele de batere ale blitatorului prevazute cu crestaturi
oblice lovesc spicele provocind o frecare intre acestea ca urrnare desprinderea boabelor de
pe ele. Boabele impreuna cu pleava (frioturi de paie $i spice batute) cad prin gratarul contra-
bat1Horului $i ajung pe sita mare. Paiele treierate sint aruncate In sus spre scuturatorul de paie.
Timburul unifonnizator, dispus deasupra batatorului. conduce paiele c1e la contrabatator
la scuturatorul de paie, impiedicind ca unele paie mai lungi sa se pe batator. Boabele
proiectate de batator sau uniformizator in sus sint oprite de obloanele opritoare. care le
deterrnina sa cada pe scuturfltorul de paie. Acesta executA o de scuturare-saltare
ritmica, determinind scuturarea putemicl a paielor tnainte de a fi aruncate afara. astfel
incit boabele ramase (cu exceptia unor mici pierderi) cad din paie aluneca pe fundul
scuturatorul'ui, de unde cad pe sita mare.
Sita mare sita de boabe executa de asemenea o de scuturare, insa de mai mica
amploare. Boabele, pleava bucatiJe roici de paie se uniform pe toata la!imea sitei.
Cind ajung 1n dreptul ventilatorului, datorita curentului de aer pleava frinturile
mici de paie slnt antrenate tn exterior. descriind un arc larg; spicele mai grele cad in jos
ajung Ia melcul transversal. de unde sint transportate pina Ia elevatorul de spice. care le
readuce Ia mecanismul de batere. Boabele cad prin sita mare pe sita de boabe, unde are Joe
o curatife preliminara (curaprea mtii), apoi ajung Ia melcul de boabe. Reglarea corecta a
ventilatorului determina atit gradul de curatire a cerealelor treierate, cit $i procentul de boa be
pierdute. Pentru a putca treiera diferite soiuri de cereaJe, debitul curentului de
aer aJ ventilatorului se pot regia.
In general, debitul de aer poate h co.>rectat prin strangularea volumulu:i de aer cu ajutorul
unci clapete de dirijare a aerului. Melcul de boabe transporta boabele treierate la elevatorul
de boabe, cu ajutorul caruia a.cestea ajung in cilindrul curlititor, unde slnt eliminate majori-
tatea impuritaiilor ramase mai inainte ca boabele sa fie incarcate in saci cu ajutorul unui
mecanism de umplere.
184
Combine de recoltat sfecla
Cu ajutorul combinei de recoltat sfecla (fig. 1), intr-o singura operatie de lucru este
taiat coletul (frunzele capetele radacinii), se smulg radacinile si se curata, apoi se aduna
se descarca intr-un camion. Ta.ierea coletului este executata de un aparat de taiere (fig. 3
4). Roata palpatoare, care are o viteza de putin mai mare declt viteza de inaintare
a combinei, este condusa de o roata de sprijin la mica distanta de nivelul pfunintului. Cind
roala palpatoare trece peste sirul de sfecla aflat in drumul combinei, Ia fiecare sfecla tidie--d
cutitul de taiere Ia tniiltimea necesara. Datorita vitezei de rotatie mai mari a rotii palpatoare.
se ilnpiedica lmpingerea spre 1nainte a sfeclelor datorita presiunii exercitate de. cutit. Frunzele
care eventual mai ramin lateral pe radacini dupa taierea coletului, sint cuditate de brarele
b!Witoare din cauciuc, cu sensuri de rotatie opuse, ale unui curatitor centrifugaL Coletele
taiate impreuna cu frunzele sint impinse de roata palpatoare peste portcutit pe elevatorul
de colete, care Ie transporta 1ntr-un buncar (care nu este figurat) sau Je !asa sa alunece Ia
pam!nt peste o suprafatfl inclinata (fig. 2 ). Paralel cu aparatul de taiat colete lucreaza meca-
nismul de smulgere a radacinilor de sfecla. Furca de smuls radacini este condusa de saniile
de ghidaj la o adincime de Jucru, care trebuie stabilita Tnainte de 1nceperea lucrului. Furca
apudl radacina de sfeclii sub diametrul ei eel mai mare, o smulge din p1im1nt $i o conduce
Ia melcat cudi!itor, dispus lateral. Transportorul cu valt melcat arunca sfeclele de mai
multe ori pe un gratar conduciitor, desprinz1nd astfel pamintul de pe ele. Gratarul conducator
transporta apoj sfeclele Ia elevatorul de sfecla, care Je arunal intr-un bunC'd.r. 'fn funqie de
lungimea tarlalei de productivitatea acesteia pot fi extrase sfeclele de pe mai multe
lnainte ca sa fie. necesara golirea buncarului intr-un camion. Pentru golire este necesar ca
cornbina sa se apropie lateral de un cam.ioo cu banda traosportoare de descarcat. Pentru ca
toate radacinile sa fie prinse de dintii benzii transporware, bunciirul poate fi ridicat (fig. 1).
cu aj utorul unui piston actionat hidraulic.
1n acest scop, organe1e de comanda vor fi momate lateral pe aripa tractorului. Combina
de recoltat sfecla energia de Ia arborele prizei de putere al tractorului prin inter-
mediul unui arbore cardanic.
186
Fig. 2
Fig. 3 4. Apa.ratul de tAla! cotele
Fig. 5. InaiUmea de
fiiiere cu $1 flrll
curatilor centrifugal
de adunat presat fin
de adunat presat f'm asigura stringerea balotarea ftnului a paielor de pe
tarla. Finul cosit depus in brazde pe tarla este apucat de ridiciHorul de brazda, ridicat
condus la melcul transportor. Acesta impinge f'mul In camera de presare, unde este presat
de un piston in baloturi de manipulat. Tulpinele care ies in afara balotului slot tliiate
de pistonului de presare de contracut.it. Gradul de presare se poate modifica marind
sau de presare pnn reglarea de presare (fig. I).
Baloturile legate sint lmpinse in hambar de baloturi, unde sint preJuate
stivuite. Exista de asemenea posibilitatea ca baloturile, in loc sa. fie impinse in ham bar,
sa fie aruncate pe tarla. de balotat f'm energia necesara prin intermediul
unui arbore cardanic de la arborele prizei de putere al tractorului. Volantul este
necesar pentru asigurarea in punctele moarte ale pistonului, obtinindu-se o functio-
nare relativ a in cazul in care impreuna cu fmul patrund in corpuri
tari (pietre, lemne, bucati de tier) se evita producerea unor degradari ale prin fode-
carea de siguran!li, care asigura amrenarea volantului de catre arborele cotit. in acesl
caz, volantul se liber nu mai poate transmite pistonului energia acumulata.
Dupa inlaturarea corpurilo,r straine se de siguranta este din nou
gata de lucru. Pentru prevenirea suprasolicitiirilor sint montate cuplaje de siguranta, in
care se produce o alunecare atunci cind sarcina maxima reglatii este 1nainte ca limJta
de rupere a pieselor mecanismului de antrenare sa fie atinsa.
Opera{ia de Iegare (fig. 3): dispozitivele de Iegare sint reprezentate in figurile 2a, 2b 2c.
In figura 3a se arata pozitia initiala. Dupa ce sfoara este introdusa intr-un ac, care nu este
desenat to figura 3a, capatuJ ei liber este tras prin pir:gbia-cu'\it
1
peste limba innodatorului
fixat intre clema de sfoara disc. In timpul operatiei de presare, sfoara este trasa afara din
cutia ghemelor de sfoara intinsa in jurul balotului. Cind balotul a ajuns la lungimea reglata.,
se mecanismul de Jegare (fig. 3b). ln timp ce pistonul se pentru presarea
urmatoare, acul ridica sfoara, lnconjura balotul al doilea ftr de sfoara in disc, trecind
peste limba innodatorului, catre capatul Iiber. Acesta, mru ina:inte ca acul sa revina, incepe
sa se roteasca astfel tine strins cele doua fire de sfoara (fig. 3c). ln timp incepe rotatia
innodatorului. La l,lltima treime de rotatie (fig. 3e, d), limba innodatorului se deschide, astfel
incit cele doua capete de sfoara se gasesc acum intre limba cioc. Discul se mai de-
parte in. urmatorul moment, fueaza in a doua canelura sfoara introdusa mai lnainte in
ac (fig. 3e). In acest moment, rotatia innodatorului trebuie sa fie terminata. Ciocul s-a inchis
cutitul, datorita unei oscila!ii a p1rghiei sale, taie sfoara lntre innodator disc. Datorita
continuiirii de oscilatie a pirghiei, bucla formatii de sfoara este impinsa de pe lnno-
dator de o rac1etii (fig. 3/), cu care ocazie cele doua capete scurte, libere, sint trase prin buclii.
lntre timp acul s-a coborit atit de mult, tndt a eliberat camera .de presare pentru urmiitoarea
cursa a pistonului.
188
r b o n ~ CfJlit
- , nud:ttoruJui
""" .. , .......
Fig. 21i. Innod.itor
dt l,1il d t '){tJ.:Lr.l
2 Clema de sioara Fig. c.
Jlparate l(oentgen
Tn sensu] larg al aparatele Roentgen sint toate aparatele cu care se fac cerce"
tari in medicina in vedere.a stabilirii diagnosticului sau curative cu radiatii, precum
aparatele cu care se executa in tehnicii incercari de materiale. In functle de scopul urmarit,
s1nt utilizate aparate tuburi de constructii speciale. in roentgenterapie diferitele tipuri de
aparate tuburi unnaresc in primul rind exp.merea organullli bolnav unui flux intens de
radiatii, menajind insa, c1t de mult posibil, tesuturile vecine.
Radiatia X (sau Roentgen) este de natura ondulatorie electromagneticii, cu lungime de
unda mica, putind sa strabata corpurile solide. Aceste radiatii iau atunci cind illtr-un
spatiu vidat electronii liberi sint accelerat.i puternic apoi frlnap brusc; fenomenul are Joe
in tuburile Roentgen. ln scopul obtinerii de electroni Iibert, fl.lamentul de wolfram al catodullli
este incalzit la cca. 2 oooc pina Ia incandescenta, de un drop electric. Accelerarea lor se reali-
zeaza prin aplicarea unei tensiuni inalte decca. 10 000 (pina Ia peste 100 OOO)V intre anod
catod. Electronii sint apoi frinati prin lor de anod, pe care formeaza un spot lumi-
nos. ln prezent la majoritatea tuburilor se utilizeaza un anod rotitor. in forma de disc (fig. 3).
ln acest fel, in fiecare moment spotulluminos cade pe o alta regiune a anodului.
Tubul Roentgen propriu-zis (un balon de sticla prevazut cu un anod un catod) este
inconjurat cu un metalic de protectJe. Racirea tubului se face cu ajutorul uleiullli
continut intr-o baie de racire. Curentul de malta tensiune necesar alimentarii tubullli Roentgen
este obtinut prin intermediul unui transformator de malta tensiune, care transforma tensiunea
curen,tului alternativ de Ja retea in tensiunea necesara pentru stabilirea diagnosticului. ln
scopul evitiirii preluarii de curent de la re!ea, in circwt s!nt intercalate !naintea
tuburilor Roentgen tuburi redresoare. Se constrlliesc aparate cu patru sau tuburi redre.-
soare (fig. 4), ultimele avind o putere mai mare. ln instalatiile moderne se folosesc redresoare
cu strat de baraj.
Pe apar eel mai bine conturat oasele sau organele in care se pot introduce
substante de contrast. Pentru radiografia oaselor se utilizeaza o masa de tip Bucky, 1a care
tuburile Roentgen cu diafragma 1n adincime viziera de lumina slnt fixate pe un stativ,
peste o masa cu diafragma pentru limitarea cimpului de iradiere. Pentru r adiografiile stoma-
culm intestinului. ca cele ale inimii plamlnilor, se utilizeaza aparatul de radioscopie
(fig. 1). Pentru radiografia unor partJ mai nrici ale corpului (miinile, degetele) se utilizeazii
ifera Roentgen. in care tubul Roentgen transformatorul sint asamblate in bloc.
De la pupitrul de comanda se pot actiona. dupa necesitap, fie masa Bucky,, fie aparatul de
radioscopie.
Pentru roentgenterapie, in special pentru tratarea tumorilor canceroase, sint utilizate
tensiuni mult mai lnalte dectt pentru stabilirea unui diagnostic. In acest scop pacientul este
intins pe o masa sau este pe un scaUJ;I tn fata tubului de terapie. Acesta iradiaza fie f'ara
sa fie deplasat. fie deplasat 1ntr-un anurnit fel, astfel incit radiatiile Roentgen sa fie 1ndreptate.
asupra focarului bolnav, sa treacl prin regiuni diferite ale pielii sau ale celorlate tesuturi,
datorita rotat.lei lor continue.
C'md se executa o tomografie, se ca Iocurile boln.ave sa poata fi studiate /
precis pe o radiografie luatii la anumita adincime in interiorul regiunii cercetate. Cu ajutorul /
tomograflilor (executate dupa diferite metode) se pot localiza stabili exact, de exemplu,
cavernele de natura tuberculoasa ale plamlnilor. Astfel, Ia fotografia din figura 2, radio-
grafiile de la diferite adincimi se executa deplaslnd pe un arc de cere in directii opuse tubul
filmul, cuplate 1ntre ele, obtinindu-se ill acest fel o radiografie in care se poate observa
foarte clar numai tesutul de la adincimea dorita.
190
Fig. I. IJatalatie roentgen complexa (vedere partia!-1)
pentru stabilirea diagnosltculu!, prevazulli
cu uo spatiu penlru electroterapie
reran de radiO!!-IVPie
wr4 'audur- '- u p'umb
f
\
\
\
Fig. 2. Tomogralle
J. 3 CT3$f'ul tuburifo_r-
l;-11 JU = fitmuJui
Fig. 3. Reprezcnlare sc:hcmallc4 a cap3Julul unui
tub roentgen cu bale de raclre a
anodulu.l rolltor
betatron pen1 ru tcraph\ cu rdio\li
rneontgt>n fo.ar1e durt \i rl::a,H
eJecll'oni rapiti
Fig. 4. Schema electrlcll a unui apara1
cu 6 tuburl redresoare
Electrocardiograma
Mu:?chii .inimii, ca oricare dintre- corpului, nu pot efectua dedt o singura
scurtarea fibrelor lor prin contractie. provoaca unor curen{i
electrici, a caror marime se modifica 1n timp. Trecind prin diferitele ale corpulu!,
ajung l.a suprafata, unde, prin intermediul unor electrozi de captare, pot .fi inregis-
trati de un aparat, denumit eiectrocardiograf. Curba ob!inuta prin inregistrare se
electrocardiogramd. Metoda initiala, elaborata in 1903 de fiziologul olandez. Willem Eint-
hoven, folosea pentru lnregistrare un galvanometru cu coarda (fig. 1). Un fir de cuart argintat,
plasat 1ntrcun drop magnetic, impulsuri electrice de la curentii de ac!iune
de electrozii de pe suprafata corpului. Firul este deviat ill de sensul de intensitatea
curentului. frru:Jui este proiectata cu ajutorul unu.i dispoz.itiv optic pe o banda de
hlrtie acoperita cu un strat de emulsie fotosensibila care se derulca?Ji cu o viteza constanta.
Ctnd prin aparat nu trece curent, pe banda apare o linie dreapta. cardiac
provoaca o diferen!a de poten1ial, partea imobila avind un potential electric pozitiv, iar
partea mobila unul negativ. Curentfi de acponare rezultali provoacli fuului de cuart.
pe banda inregistrindu-se o curba tipica, a carei forma este determinata de' pozitia inim.ii
(de axa electrica a inimii) de circuitul electric d.in-b;1teriorul acesteia. Modifidirile acestor
doi factori, provocate de anumite boli, pot fi recunoscute,dupa diferitele abateri de Ia forma
idea]a ale curbei inregistrate. ____ .. --
in practica medicala nu se mru galvanometrul cu coarda. in prezent se utili-
zeaza electrocardiograful cu amplificazor echipat cu tuburi sau tranzistoare (fig. 2). Curentii
de acpune (E
1
E
2
), produ$i de corpul omenesc intra in amplificator, uncle sint amplificati
de mai multe mii de ori la un galvanometru cu oglinda. 0 razli de lumina este re-
flectata de un sistem de oglinzi, care o deviaza proportional cu marimea curenplor de acpune.
Ea inregistreaza pe un film fotosensibil o diagrama a varialiiJor marimii acestora.
Locul de culegere a curen}ilor de actiune pe corpul omenesc sint punctele .standard
propuse de Einthoven (fig. 3): priza 1, bratul bratul drept; priza 2, piciorul sting
bratul drept; priza 3, piciorul sting bralul sting. in prezent, la acestea se adaugli alte
prize de la membre $i piept. 1ectrocardiograma normala are forma reprezentata in figura 4,
portiunea de curba cuprinsa intre P Q corespunde contractiei auriculelor, iar cea cuprinsa
1ntre Q !?i T contraqiei ventriculelor_
192
liJDI
Fig. I. Schema unul galvanometru cu or
surs(l de lumina
amplificator tu tuhuri
Fig. 2. Electrocardlograf cu ampllHcator
l
Fig. 3. Prize de curenl $landard (dup3. Elnlhovenj
Fig. 4. Eleclrocardiogram.l normalll.
Radioactivitate
Prin radi'oactivitate se intelege totalitatea fenomenelor prezentate de unele elemente
chimice in timpuJ dezintegTWi lor radioactive, insotiti1 de transmutaJ.ia lor (transformarea
nucleului unui element in nucleuJ altuia). Dezintegrarea este insotiti1 de emisia unor radia{ii,
care, sub influenta unui cimp magnetic, pot fi separate in trei

(fig. 1).
Radiatiaoe (sau emisia de particuJeo::.) este constituitA din nuclee ale gazului nobil heliu incAr-
cate cu doua sarcin.i pozitive, iar radiatia este formatA din electroni incarcap cu cite o sar-.
cina negativa; ambele radiafii sint deviate de un cimp magnetic ln sensuri opuse. 1n schimb
radialia r este de natura electromagnetica, are o Jungime de unda extrem de mica ( "'V J0-
12
em)
tre<;e nedeviati1 prin cimpuJ magnetic. Datoriti1 energiei lor mari, cele trei radiatii sint
capabile sA impresioneze o placa fotografica sau sA produca ionizarea unui gaz: din aceste
motive, ele pot fi detectate cu ajutoruJ unor metode electrice sau fotografice. Determinindu-se
energia particuleloroe in funcpe de o distanJA anumita a lor fatA de nucleul atomului, se consta.ta
ca in interioruJ nucleului acestea se afla intr-<> stare de energie minima, intr-un echilibru
stabil.
Potrivit conceptiei lui G. Gamow, ne putem inchipui moduJ in care se produce dezin-
tegrarea radioactiva reprezentind schematic un nucleu de atom, ca in figura 2, sub forma
unci gropi de potenpal, .in care se gasesc elementele constit\ltive ale nucleului printre care
particuleleoc: . In mod normal, cind energia lor barierele marginilor gropii, parti-
culele pot parasi domeniul acesteia. DatoritA faptului ca particvleleoe insA unele
proprietati ondulatorii. ele (in numAr limitat) sA strabati1 perej:ii barierelor (prin
efect tunel). Particulele astfel emise constituie radiapa<X-. ln mod asem!nator se explica
care provin tot din nuclee, In timp ce radiatiar se modificarilor starii
de energie legate de primele doua feluri de radiatii provenite din interiorul nucleelor. In figura 3
este reprez.entat schematic un instrument folosit Ia detectia radiapei oc.. denumit contorul
Geiger-Maffer. Detectia se realizeaza printr-o metodA electrica bazata pe ioniz.arile pe care
radiapile le produc intr-un gaz rarefiat. La trecerea radiatiiJor ionizate prin tubuJ de descAr-
care in care se afla gazul rareftat, la capetele montate in circuituJ exterior apare un
impuls de tensiune. Acest impuls este amplificat introdus apoi intr-un dispozitiv de conto-
rizare. Sensibilitatea lnaltli a contorului se configuratiei geometrice a electrozilor
sai. Anodul (polul pozitiv) este constituit dintr-un frr subtire, iar catoduJ (poluJ negativ),
concentric cu acesta, este de formA cilindrica, avind o suprafata mare. Posibilitatea ca elec-
tronii rezultati In urma procesel01: de ionizare sA fie captati rapid de anod este destuJ de limi-
tata. ln general, eJectronii s1nt proiectati pe UngA anod $i, datorita cimpului electric intens,
cu linii concentrice,din vecinatatea anodului, descriu traiectorii in forma de spiral[,
lnainte de a ajunge la anod numeroase alte procese de ionizare prin
Pe linga radioactivitatea naturali1, din 1934 este cunoscuta o radioactivitate artificialii,
care apare la transmutatia atomica a unor elemente !acute radioactive pe cale artificiala.
In industria atomica modema, astfel de elemente rezultA in timpul functionlirii reactoarelor
nucleare ca radioactive.
Fenomenele radioactive au o duratA limitata in timp. Ca unitate de masura a duratei
lor s-a introdus notiunea de timp de tnjumatdtire, adica intervaluJ de timp in care se dezin-
tegreaza jumatate din atornii radioactivi existen1:i Ia inceputuJ masurarii. Fragmentele radio-
active care iau in urma proceselor de fisiune nucleara la explozia aonelor
nucleare au, in general, timpi de injumatatire de 10-60 de zile. In cazul stronpului-90
cesiului-137. sint de 28, respcctiv 30 de ani.
194
dntp magnetic
Fig. 1. Radloactivilale
energie
a nod
\U- b de desd'ircare
~ batcrie
Pig. 3. Co,ntor de partlcule reprezen.tate schematic
---
.nudeu dQ heHu
---r-
I
e l e(''\:r<ln
inlpub
_ {\_
J \ _
sprE- amplificnlor
De ce no se rastoama bicicleta?
Stabilitatea unei biciclete se bazeaza in primul rind pe aC{iw1ea for(ei centrifuge, care
actioneaza in centrul de greutate unic al bicicletei a! conducatorului ei pe acfirmea girosco-
pict1 a rofilor. La deplasarea in linie dreapta. pe linga efectul giroscopic a par foqe centrifuge.
lntruc}t traiectoria. a parent to linie dreapta. este de fapl ondulata (fig. I). Deci, Ia mersul drept
lnainte>>, bicicleta descrie to rcalitate consecutiv multe curbe rnici spre dreapta stinga.
centrifuga apare Ia fiecare corp care se m.i$ca pe o traicctorie circulara. Ea este
cu ati't mai mare, cu cit masa corpului viteza s1nt mai mari cu cit raza cercului traiec-
toriei este mai mica. Asupra unei sfere atiroate de un lir. aflata in circulara (fig. 2).
actioneaza fo11a centrifuga. greutatea proprie fona de sus!ioere a firutui. Finll tinde sa
ia pozi1ia in care forta de susrinere este egala de opus rczultantei celorlalte doua
foJ1e. La fel, bicicleta conducatorul acesteia. Ia parcurgerea unei curbe, se 1nclina p'inli cind
rezultanta gr.eutAtii fortei centrifuge tree prin punctul de sprijin (fig. 3). DacA centro! de
greutate coboara., conducatorul se va rasturna daca nu marete imediat viteza $i deci fo11a
centrifuga sau daca nu rnieoreaza ra_?.a curbei, pi'istrind viteza. Bicicleta este sustinuti'i de
ac1iunea giroscopica a rolilor. C'md o roata in este foqata sa parcurga o traiectorie
cjrculara, cotind spre dreapta (fig. 4), asupra ei se exercita un moment giroscopic care, ca
forta centrifugA, cautii s-o indrepte spre stinga. La parcurgerea unei cur be, momentul
pic actioneazA atit pe roata din fa!l4 cit pe cea din spate. asrfel incit conducatorul se poate
inclina mai mult in cur be decit este indicat in figura 3. Atunci cind a pare pericolul de rastur-
nare. conducatorul poate mAri atit centrifuga cit momentul giroscopic prin viraj
spre interior peotru redresare. De fapt roata din fata. mobila pe axa ghldooului. spune
siogurli conducatorului in ce directie trebuie sa coteascli. Daca bicicleta. prin aceasta
roata din fatii. trebuie lnclinat! spre interior. atunci roata din fati\ orienteaza de Ja sine
prin acvunea giroscopica mai mult spre interior (fig. 5). efectuind 0 curba ma.i mica spre
stinga. Prin aceasti'i se maresc a tit forJ.a centrifugli, momentul giroscopic, 'impie-
dictnd astfel cliderea conduclltorului. Efectele descrise sint sustinute prin constructia cores-
punzatoare a bicicletei ghldonului furca rorii din fatii).
La mersul cu miinile libere vitezli suficienta, momentul giroscopic al rotii din fata in
cazul unei lnclinari este destul de mare ca sa aducii ghidonul in corecta pina ce rezul-
tanta greutAtii i fortei centrifuge momentul giroscopic tree prin punctul de sprijin, 'impiedi-
cind astfel rasturnarea conducatorului.
La mersul drept inainte, bicicleta face la inceput o curbi1 lin! spre dreapta se in-
dreapta datorita foqei centrifuge efectului giroscopic, inclinindu-se spre stinga; face apoi
o curba lina spre stinga $i se indreapta din nou datoriti'i centrifuge efectului giroscopic.
inc!inlndu-.;e spre dreapta. astfel inch rezultii traiectoria reprezentata in figura I.
196


-------- ---- ---- ---
Fig. L La mersul .. drepl inalnte, se descriu allemat!v mlcl
CUJ:be spre dreapta spre sltng;o,
lorj! de ousti.oen: a sfo.rii
J axd de
forti ccnl.rifutr.i.
Fig. 2. Fortele care aclionea.U asupra unel
sfere ln 1D4care dr<:ulara
de
__ ,
rt-artNn.c-a ...olu.lu
-- ----
Fortele care acUoneazll asupra
condudtorului Ia electuarea
unel circulare
I
deplo"'aci
roata in
momtntuJ girosc-up1r n rc
bicicJeta in s.\gtllll
r
gi t'a.rf' product
,, chid.arC' .spt1:
Fig. 4
Fig. 5
Motociclete
Din aceastA categorie de vehicule fac parte: motOcicleta scwerul mopedul.
Constructia moduJ de functionare sint in general Ia toate trei tipurile, astfel ca
cele ce urmeaza descrierea acestora se va face considerind tipul uzual, motocicleta.
Motocicleta se compune din unnAtoarele patru parti principale: cadrul, motorul CJ.l
cutia deviteze, organete de transmisie (Jant sau ax cardanic), roti]e rezervoruJ de combustibil
(fig. 1). Cadrul, care ca element purtator pentru tot ansamblul. este o constructie
metalica. executata din tevi de sau profile presate. Par\.ile cadrului sint asamblate cu
ajutorul unor ranforsate sau sudate.
Pentru evitarea provocate de drumului, cadrul este prevazut
cu un sistem de suspensie mecanic sau hidromecanic. La aceste sisteme se asociazA amorti-
zoare mecanice, hidromecanice $i hidraulice.
Dupa modul de realizare a schemei .mecanice, suspensiile pot fi de patru tipuri: para-
lelogram (fig. 2), bascula scurta (fig. 3), bascuta lungA (fig. 5) telescopic (fig. 4 si 5).
Suspensia de tip paralelogram este greoaie incomodli, deoarece transmite $OCurile prin
furcii si ghidon la conduciitor. Este folositA la roata din fatA.
Suspensia de tip basculii scurui este modernii, fund folosita impreunA cu suspensi/1 tele-
scopicii Ia roata din fata. Pirghia scurta (anjcuJata Ja ambele capete) oscileazA scurr, antrenind
in numai masa sistemului roatlL Acest tip de suspensie nu transmite Ia ghidon.
Suspensia de tip basculii lunga este folosita Ia roata din spate. DatoritA pir-
ghie mai lungi, tot articulate, care antreneaza in oscilatie mase mai mari, apare o uzura mai
mare, motiv pentru care acest tip de suspensie este prevllzut cu rulmenti cu role conice, care
permit reglarea dupa un numar de ore de rulare. aceastA suspensie se combinata
cu suspensia telescopicA.
Folosirea combina!iilor acestor patru tipuri de suspensie pentru ambele ro!i
conili!ii optime de circula!ie cu acest tip de vebicul, fiind aproape total absorbite.
Perfectionarea acestor tipuri de suspensie a permis sA se renunte partial la suspensia
(fig. 3), aceasta fUnd inlocuitii cu o perna din cauciuc expandat.
Pentru motocicletei se folosesc motoare cu ardere intema in doi sau 1n patru
timpi. Transmisia puterii Ia roata motoare din spate se rea!izeaza prin cutia de viteze (fig. 6).
prin pinioane cu !ant sau prin axa cardanicii. Transmista cu !ant este similara celei de la
bicicletA. Transmisia cu axa cardanicl este reprezentatA in figura 5, de unde reiese folosirea
rafionala a basculei din spate drept carcasi. motocicletei ale mopedului sint cu spite,
iar ale scuterului sint .de obicei ro!i pline, asemanatoare celor folosite 1a automobil.
Rezervorul de benzina Ia inmagazinarea benzinei fund proiectat astfel incit
sa asigure o autonorie de eel pu{in 300 km de mers.
198
Fig. I. Motodcleta (vedetl.' lateraiJ!)
ax rurdunic
Fig. 2. Suspen$le tip paralelogram Fig. 3. Suspenslc.din !ala f din spate prln bascule $1 amortlzot telescopic
Fig. 4. Bascula lunga cu suspensie penlru roata din lalli Fig. 5. Roata din spale cu elementete de acliol)are, lrinare
~ suspensie
ambreiaj de frit.: liU.t){'
arbtiT(' prim.ur
\'u.lant
pini<mul pedalei de porulrt
Motoare cu aprindere prin scinteie
( cu explozie) I
Motorul cu aprindere prin scinteie, <;a motorul cu aprindere prin comprimare (diesel)
este o termici de fortA cu combustie interna in care energia termica eliberat.a prm
arderea combustibilului este transformata in energie mecanica. Spre deosebire de motorul
diesel, la motorul en aprindere prin scinteie .combustibilul lichid este amestecat inainte de
aprindere cu aernl necesar arderi.i intr:-un carburator sau cu ajutorul unui injector de benzin!;
apoi amestecul inflamabil combustibil-aer este comprimat cu ajutorul pisto.oului in cilindru
aprins (extern) prin scinteia unei bujii. Datorita presiunii gazelor rezultate in urma arderii.
pistonul este deplasat in jos. Mi$Carea de translatie a pistonului prin biela, la care este articu-
Jat. se transmite arborelu.i cotit ce capata astfel o de Pentru ca procesul
din motor sa continue este necesar.ca gazele arse sa fie evacuate din cilindru sa fie intro-
dus un amestec proaspat combustibil-aer care sa poata fl comprimat aprins din nou. Aceste
faze pregil.titoare, impreunli cu arderea propriu-zisa cu destinderea gazelor arse, formeaza
un ciclu de lucru, care in tiimpul funcfionarii motorului se repeta periodic.
Motoarele cu aprindere prin scinteie pot fi motoare in patru timpi sau fn doi tim pi. Pentru
executarea unui ciclu de lucru (schimbarea incarcliturii arderea), motorul in patru timpi
necesita dona rota ale arborelui cotit, respectiv patru curse ale pistonului, iar motorul in
doi timpi numai o rotape, respectiv doua curse ale pistonului.
Motorul in patro timpi:
- primul timp, admisia: supapa de admisie este deschisil pistonul se deplaseaza spre
capatul exterior a! c.ilindmlui (punctul mort exterior). iar in cilindru este aspirat un amestec
proaspat combustibil-aer;
- a! do ilea timp, comprimarea: supapele sint inchisc;, pistonul se deplaseazii. spre capatul
mterior al cilindrului comprima amestecul combustibil -aer Ia .o presiune de cca. 7-8 at:
urmeaza apoi aprinderea prin unei scintei de Ia o bujie;
- al treilea timp, destin.derea gaze/or arse: supapele sint inchise i presiunea gazelor
formate prin ardere deplaseaza pistonul spre capatul exterior. Acest timp este singurul
timp motor (in cursul caruia se produce Jucrul mecanic) din ciclul de lucru ;
- al patrulea timp, evacuarea: supapa de evacuare este deschisa pistonul se depla-
seaza spre capatul interior al cilindrului, evacuind gazele arse.
Deci lucrul mecanic se produce numai in timpul al treilea (in cursa de destindere a gaze-
lor arse), restul timpilor ftind consumatori de energie. Energia necesarii pentru realizarea
acestor tim pi este furnizatA de catre un volant. care, fund montat pe arborele cotit, se
odatil cu acesta intretine pistonului in cursu! ciclului de lucru.
Deoarece lucrul mecanic se produce numai intr-o singurn cursa, motorul cu un singur
cilindru are iP. timpul functionarii un grad mare de neunifonnitate, adica in cursul unui ciclu
de lucru arborele cotit este sup us unor mari accelerari $i decelerari de rota!ie_ M otoarele
po!icilindrice (cu mai mulp cilindri) au un mers mai uniform, pentru di prin decalarea cores-
punzlHoare a coturilor arborelui (fig. 3) se poate obtine o decalare in timp a curselor pistoa-
nelor din fiecare cilindru, astfel incit timpii ciclurilor de lucru uu se execute concomiteot,
ci c.onsecutiv sau intercalat dacA este cazul. Dupa modul in care sint cilindrii se deo-
sebesc: motoare cu cilindri in lin.ie (fig. 3), motoare cu ciliudri orizontal (fig. 4). mo-
toare cu cilindri in V (fig. 5) si motoare cu cilindri in stea (fig. 6).
200
esaparnt:nt

dt ' ' \ atual"t.-
;.ulmbi!' "U:'"'-'l motoarr
(de.-.tindtrN& .r.u.clvr ar:><")
Fig. t. Modul de tuncUortare a unul motor m patru Umpl
5 3 6 2
3dl"nol$1.f
... ,-
Fig. 2. Schema de lucru a unui motor
cu cftindrl In Unle
Fig. 4. Motor cu d!Jndr:i
opu.si orizontal
mcram!rlm de

Fig. 3. Secttune pri ntrun motor
cu patru dllndrt In llnle


Fig. 5. Motor cu
dliodri in v
fig. 6. Motor cu. cilindrl tn slea
Motoare cu aprindere prin scinteie
( cu explozie) n
Motorul in doi timpi. Spre deosebire de motoarele in patru timpi, motoarele in doi tim pi
nu sint prevazute cu supape, admisia C<lmbustibilului $i evacuarea gazelor arse racindu-se
prin fante practicate in peretele cilindrului. ln timpul deplasarii sale rectilinii (mers
de du-te-vino), pistonul (prevazut cu un cap profilat special) elibereaza pe rind aceste fante.
1n figura 7 este prezentat modul de func0onare a unui motor in doi timpi baleiat* cu o
suflantli. Se presupune Ia incep.utul primei curse, pistonul se afla Jn pozi!ia cea mai ridi-
cata $i c.a amestecul de combustibil-aer de deasupra este aprins. Sub presiunea gazelor arse,
pistonul se deplaseaza, eliberind mai lntii GU muchla sa superioara fanta de evacuare. Deci
gazele arse din cilindru, care se gasesc sub presiune mare, $i se destind., evacuate prin
aceasta fanta in Deplasindu-se 1n continuare in jos, pistonul elibereaza fanta de
admisie suflanta refuleaza un amestec proaspat de in cilindru, evacuind
restul gazelor arse. La in sus a pistonului (cursa a doua), dupa inchiderea tuturor
fantelor, amestecul combustibil-aer este C<lmprimat $i se poate mcepe unnou ciclu de l ucru.
La motorul Fn doi timpi baleiat cu autoprecompresiune, se carterul motorului
(fig. 8) nu se mai suflanta; rolul ei funciional este realizat prin inchlderea
a carterului, care poate Iuera astfel impreuna cu pistonul ca o pomP.i'L
La deplasarea 1n sus .a pistonului, in carter se creeaza o subpresiune pina ce muchia
iriferioara a pistonului elibereaza f(\llta <le admisie. deschizind calea pentru intrarea in carter
a unui a.m.estec proaspat. de combustibil-aer. La deplasarea in jos a pistonului, amestecu1
combustibil-aer .din carter este comprimat astfel!ncit, dupa ce muchia superioara a
pistonului a eliberat fanta de trecere, respectiv canalul de trecere (legatura dintre carter si
cilindru), arnestecul combustibil-aer poate intra in cilindru.
Folosirea suflantei Ia baleiajul motorului ridica cqsruJ motorului, dar are avantajul
ca elimina canalul.de trecere dintre cilindru $i carter, arborele cotit put1nd fi astfel prevazut
cu o lubrifiere sub presh,1.ne in circuit inchls, tara ca uleiul din carter sa patrunda in spatiul
cilindrului. La rnotorul baleiat de la carter, care este mai ieftin, uleiul se adauga Ia combustibil
patrunde impreuna cu acesta 1n carter sau este adus sub fon:nli de picaturi. prin pompe
mici. de ungere, Ia locurile care necesita lu brifierea. Uleiul din carter este antrenat prin canalul
de trecere in cilindru, de UJlde ajunge 1n prin fanta de evacuare apare in atmosfera
ca un fum de culoare albastnl.
" Prin baleiaj se realizeaza evacuarea foJ1ata a gazelor de ardere din cilindrul motorului.
262
Fig. 7. Motor cu prin scinteie lh doi tl.mpi' baleiat cu s1lfianta
.\ = de ev3cua.rc
Dupi! aprindcre. St'
e!ectue.az3 mecank.
Ia depJasarea in jos
n pistonului
La cliber3rea l.1mtei
de. e\acuare .r\..
gaze1e arose
5int C\GC"U(lte
B - fa.nta de ad.misie
La eHherare-.a fantci
de admisie :&.
su.flanta refu1eua
tn ciJindru un ame;o,tcc
proasp;it
E
L3 deplasarea in $U$
a
i:nchiderea A E..
are loc comprima.rea
amestecului combllStibUae.t
Fig. 8. Moto; cu aprbtdere prin scinteie 1n dol llmpi baleiat de Ia carter
Oupi
w Hertuea:r.a lu<'ntl
inf!'(.' :tnk dtplasarea
in jo ... a pbcunului
l3 eltbtrdrca fantel de
:\ - arc (tk""
L''l.:acuar<-<' gazeJor
Oedt-r,ubtuJ ph: wnu!uj :
l.a df
E,. ht \':,tr-tt r
intrU un prua')p;w
t' tmtbu.-.tibiJ
Llupo\ in<'hid.etea fanldu-r
[ ,j r .
ttr. tt
,umprim:t1 in !';.trltr
Us elibcrare<.l lanlll
de amt.o:,.tcrul
tombu-;tibilacr Crtl'\."
din '>C <JfJQ
-.u)) ptc'lium, in C'ilin'dru
.La in
.a pil. UJnuJui
i nl.hjdc:r-ea fanl('fvr A si L',
arc lo(' ,urnprimnea
unestt'lului
I .imhjdr,n,;
F. Ia depbsar<'a in
"t formc<.1d u "ubpre,iuue
ntrH.'r ;I phtmu(ui
Motoare cu aprindere prin compresie
(diesel)
Procesele de ardere din motoarele cu aprindere prin sclnteie, respectiv din motoarele
diesel, se deqsebesc in principiu prin mai muJte.aspecte. Astfel, spre deosebire de motorul cu
aprindere prin scinteie, [a care aroestecul combustibll-aer este aspirat in cilindru, comprimat
(raportul de comprimare fli.nd cuprins intre 4:1 lO:l) apoi aprins printr-o scinteie, Ia
motorul die.sel este aspirat numai aer curat in cilindru, unde se comprima mult mai mult
decit la motorul cu aprindere prin scinteie (raportul de comprimare fti.nd cuprins intre 14:1
25:1). Cind temperatura aerului atinge prin comprimaf!! valori cuprinse ln.tre 700 900 C
se injecteaza in cilindru o anumitA cantitate de combustibil (motorina). Din cauza tem-
peraturi.i lnalte, combustibilul se aprinde singur. Piciiturile de combustibil se amesteca fm cu
aerul din spatiul de ardere, se ln.di1zesc se evapora; astfel aprinderea nu are loc imediat dupa
intrarea particulelor de carburant in spatiul de ardere, ci dupa aproximativ 1{1 000 s. Timpul
consumat intre moment ul injectiei aprindere se de aprindere. Pentru
asigurarea unei pulverizari cit mai fme mai uniforme a combustibilului injectat in cilindru,
injectorul este prevazut la partea inferioan'i cu un pulverizer. Picat urile _injec.tate au insa
dimensiuni diferite ca atare, sint distribuite neuniform in jetul de combustibil. Se aprind
lntii piditurile mai mici, repartizate mai mult in zona marginala a jetujuj in..jectat (fig. 1),
apoi picaturilemai mari, distribuite in i.nteriorul jetului. Injectarea combustipiluluj continua
$i dupa formarea primei flacari (arderea principala). Daca o parte din combustibil arde in-
eomplet In prima faza a arderii, sau daca 1ntirzierea la aprindere este prea mare, arderea se
produce violent sub forma de explozie (fenomenul de detonatie) $i motorul bate. La motorul
cu -aprindere_prin scinteie, amestecul combustibil-aer se aprinde ma.i int!i Lfnga bujie (fig. 2).
Caldura eliberata de particulele care ard lingii bujie provoaca aprinderea particulelor vecine;
astfel se propaga in spatiul de ardere, pomind de la bujie, un front de flaciira, care, cu timpul,
cuprinde tot spatiul de ardere. Prin radia?.a caldurii $i ridicarea presiunii., ca prin centrii
fierbin!i de ardere din de ardere, in amestecul nears de combustibil-aer, neatins inca
de frontul de flacara, se poate produce in anumite con.dipj o nona aprindere $i o noua direclie
de.propagare a frontuhri de fladira, care pot conduce lao ardere instantanee a amestecului.
ln acest caz apare detonatia, care genereaza o unda de putemjcii, provocind zgm;note
metalice in cilindrul motorului (batiii, detona\ie).
Motoarele diesel, ca motoarele cu aprindere prin scinteie, pot fi in in doi timpi.
Deosebirile constructive ale motoarelor diesel constau in special in modul in care se rea-
lizeaza amestecuJ dintre combustibil aer felul in care se aprinde acesta. Avlnd in vedere
aceste considerente, motoarele diesel se pot clasifica in:
- motoare diesel ca injecpe directa (fig. 3). in cazul dhora combustibilul este injectat
direct in cilindru sau intr-un spatiu sferic de ardere. prevazut la capatul pistonului. Injectorul
este astfel construi4 fnclt sa aprinda. cu razele sale. pe cit posibil, tot ae.rul din spa1iul de ardere
pentru a asigu:ra arderea completa a combustibilului;
- motoare diesel co camera de turbulenta (fig. 4), la care aerul este impins de catre
piston, lntr-o camera. de forma sferica situata in culasa capatind o circu-
lara (ell vitezi.\ mare). ceea ce permite amestecarea cu combustibilul:
- motoare diesel cu camera de preardere (fig. 5 6), la care in camera de preardere,
situata 1ot in culasa motorului Jegata cu spatiul din cilindru printr-un mic orificiu. are loc
o amestec.are a combustibilului cu. aerul o ardere a amestecului. In urma prearderii,
presiunea amestecului combustibil-aer acesta, ars incomplet trece cu viteza mare
din camera de preardere J:n cilindru. unde arderea va ti completa.
204
interlurul j.:tului
; (pic6turi marl)
Fig. 1. P'rocesul de ardece Ia motorul diesel
sup.apc
anleStec
<vmbusllbU

Fig. 2. Procesur de ardere Ia motorul
cu aprindere prl.n sclnteic
Fig. 4. Motor diesel cu camera de turbulen!a
Fig. 3. Motor diesel cu lnjec!ie directi
Fig. S. Camera de preardere a unai molor diesel
Fig. 6. Motor diesel cu camera de preardere
Motoare en piston rotativ (Wankel)
Motorul cu piston rotativ este un motor cu ardere care lucreaza in patru timp1.
ca un motor cu aprindere prin sclnteie. Spre deosebire insa de motorul cu aprindere prin
scinteie in cazul caruia de rotatie a arborelui cotit se ob\ine prin.transfor
marea de du-te-vino (oscilantli} a pistonului cu ajutorul bielci (fig. 1). la motorul cu
piston rotativ de se obtine direct cu ajutorul unui pistOn rotativ. AceaSta
inseamna ca nu mai trebuie accelerate, respectiv decelerate masele care fac o de
du-te-vino. ln acest caz. prin eliminarea foJ1elor masice respective se pot obtine tura!ii mai
mali. Pistonul rotativ desch.ide sau, respectiv, inch.ide cu much.iile sale fante simple
practicate in peretii cilindrului, comandind schimbarea gazelor singur, tara supape (pistonul
are formA triungh.iulara, cu laturile convexe). Pentru realizarea unci cit mai bune,
muchiile pistonului sl'nt prevazute cu rigle de care ating tncontinuu in cursul
rotatiei peretii carcasei; intre piston carcasa se realizeaza astfel trei spatii inch.ise care,
in decursul unei a pistonului, se maresc se
Variatia volumului acestor spatii permite, ca in cazul motorului cu aprindere prin
scinteie in patru timpi sa se rea1izeze un ciclu de lucru complet in timpul unei rota!ii:
aspiratia amestecului combustibil-aer, comprimarea aprinderea sa prin unei
scintei de Ia o bujie, destinderea gazelor arse aflate Ia presiune ridicatii (deci efectuarea de
lucru mecanic) evacuarea gazelor arse (fig. 2). ln cele trei spa{i.i de ardere au Joe deci ace
procese, in.sa deca1ate cu cite 120 de grade. Lao invirtire a pistonului se obtffi deci trei
aprinderi. In fiecare dintre cele trei spatii se realizem separat cite un ciclu de lucru. care
decurge ca la motorul cu ardere interoli cu trei cilindri Pentru a intelege mai bine
modulln care decurg procesele in motor se va urmari in continuare un ciclu de lucru reali-
zat in camera dintre much.iile A C. Cei patru timpi ai ciclulul vor fi:
- primul timp: pistonul rotativ elibereazii canalul de adlllisie permite intrarea unui
amestec gazos combustibil-aer;
- aJ doilea Limp: amestecul este comprimat;
- al treilea timp (timpu/ motor): amestecul comprimat este aprins de Ia o bujie, arde
acponeaza pistonul;
- aJ patrulea timp: gazele arse sint evacuate prin canalul de evacuare.
In celelalte doua camere are loc proces, dar deca1at cu 120".
Din figura 2 reiese ci motorul Wankel are numai dow pl1!1i mobile: pistonul axul
motor. Pistonul este prevazut in centru cu o dantura interioax:a un !agar palier pentru
excentricul axului motorului. Dantura interioara ruleaza pe o roatli dintata, concentricl cu
axul motorului, dar montatii. fix pe carcasli. Raportul num!rului dintiJ.or acestor douli rot:i
este 3:2.
0 problema dificil de rezolvat in constructia motorului. Wankel consta in asigurarea
carnerelor intre ele deoarece, in cazul in care continuturile acestor
camere ar comunica, functionarea motorului ar fi problematica. Aceastli problema a fost
rezolvatli en ajutorul riglelor de
206
fig. 1. Comparatie tnlte modul
de iunctlonare a motorulul
en piston In doi tlmpl ~ ~
Dlotorul cu piston rotatlv
[
.\
c
(.
Fig. 2. Desiasurarea dclulul de lucru
la molorul cu piston rotaliv
Fig. 3. Sec\iune prlntr-un motor
cu p ~ t o n rotallv
Fig. 4. Piston rotallv
.,
B '
~
a
Fig . .5. Etan$are pe muchle
Locomotive cu abur
Locomotivele cu abur sint aqionate de cu abur cu piston, care constau dintr-un
cilindru in care se gi!.se!jte abur sub presiune mare care prin destindere pune in
un piston. pistonului se transmite rotilor locomotivei. Mecanismele de comanda
de ac{ionare ale unei locomotive cu a bur slnt prezentate in figura I. P(in canalul de admisie.
aburul, produs intr-un cazan de abur (cu tevi de foe sau cu tub de flacara), intra in sertarul
de distributie este distribuit in cilindru, in. partea din fa{cl sau din spate a pistonului, unde
se destinde deplaseaza pistonul spre inapoi, respectiv inainte. In cazullocomotivei reprezen-
tate in figura 1. aburul este admis din partea stiuga a pistonului pe care il deplaseaza spre
dreapta. Dupa ce se destinde in cilindru, aburul este evacuat in atmosfera prin sertar, canalul
circular canalul de evacuare. Plstonul este cuplat fix cu capul de cruce prin tija pistonului.
Ghidat intr-o glisiera, capul de cruce executa. o mi$care de du-te-vino odatli cu pistonul. De
capul de cruce este, flxat:.a printr-o articul arie biela motoare, care Ia cealaltli exrrem1tate este
ftxata de butucul ro'!ii motoare. in fclul acesta, de du-te-vino a pistonului este trans-
formata intr-o ID4care de rotatie. Ro1He motoare sillt legate lntre ele prin biele de cuplare.
Locomotiva reprezentata in figura 1 se deplaseaza inapoi. rotile ei in sensu! invers
acelor de ceasornic. Daca lrebuie inversat sensul de deplasare. sertarul de distributie trebuie sa
trimitii aburul in partea dreapta a pistonului. Sc_himbarea pozitiei sertarului de distribu\ie se
de Ja pupitrul de comanda allocomotivei prin rotirea unei rop de mtna. Prin aceastii
se injurul punctului fix, tragind in spre stinga sertarul de distribu!ie
(fig. 2). In timpul mersului. aburul esre distribuit succesiv clnd pe o fatfl. cind pe cealaltii a
pistonului cu dublu efect). in ace] scop scrtarul descrie o si.ncron.a de du-te-
vino; acest Jucru il asigura o biela de dirijare. Cu ajutorul al barei de co-
manda a culisei se culisa 1n jurul punctului fix. C'md bara de comanda a sertarului se
afla deasupra punctului. flx, sertarul se deplaseazli spre stinga, iar clnd bara de comanda I\
sertarului se afla dedesubtul punctului fi.X, sertarul se deplaseazA spre dreapta. Prin tija pisto-
nului. capul de cruce biela principaHi, forta rezultata prio destinderea aburului cilindru
antreneazi'i rotile; intrucit intre roti existii o frecare, se produce o forta de trac\iune
care determina locomotivei.
Foqa periferica transmisa rotilor de catre cu abur nu trebuie sa fie mai mare
decit forta de frecare Ia periferia rotii. deoarece ill acest caz rotile ar patina (aluneca) pe Joe .
.208
bieJil mowar.- / bara dt Mliculatico a
btclJ de -.-uplare .HrU:ruluJ tij3 pi..,.tmnalUi
~ a n a l rirutlar
Fig. 1. MecanJsmele de comandil ,1 de aclionare ale unt:l locomotlve cu abur
Sertar )-tinb. - me-rs ir\aintc
.&rt.ar- drc-p1a - meT'S i no.po.i
Fig. 2. Mecanlsmul de comandli a sertarulw (coma.ndli. .Hcuslnger)
Fig. 3. Secf!une prlntr-o locomotld cu abur
Locomotive electrice
ln tractiunea feroviara, locomo.tivele electrice s-au impus fatA de locomotivele cu abur,
datorita faptului ca energia necesara nu se produce in locomotiva, ci in centrale electrice,
putind fi transportata la distante mari. In plus, la pornire cuplul electric are valoarea
cea mai mare se pe masurA ce viteza, comportare favorabilll Ia tracpunea
feroviara, unde este necesari o foqll mare la pornire pentru a pune trenul in pentru
mentffierea sa in este nevoie de o fortll mult mai mica.
Energia electrica alimenteaza motoarele electrice de tractiune, care antreneaza osiile
individual (fig. I), sau in colectiv, cu ajutorul unui motor electric puternic al unei biele
(fig. 2). La antrenarea individuald, fiecare roatA sau osie motoare este actionata de un motor
electric de putere mica de turatie mare. Turatia este redusa cu ajutoru1 unui angrenaj re-
ductor. La antrenarea colectivli, un motor electric de tractiune de putere mare care poate fi
construit pentru turatie mica actioneaza, prin intermediul unei biele motoare a mai
multor biele de cuplare, osiile motoare.
1n figura 3 este reprezentata schema unei locomotive electrice cu antrenare individuala
a rotilor. Curentul electric folosit (curent de 15 000 V, cu frecvenFi de 16
2
/
3
Hz),
este preluat de la fuul de cale aerian prin troleu frind transformat apoi de la 15 000 V la ten-
siunea de lucru de 300-700 V cu ajutorul unui transformator. Variatia vitezei se realizeaza
prin variatia tensiunii de alimentare prin comutarea treptelor transformatorului. Astfel se
evita pierderea de energie prin folosirea de rezisteote.
Cele mai puternice locomotive electrice dezvolta puteri de peste 5 000 CP. Greutatea
mare a transformatoarelor montate in astfel de locomotive asigura aderentA mare intre
rotile locomotivei
<? varianta locomotivei electrice este Locomotiva diesel-electricli. In acest caz, curentul
electnc este furruzat de un generator propriu antrenat de un motor diesel, combinind astfel
avantajele alimentruii descentralizate cu cele ale tractiunii electrice.
Locomotivele diesel-electrice sint folosite astazi pe linii electrificate numai partial.
210
Fig. I. AntTenare lndlvlduall
Fig. 2. Antrenare colectiva cu ajutorul unui motor eleclrlc aJ un<el blele
1---- tr.-ni(Onnlfti lf"n)tUn('a aerian
cundllt'tDT eltdcic.

Fig. 3. SchPma unel locomothe elect nee cu indlvtduall
Locomotive diesel
Locomotivele '.1iesel-e!ectrice sint de pus in func,iune, sint rentabile dau un ran-
damenl :.upcno1 Jocomolivelor cu abur, care necesit.a un timp 1ndelungat pentru incaJ.zire
un spatiu mare de depozitare a combustibilului. 1n timp, locomotivele diesel nu
oecesita conductori electrici scumpi pentru transportul energiei aparatajul electric aJ loco-
motivelor electrice.
fn funcpe de fe1ul transmisiei energiei de Ia motorul diesel la rotile Jocomotivei, locomo-
ti>'el<> diesel pot {i cu transmisie mecanicil, hidraulicii ( diesel-hidraulice) , electridi (diesel-
elecuice) sau pneumaticii.
in figum alaturata este pn:zentata unei locomotive diesel-hidraulice V 320,
aflata ill dotarea ciiilor ferate ale Republicii Federale a Germaniei. Aceastii locomotiva are
doua unitati de actionare independente, care lucreaza pe cite un boghiu. Pentru actionare
&: folosesc doua rootoare diesel cu 16 ci!indri in patru timpi, fiecare cu o putere de 2 000 CP,
supraalimentate, o suflantii radia!a comprimind aerul necesar arderii ill cilindrii motorului.
Suflaota radiala este de o mica turbina cu gaz, care energia gazelor de
evacuarc din motorul diesel. fn felul acesta, puterea dezvoltata de motorul diesel supra-
alimentat este mai mare dedt a motor nesupraalimentat.
Euergia motorului diesel V 320 este transmisa printr-un cuplaj un arbore cardanic
la un mecanism hidraulic apoi prin intermediul unui alt arbore cardanic, Ia boghiu. Meca-
nismele hidraulice asigur;i doua domenu de viteze (viteza viteza mica). Apa de racire
pentru schimbatorul de ciildura a1 uleiului de ungere aJ uleiului mecanismelor hidraulice
i pentru racitorul aerului de supraalimentare se obline lntr-<l instalatie de racire cu aer fortat.
Cadrul cutia locomo<ivei V 320 s!nt din otel sudat de construqie Cutia locomo-
tivei, in forma de casetii, este impartita prin pereti intermediari ill: o incapere pentru motoa-
rele diesel cazanul de abur dowl indiperi pentru mecanismele cabinele de comanda
la fiecare capat.
Locomotiva are frlnli cu discuri, cite o pereche pentru fiecare roatii, suplimentar o
frina magnet idi '.le ;;inii, care asigura un spatiu mic de frinare Ja viteze mari.
La locomouvele diesel-electrice, un generator electric de curent continuu este antrenat
de motorul diesel. Curcntul electric produs este transmi5 Ia motoarele electrice de tractiune
can actioneazli osiile motoare.
Pentru incalzire. trenuri1e de persoane slnt prevazute cu o instalaiie de cazao cu abur
alimentata cu motorinil. De asemenea, trenurile sint prevazute cu instalatu de iluminat elec-
tric, de comanda de control.
212

1;
1
.,.
:;;
.,
~
I
..;
~
~
~
~
~
.
=
.
g
1
~
'
~
~
E
.
..,
~
-
,
~
1
-:
~


...
j
~
~
~
i
1
<
~
~
=

:E
"
!
'
~
~
~
~
e
E
~
"
~
.
"

s
Tramvaie troleibnze
Tlamvaiul este un vehicul de transport in comun, care se deplaseazli pe cu ajutorul
energiei electrice, preluata de Ia un fir de cale aerian sau de Ia un conductor subteran,
numitul tramvai cu linia conductoare montazii fn canivou (fig. 2). ln .figu.ra 1 este reprezentat
schematic un vagon motor de tramvai; de Ia troleu, care se singur in pozitia opti.ma lao
schimbare a direct:iei (inainte-mapoi), curentul trece prin intermediul unui intreruptor general
de siguranta cu paratrdsi!et, la un controler (regulator de mers), care schimbii dupa necesi-
tate diferitele rezistente necesare pomirii mersului Curent ul electric actioneaza doua
motoare electrit:.t> (de exemplu legate in paralel), care antreueaza prin intermediul unui angre-
naj reductor cele doua osii ale vagonului, iar apoi se scurge prin roti in La frlnare, mo-
toarele electrice pot sii lucreze ca generatoare (cu rezistentele ca sarcina), in paralel cu fr"'ma
cu saboti.
In S.U.A. se mai gasesc izolat tramvaie cu alimentare subterana a curentului (cablecars,
flg. 2). In locul t roleului montat pe vagonului, exista un brat de contact care pli-
trunde, printr-o fantii intre intr-un canivou, unde este montat, izolat electric, cablul
de alimentare.
In figura 2 este reprezentat circuitul electric. La acest tip de alimentare,
macazurilor este mult mai complicata deci't in cazu1 conductorilor aerieni. De asemenea
existii pericolul producerii de scurtcircuite atunci cind in canivou patrunde apa {datoritii
unor ploi puternice sau spargerii unei conducte de apa).
Un alt vebicul de transport in comun, folosit in general pentru distante scurte aqionat
electric, este tro/eihuzul. Acesta este un autobuz alimentat cu energie electrica prin doi con-
ductori cu polaritap diferite (fig. 3). Posibilitatea de a se abate de pe traseul sliu este insli
limitata de lungimea troleului, care este apasat cu arcuri pe fi.rele de alimentare. 1n ceea ce
prive$te eficienta economica, troleibuzele sint concurate in prezent de autobuzele aqionate
de motoare cu ardere intema.
In figura 4 este schitat modul cum lucreaza sistemul automat de schimbare a macazelor
Ia tramvaie: tn firul de cale este intercalata o piesii izolatli (contactul de macaz) legata cu
electromagnetul unui macaz, care poate fi depiac:at electromagnetic. Atunci cind troleul
alunecli peste contactul de macaz cu motorul cuplat, curentul electric trece prin electro-
magnetul macazului. schimbindu-1. Daca tramvaiul trece. 1n virtutea inertiei, cu motorul
nealimentat cu curent de ciitre manipulant peste contactul de macaz, macazul nu va fi deplasat.
Pentru tramvaie se utilizeazli cureot continuu cu tensiunea de 500-1 000 V. Intensitatea
curentului preluat de un motor de tramvai la pornire este de ordinul a 100 A. Pentru a reduce
pierderile de tensiune, locurile de contact din reteaua de sint scurtcircuitate cu etriere
din cupru.
214
Fig. I. Schema unul tram .. al electric
Fig. ;2. Tramvai cu lin Ia In canlvou. Ia care aliment area
cu curent eleclrlc este subteranA
Fig. 3. Trolelbut cu al1mentare prln dol
conductor! aerlenl cu polaritlitl dllertte
Fig. 4. Schema scblmb3rll automate a macuulul
Teleferice
Telefericul (funicularul) este eel mai mijloc de transport In comun In regiunile
de munte (fig. 1). Cabina telefericu1ui se deplaseaza pe un cablu purtator, care este ancorat in
stapa din muntc tensionat de o greutate in stapa din vale. Daca se foloscsc doul cabine.
telefericul este echipat cu doul cabluri purtatoare montate in paraleJ, fiecare cabina depla-
sindu-se cu ajutorul unui cablu purtator. Acest sistem este folosit In majoritatea cazurilor.
1n regiunile mai putin abrupte sint folosite teleferice cu mai mult de dotlA cabine, tn .acest
caz dispuse una dupa cea !alta pe UJ:!. cablu lara fine, care se in circuit inchis. Cablurile
purtatoare sint sprijinite Ia anumite. distao1e pe stilpi. Ace$tia trebuie sa fie suficient de inalti
pentru a evita pericolul lovirii cabinelor de st.Inci. Cabinele (fig. 2 si 3). suspendate de un
carucior mobil (pisidi). siot articulate mobil In lagare. astfel incit sa atime lntotdeauna verti-
cal, indiferent de panta cablului purtlHor. Caruciorul este prevazut cu un numar de role
legate articulat illtre ele, care permit ca t.recerea peste punctele de reazem sa se faca tara
$ocuri (fig. 3). Daca se folosesc doua cabine, carucioarele celor doua cabine sillt legate de
un cablu de tractiune. antrenat m statia din vale de o rola motrice inversat 1n sta\ia din
muntc de mai multe role. Mecanismul de antrenare, care. in afara de rota motrice, mai include
un motor electric $i un angrenaj reductor, eSle sprijinit elastic in lagare; cablul de tractiune
este tensiooat cu ajutorul unei greutlip. 1n mod ascmlinAtor cailor ferate de munte cu trac
prin cablu. cele doua cabine, legate prin cablul de traqiune, pornesc simultan din
din munte din statia din In momentul in care cablul de traqiune este pus in
miscare.
Telefericul este prevli.zut cu un dispozitiv de siguran{A (frina de blocare). actio.nat auto-
mat 1n momentul ruperii cablului de trac{iune (fig. 4), care ftXeaza caruciorul de cablul purtft-
tor. cabina rAminlnd callitorii pot fi coboriti din cabina, mrn perico1, cu ajutorul
unor fringhii. Telefericele construite pentru diferente de altitudine mari slut prevazute in
plus, cu un cablu aux.i liar. Atunci dnd se rupe cablul de traqiune, caruciorul cabinei se fixeaza
singur de cablul auxiliar iar cabina poate fi adusa la statie.
1n cazul tdefericelor cu scaun, scaunele sillt fiXate de cablul purtAtor. care serve$te. in
timp, drept cablu de transport tara fine. Ollatorii se urea sau coboara de pe scaune,
In statii. Schi-lifturile siot construite in mod asemanator cu telefericele cu scaun. numai ci!
in locul scaunelor sint prevazute cu cabluri de tras schlorii, fixate de etrieri.
216
Fig. 2. Cabina unlli telefertc
titbJu purtilwr
Fig ...... Dlspozilivul de stgurant8
al cabinet (trlna de btocare)
ftg. I. Schema unul telefertc
Flg. 3. G1blna teteleticlliulla lre<:erea pe ltogii un stilp
Fig. 4b. Modul de tuncUonare a
dl;;po.ttlvulul de sigura.ntil
Cai ferate de monte
Pentru transportul in comun in regiuni cu diferente de altitudine foarte mari se folosesc
cii ferate de munte, in cazul carora vagoanele se deplaseazA pe trase de un cablu de trac-
tiune sau actionate cu ajutorul unei rop dintate.
Ciiile ferate de munte cu acfionare prin cab/uri sint echipate de obicei cu doua vagoane,
care se deplaseaza unul in sus 1 cellHalt in jos pe o cale simpla. La mijlocul traseplui exista
o portiune de calc dublli pentru evitare. Amindoua vagoanele sint fixate de un cablu de trac-
pune. ghidat intre cu _ajutorul u.nor role antrenat de Ia statia din munte. Pentru antre-
nare este folosit un tambur de cablu, acponat de un motor electric prin intermediul unui
angrenaj reductor. Pentru ca. in cazul unei ruperi a cablului, vagoanele sa nu pomeascli Ia
vale cu viteza mare. este necesar un mecanism automat de frinare. Securitatea vagoanelor
este asiguratli prin montarea Ia mijlocul partii inferioare a vagonului a unci roti dintate care
angreneaza cu o cremaliera, situaUl Ia rnijlocul intervalului dintre Aceastii cremaliere
poate fi asemanatli cu un lanl rigid In ale carui goluri intra dintii ropi. In timpul inaintarii
normale, roata dintatli este antrenatli in direcpa de inaintare. tn cazul cind se rupe cablul de
tractiune, roata dintatli este frlnata automat, deoarece prin intreruperea fort.ei de tractiune
(transmisia prin intermediul cablului de tracpune) este detensionat un sistem de arcuri care
apasli sabopi de frim'i pe un tambur de frinare; acesta face corp comun cu axul rotii dintate.
In flgUra 2 este reprezentata port.iunea de evitare a unei cii ferate de munte cu linie
simplli. Se poate constata cli nu existli un macaz, ca in cazul linillor de tramvai sau de cale
ferata. exterioare sint sudate tara intrerupere. iar rotile exterioare ale celor douli
vagoane, asemlinlitoare cu rolele de cablu, cuprind cu buzele lor bandaj care are
profllul in forma de ciupercli. Rotile interioare sint mai late nu au buze de bandaj. Datoritlt
acestei constructii, fiecare vagon este ghidat intotdeauna pe parte a locului de evitare,
anume spre dreapta in directia de .inaintare.
Ciiile ferate de munte cu aCiionare prin roJi din{ate au vagoanele prevazute cu o
dintatli, antrenata de un motor electric prin intermediul unui angrenaj reductor. lntre
pe care se deplaseazli vagonul se o cremaliera, care angreneaza roata dintatil. Curentul
electric este preluat de la o linie aerianir de o priza de contact.
218
rull ("U bu.n
d bandoj
I
I
ru bun d b2ndaj
rotl cu bu.:(e
de bandi
Fig. 2. o r U u n ~ de evllare a unel
c:lil fera(e d munte
c:u tncUune prln cablu
ro..tl.ll din,ali
(de si&ur3.it\i)
protilul 1ine1
Fig. 1
Fig. 3. Axul de rulare a Ullel c:ll.l ferate de munte
cu tncllune prtn cablu
Vehicule sistem Alweg
Principiul constructiv al vebiculelor sistem Alweg combina principiul const.ructiv al
trenurilor care se deplaseaza pe cu principiul constructiv aJ vehiculelor cu pneuri. La fel
ca in cazul vagoanelor de cale ferata. vagoanele sistem Alweg se deplaseaza pe o cale formata
din grinzi de beton pretensiooat, care servesc in timp ca suport cale de rulare,
Ia fel ca in cazul vehicu1elor cu pneuri, mecanismul de rulare a vagoanelor sistem Alweg
este format din cu anvelope cu aer, suspensie pneumatica frine.
ln figura l este reprezentata o vedere generala a unui tren sistem Alweg
1
format din
trei piirti. Fiecare parte a trenului are doua perechi de roti purtatoare individuate cu an vel ope
cu aer, care se deplaseaza pe muchia superioarii a grinzilor de rulare din beton (fig. 2). Partea
superioara a acestor roti patrunde in interiorul spatiului rezervat calatorilor. Pe suprafetele
laterale ale grinzilor de rulare se deplaseaza roti)e de conducere. care stabilizeaza lateral
vehiculul purtlHoare nu pot sa alunece in jos de pe calea de rulare) il conduc
de-a lungul diii de rulare, urmiirind curbele. Fiecare garnitura de roti nu poate fi dirijata,
insa cele trei paf1i ale trenului poseda o anumita mobilitate una faf{l de ceala!Hi. 1:n afarii. de
rotile purtatoare conduc&toare, vehiculele sis tern Alweg mai sint echipate cu roti auxiliare,
care sustin conduc trenul ill cazul in care se pierde aerul din anvelope. Rotile purtatoare
sint montate intr-o culisa fixata in cadrul $aSiului vehiculului (fig. I} .
lntre cadrul culisa este previizut un sistem de suspensie pneumatica pentru a se
asigura 0 in_aJtime mereu COnstanta a pardoselii vehiculului indiferent de incarcarea ei, ceea ce
este dcosebit de important in special la staliile de oprire. Motoarele de aq.ionare a trenului
(motoare electrice ill majoritatea cazurilor) antreneaza ro!iJe purtatoare. Motoarele sint
montate sub pardoseala vagonului in doua camere dispuse simetric, lateral faf{l de grinzile
de rulare. Turatia marc a motoarelor electrice este red usa cu ajutorul unui angrenaj reductor
(fig. 1). Vehiculele sistem Alweg slnt construite cu coborit lntre rotile purtatoare.
Cutia vagonului construita din elemente foarte
Grinzile din beton .ale caii de rulare sint sprijinite la fiecare 30 m pe reazeme oscilante,
care permit deplasari longitudinale pe fundat}ile.Ior, necesare ill cazul in care grinzile de rulare
modifica lungimea (de exemplu la_ scbimbiiri de temperatura). Schimbarea direct.iei se
realizeaza cu ajutorul unuimacaz curb (cu o Iungime de cca.45 m), constituit dintr--o grinda
elastica executata din duraluminiu. Ond se pun in functiune motoarele de a ma.ca-
zuluL grinda elastica intre ele liniile de cale corespunzatoare. Durata de schimbare
este de cca. 15 s.
220
Fig. I. Sec:vune printr-un lren slstem Alweg
Fig 2. Y!odul de d ispunert & ro\Jlor
9urtat()are si conduca toare
fiog. 3. Vedere dio fa(il a
trenului .sistcm
Alweg
Sciri rulante
Scara ruianta este un mijloc de transport cu functionare continua pentm persoane.
care, 1n comparatie cu un ascensor cu discontinua, 1n perioada
de timp aproximativ de zece ori mai multe persoane. Viteza aP,misibila de transport a scarilor
rulante este de 0,5----0,75 m(s.
Fiecare treapta a unei scari rulante este construita ca un mic vehicul prevazut cu o pe-
reche de roti superioare o pereche de roti inferioare (fig. 1 3). Fiecare pereche de roti se
deplaseaza pe o de rulare separata, perechii de roti superioare flind dispuse mai
spre exterior, falii de perechii inferioare. Atunci cind treapta se deplaseazA in sus,
cele doua se gasesc in plan. Lao mica distan i'nainte de punctul de inversare
de sus dupa punctul de inversare de jos, sint deplasate unele fata de celelalte, astfel
incit perechli inferioare de roti, situata spre interior, sa se situeze mai jos. in acest fel
se formeazii sus jos o treapta lata. Pe partea inferioara (nevizibi!a - cursa de intoarcere)
a scarii, treptele se deplaseaza 1n sens invers (fig. 2). Fiecare treaptii 1n parte este
nxata de doua lantufi tara fme, care angreneazii in partea de sus $i de jos cite 0 pereche de
rof:i RotiJe dintate de sus sint antrenate de un motor electric. Pe arborele motor este
montara de asemenea o roata de blocare, prevazuta cu o dantura cu profil de dinti de ferastrau.
Daca unul dintre 1anturi se mpe, un clichet angreneazii cu dintii rotii de blocare, oprind scara
rulanta. 1n timp, motorul este o.prit in mod automat.
Miinile curente, executate din banda de cauciuc cl.j inseftii din pinzii, sint aqionate
prin intennediul unei roti dintte al unui lant de la arborele motor al scam. La mijlocul
sciirii este montata o roata de tensionare, apasata contra benzii de mma curente care se in-
toarce; aceasta roata determina 0 tensionare continua, astfel incit banda sa nu poata sari
de pe rolele de inversare de de jos. lnainte dupii roata de tensionare, banda deviata
cu 180 pentru ca suprafat ei sa nu fie inasprita. Roata conduciitoare conduce banda exact
pe rola de inversare inferioara.
222
'"" su.periuat'tl
Fig. I. Oeplasarea treptelor
rut;) dt lrwersurc
i l)fNlllitl'l\
4ine ea:troriwm:
""'.,.
\"'.:c.
f'(""loi d in(ll!\ d1 imerSitrt' h)fN1uttrli
Fig. 2. Sectlune prlnlro scar3 rulanta
.... ,, ...<
,.,.:>'y
,. ,#

1nlerhllri'i
Fig. 3. Treaptll
De ce o nava 1
Potrivir pdncipiului lui Arhimcde, orice corp cufundat intr-u.n fluid sufera o pierdere
in greutate egala cu greutatea volumului de i1uid dczlocuit. Un cub masiv de aluminiu cu un
voJum de 1 dm
3
greutatea de 2,7 kgf (fig. la) numai 1,7 kgf dupa cufundarea in
apa (fig. lb). 1n consecinta. cubul din aluminiu a dezlocuit 1 dm
3
de apa a devenit mai
U$Or cu 1 kgf, respectiy cu greutatea volurnului de apa dezlocuit. For\a ascensionala de 1 kgf
actioneaza asupra cubului vertical. de jos in sus, are punctul de a plica tie t11 centrul de greu-
tate al volumului de apa dezlocuit. Daca tm corp cufundat intr-un fluid dezlocuiete un velum
de fluid cu o greutate mai mare ca greutatea sa proprie, atunci el . nu se va cufunda complet
ill fluid decit pmii 1n momemul In care forta ascensionala produsa este egala cu propria sa
greutate .. Un cub din lemn cu un volum de I .dm
3
cca. 0,8 kgf. Introdus in apa,
acest cub se va cufunda p)na cind va dezlocui 0,8 dm
3
. adici 0,8 kgf de apii (fig. 2). Restul
de 0,2 dm
3
lemn nu se afunda, deoarece s-a stabitit un ecbilibru intre propria sa greutate si
fort<\ ascensionalil. In aceastii siluatie se poate afinna ci corpul Porrivit principiului
lui Arhimede, orice corp cufundat intr-un tluid poate sa dezlocuiasca un volum de nuid cu 0
greutatc mai mare decit propria lui greutate, deci poate sa pluteasca in ace! fluid. 0 nava
trebuie sa posede In plus proprietatea de a putea reveni dintr-o pozitie inclinalii. 0 navil se
(se bandeaza) atunci cind se inclina spre lribord sau babord fig. 3a) iese din
asieta sa dreaptii atunci cind se inclina spre prova sau pupa ( este apupata sau aprovata) (fig. 3b ).
Pentru ca o nava sa nu se rastoarne, trebuie sa se acorde o atentie deosebit.A stabilitarii ei
transversale. In figura 4a este reprezenta tii o na vii in pozitia sa normal a. Greutatea na vei este
aplicata ill centrul de greutate S, In timp ce forta ascensionala actioneazii in centrul de greLLtate
al volumului de apa dez!ocuit W (centrul de carena).
In pozifie nonnala, cele dotlli centre de greutate de carena se situea;r;a, in general. pe o
dreaptii vcrticalil.. Cind o nava este inclinatii (fig. 4b c), centruJ de carena W' at volumuJui
de apa dezlocuit se depla:seaza. Forta ascensionala, care act-ioneazii. in acest punct W', in-
cearca sa roteasca nava in jurul centrului sau de greutate S. Punctul de interseqie M allinie.i
de actiune a ascensionale elL ax a de simetrie a nave1 se metacentTu. Dad! meta-
centrul cste situat deasupra centrului de greutate S al navei (fig. 4b), na:va revine la
normala, pozipa de plutire fund st.abila; daci metacemrul esre si tuat sub centrul de greutate
al navei (fig. 4 c), nava se va rasmma.
224
Prindplul .lul Aihlmede
l Flg.tb

1,7 kgf
2.7kgf
=- o,.g dm-"l ll,ii
Fig. 2. Plulirea
Fig. 3a. Nava inclinata transversal
fcanari>illl sau bandatll)
.Fig. 4a Fig. 4b
l ctm::a femn. in greu.toate- dt> 0.8 kai
fig. Jb. Nava !nclinall! longlludinal
lie$ita din asietli dreapta.
aprovata)
Fig. 4c
Navigape cu -vele
Navigatia cu vele consti in deplasarea pe a navelor sau a ambarcatulor echipate
ctr-una sau cu mai multe vele, folosind vintul Velele moderne au o forma triungbiulara (fig. l,
vefa mare), pentru ridicarea sau fJlarea lor utili.zindu-se o-singwi pa.dmA -(fig. 1. foe mare
i toe de drum). Datorita formei lor triunghiulare, velele modeme, Ia suprafete egale, sint
mult mai inalte in oomparatie cu alte tipuri de velc (de exemplu, vela pic in formA de trapez)
i astfel prind mai bine vin:tul (care nu piJm )a niveluJ apei); apoi Diucbia lor de atac
lunga este favorabil! din punct de vedere aerodina.mic. Pozitia velei fa de directia de main-
tare fa {A de directia vintului este reglatA cu ajutoml scot.ei (parima care intinde vela).
In trecut, navigatorii puteau faoe navigatie cu vele numai cu vint din pupa (fig. 2a) sau
cu vint de mare larg. Atunci cind pe directia lor primeau vint de travers (fig. 2c) sau cbiar
vint din p.rova, vint strins (fig. 2c 2d), trebtriau sa atepte scbimbarea vintului. Printr-o
cont-inua imbunatatire a fonnelor corpnlui navei, respectiv a velelor, in prezent orice nava
cu vele este capabi.JA sa navigbeze oblic impotriva vintului i, inaintind in zig-zag
(tacind volte), sa ajung! chiar Ia o Pnta. exact in directia din care bate vintul.
. aerodinamica navigatiei cu vele uu a fost studiata complet, efectele ei smt in mare
masura cunoscute. Datoritl suprafetei sale mari, vela,pe de o parte, acttoneaza prin captarea
vintului produce astfel direct .inaintarea navei, iar pe de alta parte sub presiunea vintului
se .bombeaza (comporttndu-se asemanAtor unei suprafete portante de avion), exercitind
un efect de sugere spre inainte Ia partea exterioara. Ca o a treia fo.qA intervine efectul unui
jet de reacfie, provocat de aerul care curge ca printr-un ajut;lj atunci cind trece intre foe
vela mare. Pentru acest motiv, Ia iahturile rapide $i Ia amba.rcatiile de regate, velatura din
fata (focul, trinca) ajunge mult in spatele catargului. tn figura 3 este reprezentata aqi.unea
vintului .asupra unei nave care navigheaza in vint strins. SAgeata W indica forta constanta
a vintului care preseaza asupra velei, potriyit cu directia cu marimea sa.
Din aceastli for{A, care ac\ioneaza oblic pe vel!, nu este eficienta decit compooenta
perpendicular.l pe vela, care deplaseazt nava in directia S. Deoarece insa nava intimpina.o
rezisten{A foarte mare din partea apei, rezistenta care actioneaza transversal pe chila, obli-
gind nava sa inainteze aproape numai in directia cbilei, din fona S nu ajunge sa acfioneze
ca fortA de inaintare Jectt componenta V, indreptatA in directia longitudinala a navei. Nava
se deplaseaza cu forta V in direct].a punctuhri C. Dac! in pnnctul C virful navei este ad us in
diroolia D se intoarce vela ast.fel incit ei sA impartli din nou, aproximativ in juma-
tate; unghiul format de direclia din care bate vintul i directia de inaintare a navei, atunci
nava se va deplasa spre D. In acest fel, cu ajutorul vintului, nava va naviga in crnce (navigatie
cruciera), !acind volte apropiindu-se'in tot acest timp de locul de unde bate vintul. Vintul
care .acj:ioneaza vela reprezinta vint reJativ (sau vintul aparent). Cu cit o navA inainteaza
mai repede pe timp cu atit mai puternic va fi vintul produs de micarea sa (vintul
ruwei). Vintul relativ rezulta din insumarea geometrica a vintului adevarat cu vintul navei.
C'qrd yiteza de inaintare a navei este mare, vintul relativ bate tot mai strins din fa fA. tn figura 3
acet.a situatie nu a fost Iuata in consideratie, deoarece navigaj:ia cruciera trebuie efectuata
fa{A de directia vintului adevArat. De asemenea, in figura 3 nu s-a tinut seama de
derivt (deplasarea late.rala.), care impune executarea unui num!r mai mare de volte. Deriva
canarisirea (bandarea) pot fi reduse printr-o constructie corespunzitoare a chilei.
Rigid incastrati in corpul navei. chila cu balast din plumb este denumita chila lestata
(fig. 1). in timp ce chi!a rabatabi.JA a iolelor se derivor (fig. 5). BalastuJ de plumb
aJ unei chile testate este astfel ca1culat, incit in orice situatie cuplul. de .rotire format diu greu-
tatea totala a navei forta de impingere sa fie superior cuplului format de rezistenta apei
presiunea vintului (fig. 4a). La iole, derivorul ID.l are balast, incit, pelk"nl a impiedica rastur-
narea iolei, echipajul trebllie sA actioneze ca un balast viu, plasind greutatea corpului cit mai
in afara navei (fig. 4b).
226
RQ. 1. Ve&oturA

tontragTcutateo:.

) d)
YinT J:trU\1
t
t
2. Dlre<;liile lmportanle de
acl.ionare a vintulul
Fig. 3. Actlu.aea vlntulul asupra unei nave cu vele
care na vlgbeaza in vlnt
botiA$1 viu

$00$, din
Flg. 4a. Fortele a r e actloneaza Fig. 4b. Fot1ele care aclioneazl
Fig. S. Derivor .,,..,tabU
asupra c:hUel testate asupra u.ael lole cu derlvor
(
Navigafie maritima I
Navigatia maritU:na este de a conduce o navel pe mare i de a face punctul navei
Ia un moment dat ln naviga!ia maritimA, pozi!ia este stabilitA, in general, ca punctul de
intersectie a doua sau mai multe drepte de pozitie. Aceste drepte de pozitie sint determinate
prin refevarea unor pnncte fixe terestre sau astronomice. Punctele }txe terestre sint situate
in apele din apropierea. coastelor: r.epere geografice deosebite, semnale de navigatie aflate
la suprafata apei (ca geamanduri i balize), semnale luminoase ale farurilor, care pot fi vazute
de la distante mari i care corespund punctelor terestre observate. ln figura 1 este reprezent,at
modul de determinare a pozitiei cu ajutorol a doua repere de pe coasta sau a doua semnale
maritime de navigatie. Cu ajutorul sextantului se mllsoarn unghiuJC(. pentru fiecare din cele
doua puncte fixe A i B, distanta dintre ele fund cunoscutA (din h3.ql}. Tot astfei se masoara
unghiul pe care 11 face unul dintre cele doua puncte de pozit]e cu directia nord, indicata
de compasul vasului. Deoarece longitudinea i latitndinea geograficii, ca $i distanta dintre
punctele fixe (A B), stnt cunoscute, se cunosc acum pentru triunghiurile ABS, respectiv
ABs; o latnra doua unghiuri.. tn acest mod se pot determina lungimea, lin.iile de pozi?,e
i coordonatele geografice ale pozitiei S, respectiv S'. ln largul marii nava trebuie sa recurga
la releveul unor puncte astronomice sau Ia relevmente radiogoniometrice. In cazul cind sint
utilizate reJevmente astronomice (fig. 2), se vi.zeazA, de exemplu, o stea aflata Ia sud se
determ.ina ina! ?.mea astrulni, adica unghiul dintre 1inia de vizibilitate a steJei orizont. Apoi
se in efemeridele anuale astronomice pozitia stelei pe cer. Cu ajutorul cronometrului
de bord cu foarte precjscl se ora exacta. Cu aceste date se determinli
apoi pozifia navei. Releveurile ob?.nute prin goniometre sint inscrise in hAftile marine in
vederea determinari.i drumului urmat. Pe bal\ile marine sint indicate adincimile pinii la
fundul mArii.
Pentru drumul vropus intre douA Jocalita1i A B se alege sau ortodroma. drumul eel
mai scurt pe arcul de cere mare,.sau loxodroma (fig. 3a), al carei specific tl constituie faptul ca
taie meridianele totdeauna sub unghi constant Pentru acest motiv, pe o hartA in proieciJ.a
cartografica cilindrica (proiectia Mercator) loxodromele apar ca linii drepte (fig. 3b). Loxo-
droma este iosa totdeauna mai lunga c-a ortodroma.
Radiogoniometria indica puncte de reper in mod asemanator cu goniometria bazata
pe semnalele !uminoase aJe farurilor, a caror geograticli tipul semnalului emis sint
indicate in i.abele. ln figu.ra 4 este reprez.entat indicatorul unui semnal !uminos rotativ, care
consta din jeturi de lumina periodice lungi scurte.
Pentru pastrarea drumului (rutei), reglarea vitezei de inaintare, manevrele in porturi
ecluze sau in Situatii periculoase, Ia comanda principale se ca miJ10c
auxiliar important telegraful (fig. 5). Acesta este montat in cabinele de comandA ale na-
vei (timonerie) este utilizat, in genere, de comandantul vasului pentru a transmite persona-
lului tehnic din sala in legii.tura cu functionarea acestora. Prin manevrarea
pirghiei de comand.a a telegrafului pentru o anumitli funcponare a este acponata o
transmisie prin cablu (Ja aparatele moderne este transm.is un semnal electric). De Ia sala
n.ilor, semnalul este confirmat>> prin reglarea la primitor a transmi}litorului de semnale de
confirmare pe sectorul de comandA corespunzator. Cind semnalele nu corespund este emis
un semnal de alarma.
228
,\
--
N
I
I
I
---_ _[
I
Fig. 1. Determlnarea pozlliel co ajutorul
semnalelor de navlgalie
s
Fig. Sa
"
Fig. 4. ldentllicare? onuj semnal lwninos rotatlv
---
Fig. 2. Detennlnarea cu ajutorul unei
meridiane
"
/
f\
:r
f--.!><f.--
v
v
r--
v.::

v
ecuatnr
l(1f(
I
I v/
haru tip
r(' mare (urtodrom.A
Mtrf:l:tor-
..
Flg. 3b
D
Fig. S. Telegraf pentru sala llla$inllor
Navigafie maritima II
Un important mijloc auxiliar pentru navigalie, pe cronometru, este busola (mag-
netica sau giroscopica). Nava este comandata direct ct} ajutorul busolei. Drumul este urmat
dupa diviziunile rozei vinturilor. Unul dintre cele mai vechi aparate auxiliare folosite pentru
Juarea relevmente]or astronomice este sextantul, al carui principiu de functionare reiese din
figura 6. Cu ajutorul unei og]inzi argintate pe jumatate (cealaJta fiind transparenta). obser-
vatorul vizeaza direct o stea prin orificiul unei lunete. 0 a doua stea este adusa indirect de
observator in cim.pul sau vizuaJ prin rotirea unei alte oglinzi fixata pe aJidada (pina la reflexia
razei luminoase a celei de-a doua stele pe partea argintata a primei oglinzi), astfel incit in
ochiul observatorului lum.inile celor doua stele se vor suprapune. Acum se poate citi distanta
unghiular.l dintre cele dona stele pe un sector de 60 (care a dat numele de sextant) cu
diviziuni fata. de poZi!ia Juata de brapll rotativ a1 alidadei prin oglinzii.
Viteza navei, factor tot atit de important pentru stabilirea drumului, este masurata cu
lochul. Frecvent utilizat este mecanic (fig. 7). Acesta consta dintr-o mica
elice pe care o trage dupa sine nava prin apa care transrnite rotatille ei, prin intermediul
unui ax flexibil. unui cadran gradat; pe acesta se poate citi direct viteza navei. Lochul modern
masoara viteza navei func{ie de presiunea hidrodinamica a curentului de apA prod us de nava
(fig. 8). Aparatul consta dintr-un tub prevazut cu orificii. Diferenta de presiune masurata
(cum reiese din figura) este propof1ionaHi cu patratul vitezei navei. Aparatul este utilizat $i in
navigatia aeriana, ca $i pentru masurarea vitezei de curgere a fluidelor in hidrodinamica
aerodinamica.
:Pentru deterrninarea adincimii mmlor, care, cu ajutorul haf1ilor marine, constituie un
alt mijloc auxiliar de stabilire a poziliei navei se folosesc sondele sonore. In figura 10 este
reprezentata o sondA sonora, care masoara adlnci.mea prin impulsuri sonore ernise Ia inter-
vale scurte de timp. Pe fundul navei, emitatorul receptorul de sunete sint astfel dispuse,
incit numai sunetul reflectat de fundul mam poate sa parvina la receptor. Emita.torul este
cuplat cu ajutorul unui cont act actionat de arborele aparatului de masurat impulsurile sonore.
La inchiderea contactului se descarca un condensator in emifAtorul electromagnetic de sunete,
provocind emiterea unui impuls son or scurt. Aparatul de nill.surat impulsurile sonore consta
dintr-o lampa cu descarcare in care se in fata unei scale gradate in unitati de tin1p.
Impulsul sonor este declanat atunci cind lumina lampii trece prin pozi!ia de nul. Durata
corespunde propagam sunetului pe distanta nava-fund-nava $i este marcata, respectiv citita
pe scala, d.atorita unei sclipiri a lampii cu neon, care intre timp s--a rotit mai departe. Deoarece
impulsul sonor reflectat este prea mic (nu este suficient pentru a provoca sclipirea lampii
cu neon), in receptor este intercaJat un amplificator.
ln figura 9 este reprezen.tat un emitator electromagnetic de sunete a1 carui mod de f\lnctio-
nare este urmatorul: prin bobina emitatorului circula un curent alternativ; rniezul bobinei,
format din lamele de fier, vibreaza corespunzator cu frecventa curentului aJtemativ, transrni-
tind vibratiile respective unei membrane elastice. ln timp ce Ia sonda sonora se lucreaza in
majoritatea cazurilor cu sunete (frecventa<20 000 Hz}, pentru masurari la adincimi foarte
marl se utilizeazll. sondele ultrasonore. Unele tipuri de emitatoare ale sondelor ultrasonore
bazeaza funclionarea pe efectul magnetostrictiv sau pe eel piezoelectric.
230
met-a.nism de asomie
obse-l'\atorul
Fig. 6. Sextant
dcpresiune
I
Fig. 8. Aparat pentru mburat preslunea
dinamicl llub PrandU)
/
I
I I
I I
I j
I I I
I 1 I
l I I
I I I '
\ \
I
\
\
roembra.a.i
Fig. 9. l:millitor
de sunete
I
' I
....
Fig. 1. loch mecanlc
Fig. 10. Sondll sonorA tip AUas pentru mburat adlndmUe
Ia Jntervale de tlmp scurte (dapa Behm)
Cum zboara avionol?
Pentru ca un avion, care este mai greu decit aerul inconjurator, sa poata zbura, este
nevoie de o forta opusa gravitatiei. Aceasta forta este portanta, produce pe suprafata ari-
pilor avionului si este orientata perpendicular pe directia de zbor. In aer, la fel ca Ia de-
plasarea intr-un lichid, mai apare, ca urmare a formei aparatului si a frecarii. o rezistenta
aerodinamica, care acfionea.zi'i pe directia de inaintare (fig. 1) i care se opune acesteia. Asi-
gurind aripilor portante o forma corespunzatoare (fig. 2), se poate realiza ca rezistenta aces-
tara sa fie foarte mica fata de fo$ portanta astfel forta aerodinamicii rezultata din com-
punerea acestor forte sa fie formata aproape numai din for portantii.
Pe cele. doua fete ale aripilor avionului a par presiuni diferite ca valoare, care depind de
viteza de zbor de inclinarea (incidenta) profilului aripii. Rezultanta acestor presiuoi, numita
forta aerodinamica de sustentatie, este orieotata in sens invers greutatii aparatului i1 suspne
in aer.
Pentru a se produce in jurul aripii circulatia de aer necesarii. pentru crearea fortei por-
tante, profilul aripilor trebuie sii fie proiectat in mod corespuntiitor. in momentul cind avi-
onul se pune in datoritii diferen!elor de viteza i deci de presiune a aerului pe cele
doua ale aripii, se produce desprinderea stratului-limita de aer de la marginea din spa-
te (bordul de fuga) a aripilor, care se fonuind virtej initiaL Pentru
compensarea acestui. virtej, in jurul aripilor portante apare un curent de aer in sens invers,
cu o intensitate turbionara la fel de mare. In fmal se ajunge la o stare de echilibru a curgerii
aerului pe aripa, caracterizata prin forta portantii cea de rezistenta.
Aripile avionului sint profJ.late in forme variate, cu diferite curburi ale suprafetelor
superioare (extrados) inferioare (intrados). Aripile. se rotunjesc in fatA (au bordul de atac
rotunjit) i sint mai as.cupte Ia marginea din spate (bordul de fuga). Modul cum este inclinat
bordul de atac curbura mai mare a extra9osului face ca, datorita caii mai lungi urmate de
aer, la suprafata superioara a aripii viteza sii fie mai mare declt Ia suprafata inferioarii. (fig. 3).
In consecinta, presiunea va fi mai mica la suprafata superioarii (partea de aspirare) a aripii
decit Ia suprafa1a inferioara (partea de presiune) a acesteia. cum rezultii din diagrama
repartitiei presiunilor (fig. 4), pe aripa apare portanla, a cii.rei miirime (ca a rezisten!ei)
se modificli in functie de unghiul de atac.
Se considera cii forta aerodinamicii de poate fi conceputii ca o forta avlnd
punctul de aplicatie in aa-numitul centro de presiune al profilului (fig. 4). Modificarea
pozitiei acestui punct deplnde de forma protl1ului. de unghiul sau de incidenta (atac) de
viteza de zbor (fig. 5). Numai profilele simetrice au centrul de presiune fix. Stabilitatea unui
avian este determinata intr-o masura hotaritoare de deplasarea centrului de presiune. Pe
masura ce unghiul de atac crete, centrul de presiune se deplaseaza spre inainte. Dacii unghiul
de incidenta (atac) al aripti este marit peste valoare criticii la care forta p_ortantii.
ajunge Ia maxjmum (in func{:ie de forma proftlului), atunci avionul pierde stabilitatea.
Concomitent, curentul de aer care contureaza extradosul profllului se desprinde (fig. 6)
formeaza o zona de apa moarta, portiunea respectiva din aripa nemaicontribuind la sus-
tentapa aparatului.
Profilele se a leg astfel inclt la o gama cit mai Iarga de viteze de zbor coeficientul rezistentei
sa fie cit se poate de mic 'in acelai timp, coeficientul foqei portante sa aiba valori cit mai
mari. 1n figura 7 sint reprezentate doua proflle aerodinamice: unul destinat aripii unui avion
de transport (fig. 7a) al doilea destinat aripii unui avion mai rapid (fig. 7b). Daca for(a
portanta data de profJ.lul gros cu mare curbur-.1 destinat avionului de transporteste de doua
ori mai mare ca a prof!.lului subtire, in schimb la viteze egale ale aerului rezistenta profilului
gros devine de doua ori mai mare. Principiile enuntate mai sus sint valabile i pentru alegerea
profilelor palelor de elice. Fnncpunea elicei este sii transforme momentul de rotape al unui
motor in foriJi de propulsie. Aceasta ia prin accelerarea unor mase de aer care tree
prin discul elicei (fig. 8).
232
lutt P')rtanli
(ort3 aerocUnamic"l Tffulta.oti
lortii k prupulsa
ctTeutaiea a.viorwlui
Fig. I. Fortele care acfjoneau asupra avlonului c.laslc 1o zbor
fig. 2. Sectlune prln artpa portantl
Fig. 4. !WparUUa preslunllor pe prolllul
aripil portanle plasata in curentl de aer
-------

Fig. 6. curentulul de aer pe extradosul
prolilulul dnd unghiul de alae este prea mMe
lJlesle valoarea crllical
a)
curbura mare: ("onduce '\'ilC1-ti nerului

, , Nrbur.i.. miri jmpJicl. o \ited ml<'l
Flg. 3. Cl.rculalla aerulul in jurul proHiullli
unel arlpl porta.nte
7,S'
Fig. 5. ModJIIcarea iortelor aerodioamlce
b )
sl a pot.iliei centrului de preslune pe
m!surli ce se schimbl! unghlul de alae

b)
l;'lg. 7. DUerlte pro!Ue:
.,, :wion de transport
b) a \'iun rnai: rapid
fig. 8. Fortele care actlonea>:a pe profll ele aercxlina;nice Ia eilce (a) sl Ia asipa portanta (b)
Viteza supersonici
Viteza sunetului este viteza cu care se propaga o perturbatie elastica intr-un mediu;
ea depinde de proprietAtiJe elastice l?i de densitatea mediului respectiv. In aer, Ia nivelul ma-
rii Ia temperatura de lSC, viteza sunetului este de 340 m/s (I 224 km/h). Viteza de propagare
a sun.etului variaza in functie de temperatura aerului de altitudine (densitatea aerului) .
. Atit timp cit un corpse deplaseaza prin aer cu viteze mici, cu mult inferioare vitezeisunetului,
aei)Jl este deviat, Ia fel ca un corp foarte moale, in toate Partile. La viteze de deplasare care
tree de 700-750 .kmfh incep sa se faca simtite efectele compresibllitlilii mediului, aerul com-
portindu-se Ia fel ca un obstacol care trebuie strapuns. In aceste conclitii, in puncte[e de stra-
pungere, numite unde de discontinuitate, se desprind unde elastice, care se deplaseaza cu
viteza sunetului ramin in urma corpului in caz ca acesta zboal"l cu o viteza supersonicli. La tre-
cerea deJa curgerea cu viteze supersonice la curgerea cu viteze subsonice se produc
tele Wide de ale caror urmari pentru evolutia aeronavelor sint nedorite.
Pentru ca aceste Jenomene sa fie mai de inteles, ele pot fi comparate cu taierea cu
cutitul a unei substante solide (fig. 1 ). Ond se cu cut'itul un sui de hlrtie de ambalaj, se
aude un zgomot ca un Aceste unde sonore sint provocate de cutitului. La fel
se intimpla cind un corp zboarli in aer cu vitezli supersonica. Dupa cum s-a mai spus, fata de
aparatul care U traverseazA cu viteza supersonica, aerul se comporta ca o substanta salida.
Din Virful corpului zburator, de exemplu un proiectil, pornesc unde de al caror unghi de
inclinare fatA de direct)a de zbor este cu atit mai mic (deci undele mai apropiate de corp),
cu cit viteza de zbor este mai inare. Aceste unde se numesc de cap. De asemenea, de Ia
marginea suprafetei inferioare a corpului se desprind alte unde sonore (unde de coada),
deoarece in spatele proiectilului se produce o zona depresionara in care in mod
turbulent aer din zonele laterale, formind o cale turbionara. Acest ansamblu de unde de
evident]azli deosebit de mare a rezistentei aerodinarnice Ia inaintare, care con-
structiv poate fi redusa d.aca proiectilele, rachetele avioanele supersonice sint prevazute
Ia partea frontalli cu un virf (fig. 3), profilat astfel incit undele de sa a para Ia viteze cit
mai mari.
Aripile avioanelor supersonice au profll, forma dimensiuni astfel alese, incit portanta
sa aiM valorile necesare fieclirui regim de zbor, iar rezistent.a aerodinamica sa fie cit mai mica.
Au fost adoptate 1n acest sens profile sublici (simetrice laminare) aripi in forma de sageata
sau de forma literei greceti delta.
Unda de frontala provocata de avioanele supersonice fonneaza un con, care; depla-
slndu-se cu viteza sunetului, ramine in spatele aparatului ca o i.mensa dlra; Ia impactul cu
pamlntul, ea provoaca un ((COV9r de zgomot !at (fig. 4). Presiunile sonore masurate in aceste
zone prezinta valpri cup rinse intre 25 150 kglm
2
in functie de viteza, dimensiunile
altitudinea de zbor ale aparatului. Aceste presiuni sint suficiente pentru a sparge
geamuiiTe ferestrelor. C"ma altitudinea de zbor are vafori ae peste IO 000 m pentru
supersonice curente, valorile presiunilor sonore ramin sub aceste limite. Acest fenomen a
fost denumit detunlitura sonica sau bang sonic. El provoaca nenumarate dificultati,
mai ales in cazul extinderii exploatarii avioanelor supersonice de pasageri, care trebuie sa
survoleze zone intens populate.
Nota Ed.E. tn cazul vitezelor supersonice numArul Mach,egal cu raportul dintre viteza unui corp
intr-un .fluid viteza sunetufui in acel fluid, este supraunitar. (f'lg. 3)..
fig. I.
('ripl .. dc:ha eoticr
Fig. 2.
dl,.. htrbionari
Fig. 3. A vi on de pa.sageri supersonic
,.Concorde cu vitera maxlmi .
coresplli1Utoare numlrulul Mach - 2.2
T.Oni dt: I
dt .fOC cu toluJ
Fig. 4. Evid.entlerea fenornenulol .. bang sonic"
provocat de UD avlon supersonic
Plano are
Pentru ec.hilibrare::i fof!elor care actioneaza: asupra unui avion de tip clasic In zbor
orizontal, este necesar ca greutatea acestuia sa fie compensata de portanta ca rezistenta
opusa inaintarii sa fie inviosa de o forta de propulsie aplicata pe directia de inaintare. La avioa-
nele cu elice (flg. 1), forta de propulsie este produsa de grupul motor-propulsor. PlanoruJ
in sa nu are motor, astfel incit., atunci cind atmosfera este perfect el nu poate sa zboare
orizontal Qa inaltime constanta). Fara vint, planorul nu poate executa decit un zbor stationar,
pe o directie loclinata spre pamlnt. !n aceste conditii, fortele fac echilibru datorita faptului
ca componenta greutatii planorului perpendiculara pe directia de zbor este egalii cu portanta,
iar componenta greutatii planorului pe directia de zbor egaleaza rezistenta. Cu alte cuvinte,
in cazul planorului, fof!a aerodinamica rezultanta (ale carei componente sint portanta
rezistenta la 1naintare) trebuie sa fie egala cu propria sa greutate (fig. 2). lnclinarea directiei
de zbor a planorului (fig. 3a 3b) depinde de raportul dintre valoarea f ortei portanta
celei de rezistenta pentru un anumit unghi de planare. Cu cit rezistenta este ma1 mare, cu aut di-
rectia de zbor va fl mai puternic inclinata. In consecintA, planorul va avea un randament cu
aut mai bun, cu cit rezistenta opusa aerului va fi mai mica pentru o anumita fota portanta.
Unghiul de planare determina durata zborului de Ia altitudinea de decuplare a planorului
la avionul care 1-a remorcat pina la suprafata pamintului. Deoarece inaintarea este legata
de o pierdere de ina.ltime, fiecare aterizare a unui planor inseamna in realitate o aterizare
fortatii.
Planorismul este atragator, prin faptul ca, datorita cautarii unor curenti de aer ascen-
denfi, durata zborului poate fi prelungita peste limitele indicate, planorul sii
altitudine. Pentru aceasta sint necesare temeinice de aerodinamica, mecanica
a zborului de meteorologie, precum multa experienta. Un indiciu absolut sigur care
semnaleaza prezenta unei zone de curenp ascendenp. ll constituie existenta pasmlor care se
rotesc in zona respectiva tara sii bata din aripi.
Un planor poate sa se inalte atunci cind viteza masei de aer ascendente este ma.i mare ca
viteza lui de coborire. Viteza ascendenta sau descendent<\ a unui aparat de zbor se
pe cadranul unui aparat de bord numit variometru.
Curentii ascendenti iau in zonele versantilor muntilor sau a.i dealurilor (vint de
panta, fig. 4) atunci cind suprafata panuntului este puternic.inca.lzita i se afla sub nori cumu-
lus in curs de formare (curenfi ascendenp termici, fig. 5): De asemenea fronturile de furtuna
dau curenplor ascenden.ti., deoarece aeruJ rece a1 frontului de furtuna impinge In sus
aerul cald stat:ionat Ia suprafata pamintului.
236
Fig. I
---
--- - - direclla de <bor
Fig. Ja. Zbor tn picaj
(cobonre abrvpU}
unJ:biul dP. pi raj '-""lf:
Fig. 4. Vint de pant;;
re:z.istenta Ia inaintare
greu-t3tea avionu.hai
for (a porrant.A
Fig. 3b. Zbor plana! (coborlre
Fig. S. asc:.tndentl terrnld
rurtnt
p.rvnK'al dt nfln
Elicoptere
Elicoptend in locul unei aripi portante solide o elice de sustentatie rotitoare
(rotor), ale c!rci pale au UD profiJ asemanator cu a1 aripii portante de avion. Capacitatea
de sustentatie $aU ascensionaiA a unei aripi portante depinde, in principal, de doi factori:
unghiul de atac al aripii (fig. l) viteza de curgere a aerului. Deoarece in cazuJ unui avion
aripile fac corp eomun cu fuzelajuJ, pentru a capiita forta necesara aparatul trebuie
sl posede o anumiti viteza de inaintare. La elicopter viteza aerului este ob4inuta prin rotafia
eticei de sustentatie. Atunci cind unghiul de atac a ajuns la o valoare, forta ascen-
&ional! incepe sa invinga gravitatia. Pentru viteze de ridicare mari este necesar ca rotorul
si se roteasci repede i Wlghiul de atac sii fie mare. Elicopterul se ridicii vertical, deoarece
forta ascensionala actioneaza pe direcpa axului rotorului (fig. 2). Daca elicopterul trebuie
sl se depla.seze pe orizontala, pilotul il va face sa basculeze inainte cu un ungbi (fig. 3).
Pentru aceasta va comanda un dispozitiv elicei portante, num.it platou de variatie a
pasului elicei, care va da un unghi de atac mai mare pale! ce tocmai trece peste partea din
spate a elicopterului, astfel tncit portanta acesteia sa devina mai mare ca a pale.
In aceastA e<>zitie a elicopterului, forta .aerodinamica rezultanta (care la zborul vertical actiona
oumai ca ascendentA) se descompune acum intr-o forti o (oqii tractivi,
care asiguri deplasarea. Dispozitivul numit platou de comanda ciclicii a pasului cu discuJ
peodular (fig. 4) ca de fiecare dati, ciclic Ia momentul potrivit fieciirei pale, sii j se
modifioe pasul, respectiv unghiul de inclinare (incidentA) fata de planul de rotape, de care
depinde portanta ..
Discul inferior al platoului de comanda este menpnut blocat rigid, Ia un anumit unghi
fat! de axul rotorului, de aparatele de comandii ale pilotul ui prin intermediul tijelor de co-
mandl. Aceste tije rigide de comandli., in timp ce se rotesc in jurul arborelui rotorului, trag
in sus sau in jos palele, care se pot roti in jurul axului lor lung, modificind astfel unghiul de
atac, respectiv pasul.
Articulatille care asigum de biitaie a palelor, reprezentate in figura 4, indepli-
nesc sarcina Dupa cum r:eiese din figura 5, cuplurile R reprezintii de rotape,
iar foqele T directia de deplasare.
Pe suprafata rotorului, linia X- X (fig. 5), trebuie deosebite douii sectoare: pe partea
dreapta, foqele ascensionale sint produse de curgerea aerului, determinatii atit de
de rotatie, de cea de inaintare; pe partea stingA, forta va .fi mai mica, deoarece
viteza tangentiala ca urmare a rotatiei este de sens invers fa {A de inaintare. Pe partea dreapta,
portanta este mai mare, astfel incit, atunci cind viteza elicopterul ar trebui sa se apiece
la stinga cb.iar sa se rastoame. Adaptarea pentru pale a unui lagar cu articulatie perpendicu-
lad fata de axul de rotatie (fig. 6) permite ca palele rotorului sa faca de bataie, eli-
minindu-se astfel momentele de rastumare. Astfel fiecare pala de rotor este in orice moment
in stare de echilibru, deoarece articulatiiJe nu pot sa momentele de rAsturnare, iar
racordarile palelor rotorului nu mai sint expuse Ia incovoiere, ci numai Ia solicitari. centri-
fugate. La fiecare ciclu, fiecare pa1A de rotor se ridica ,lateral la Ia care ajunge tn
timpul rotatiei ei in zona semiplanului cu for mare. de blitaie verticala
a pal.elor rotorului influenteaza, de asemenea, periodic unghiul de .atac sub care curentuJ.
de acr pala i astfel reglea.za portanta palelor de rotor in timpuJ lor de rotatie;
,in acest mod sint evitate variatiiJe de sarcina. In afara acestor ca urmare a rotatiei
elioei portante i conform principiului acpunii i reactiunii allui Newton, fuzelajul elicop-
terului are tendinta sa se roteasca in sens invers. Aceasta de rotape nedoritii poate fi
compensatA fie prin montarea a dona elice portante, care se rotesc in sensuri opqse, fie a unei
elioe denumite <<anticuplu, montatA lateral Ia partea terminal! a fuzelajului elicopterului
(fig. 7).
238
T
Fig. 3. Zborul In translafie al ellcoplerulul
Fig. 4. Platoul de cornandi si var1al!e
a pasulul palelor rotorului
R
Fig. $. Repartilia lo<telor de $USietl!a1fe
pe discul ellc::e! portante
(
--- Fig. 6. Articulalia ml$drll debatate
Motoare reactive I
Motoarele reactive sint motoare tennice folosite pentru asigurarea propulsiei unor
vehicule (de obicei avioane). Ele pot fi clasificate in dona mari grope: matoare aeroreactoare
motoare-rachettf. Din grupa motoarelor aeroreactoare fac parte motoarele aeroreactoare
cu compresor (motoreactorul, turboreactorul cu dublu flux motoarele aero.,reactoare
fara compresor (pulsoreactorul statoreactorul). Obtinerea fortei de tract]une a acestor
motoare (co excepfia rachetelor) se ba.zeaz! in principia pe modiftcarea impulsului aerului
care le traver-seW care este comprimat 1ncalzit pma Ia o temperatura suficient de mare,
functie de rezistenta orga.nelor motorului, folosind in acest scop arderea unui combustibil.
1n acest proces, masa de aer se transformA intr-o masA de gaze cu mare energie potentiaJll
Aceasta energie se transforma ulterior in ene(gia cinetica a jetului de gaze evacuat din motor
prin ajutajul reactiv, Ia o viteza astfel aleasa incit Ia din motor J?resiunea gazelor sa
scada la valoarea presiunii mediului.
Tract]unea motoarelor reactive are ca suport fizic modificarea 1n timp a impulsului masei
de gaze evacuate de motor conform celui deal treilea principiu al dinamici.i, enuntat de Newton.
Acest principia ca efectul este egal cu contraefectul sau acfiunea este egala cu reac-
tiunea. 1n consecinta, jetul de gaz, pentru a produce propulsia, nu executA o respingere a
atmosferei inconjuratoare nici nu <<Se sprijina>> pe aceasta! Principiul lui Newton este
explicat in figura 1: apa este impinsa afara de catre presiunea existentA in conducta de apa..
Impulsul masei de apa care iese afarn reprezintA act]unea. ln concordanfi cu principiul
enun1at, in timp se produce ca reactiune o fort! Ia fel de mare, indreptatA in
opusa. Aceasta pennite aparitia unui moment care confer! unui brat articulat Ia un !agar,
o de rotat!e.
explicat pentru cazul unui. dispozitiv de stropit spatijle verzi este aplicat de
asemenea Ia avioane, in cazul cArora, cu ajutorul ansamblului. motopropulsor (motor +
elice), o masa mare de aer este accelerata pma cind viteza sa in mica masura, sau Ia un
motor cu reacpe (jet), care accelereaza mase mici de aer pin-<i cind "iteza lor foarte
mult (fig. 2).
Un alt exemplu pentru ilustrarea legii impulsului principiuJui lui Newton este dat in
figura 3a: rntr-o iocintii. inchisii se produce caldura presiune (de exemp!u, prin arderea
um.; .::ombustibil). Daca aceastil incinta prezint! o deschidere, gazele vor afara cu mare
viteza vor imprima incintei o forfa de tracpune in directie opusa (fig. 3b). Intrucit foqa de
tractiune a unui motor reactiv este proportionalii cu densitatea aerulu.i aspirat, Ia altitudine
aceasta fort-a se va reduce. Deoarece insa rezistenta avi<)nului scade in masura aerul
aspirat,mai rece, neoesita un aport mai mare de caldurcl, Ia altitudine mai mare viteza de zbor
in oarecare masurlL
Motoarele statoreactoare sint cele mai simple motoare reactive, deoarece nu poseda
piese In rotatie. Ele sint constl,1lite in principal numru din difuzor, camera de ardere ajutaj
reactiv.
La trecerea aerului printr-un tub a carui secpune se Ia inceput in direcpa de
curgere (fig. 4a), frinarea sa va provoca o a presiunii. Daca sectiunea se reduce
situapa se inverseaza: nu mai ia o impingere, ci apare o fortA de datorici
pierderilor prin frecare. Dacii. in fluxul de aer frinat se injecteaza un combustibil lichid care se
arde (fig. 4b), in urma procesului de ardere volumul amestecului viteza de a gazelor
vor brusc, generlnd astfel o fort<! de trac!iune.
La punct fL"<, de exemplu, la bancul de proba, motorul statoreactor nu poate produce
o forfa de trac\iune, deoareoe pentru de presiune necesanl in camera de ardere
240
l1JJ1l
(Nntradt)
Fig. I. legea lui Newton
punt"n:a in mi.rart a unur ma.!o<' d\' rnari
fig. l. Compara!ie inlre
propulsla cu elice
propulsla ell jet
a.slm\ h
96:, km h
r<nnbuMibil
it' Pr'O\"tl(';" tlit't'
14'-mt.
pune:ru in a unhr m..r"C' de nuri
f",} km h
Fig. 3a. Pl'eslune mare oblinuta prln
totr-o i.ocin lli inchlsi! etan$
Flg. 3b. Partlculele gazoa>e
cte<>ad propulsla
flg. (. ExpUcarea lancl!oolirti
motorului statoreactor
-
--rttr,
1

naq:c:rp Prt"iunea tinck-
proiu.nc. ll'lii-;i ftnfll ... pr. r,.., atn\l,..f<f'titi.
pre.,i unc ner.
trebuie asiguratA in difuzorul motorului o presiune dioamica, respectiv o energie cineticii
a aeruluL ca urmare a absentei pieselor mobile, compresor, palete etc., regimul termic
al acestor motoare este foarte ridicat, put.indu-se atiAge in camera de ardere temperaturi de
2 oooct Ca urmare, tractiunea acestor motoare atioge valori foarte mari, in jurul a 20 000-
30 000 kgf!
Cu cit viteza de zbor este mai mare, cu atit iniDtimea-limita (plafonul) Ia care poate
func?ona acest tip de motoare este mai mare, deoarece, densitatea aerului Sl.:ade in alti-
tudine, aportul vitezei de intrare a aerului in motor este preponderent in obti.oerea presiunii
dinamice in difuzor. ln prezent sint elaborate proiecte de statoreactoare supersonice in care
scurgerea fluidului de Jucru prin motor se efectueaza Ia vite:ze mai mari decit cea de pro-
pagare a sunetului (cca. 340 m/s Ia nivelul miirii).
Motoarele plllsoreactoare, realizabile in variantele cu supape $i cu rezonan![l, au un
randament sclzut, tractiuni mici o sigurantA in functionare redusa. Denumirea motorului
pro vine de Ia functionarea in impulsuri ( 40-50 de cicluri de explozii in motor intr-o secunda!).
Constructiv, este relativ simplu, ceea ce explica utilizarea sa Ia unele aeromodele cu motor,
motoplanoare etc. Cu ajutorul acestui motors-au obtlnut pe timp scurt vitez.e de 700-900 km/h.
Motoare reactive ll
Motoarele turboreactoare dispun in plus fatA de statoreactoare de un compresor antrenat
de o turbinii, ceea ce le of era posibilitatea de a produce trac{iune $i la punct fix (fig. 1 ). Printr-un
difuzor, un compresor axial cu mai multe trepte de comprimare aspirA aerul e.x,terior, 11 com-
prima il refuleaza in camera de ardere, unde este injectat arde combustibilui.
volumului gazelor, determinata de ridicarea temperaturii prin ardere, provoacA aces-
tora cu mare vitezii prin turbina apoi prin ajutajul reactiv. Gazele de ardere cedeazA turbinei
doar o parte din energie, anume cantitatea necesarn pentru antrenarea compresorului $i
agregatelor auxiliare. Restul de energie, care reprezinta cea mai mare parte din energia poten-
tia Ia a gazelor de ardere, se transforma in. energie cineticA in ajutajul reactiv, un.de se dezvolta
forta de tractiune a turboreactorului. Conul de reglare din ajutajul reactiv determina viteza
de iesire a jetului de gaze $i astfel manmea tracJ:iunii prin modificarea sectiunii de iesire a
ajutajului reactiv: o sectiune corespunde unei viteze mari de a ga.zelor (conside-
rind ca volumul gazelor este constant).
La motoarele turboreactoare se poate obpne o a tracriunii prin postcombustie
(combust:i,e suplimentarA). Aceasta se realizeazli prin intercalarea unei camere.de precombustie
intre tur:binil si ajutajul reactiv injectarea unei noi cantitaJ:i de combustitil in gazele
din turbinii, ceea ce conduce la o accelerare suplimentara a jetului. Procedeul este neeco-
nomic, ceea ce face sa fie utilizat pe perioade scurte de timp.
Motoarele turboreactoare cu tract;iuni mici utilizeazli compresoare centrifuge, care sint
constructiv mai simple. mai ieftine. Unele motoare folosesc atit cit
compresoare centrifuge.
Pentru domeniul vitezelor subsonice medii sint utilizate in condiJ:ii economice deosebit
de favorabile moroare turbopropulsoare, echipate si cu o elice antrenata de turbinA prin inter-
medin! unui angrenaj, care reduce turatia axului turbinei (10 000-15 000 rotfmin) Ia 1 000-
1 500 rot/min (fig. 2 3). TracJ:iunea turbopropulsorului se compune din tractiunea reactiva
a turboreactorului i din eliceL In cazu1 motoarelor turbopropulsoare, gazele de
.ardere cedeazA turbinei din energia lor pentru antrenarea compresorului elicei.
Restul energiei gazelor este folosita pentru o tracpune suplimentarn in momentul
lor. tn afara motoarelor turbopropulsoare prezentate tipuri constructive cu doi
arbori concentrici care se rotesc cu viteze diferite. Antrenarea lor se realizeazA fie cuo turbina
cu mai multe trepte, fie cu don! turbine separate: una antrenea.zA compresorul cealalta
elicea. Acest motor cu don! circuite este folosit in special pentru domeniul de viteze cuprins
intre domeniile de viteze acoperite de avioanele cu elice respectiv, de turboreactoare. ln
cazul turboreactoarelor cu dublu flux (motoare turboventilatoare), spre deosebire de turbo-
propulsoare, turbina antreneaza un compresor un ventilator in loc de elice. Aceste motoare
sint caracterizate prin existenta unei trepte de compresie de joasA presiune, in care o parte
din aerul precomprimat este separat refulat printr-un canal care imconjurA motorul (by-pass)
in duza de impingere (fig. 4). Acest proces necesita fie o turbina separata, fie un consum sporit
de c:nergie al turbinei de bazA, deci viteza de a gazelor se reduce, dar foarte mult
debitul de fluid evacuat din motor, inclusiv tracpunea. motoare se pot utiliz.a tipurile
constructive ale motoarelor turbopropulsoare cu doi arbori prezentate. Aerul din circuitul
de joasa presiune (by-pass) este antrenat de a doua treapta a_ turbinei (in figura desenat in
negru), iar in circuitul de inalta presiune de prima treapta a (desenata
tul flux rece-flux_ cald se situeaza intte 0,7 si 2,0. Din categoria turboreactoarelor cu dublu flux
tac parte motoarele cu flux concentric.
Paletele turbi:nelor acestor motoare sint mai lungi $i profUate corespunzator pentru a
aspira un volum mai mare de aer rece. Aceasta se poate realiza constructiv prin schimbarea
treptelor turbinelor motoarelor existente.
Motoarele turboventilatoare (ca i cele turbopropulsoare) stnt avantajoase la
$i Ia viteze mici, cind traCiiunea suplimenta.ra a ventilatorului este maxima. De asemenea.
in cazul turboventilatoarelor, zgomotul este mult red us in comparatie cu eel prod us de turbo-
reactoare :ji de palele elicelor
Oadi .In circuitul ex.terior (de joasa presiune) se un sistem adecvat de post-
combustie, motorul turboventilator poate fi folosit $i pentru evolutii la viteze supersonice.
fn majoritatea cazurilor, reactive dispun de un dispozitiv de inversare a trac-
punii pentru at..:rizarea pe piste scurte. In acest scop sint folosite mai ales dispozitive capabile
sA devieze pina la J 80' jetul reactiv. si grile de palete cu corp uri de inchidere a accesului gaze lor
i'n directie contrara zborului.
l'ig. 1. Schema unui turboreactor
l'ig. 2. Schema unul lrbopropulsor
Flg. 3. Secliune printr-un turbopropulsor
omlf)tt,ul" dt pn:,iunt
t:am('l'a ardtr-('
ptntnt
rwnpn ... urului '' " tlic\i
fhh dc at'r (--trund.ar)
Fig. 4. Schema unul turbo reactor cu dublu Oux
Rachete I
Rachetele ca mijloc de transport in spatiu sint astfel construite, incit sa poatA produce
singure energia necesam deplasarii lor a sarcinilor utile Ia inAltimi distante corespun-
zatoare. Pentru a functiona, motoarele reactive utilizeazA aerul direct ca fluid de
lucru, deci sint dependente de mediul inconjumtor, ceea ce reprezintii dealtfel o limitare
pentru viteza altitudinea zborului lor; in schimb, rachetele sint propulsate in mod inde-
pendent de mediul inconjurator in nu sint limitate in ceea ce inAltimea
viteza zborului. Toate motoarele cu reacpe se bazeaza pe principiul fundamental allui Newton,
care. in expresia lui cea mai afirma ca orice acpune provoaca o reactiune de
marime, orienta!A insii 1n direc\ie opuslL Din acest principiu se poate deduce teorema
impulsului, pe care se bazeaza functionarea tuturor motoarelor reactive.ln figura I este ilus-
trat principiuliQi Newton cu ajutorul unor exemple simple. De exemplu, daca se permite ga-
zuloi dintr-un balon sa iasa anumitii {fig. Ia), acestei acpuni ii corespunde o
reaqiune, anume deplasarea balonului in directie opusa. In cazul proiectilelor (fig. I b), pen-
tru a accelera masa proiectilului pina Ia viteza cu care iese din gura tunului este necesar ca
presiunea gazeJor produse 1n camera de explozie a tunului cu ajutorul unei incarcaturi de
explozibil sa actioneze o anumita perioada de timp. Produsul dintre for!a datorat.li. presiunii
gazelor perioada de timp cit aceasta actioneaza, denumit impuls elementar este ega! cu
produsul dintre masa proiectilului viteza lui 1a din gura tunului, adica
cantitate de mi$care a proiectilului.
La rachete, conditiile sint asemanatoare (fig. lc ld}.
Atunci cind intr-o camera de ardere este pro9us un gaz cu presiune temperatura inalta,
acesta va exercita presiune pe peretii camerei Daca se practica o deschidere intr-o
Jatura a camerei, gazul va ie$1 afara qu viteza foarte mare tn acel3$i timp, pe peretele opus aJ
camerei de ardere se va exercita o forti de reacpune, care se transmite de 1a motor Ia racheta,
pun1nd-o in Aceasta foflll de tract)une este egala cu produsul dintre masa gazelor
evacuate din motor in unitatea de t!mP viteza jetului de gaze. In aceste condilii, tracliunea
nu este obfinut.a prin ciocnirea gazelor emise de mediul ambiant (atmosfem), ci prin produ-
cerea fortei de react)une, care ia totdeauna cind un fluid curge cu mare viteza dintr-un
vas sub presiune. Jn figura 2 sint reprezentate exemple de util.izari practice ale legii impulsului
ale principiului actiunii $i. reactiunij.
Atunci cind cantitatea de combustibil este c6nsumata complet pentro obtiflerea trac-
tiunii, racheta se deplaseaza cu viteza ei m.axima. Aceasta viteza finala depinde de viteza de
ejectare a particulelor $i de raport de mase a1 rachetei Prin aceasta se intelege
raportul dintre masa initiala (masa de start, inclusiy rezerva de combustibil) $i masa finala
(diferenta dintre masa init-ialA cea a combustibilului consumat). Viteza finala poate fi
majorata, utilizind rachete cu mai multe trepte. Fiecare treaptA poseda propriul ei motor (sau
grup de motoare) impreuna cu rezerva de combustibil necesarA, ultima tieapta transportind,
in plus. sarcina utilii.. Dupa ce combustibilul unei trepte a fost consumat, aceasta este
separatA mecanic de celelalte trepte. Tractiunea dezvoltatA de treapta urmatoare
pentro o noua a vitezei rachete.i, a <:!rei ma.sa s-a red us intre timp tocmai prin largarea
primei trepte, devenitA nefolositoare.
246
Fig. Ia. Balon umplut cu gu


0


0
Fig. 2. Apllcal!i ale legli
lmpulsului $i prlndplulul
acfltmH $l reacJiu.nll
FoJ1a tk t.tae'\itme sau
.repretlnti
produsul d:intre debiluJ
mas.ic modifi"area
\'itezei masei de

reoc,iune
-'une
tr.ac-tturw

rtaC1illM
--
- -
:::
Rg. t b. Pnliedll c:-
I
rea<tiunc
d .. gllid4.J
Eli& ,..,h)<ula%1 ...-
tdatl-\ mari de au (1l
o mic-A \i ttz.ei

R<><heta ael<rta:zi masa
<Ombustibi.tulu.i in state de .rtp.aus initial
(carburant + oxidant pini l.a ., rite?A
de eva<ullft lovte m.are)
Rachete ll
Modurile de antrenare a racbetelor
Motoarele-rachetl pot sa in diferite moduri masa gazelor provenite din
arderea combustibili pini'i Ia viteze de ejectie foarte inalte. lri prezent sint
utilizate motoare-rachetd chimice, care pot fi jmpartite in motoare-rachet.a cu combustibil
solid, lichid sau hibride. Aceste motoare se bazeaza pe acelasi mod de func\ionare: intr-o
camera de ardere se produc gate sub presiuoe Ia temperaturi tnalte, care sint apoi accelerate
lntr-un ajutaj reactiv de forma ajutajului Laval.
Combustibilul solid al primului tip de motoare-rachetl constl dintr-un purtAtor de com-
bustibil un oxidant, ale caror formi'i exterioara si mod de d.ispunere pot fi foarte diferite.
Combustibilul este introdus in camera de ardere, unde, prin ardere, produce gaze cu presiune
si temperatura inalta. Gazele sint apoi destinse si accelerate intr-un ajutaj Laval supersonic
unde se produc diferite fenomene gazodinamice, caracterizate in fmal prin obtinerea fortei de
tracfiune. 1n cazul motoarelor-rachetti hibride, fenomenul combustiei este de reac-
tia unui lichid oxidant cu un combustibil solid, ceea ce permite si o reglare a marimii fortei de
tractiune.
Motoarele racbetA cu combustibil lichid sint cu doua rezervoare separate
pentru cele doua componente ale combustibilului (carburant + oxidant sau comburant),
care alimenteazi'i camera de ardere prin intermediul unor turbopompe cu mare debit si pre-
siune. Pentru combustibilii chimici lichizi curenti se obtifi viteze de jet de 3-4,2 kmfs, iar
pentru ansamblul hidrogen Jichid + oxigen lichid se obtin vite?,e de jet teoretice de 5,2 km/s,
respectiv practice de peste 4 kmjs. Motoarele-rachetl cu combustibili lichizi folosesc nume-
roase combinatii formate din carburanfi (produse petroliere, alcooli, compusi nitrici etc.)
comburanti (acid azotic, peroxid de hidrogen, oxigen lichid, ozon lichi<L pentaoxid de azot
etc.). 1n cazul altei metode (:in stadiu experimental), gazul sub presiune de temperatura inalta
nu este produs de arderea chimici'i a unui combustibil. ci cu ajutorul energiei nucleare. 1n
acest scop, un agent de lucru (de exemplu hidrogen, apa etc.) este inciilzit intr-un reactor ato-
mic in anumite cond.i. Gazele com primate la presiunilnalte sint apoi accelerate intr-un ajutaj
Laval.
Motoarele-racheta prezentate au durate de ardere relativ scurte, de ord.inul sutelor de
secunde, obtinerea unor forte de tracpune puternice, ceea ce le permite sa transporte
sarcini utile marl. 1n prezent se Jucreazi'i Ia dezvoltarea untti nou tip de racheta. capabili'i sa
dezvolte forte mici de tractiune, dar care sa poata fi imprimate un timp indelungat unor greu-
inipale mari. Acestea vor putea fi utilizate pentru deplasari m spatiul interplanetar. In
principal in zonele unde cimpurile gravitaponale sint slabe.
Dintre rachete electrice, rachetele electrotermice sau cu arc electric (arc-jet)
sint asemanatoare rachetelor chimice, respectiv termonucleare, deoarece in cazu1 acestora
un agent de lucru (bidrogen, heliu etc.) este incalzit si apoi accelerat terrnodinamic intr-un
ajutaj. lncalzirea se realizea.zA cu ajutorul unui arc electric.
Rachetele electrostatice, sau ionice, folosesc ionizarea unei substante in anumite conditii.
Ionii formap sint accelerap cu ajutorul unor cimpuri electrostatice proiectati din motor cu
viteze pina Ia 100 000 km/h, rezultind, pe baza unor tracpuni extrem .de mici, impulsuri spe-
cifice foarte inalte. Sistemul constl dintr-o instalalie in care are Joe ionizarea substantei. o
instalatie de accelerare a ionilor formap o zona de neutralizare in care <<Se injecteazA>> un
flux de electroni, pentru ca ecbilibrul electric sa fie restabilit nava-racheta sa nu se incarce la
un potential electrostatic cu efect de frinare.
lnaltl
C"Ombt.tsJbll moooc<JmponenL (o!l.idant i
.
!
i g L......- ---'-'-==.:-==-'-...S....-+----
a;;
'g
r. H ...... ----



06
1:

"'"
"

...
"'
e
0
f
Q
;:
'?
,-
=
>I'
.'?
u" idan1 lidai.d

<>
Q
0


i
;;:
::
...
....
0
0
'i'
:::
C>
0
0
"

C23

.
, "
!;
2li!
2


T
"

.;

;
......
\f
t
;-
jl. a
La alte modele, cu ajutorul unui cimp electromagnetic este accelerata plasma, gaz ioni-
zat in care peste 50% din particule sint incarcate electric .. In aceasti grupa sint incluse rachetele
electromagnetice, cu plasma magnetohidrodinamice.
In cazu1 rachetelor electrice, pentru producerea cimpurilor electrice necesare trebuie sa
fie transportata $i sursa de energie corespunzatoare; se apreciazii, dupa lncerca.rile .tacute cu
pile atotnice luate deja la bordul unor aparate cosmice experimentale, di aceste surse energe-
tice vor fi minireactoare a'tomice.
Motoarele-racheti se folosesc pentru viteze marl. folosirea lor Ia viteze mici flind complet
dezavantajoasa. La viteze subsonice, consumul specific de combustibil a1 motorului-racheta
este de 12-16 ori mai mare decit in cazul turboreactorului, ceea oe face ca acesta din urma sa
fie preferat. Situatia este inversata la mari altitudini pentru viteze foarte mari,
unde folosirea motorului aeroreactiv deVine ineficace.
Principala utilizare actqala a rachetelor se refera la cercetarue cosmonautice. Pentru
lansarea unui satelit este absolut necesara o racheta cu motoarele dispuse in
sau etaje reactive, deoarece, Ia Sfif$itul motoarelor rachetei, aceasta
trebuie sa fie in masura sa impriple greutatii utile (de exemplu un satelit) 0 viteza egala cu
prima viteza cosmica (in cazul Pamintului cca 7,9 km/s). Acest deziderat se poate obtine
numai cu o racheta in trepte.
Rachetele cosmice formate prin gruparea corespunzatoare a motoarelor-racheta chirnice
in trepte (etaje) reactive, sint utilizate pentru cercetarea atmosferei inalte, cercetari geo- i
astrofizice, lansarea de satelip meteorologici, telecomunica{ii la mari distante etc. De ase-
menea. Ia lansarea navelor cosrnice cu echipaj pe trasee circumterestre spre Luna. pentru
realizarea laboratoarelor spatiale (locuite sau automate) pe orbite circumterestre, Ia plasarea
. pe traiectorii planetare (spre Marte, Venus curind spre Mercur) a unor sonde automate.
f
Navigape aeriani I
(Metode instnnnente)
Navigatia aeriana, tehnica de a conduce o aeronavi\. are ca scop detenni.narea
drumului aerian de parcurs pozitiei aeronavei. Pentru a asigu.ra navigatia aeriana se alege
o anumiH'i metoda de navigatie.
Navigapa verticali. 0 metodA simpli\ frecvent utilizatA in navigatia pe vertical!\ este
u.rmAtoarea: cu ajutorul unui barometru aneroid este inregisttata Ia bordul avionului. presiunea
statica corespunzatoare altitudinii de zbor. lndicatia barometruJui aneroid se ia ca masurli
a presiunii locale a aerului se introduce intr-o formula de etalonare in raport cu altitudinea.
Readucerea Ia valo<\CC initialil a presiunii corespunzatoare de Ia sol se face manual cu ajutorul
unui mecanism (subscala, fig. 1).
Fiecare valoare a presiunii corespunde unei altitudini, respectiv unei inif!Jimi manometrice.
ln unele conventii se admite ca presiunea manometrica corespunz!toare unei diferen!e de
de IOQ de picioare conduce Ia un nivel de refer.intA izobar de 1013,3 mb.
In sistemul zborului orizontal. mentinerea unei .distante verticale de trecere intre avioane
unul sub altul in timpul raidului este o cerin absolut respectata. La decolare Ia aterizare,
indicatorul de altitudine barometric trebuie sa indice 0 valoare pentru altitudinea absoluta
fatA de nivelul marii, NN, sau altitudinea deasupra aeroportului, H (fig. 2). Pentru a obtine
valorile corespunzatoare, se deplaseaza curba de etalonare a altitudinii pe verticali\ cu ajutorul
unui buton de pozipe. Fata de pJanul in care se efectueaza zborul, valoarea presiunii QNH,
care trebuie fixatii pe subscala barometrului pentru a indica Ia aterizare altitudinea aeropor-
tului. respectiv elevafia NN a aeroportuiui, precum valoarea presiunii momentane Ia nive-
lul aeroportului. QFE, sint deplasate. Valoarea acestei deplasiiri verticale (fig. 3) depinde de
altitudinea aeroportului ca eleva tie NN de presiunea corespunzAtoare conditiiJor locale de
zb?r. decolare. Ia trecerea Ia statiei pilotul aduce indicatia
altJmetrulm QNH corespunzatoc valoru de l 013,3 mb. Inaw.te de atenzare procedeaza
invers: readuce aparatul cind trece Ia altitudine de tranzit, repunind I 013,3 mb pe QNH.
In urma unor conventii receote, distantele minime pe verticalli intre traseele parcurse de
aeronave sint decca. 200-250 m pentru evitarea coliziunilor.
Altitudinea aeronavei deasupra soluhri se mll.soara cu ajutorul radioaltimetrelor. Pentru
aceasta se emite un radio-semnal spre sol, care este apoi reflectat receptionat Ia bord. Din
inregistrarea electronici\ a timpului parcurs de semnal dus-intors se determina altitudinea
(fig. 4).
lndicatiile radioaltimetrului sint mult influentate insa de deniveli\rile reliefului. Diferenta
dintre indicatia radioaltimetrului cea ob!lnulil cu ajutorul presiunii manometrice se
valoarea D, care permite stabilirea prin calcul a derivei i cu aceasta luarea in consideratie
a influentei vintului. Aceasta metod!\ a caplitat initial o mare importan!i\la zborurile efectuate
deasupra marilor oceanelor.
Un alt aparat de masurat absolut necesar navigatiei aeriene . este variomerrul.
Aparatul foloseste un barometru aneroid. 0 cavitate a aparatului este In 1eglitur1i
cu presiunea aerului din exterior printr-un dispozitiv caruia i se cunoate rezistenta hidro-
dinamid (fanti'i, tu.b capilar sau qifuzor). in schimbarile de altitudine, presiunea statica variaza,
restabilirea echilibrului presiunii Ia volumul aerului din incinta amintitA avind loc incet. din
cauza hrdro.d.inamice. Diferenta de presiune. pe care aceastA rezistentA hidrodina-
mica o face citibilll. permite inregistrarea vitezei verticale (fig. 5), fie ascensionale. fie
descendente.
251
Determinarea Un traseu de zbor se masoara prin ungbiul fata de o
de referinta (fig. 6), stabilita, de regula, cu ajutorul busolei (numit3., in navigapa aeriana,
compas). Unghiul dintre direcpa de referinta axa longitu<linala a avionului este denumit
curs de navigape, iar unghiul dintre directia de referin tangenta drumului de parcurs
peste sol, curs.
Cursu! i cursu! de navigatie se deosebesc intre ele prin unghiul de vint l (curs de naviga-
pe = curs + unghi de vint), ceea ce inseamna cain absenta vintului cursul i cursul de navi-
gape corespunzator sint egale. In figura 6, I este negativ (unghiurile masurate in sensul de
deplasare a acelor ceasomicului fi.ind admise pozitive). Cursul corect (sau cursu! compus)
cursu] deviat (sau cursul de navigape) se deosebesc prin deviape.
In concluzie, pentru a calcula cursul (sau traseul) real este necesar ca la valoar.ea obtmuta
prin adunarea cursului dat de compas (busola) cu declinapa !ocala sa se adauge valoarea
abateril9r (deviapei) datorate surselor magnetice de Ia bordul aeronavei, care pot provoca
dispersari, erori etc.
Fig. I. MasuraJ"ea altitudinil de zbor
, tolosind barometrul aneroid
plan dt!' 'lbnr in31(imi QN.R
.z
elevatin terenu1ui
d..ruia
:zbua1;'3 avionul
sJtitud.ine absoluta
(lata de Jli,elul mirii)
......
nh.chd m<1rii
Fig. 2
86 [(
4 5 ;/ - - - - -- --- -
--- - .. __ -... ___________ _
l na1Hmi QFE
4500fl
indica1or de bord
35
15
1 I II -0.301
elena tic
Fig. 3
3500 It
1500 It
1

- I
, . ,'f
'+ ' semnal du..s.intors pe iniltimea de tbor
1

Fig. 4. Masurarea allitudlnii de zbor cu radloaltlmetrul
Fig. 5. Variometru cu folosir-ea
variatillor presiunil
medluluJ
Navi.gape aeriana ll
ln cazul calculului unui relevment (curs) real, traseul de navigape deasupra solului
reprezinta o numita loxodromA sau curs corect.
Traseul eel mai scurt de navigape aeriana intre punctele A $i B nu este o lla
cum s-ar putea crede, ci un cere mare sao o ortodromA. Cercul mare se deteiillina (de exemplu
cu ajutorul unei Mr1i de proiecpe centrala) aproximind loxodroma cu o serie de segmente
folosind un compas magnetic sau o instalafie de giroscop, dirijatA in raport cu indicatiiJe com-
pasului. Giroscopul de t.raseu (curs) (fig. 1) indica azimutul in funcpe de directia aleasa, de
exemplu nord (caroiaj pe directia nord). Giroscopul este montat Ja bordul avionului. iar acul
aparatnlui indicator, fixat in carcasa sa, se la schimbarea cursului fat-a de giroscopul
suspendat intr-o articulatie cardanica; citirea se face pe un cadran gradat, indicind directia- Din
cauz! se iau drept referinta indicatii ale geograflC (mobil) $i erorile aparatului.
giroscopul se deplaseaza de pozitia sa de baza (drift), constanta in timp fiind deci limitati.
Peotru trasee Iungi, giroscopul este combinat cu un sistem de masurare a cimpului magnetic
terestru (instalatie de giroscop condosa de compas). ln cazul urmaririi unui traseu folosind
giroscopul, se ia ca directie de referinta caroiajul in raport cu direcfia nord. Deseori caroiajul
pe nord se pune in directia nord raportat Ia meridianul Greenwich (sistem de retea tip
amiral Tonta); se o de orientare compusa din 1inii paralele cu meridianul
Greenwich. In cazul parcursului aerian calculat in sistemul cu retea constantA, se
un cere incit pentru aceasta navigape corespund scopului h!fti Ia care pe anumite
poftiuni segmentul de cere mare poate fi reprezentat aproximativ printr-o dreaptl tangenta.
Pe o astfel de harta, intre cursu! de re!ea cursu! corect exista relafia: curs retea =curs corect
constanta de cere x longitudinea geografica. Navigapa in se aplica cu
precadere in cazul latitudinilor marl, compasul magnetic avind abateri prea marl deci
nefiind util In astfel de regiuni. Se poate utili2a o determinare astronomica a traseului,
folosind un compas astronomic. Polarizarea luminii dispersate cind Soarele este Ja
azimut este de folos pentru utilizarea compasului adaptat cazului unui crepuscul polar inde-
lungat. Cu ambele instrumente se face din timp in timp corectia necesara giroscopului de
traseu.
Determinarea vitezei. Trebuie tacuta o distinctie neta intre valoarea vitezei in raport cu
mediul tnconjurator ( Ve), valoarea vitezei in raport cu un observator de pe sol ( VgJ
viteza vintului (Vw). Triunghiul format din cei trei vectori care materiali.zeazA Vltezele
mentionate (fig. 8) are o important! fundamentala pentru naviga{ia aerian!. Masurarea
inregistrarea vitezei avionului fata de aerul inconjurator se face cu un ansamblu de aparate_
format de indicatorul numit vltezomelru priza_ de presiune. Ca traductor un tub
Prandtl-Pitot instalat la exteriorul avionului (pe bordul de atac al aripii), deci in curentul tiber
de aer. Diferenta celor doua presiuni, statica se mboam cu un manometru _indicat_or,
de exemplu de tip aneroid (fig. 9). Pentru stabilirea valorilor reale ale vitezei de zbor trebuie
54 se {.ina seama de corectia impusli. de variatia presiurtii aerului cu altitudinea. Pentru navi-
gatie este importantii vectorului vitezei vintului.
V este suma vectorialA V + V .
g e w
Pig. &. Schema de slablllre a parametrllor
J)a:rCUrSulul anul avton
Fig. ll Compunerea vttezetor
v ~ v v..,
Fig. 10. Perisc:op lleXW>t
Fig. 7. Schema giroscopulul de ems
v
pruiune static'l
Fig. Q. Tub (pdzl) de preslune Predtl-Pttot
Navigape aeriana m
Locafia. Observarea traseului deasupra caruia se zboara este astazi f'ara importan![l daca
aparatul evolueazala altitudini foarte marl. Determinarea pozitiei se face prin astrogoniome-
trie in raport cu stelele; ill acest scop se de exemplt" periscopul sextant (fig. 10).
Aparatul este scos printr-un orificiu in exteriorul avionului, fiind orientat automat spre
obiectul explorat. Metoda cea mai raspinilita in navigatifi aeriana este radiolocafia. La r.adio-
goniometrie, stabilir.ea se face cu o antena de emisie-receptie ilirijata, instalata la bordul
avionului, care urigbiul de incidenta a1 undelor electromagnetice in funclie de axa
longitudinala a avionului Acest ungbi de incidenta poarta denumirea de railiogoniometrie
frontal!i ( ). Dacii la radiogoniometria frontala se adauga cursu! real, se obpne goniometria
corecta ( rw ). Adauglnd 180, se obtine unghiulliniei de pozitie ( ; Std/W), una dintre laturi
liind tinia de pozipe (fig. 11). Prin intersectia mai multor linii de {deseori se exploreaza
cu trei statij de emisie) se obtine loeapa La exploran pe ilistante mari, goniometria corecta
(rw trebuie corectata (pozi\ia dupa loxodroma, dupa cercuJ mare).
Radiocompasnl este un aparat de receptie de frecventa meilie (MF} , alcarui sistem de
antena, avind curba caracteristicii de tip cardioida. este indreptat automat (printr-un sistem
de dirijare) spre emitatorul ales. Pilotul are in orice moment indicata pozitia antenei ca masura
directia emi1atorului fat! de axa longitudinala !l avionului (fig. 12). Daca explorarea Ia
bordul avionului nu se face folosind un emitator terestru. ci o alta statie de recep\ie explo-
reazli emi{lHornl situat la bord, atl.Jnci se utilizeaza termenuJ explorare straina. Alte sisteme
de railiolocatie dau un sistem stabil de linii de pozijie. In cazul procedeului VOR (prescurtare
pentru Very High Frequency Omnidirectional Range), la bord este recepjionat semnalul selectat
al emitarorului terestru (gama 112- 118 MHz) i, prin compararea fazelor (faza de referinfli
faza ilirec{ionala), se detenni.W. azimutul emil!torului fa![l de receptor prin linii de pozi!ie
dispuse radial dintr-un punct de referin!A. !n cazul procedeu/ui Decca, totul este similar, dar se
formeaza un sistem stabil de hiperbole. Prin railiolocatie se poate determina pozitia aeronavei
cu ajutorul unui aparat radar instalat la sol al carui fascicul de radiatii electromagnetice
localizeaza inaltimea ilirecpa de zbor a aeronavei.
Navigapa inerfiai.a este complet independenta de semnalele exteme. Pe o platfonna
stabilizata stnt fixate aparate care mascara acceleraWte dupA trei ilirectii ortogonale prin
componentele respective fata de un sistem de referinta ales. Printr-o simpla sau dubla inte-
grare se obtin vlteza momentana drumul parcurs (fig. 13). Stabilizarea platformei se obtine
cu preciidere prin giroscoape. tn apropierea pamintului este necesara o orientare corespunzli-
toare suprafetei acestuia (ca Ia toate aparatele giroscopice). iar Ia zborurile de lunga duratli
este necesara o asigurare a compensarii erorilor prin alte procedee. Aici, ca Ia alte p.,rocedee,
datele caplitate pot fi comunicate automat unui pilot automat (regulator de zbor), care
preia comanda in 1ocul pilotului pentru ilirijarea avionului.
ln prezent, procedeul de aterizare uzuala este aterizarea instrumentala. una dintre cele
mai folosite metode fund denumitli lLS (prescurtare pentru Jnszrumemenlandesystem) .
De Ia doua antene de pe sol se emit semnale radio. care formea.z! fascicule ( petale) de ghidare
orizontala venicalli (fig. 15). ln funcpe de variatia intensitapj semnalelor celor doua fascicule
emise, se pot identifica abaterile din sectorul respectiv. Inilicajia apare ca semnal
apoi de comanda Ia un aparat cu reticul cu doua inilicatoare (fig. 14). Pentru fiecare gbidaj, pe
orizontala sau verticala e:xistli un indicator. 0 indicare grosiera rezulta la zborul
semna1ele de marcaj, denumite in engleza Outer Marker (OM, stat.ie indepartata), Mi4dfe
Marker (MM, stajie medie) Marker (BM, stape apropiatA). Receptorul <te bord
transforma semnalele J;"adio i.n componente auditive vizuale. Pentru aterizare complet .fiin"i
vizibilitate, precizia sistem.elor instrumentale actuale nu este suficientli, dar se lucreaza Ia
imbun.atlitifea lor. Un alt procedeu de aterizare include UDllArirea continua a parametrilor
variabili de zbor ai aparatului de clitre o instalat.ie radar de pe sol ; pilotul numai
indicatii, iar avionul este chemat jos ( taOc down) . Acest procedeu este denumit aterizare
controiatli de pe sol, GCA (prescurtarea pentru Ground Controlled Approach). ln prezent se
studlazli rezolvarea problemei aterizarii independent de conditiiJe meteorologice.
256
'
ax.. a a'' ionului

radiorc>niomc:lrici

farui:. j pe
nl)rd (coren nord)
StdJw
lini .. dt pozi(ie
Fig. II

una:;bt dt po1ilit radi11
Fig. 12. Radiocorupas tn slstcm VOR
accelerare
m41mcnl de tore<>{ie
pmill de dl"<<iare
Fig. 14. tndicator debord Ia aterizare tn i t u1 L
l'lg. l3. Schema bloc penltu ,.at.,rlu.re tnstrumenta1i!
5
s em S
a) proi('('\ie nri tont.ali
)>teL" supe-rior de act-riure
Fig. t 5. Alert tare lnstrumentalli tn sistemul LS
Vehicule co perni de aer
ln principiu, un vehicul cu perna de aer const! dintr-un corp sustentator pe care este
montat un grup motocompresor (suflanta), astfel incit sa produca sub vehicul o <<pema de
aer pe care acesta ln consecintl!., vehictilul nu ajunge in contact cu solul deci nu
trebuie sa invinga rezistenta creatA de roplor de sol caracteristice celorlalte vehicule
terestre. Pentru acest motiv, vehiculele cu penia de aer ar trebui sa fie incJuse printre aparatele
de zbor sau de pluti.re. lnsA, datorita lipsei aderentei Ia sol. ele rididl probleme de stabilitate, de
frinare conducere cu totul diferite fatA de vehiculele care se deplaseaza pe roti Atunci cind
vehiculele cu pernii de aer plutesc Ia mica distant! de snprafata pamintului, efecr
de sob}

formarea unei perne de aer. Curentul de aer prod us de un ventilator, care Ia o


distanta mai mare de sol ia forma unui jet circular (prin intreaga secpu.ne circulara a jetului
curge U:n debit de aer repartizat uniform), in apropierea pW1intu1ui devine inelar (fig. 1). La
centro, sub rotorul ventilatomlui, se formeaza o perna de aer, in care curgerea aerului este
foarte slaba. La marginea acestei peme ia un jet inelar
6
care mentffie pema de aer,
realizlnd un fel de fatA de presiunea exterioara joasa . .In consecinta, forta portant!
astfel indt, pentru a pluti in aer in apropierea solului, vehiculului cu perm de aer ii
este necesara o putere mult mai midi decit pentru a pluti Ia ina! timi mai mari.
Pma acum este cunoscut! o mare diversitate de aparate co peOlA de aer, bazate pe utiliza-
rea <<efectului de sol. In fig. 2 este -reprezentat un aparat cu camern semicirculata, a carui
constructie este deosebit de simpla de inteles. La aparat, distant-a pma la sol
corespunde unei stiiri de echilibru determinata de volumele de aer aspirat refulat Deoarece
presiunea din camern este. j<?asa, trebuie construite camere cu deschidere mare, deci supraf$
de baza a aparatelor trebuie sa fie foarte mare pentru a putea transporta sarcini relativ ridi-:.
cate.
ln prezent, se dezvoltarea vebiculelor cu camern inelara (fig. 3), car5:, in compa-
ratie cu vehiculele cu camera semicircuiiua, au avantajul unui consum de energie mai mic.
La apa'ratele cu camera inelarl!., datorit! modului de dirijare a aemlui, jetul este produs direct
in fol'llJA de inel, ceea ce, cum s-a aratat mai sus, contribuie in mare masurn la
rea fortei portante. Inclinarea ajutajelor la partea inferioarn cu un anumit unghi. spre interior
asigura o suplimentarn a sustentatiei verticale.
Deplasarea este obpnutA, in general. cu ajutorul unui motopropulsor suplimentar. Vehi-
culele cu perna de aer dau bune rezultate atunci cmd sint utilizate ca de antrenare. Pe
baza unui mare nilmar de incercari s-a stabilit ca aceste aparate dau cele mai bune rezultate
din punctul de vedere al stabilitap.i al randamentutui mecanic atunci cind inatp:mea la care
plutesc este putin mai midi decit o zecime din diametrullor, adica un vehicul cu diametml de
4 m ar trebui sa pluteasca Ia cca. 40 em deasupra solului. Pentru ca rezistentele Ia inaintare sA
nu fie prea mari, 1ar IatiJnea vehlcuTuiui sa nu creasca prea mult, vehiculele nu sillt construite cu
suprafata de baza circulari, ceea ar fi optim din punctul de vedere al portantei al stabili-
tafi.i, ci ovala sau dreptungbiulara. Astfel, in figura 4 este reprezentat un vehicul proiectat cu
suprafata de baz.ii care jeturi inelare; el trebuie sa transporte o
greutate totala de 400 t cu o viteza maxima de 160 km/h.
Fortele care mtervin Ia deplasarea inainte a unui vehicul cu perna de aer sint reprezentate
in figura 5. Pe ce viteza, rezistenta aerodinamidl capat! o infiuen1A tot mai mare.
258
Fig. I. Efedul solulul (formarea unul
jet inelar ~ a pemeJ de aer)
rot,tvpropulwr c-u
""/ dot-e <ar<nal.ii !
fig. 3. Vchlcul cu pema de aer
Fig. 2. Vehicul Ctl perna de aer ~ c m e r
sem1ctrcularl a c:irul deplasare este
asigurat.\ de un grup motopropulsot
Fig. 4. Vehicul cu p e m ~ de aer pentro pasagerl
(greulatea totaUI 400 t, vlteza ptni! Ia 160 km_'hl
impingtrea
in,ersa a
jett.alui
gr:up motopropubor- pe-ot.r-Q
deplasare Csistem tractiv)
- -- = - -
Figc 6. Vehlcul cu pem:i de aer Ia care .. perna este menl:lnuti!i.
prln jeturl inversate (slstem Weiland, m douli trepte)
In afara rezistentei de forma, care se produce in cazUJ deplasarii avioanelor, mai intervine
o rezistentA de impuls, care ia la accelerarea aerului necesar pentru forma-
rea pemei. Cind vitezele sint mici, rezistenta de impuls este mai Inica decit rezistenta de
insa Ia viteze mai inalte raportul se inverseaza. Pentru deplasare, ajutajele situate pe suprafata
interioara a vehiculului pot fi reglate spre inapoi. ln acest mod, jetul de aer care provoaca
pema de aer produce cca. 20% din forta de propulsie, astfel in cit rotorul propriu-zis nu trebuie
sa mai utilizeze pentru tnaintare decit 80% din totalul energiei de propulsie.
La vehicuJele cu perna de aer cu a pernei prin jet invers (fig. 6), mar-
ginilor este o9tinuta de un curent inelar exterior. 1n acest mod, pierderile de aer se reduc Ia
minimum, obtffiindu-se un randament maxim. In timp c
0
stul constructiei apara-
tului devine mult mai mare.
ln cazul vehiculelor cu perna de aer, frinarea conducerea. ou sint .ef!.ciente, astfe!
fac in continuare obiectul unui mare volum de cercetari*. Problemele ndicate de stabilitate
joaca un rol determinant pentru .functionarea cu perna de De exemplu, in
timpul inaintarii, stabilitatea mobilului este pe masura ce vtte.za de deplasare,
de simultana a presiunii dinamice a zborului, aceasta avind tendinta sa elimine
perna 'de aer.
*Nota Ed. E. ln Romnia exista preocupari intense in domeniul constructiei unor vehicule cu perna
de aer (Bucure$ti, Galap, Maline).
260
Parte a
adoua
Poluarea mediului
Poluarea mediului constii in murdarirea sau in impurificarea atmosferei a apelor ca
urmare a degajlirilor de nocive sau evacuarii apelor uzate industrial rezultate din
procesele de producpe, din activitatiJe oaroenilor etc. Ea are o aqiune vlHamatoare a tit asupra
oamenilor, plantelor animalelor. dt asupra unor bunuri materiale. construqii insta-

Principalii poluanti ai atmosferei sint: gazele, pulberile aerosolii nocivi (bioxidul de
sulf, de carbon, hidrocarburile. fluorului sau ai plumbulu.i. mirosurile dez-
agreabiJe, gazele de gazele degajate de la delicuri menajcre situate 1n aer liber sau
cele incjnerate in .aer liber, substante provenite prin interaqiuni cbinm:e in atmosfera etc.).
GraduJ de poluare a atmosferei este in mod complex de factorii meteorologici. Din
I reiese dispersia a gazelor pentru trei de diferite la schim-
barea meteorologice, caracterizate de varia\ia tcmperaturii aeruJui cu
lmpurificarea apelor este cauzata de evacuarea J'n emisari In refeaua de canalizare a
apelor uzate industriale sau menajere continind imputrescibile (acizri alcalii pro-
veniti din reziduurile industriei metalurgice, substante toxice: amoniac. clor. hidrogen
sulfurat, provenite din industria textila, pieUirie) sau putrescibile (materii o.rganire reziduale
rezultate de Ia fabricile de celuloza. zahar, hirtie etc.). care fac ca apele respective ill general.
em.isarii sa nu mai poata fi folositi. Uneori apele evacuate in emisar produc schi.mbarea cali-
tAtilor fizice, mod.ificind aspectul acestuia, tuJburmdu-1 dindu-i un anumit gust sau mi.ros.
Efectele dezastruoase ale poluirii mediulu.i au condus Ia luarea uno.r mlisuri de prevenire
de combatere a poluarii. Preveoirea poluiirii ape/or emisarilor sau din retelele de canalizare
se face prin ep1,1rare mecanica (retinere pe gratare. deznisipare etc.) 5aU biologicA
(cu namol activ sau pe biofiltre) a apelor industrialc. Metodele de epurare a apelor uzate
cureot .folosite sint: neutralizarea. tlotatia. extractia, adsorblia. electrod.ializ.a, spumarea,
schimbuJ ionic etc. ln figura 2 este reprezentata schema instala\iei de cpurare a apelor uzate
provenite de lao instalat!e chimicll pentm rafinarc..1 uleiurilor Aoole epurate :>int
purillcate.
Combaterea poluarii atmosferei de catre gaze ill special aerosoli se realizeazA prin
neutralizarea acestora cu diverse procedee. printre care cele (adsorb-
tia, condensarea oxidarea) ocupa un Joe important. !n figura 3 e:>te reprezenratA
schema tehnologicA a unei de re{inere recuperare a bioxidului de sulf din gazele
de ardere.
Re{inerea pulberilor $i aerosolilor nocivi se realizeazli in principal prm separate pe cale
mecanicA in agregate de diverse tipuri (cicloane uscate umede. scrubere). prin materiale
filtrante etc. Reducerea genernrii de substante nocive, diluarea sau distrugerea acestora sub
limita de concentra\ii nocive admise, lor prin instala!li adecvate, modificarea sau
inlocu.irea de procese tehnologice sint masuri meoite sa redudi efectele nefaste ale poluarii
mediului ambiant.
ing 0 . POPESCU
262
lSD
100

tnNele I \
co :
I I
I /
\ +' aer \_fd
----
.11-UGm
.B - >lm
3e:r ca!d
Fig. 1. Dl.spersarea gaze.lor Ia inversiunea condii!IIO<
t:rawn
die
instal& tie
do Mdtrc dt la
prcindbitoh...l de
dt ardtrc ta
de C4:lt:
fig. 3. Schellla telmologid a unel lnsla.lafll de re!lnere
recupuare a bioxidulul de suU diD gne de ar.U.re

sunda:re
elluent fin.al
fig. 2. Schema unellnstala!ll de a uzate
provenlle de Ia o lnstalalle c:blmld pentru rallnarea
uldurllor vegetale
Combaterea zgomotnloi vibrapilor
Dezvoltarea impetuoasa a industriei transporturilor a condus la numarului
surselor de zgomot de vibra!ii, avind ca urmare poluarea cu zgomot cu vibratii a nume-
roa!;e locuri de munca a unor zone intinse. Zgomotul i vibratiile care anumite
limite prezinta o gama Iarga de efecte nocive, mergind pina Ia afectiuni organice grave.
Combaterea zgomotului vibratiilor unnaresc atingerea a trei scopuri distiiicte:
- un scop de natura tehnica, care crearea de agregate
silenpoase;
- un scop de natura constind 1n inHiturarea aspectului de noxa sociala a poluarii
cu zgomote
- un scop de natura medico-sanitara, care are in vedere protejarea individului impo-
triva efectelor provocate d.e aceste noxe.
Combaterea zgomotului i vibratiiJor se realizeaza prin masuri de proteCJie activa (se
actioneaza direct asupra sutselor) prin miisuri de protecfie pasiw'i (impiedieind propagarea
undelor sonore primare sau a celor reflectate). Masurile de combatere a zgon:otului la sursii
sint cele mai eficiente j mai economice, constind in: inlocuirea unui proces tehnologic cu
altul mai silentios (de exemplu infocuirea tazboaielor de tesut clasice cu suveidi prin razboaie
acponate pneumatic sau hidraulic), utilizarea unor mecanisme sau dispozitive silenpoase.
utitizarea unor materiale corespunzatoare ( cauciuc. mase plastice. fibre de sticlii) etc.
Mjjloacele de protec!ie pasiva propun utilizarea unor ecrane sau carcase fonoizolante i
fonoabsorbante insonorizarea incaperilor in care sint sursele de zgomot. ln
figura 1 sint reprezentate caile pe care se propaga in exterior zgomotul i vibratiiJe generate de
o sursa situatli intr"<> incinta, iar in figura 2 diverse variante de rezolvare a c.ombaterii zgomo-
tului vibratiilor prod use in cazul de mai sus, i anume:
- niontarea sau a agregatului pe elemente vibroizolante. Nivelul de zgomot ma-
surat in punctul M indica o atenuare de pina la 6 dB in gama de frecvente 63--250 Hz (fig.
2. a);
- amplasMea iotre sursa i observator (punctul M) a unui ecran fonoizolant fonoab-
sorbant. Se obtine o atenuare a nivelului de zgomot cu. 5-6 dB pe o gama_Iarga de
63- 8 000 Hz (fig. 2, b);
- amplasarea sursei de zgomot 'intr-o carcasli din material poros. Se obpn atenuliri de
6-10 dB in de frecvente 509---8 000 Hz (fig. 2. c);
- amplasarea sursei de zgomot intr-o carcasa din material rigid c.ompact (de exemplu
tabla de otel). ln punctul llf se obtin atenuan de 13--30 dB In gama de frecventfi 000 Hz
(fig. 2, d);
- montarea sursei pe elemente vibroizolante introducerea ei intr-o carcasa. Se obJin
atenuari pinii la 35 dB la frecventa de 8000Hz (fig. 2, e);
- amplasarea sursei de zgomot tntr-o carcasli cu dubli cu spatiu de aer 1ntre cei
doi peretii montarea sa pe.elemente vibroizolante. Se obpn atenuari de 15-45 dB in gama
de frecvente 63--8 000 Hz (fig. 2,j);
- utilizarea unor carcase prevlizute cu orificii de ventilatie (fig. 2, g). Prezenta acestora
diminueaza eficacitatea atenuarii de Ia 35 dB la 15 dB Ia frecventa de 8 000 Hz;
- utilizarea unor atenuatoare de la orificiile de ventilape (fig. 2, h) in vederea
imbunatatirii eficacitatii carcaseL
ing. A. DARABONT
264
condurtele exlitenle pere\l -
ricide
intn
su.nl
Ouid.\lt <'ate- ci.rcuU prin ('Ondurte
dintre pet'C'tt ' ' ronducd
p.arde):)icla).l fi pc!t'flf
ptd-all
$p.a\il cS. aet orillcillc
de tterisire (\eotilatie)
-- spal(ul de atr $1 J,M:'tt'le
spatiu1 de aer t i nrif.idite
miri din
Fig. I. Propagarea zgomotulul $1 vibratillor de Ia sursli spre exterior
Fig. 2.a
l
I
I
I
I
Fig. 2.d
t<Ta:n fonoit olanl .ti
Flg.2.b
M
y
I
I
I
'
I

lWMtaM
rlt mente vibroitohmtt-
Fig. 2.e
)I
f
I
I
I
:
I
Fig. 2.c
Fig. 2.1
orifiriu dr
;;tltnuaiOt de ttmnot
Fig. 2.g
f'ig. 2JI
Fig. 2. Diferlte modurl de combaterea vlbraliilor
Demineralizarea apei de mare
Societatea modem!, caracterizatA prin dezvoltarea tot mai accentuatA a producpei in-
dustriale agrare, prin gradului de urbanizare $i a conditiilor de confort, necesita
cantitati sporite de apa pentru irigapi. industrie $i consumul popula!lei.
Curba necesarului de apa in multe 1liri, mai ales in tAr\].e dezvoltate, va in curind
disponibilul de ape interioare; pe de altA parte, in multe zone resursele de apa sint cu totul
limitate; poluarea apelor ingusteaza mai mult posibilitatile de utilizare a apelor interioare,
astfel incit apare necesar sa se apeleze la marele rezervor natural de ape pe care-1 constituie
apa mli.rilor oceanelor. .
ln acest fel, in ultimele doua decenii, problema desalinizlirii>> apei de mare a devenit o
preocupare de prim ordin, fund cercetata sub aspecte multiple; tehnica desalinizarii a
cuceriri importante, fapt de tot mai numeroasele instalapj de desalinizare a apelor
de mare sau salmastre, realizate in Kuweit, Grecia, S.U.A., ltalia, Israel. Japonia etc.
este necesara aceastA desalinizare? Se ca,pentru a fi proprie consumului,
apa trebuie sa aiba anurnite organoleptice, fizice, chlmice $i rnicrobiologice.
Apa de mare are o concentrape foarte ridicatA in saruri; din aceastA cauza., ea nu poate fi
utilizatA ca apa potabila $i nici ca apa industriala sau de irigapj declt dupa ce i se aduc co rec-
tA rile necesare.
ln figuca I se redau unele caracteristici chimice ale diverse! or categorii de apa in compara-
(ie cu apa de mare. Se constatl't, fatA de conditiile admise, diferente foarte marl. ceea ce arata
ca este necesar sa se intervinll. asupra elementelor respective (fig. 1).
Procedeele de dernineralizare a apelor sint foarte variate:
I. Procedee fizice
- distilare simpla., distilare sub vid. distilare - evaporare cu efect multiplu;
- criomineralizare:
- eJectrodializii;
- osmoza inversa.
I I. Procedee fizico-chimice
- procedeul de tratare.prin schimb ionic;
- filtrarea prin membrane schimbatoare de ioni.
Ill. Procedee cbimice
- tratarea cu care formeaza cu apa cristal-hidrati;
- precipitarea partiala a unor componente (tratarea cu AgN0
3
cu hidroxid de bariu).
Din enuntarea procedeelor, se poate deduce ca demineralizarea apei de mare presupune
cheltuieli insemnate. flind necesrua consumarea unci insemnate de energie de
materiaJe.
Cele mai rentabile procedee pentru demineraJizare sint cele care folosesc energia solar.l
(pionieruJ acesnri tip de instalapj este savantul romful Henri Coanda). Un sistem de lentile
concentreaza energia solara, asigurlnd evaporarea unor volume mari de apa de mare. care.
prin condensare, devine apa practic de.mineralizata. Schematic, o asemenea instalape este
redata in figura 2.
In instalatllJe din Kuweit, sistemul de Ientile este inJocuit cu un sistem de oglinzi. Insta-
latiile realizate produc pina Ia 6 000 m
3
/zi de apa demineralizatA.
Tn figura 3 este reprezentata schema tehnologidi de dcsalinizare a apei de mare folo-
sind flltrarea pe schlmbatori de ioni. Un procedeu de reducere paJ1iala a sarurilor din apele
cu o salinitate de pina la 5 g/1 il constituie procedeul prin electrodializa. DesaJinizarea se pro-
duce prin concentrarea sArurilor din apii intre membrane cu permeabilitate preferentiala
de anioni sau cationi, dispuse altemativ intr-o cuva supuse unei tensiuni de curent
continuu. lntre trei membrane suocesive se ob!ine intr-o celul! apa dulce. iar in cealalta apa
cu cont:inut de saruri (fig. 4).
ing. G. FERENBACH
266
Caracteri.stid
ApU .-lpa de
potblli irigatu
Reziduu lix Ia
IOS"C mg I
500 1000
Cloruri. mg
1
1
zoo too
Su.Uati, mg I
200 400
Du.ritate, grade- 30 10
ejertoare anrr.Jterea
in i1tn: a solu.illor
Apii
industrill
IOQ.-600
%()-100
""'" 000
fun<\lc de
folo.tln\l
0 L_
-CiJTuitu.J de
gqlirea filtrtlor
Api de mare
16000-
24000
aooo-
18000
2000
fwttlie de
<'OD<'entratia
i" Ca t i Mg
s istf"m de ftntile-
ba7ln de
I
Fig. 2. InstalaUe deminerallzarea
a pel de mare cu ajutorul energtel
sol are
pompa pentru 3pa dcwJJnball
--Circu.itlA.I d1.
Fig. 3. Scbema lnStalatiel de desalinlzare d ape! de mate
prln mase schlmbiitoare de iow
v,
c-ondu.c.ui p-entru suturie- det:'Onrentrat!l
pmtN reriT'("Uiarca
apd dM-aliniuti
membrane Ia Anioni
.i eatiou.1 .. It.,m.u.iv
\ \';ln(: pe conduc\t
0 N>lult ru
S tetuk pentru. t'Oncet\rrart'.a
'Siru.rilur
Fig. 4. Schema lnstalattei de desaliniuue prin electrodlallz.a
Automobile I
poate fi definit ca un ve.bicul terestru care ruleaza pe eel putffi patru roti
nealiniate t:unpulin contact cu so lui, dintre care eel pupn doua asigura direcpa eel putin
doua propuls1a (Federatia Intemaponala de Automobilism nu omologbeaza recordurile de
viteza daca vehiculele au trei rotl sau stnt propulsate reactiv).
Strabunul autovehiculelor este vehiculul cu trei rop acponat cu abur, coo-
struit de Cugnot in 1771. Pri.mul autoniobil care a circulat pe o un combustibil
petrolier a fost realizat in 1883, iar prima actionata de uo cu ardere intema a
fost construita de Daimler in 1886. In figurile Ia lb sint reprezentate diferite tipuri
de automobile in evolupa lor constructiva.
Parple principale ale uoui automobil (fig. 2) sint motorul, transmisia, caroseria.
Dintre motoarele folosite in constructia automobilelor, cea mai larga rAspmdire o au motoarele
cu aprindere prin scinteie, in patru timpi, cele cu aprindere prin compresie (diesel), in patru
timpi Acestea sint prevAzute cu instalapj anexe de ungere, de mcire, de alimentare de
aprindere. Organele de transmisie constau din ambreiaj, cutie de viteze, croci cardanice, ax
cardanic, diferenpal rop. $asiul este constituit din cadrul sau rama, organele de suspensie,
mecanismul de frlnare, mecanismul direcpei, instalapa electrica instalapa de ungere. Caro-
seria cuprinde urmatoarele plrti principale: masca radiatorului, capota motorului, torpedoul,
corpul caroseriei (Ia autoturisme), cabina platforma (la autocamioane), aripi, scari, bare de
protectie etc. Aceste parp principale pot suferi unele modificlri; de exemplu, in cazui caroserii-
lor autoportante, renuntarea la solupa clasica a cadrului asiului.
lnsta1afia de ungere a tuturor motoarelor moderne in patru timpi consta pomp!
de ulei, care impinge uleiul in circuit prin conducte, ungind palierele laglrele de biela ale
axei cu came. Cele)alte piese, ca cilindri, segmenp, bolturi, came etc .. sint unse prin stropire. iar
supapele, tachepj alte organe in diverse moduri, in funclie de oonstructia respectiva. Uleiul
este colectat in baia de ulei, de unde se recirculii.
lnstalapa de ricire mentine temperaturile diverselor_piese in limite admisibile, eliminind
aproximativ 1/3 din caldura produsa prin arderea combustibilului. Majoritatea automobile-
lor moderoe realizeazii racirea circuit tnchis cu circulatie forlata. Elementele principale
sint: pompa de apa, radiatorul racordate prin conducte flexibile Ia camera de
apa a blocului. 0 parte din caldura apei de racire poate fi utilizata pentru incllzirea automo-
bilului.
Instalapa de a.llmentare cu combustibil este compusa din: rezervor (de benzina sau moto-
rina). pompa de benzina carburatorul. respectiv pompa de injeqie.
lnstalapa de aprindere (inexistenta la motoarele Diesel) permite aprindefe4l fortata a
amestecului carburant cu ajutorul unei scintei furnizate de bujie tntr-un moment bine precizat
al ciclului In circuitul primar se includ: bateria de acumulatoare, bobinajul primar aJ bobinei
de inducpe ruptorul cu contacte (numite <<platine), iar in eel secundar: de
inalta tensiune a bobinei, eentr;Ul, capacul distribuitorului, rotorul distribuitorului.
de bujii bujiile. Ansamblul distnbuitorului, in care este inglobat i ruptorul, poarta denumi-
rea de delco {de la firma. constructoare <<Delco-Relll'ol, care 1-a lansat).
Organele de suspeosie au rolul sl atenueze trepidatiile cauzate de denivelarile drumurilor.
Aceste organe sint: arcurile (care amortizeazl Ocurile mari), cauciucurile (care amortizeaza
mici),amortizoarele (care f rineaza oscilatiile a.rcurilor) tampoane sau elas-
tice pe care stau arcurile. Suplimentar, suportate de persoane sint diminuate prin
peme (arcuri i burete).
Instalafia electrici este compusa organ care produce energia electrica (dinam
sau alternator), uo organ care acumuleaza (bateria de acumulatoare) diverse organe consu-
matoare: sistemul de aprindere, electromotorul de pomire (numit demaror), farurile
lum.inile de pozipe, de parbriz, claxoanele, diverse lumini interioare (plafoniere.
tablou de bord), briche.ta, aparatul de radio, televizorul, etc. -.
ing. P. VEZEANU
268
F!g.)a.Dlferite u.,url de autom,obUe

motor
sisum de direclie
Flg. 2. Partlle compone.ole- ale unui automobll
fiof(13S91
lb. Dilerile tipuri de automobile
Automobile ll
Autovehiculele, in general, pot fi clasificate dupa mai multe criterii, dintre care cele mai
semnificative sint urmatoarele: tipul motorul'!i (motor cu aprindere prin sclnteie, motor cu
aprindere prin compresie, motor ele.ctric, turbina cu gaze etc.), tipul transmisiei puterii (me-
camel!. hidraulica., electrica), posibilitatea de adaptare Ia condi rutiere destinatie (de
transport, tehtrice etc.).
Automobilele sint destinate transportului diverselor sarcini; m f\.mctie de acestea se deo-
sebesc: automobile de per.soane (a)ltoturisme, automobile de performanta, autobrecuri.
autocomerciale. autobuze), bunuri (autodube. autocamionete. autocamioane).
automobile de servicii auxiliare (autocisterne, autosanitare, autofrigorifere. autobasculante
etc.) automobile de trac?une (autotractoare, cu
Autoturismele (fig. 3) sint automobile destiitate pentrU tninsportul a eel mult opt per.soane.
avind caroseria inchisa, deschisa san decapotabila. _ .
In functie de cilindreea tota}a a motorului se deosebesc: autoturisme pitice de tip
triciclu (cu totala sub 400 cm
3
), mi'croautoturisme (intre 400 900 cm
3
),'auto-
turisme mici .(1ntre 900 1 400 cm
3
), auroturisme mijlocii (intre ' l 400. 2 700 cm
3
) auto-
turisme mari (peste 2 700 cm
3
).
Dupa forma carosetiei se deosebesc 'urmatoarele tipuri de autoturisine: _
Autoturiinnul decapootabll (fj,g. 3, a ), pentru Iocuri, cu caroseria -complet deschiSa,
capota put!nd fi sau pliabila; - - '
Autoturismul patfial decapotabil (fig. 3, b), Ia care capota se deplaseaza numai pe o
anumita po1iune;
Autoturismul cu capota rigida detaabilli (fig. 3, c) Ia care se poate demonta toata capota;
Cabrioleta (fig. 3, d), autoturism dec?potabil, cu dona dona locuri doua geamuri
sau patru locuri patru laterale, cu spatii pentru bagaje;
CoachuJ (fig. 3, e), autoturism cu doua doua sau patru locuri, avind caroseria in chi sa
geamuri laterale;
SedanuJ (berlina sau salon) {fig. 3, f), autoturism cu patru patru, cinci sau
locuri, avind carosena in.chisa i geamuri laterale;
CupeuJ, autoturism cu caroseria format- sport, cu doua (fig. 3, g) patru locuri,
cele din spate cu spatiu redus;
Limuzina (fig. 3, h), autoturism cu patru 4-81ocuri, doua r.induri de scaune perma-
nente (i scaune sur>limentare mtre ele), avind caroseria lnchislt. uneori en geamuri despar-
ptoare 1ntre locu:rile din fatll cele din spate;
Automobilele de perfonnanti, clasificate, potrivit normelor Federatiei Intemationale de
Automobilism, dupa diverse criterii de cilindree, numar de bucati fabricate in 12 luni conse-
cutive, modificari efectu(!te etc.;
automobil amenajat pentru transportul in. comun a 6-12 persoane, in gene-
ral cu o cab ina separata :pentru
AotocomercialuJ (fig. 4), care poate transporta cca. 6 persoane sau 500 kg de marfuri,
avind caroseria inchisa; spa!}ul de bagaje se prin rabatarea spatarelor scaunelor din
spate. 0 UA separata este prevazuta in peretele din fund;
Autobuzul, care permite transportul in. comun a eel putin 12 persoane, avind caroseria,
1n general, inchisA. Cele mai mici (8-12locuri) se numesc microbuze, iar cele cu doua niveluri
de locuri autobuze etajate. Ond smt utilizate pentru transporturi 1ntr-o localitate se numesc
de tip urban, iar cind sint amenajate cu confortul necesar unor calatorii mai lungi avind
270

.K) .a:utoturism den1potabit

d) t abrioltots
e) coach
g) wpeu
h) lim\ltina
Fig. 3. Tipurl de autottujsme
fig. 4. Autocomercial
111) aoioduba
b).
c) aulocamionul
Fig. 5. AutomobUe de bUllurl
spatii de bagaje sint de tip interurban. Autobuzele special scopurilor turistice se
numesc autocare; _
Autoduba (fig. 5, a), aJitomobil de bun uri, destinat transportului diferitelor produse, aVind
caroseria inchisa o cabinl!. separatA pentru
Autocamioneta (fig. 5, b), care poate transporta pm.A Ia 2,5 t, avind caroseria deschis!
(eventual acoperitA cu o prelatA), cu obloanele rabatabile o cabin! pentru <>fer. Auto-
camioneta (pinA la 1,5 t) se furgonetA;
(fig. 5, c), care poate transporta peste 2,5 t, avind caroseria deschisA
obloane rabatabile sau .eventual numai o o pentru DupA capacitatea
de transport se deosebesc: autocamioane (intre 2,5 5 t), grele (intre 5 lO t) i
foarte grele (peste 10 t).
ing. P. VEZEANU
Comunicapi telefonice
Comunicatille telefonice au ca scop scbimbul de mesaje vorbite intre doua persoane
care se afla in locuri diferite fac uz de aparatele telefonice.
Mesajul fumizat de o sursa sonora SM (organul vorbirii OV, fig. 1) se transmite prin
mediul elastic ME Ia traductoru1 electroacustic M (microfon), care transfonna energia acustica
in energie electricA. Semnalele electrice se propaga pe de legatura L prin sistemul de
comutaUe sc catre postul telefonic. selectat in prealabil de catre sistemul de comutatie pe
principiul <<Unul si numai unul din mul!imea
Traductorul electroacustic R din aparatul telefonic al postului terminal chemat reface
entitatea originala a mesajului, pe care il transmite prin mediul elastic primitorului de mesaje
OA (organului auzului).
Semnalul transmis prin canalul de comunicatie sufera anwnite modificari, datorita
surselor de J).erturbatii SP.
La stabilirea legiUurii. dintre doua posturi telefonice, rolul principal revine sistemului
de comutatie cunoscut sub denumirea de centrala telefonica. automata CT A.
Din punct de vedere logic, CT A poate fi comparata cu un calculator. care, pe baza unui
program dat, prelucreazA o serie de date. Solutia constii in selectia abonatului.chemat.
Initial in CT A se introduc date cu priv.ire la chemator ]a abon.atul cbemal.
Informatii}e asupra abonatului chemator necesita o comanda simpla, de obicei ridicarea
tnicroreceptorului de pe suportul aparatului telefonic. .
Pe baza programului initial transmis de catre abonatul chem.ii.tor, CT A este obligata sa
efectueze urmatoarele operatii:
- sa identifice abonatul chemator sau sa ocupe un organ de selectie liber;
- sa transmita informatii asupra starii organelor din CT A asupra abonatului chemat
sistemul de comutatie nu este prevAzut cu registru (circuit de memorie) sau numai asupra
abonatului chemat daca CT A este echipat.ii. cu registru. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul
telesemnalizAri.lor de stare (prin ton de ocupat sau prin prelungirea timpullti de selectie);
-sa realizeze selectia stabilirea legaturii daca abonatul chemat este tiber.
Pentru transmiterea datelor initiaJe, aparatul telefonic este inzestrat cu un dispozitiv
special ( discul de ape! sau butoane de a pel) prin care abonatul chemator transmite programul
de selectie sub de marimi codificate. Codul eel mai utilizat este mixt: zecirnal in inte-
riorul numarului i monar in interiorul cifrei.
Pentru explicitarea procesului de selectie, in figura 2 este reprezentatii schema unui selec-
tor electromagnetic cu doua miclri cu o capacitate de I 00 de abonatL folosit in CT A sistem
pas cu pas. Abonatii sint conectati Ia terminalele l...O ale fi.ecarei decade au numerota.tia
11, 12, ... 10, 21, 22, ... , 20,la 01, 02, ... , 00. Echipamentul mobil (periile de contact) auposibili-
tatea sa se deplaseze pe verticala in de ascensiune (selec!ia primei cifre a abonatului
cbemat) pe orizontaia m de rotatie (selecpa celei de-a dona cifre a abonatului chemat).
Cele doua serii de impulsuri formate de abonatul chemat sint canalizate prin intermedin!
comutatorului de sene irnpulsuri SC catre electromagnetul de rotape ER. ln figura 2 este
prezentatii selectia abonatului cu nr. 98 de catre abonatu1 en nr. 12 Prima serie de impulsuri
receptionate de EA plaseazii perille de contact in dreptul decadei cu nr. 9. A doua serie de
impulsuri (in numiir de 8) este recepponata deER pe pozitia 2 a comutatorului CS i face ca
periile sa se roteasca pina pe terminalul cu nr. 8 al decadei, unde este conectat abonatul chemat.
ln procesul de selectie de cautare Iibera se face verificarea, oouparea i blocarea trepte-
lor de selectie, inclusiv a abonatului chemator a abonatului chemat daca ultimul nu este
angajat intr-o alt.ii. legatura telefonica. Daca abonatul chemat este ocupat, se trimite catre
273
chemator tonul de ocupat; in caz contrar, se trimit semnalele de ape! catre chemat revers
apelul catre abonatul chemator.
Urmeaza convorbirea. dintre abonap. In fmal se di comanda de de convorbire.
Aceasta se realizeaza de obicei prin intreruperea pe o durata mai mare a circuitului de Iegatura
dintre abonat CT A. Comanda de de convorbire sau de intrerupere a Jegaturii nu este
conditionata de evolupa schemei, putindu-se realiza in orice etapa.
Conditiile tehnice de functionare impun ca evolupa schemei sa se stabilizeze intre doua
comenzi. Acest deziderat este a8igurat la CT A de tip electronic prin sporir.ea vitezei de selecpe
sau prin obligarea abonatului de a trimite datele Ia anumite intervale de timp. Ultima solupe
este aplicata Ia sistemele de comutatie uzuale se realizeaza prin viteza discului de apel
prin telesenmalizilrile de stare executie astfel:
- telesemnalizarea ca CT A poate receppona datele cu privire la numarul abonatului
chemat sau ca poate incepe selectia (tonul de disc);
- telesemnalizarea ca treptele de selectie sint ocupate sau ca abonatul chemat este ocupat;
- telesemnalizarile de control al trimite,rii senmalului de ape) (revers apel).
1n schema-bloc din figura 3 si'nt reprezentate circuitele care asigura succesiunea de ope-
rapj conditii logice enumerate anterior. Centrala telefonicii automata este echipata cu
circuit de registru ca urrnare, apar in pJus urmatoarele operapj:
- se ocupa un circuit de registru liber;
- se memoreazil in registru datele cu privire la selecpa abonatului chemat;
- se face. controlul execupei de catre registru;
- se .elibereaza circuitul de registru dupa realizarea legaturii.
Posibilitatea ca mai multi abonati sa obtinii selectia sa vorbeascii simultan reclamli
existenta mai multor selectoare cu terminalele cimpului de contacte multiple sau mai multe
circuite de cordon.
In domeniul telefoniei, tendinta generala este de a se introduce componentele electronice
atit in principalele circuite de comanda de control, cit in aparatele telefonice. Dealtfel,
pe plan mondial se estimeazil cii 1n viitorul apropiat solutille cvasie1ectronice electronice
de CT A echipamente terrnipale vor ocupa un loc preponderent, mai ales cii sint suspnute
lli de un pre! de cost acceptabil.
Atit receptionarea mesajelor in lipsa abonatuJui chemat. clt videotelefonul sint de
natura sa IArgeascli sfera comunicatiiJor telefonice actuale.
dr. ing. E. BARBU
fig. 1
Mijloace audiovizuale moderne I, II
Pe piata mondialA. au aparut noi tipuri de suporti pentru inregistrarea programelor
audiovizuale dispozitive care permit redarea acestor programe pe ecranul televizorului Cu
ajutorul acestora. micul ecran poate reda, in afara programelor difuzate de societati}e de
radioteleviziune, programe realizate individual -sau comercializate de fume producatoare
specializate.
V ariantele tehnice ale sistemelor audiovizuale depind de natura de supoqilor
folositi pent:ri.I inmagazinarea audiovizuale. Fiecare tip de suport determina,
la rlndunui, principiul de functionare a dispozitivului de redare care fumizeaza semnalele
necesare aplicarii la intrarea televizorului.
In prezent exista urmatoarele cinci tipuri de suporti imagine-sunet aparatajul asociat
necesar redlirii programelor:
1. Casete cu. banda video de 25, 12, 5, 75 sau 6 qun lliproe, av1nd volumul unei clif!i de
format mediti, care Permit inregistrarea redarea programelor in alb-negru sau in culori cu o
durata de pina lao ora (fig. 1). Unele firme producatoare au realizat dispozitive de redare
numai pentru casete preinregistrate, prevazind posibilitatea de achiziponare a unui adaptor
care sa permita i operapa de inregistrare.
Toate dispozitivele audiovizuale magnetice cu casete folosesc sistemul de inregistrare
oblic, in care banda magnetica. este infaillata pe o traiectorie elicoidalli de-a lungul unui
tambur. pe care se gasesc unul sau doua capete magnetice. Acest sistem este mai robust
mai economic, dar ofera parametri de calitate tefmica mai redu decit sistemul transversal,
folosit Ia magnetoscoapele profesionale cu patru capete rotative.
2. Caseta EVR (Electronic Vidoo ReCording, fig. 2) cu o pelicula. fotosensibila speciala
farli perforapj,avind lliproea de 8,75 mm (un sfert din formatul de 35 mm), mult mai subtife
decit filmul cinematografic, pe care inregistrarea imaginii se face in vid cu ajutorul unui
fascicul electronic foarte fin. Pelicula EVR comporta douA de imagini cu doua piste
magQ.etice laterale pentru sunet o pista centr.ala pentru topurile optice necesare sistemului
de a imaginii.
Dispozitivul de redare EVR cuprinde un sistem optic, care restituie imaginea inregis-
trata pe pelicUla, un sistem electronic, care traduce efectele luminoase in semnale transmise
direct unui televizor. In cazul programelor in alb-negru, fiecare dintre cele dona de
imagini de pe pelieula pista de sunet corespunzatoare sint parcurse separat, ceea ce face ca
durata de reda!e sa fie de circa 50 min. Daca program ul este in culori, un de imagini <:onpne
informa?a de al doilea informapa de iar durata de redare se reduce
la jumlitate.
3. Casete co peJicnli trllllSplllenta din vinilln, pe care imaginea este inregistrata sub forma
de holograme (fig. 3 4). In procedeul Selectavision. conce_put de firma RCA, programele
in alb-negru color sint transpuse de pe film sau banda magnetica pe o pelicula de 16 mm,
imprimata de un fascicul electronic. Iluminind aceasta peliculA cu un fascicullaser, se obpn
holograme care se proiectea.zA pe un material fotosensibil special. Dupa developarea acestei
pelicule printr-un procedeu de metalizare, rezulta negativul necesar pentru presarea pe vinilin,
material deosebit de rezistent ieftin.
Dispozitivul de redare Selectavision conpne un laser de 0,2 mW cu ajutorul caruia se
efectuea.zA reconstruirea imaginilor, un m.ic vidicon un dispozitiv de decodare, care
elaboreaza semnalul alb-negru sau color, aplicat la intrarea televizorului
mai necesita unele perfecfionari, Seiectavision este unul din cele mai interesante
procedee audiovizuale. Calitatea imaginilor nu este afectata de zgirieturi praf, iar pretul
276
a)
r ilind.ru de ghidare a bcnz:ii
de antren.an.- a
b)
c-aptarea prognt;nu1ui
<'U camera de teh:vi7.iune
baudi magnditU
c)
Fig. Ia. b, c. lnreglst.ra.tea sem.naJelor video pe bandli magneUcli
Fig. 2. Caseta EVR

reda..rt
este cu mult inferior celorlalte procedee. Bazat pe principiul holografiei* folosit
numai bidimensional, Selectavision deschide perspective de redare in viitor a
imaginilor tridimensionale.
4. Casetit cu 1,5, 30, 60 sau 120m de fotosensibila Super-S (fig. 5), pe care imaginea
este inregistratli cu ait\torul unei camere de filmat, iar pentru sunet sint prev!zute piste mag-
netice laterale. Informapa poate fi redatli direct pe un ecran cu ajutorul unor apa-
rate de proiecpe optica, care permit mersullnainte $i tnapoi cu diferite viteze. Cu ajutorul unor
dispozitive. de redare speciale, teleplayer (procedeele Spectra Colorvision-
R.F.G. Vidicord>>-Anglia), in care imaginile lnregistrate pe pelicula sint explorate elec-
tronic cu un spot volant, programele in alb-negru sau in culori pot aparea $i pe ecranul recep-
torului de televiziune. Recent au fost perfecJionate procedee de copiere pe pelicula Super-8
a programelor in culori dupa originale de 16 35 mm.
5. Discuri video (fig. 6), realizate recent de firma TELDEC, care conpn inregistratli meca-
nic in de 7-8 )llaproe a caror desime este de 120-140 lnformatia referi-
toare Ia imagine 1a sunet.
Principiul de inregistrare de redare a discului video este asemanator cu eel aplicat In
tehnica discului audio. La inregistrare. semnalul video este codat in mod corespunzator
transformat intr-o deplasare mecanica. Pentru a putea inregistra spectrul de videofrecventii
se recurge Ia modulatj.a in iar inscrierea oscilatillor, tinind seama de desimea mare a
se face in adincime: Procesul galvanic de realizare a matritelor este asemanator
celui folosit Ia discul audio, dar procesul de multiplicare pe suportul din PVC este mult mai
rapid. Durata de redare a discurilor este red usa, fiind limitatli Ia 5 $i 12 min Ia discuri cu dia-
metrul de 21, respectiv 30 mm.
La redare, discul se sprijinit pe o perna subtire de aer, cu 1 500 rotjmin. Dispozi-
tivul captor, compus dintr
7
un virf de diamant un crista! piezoceramic, este ghidat in
sincronism cu dispozitivul de antrenare a discului transforma oscilatille inscrise inadincime in.
variatii de presi une mai departe in semnale electrice.
1n paralel cu inregistrarea mecanica a imaginii sunetului probabil se va dezvolta
discul optic, in care inregjstrarea informatiei se face cu un fasciculluminos de mare inten-
sitate (in viitor un laser) pe o suprafata fotosensibila cu o granulatie foarte fina. Noul sistem va
perrnite redarea, unui program color de 30 min de pe un disc de 30 Ct)J. diametru.
Sistemele descrise comporta dispozitive de redare bazate pe procedee tehnice diferite.
Supot1ii pent.J;u imagine suiiet (olositi in fiecare caz au caracteristici tehni,ce specillce
nu sint Cele cinci sisteme audiovizuale mentionate sint deci incompatibile se
vor impune in functie de meritele tehnice economice ale fiecaruia.
* Holografia (halos total.; granws inregistrare) este un procedeu nou de lnregistrare a imaginilor
$i de conservare a informape.i, bazat pe un principiu diferit de eel utilizat in fotografia convenponah'L
Prin bolografi.e este posibil sA se inregistreze pe o pelicula fotosensibila toata infonnatia luminoasa
pmvenita de Ia un obiect tridimensional sA se refaca imaginile acestor obiecte .tar-J dispozitive stereo-
scopice sau de alta natura, Acest re.zultat se obtine suprapunind peste o unda luminoasii de referin1a
undele difractate difuzate de un obiect expus in lumina coer.en,ta a unui fascicul laser. Prin aceasta ope-
.ratie de modula{.ie tlXata pe o placa fotografica, se obtffie holograma, care confine de inter-
feren a undelor suprapuse.
Daca hologram.a este traversata de un fascicul de lumina coerenta. are Joe reconstrucfia frontllrilor
de unda ochiul care o prin transparent! se poate acomoda direct pe imaginea virtuala a. Qbiectu-
lui oJisinal.
ln afara de posibilitatea de a reproduce Yi.zualiza imagini tridimensionale, procedeul holografic
posedi,tn raport cu fotografia clasica avantajul ca permite prelucrarea informafiei dupa inregistrarea ei.
218
ta.s-(i<ul
ineidc:nt
d.. 4<><r
t
-.a
Fig. 3. Selectavlslon
'up,..{a(i folostn.r.ibiti
FJg, 4. Princlplul de lnregistrare de reproducere a llologramclor
pisl& d<" sunt-f
pt:nan
"""'" ----o
w-e
di.spoziliv
d"" rf"Ci.art
dunlttt 30 m.n
nhfu.
talllbur dt
Fig. 5. Procedeul Super 8
Fig. 6. Tehnica de rcdare a discului video
In cele ce urmeaza sint enumerate pe scurt principalele criterii care stau la baza alegerii_
unui sistem audiovizual ~ modul in care aoestea pot fi optimizate de aparatajul existent in
prezent pe pia!a mondiali:
I. Posibilitatea inregistrn.rii de Ia televizor (in alb-negro n culori)
2. Posibilitatea de a elabora programe proprii
3. PosibilitAti de redare i:mediatA
4. Posibilitate de tergere i refolosire a suportului
S. Cost minim al suportului
6. Cost minimal dispozitivului de redare
7. Defmipe maxllnA a imaginii
8. DuratA de redare maxim!
9. Acces rapid de informape
- Magnetoscop
- Magnetoscop (cu camerA
electronici)
- Super-8 (cu camern de
filmat)
- BandA magneticA
- Banda magnetic!
- Selectavision
-Disc video
- EVR
- Banda magnetici
- Selectavisiom>
- Discvideo
ing. N. WEGENER
Calculatoare I
CalculatoareJe niiDlerice- numite digitale sau cifrice- sint sisteme care in mod auto-
mat efectueaza succesiunea de calcule indicatA (programul). Ele sint deci modele ale unor
algoritmi de analiza numeric:A; in fieca.re moment anumite marimi din calculator - tensiuni
de obicei - pot fi puse in corespondenJA cu numere. Funcponarea acestor calculatoare
este eminamente discontinua. Numerele se reprezintA binar, ceea ce prezinta avantajul ca sint
redate prin prezenta sau absenta unui semnal unic.
Calculatoarele numerice au in _general o structur! complex!, fiind constituite din organe
diferenfiate cu functii specializate. In linii generate, un calculator numeric cuprinde o unitate
centrala UC, un sistem de memorie exte(Ila M un ansamblu de echipamente periferice de
intrare- I, E. La r1nc'ul sau unitatea centrala cuprinde o unitate aritmetica A, o unitate
de memorie intema sau operativa MI o unitate de control central C. Eventual memoria
extema poate lipsi. 0 structura simpla de calculator numeric este ilustrata in fig. 1.
Memoria operativa se realizeazA in mod curent cu inele de (e:rita, cu ciclu de histerezis
dreptunghiular. (Aspectul unui fragment de memorie este reprezentat in figura.)
Unitatea aritmetica efectueazA cu mare rapiditate operafiile aritmetice. Sistemul de
memorie operativa reline datele care intervin in procesnl de calcul le livreaza intr-un timp
foarte scurt. Sistemul de control central asigura coordonarea opera1illor 1n toate
blocurile. In calculatoa.rele numerice modeme intervin mai muJte unitAti din cele me.nponate
mai sus, interconectate in mod convenabil, astfel incit sa se poata realiza un schi.mb rapid
eficient de informape.
ln vederea prelucrarii datelor inipale in conformitate cu un anumit algoritm,se introduce
in calculator un program constituit dintr-un ansamblu de instmc!-iuni care sint stocate in
sistemul de memorie. ln prelucrarea informatiei de c:Atre calculator acesta opereaza atit cu
date numerice propriu-zise cit cu instrucfiunile care permit realizarea algoritmuJui de calcul.
Sistemul de control central preia din memorie instrucfiunile i sistemul aritmetic sa
prelucreze datele numerice in conformitate cu aceste instructiuni. ln1roducerea datelor inipale
programului extragerea rezultatelor finale se face.prin unitAtile de
Calculatoarele se clasifica dupa tehnologia de fabricalie duJil organizare. Din punct de
vedere tehnologic, calculatoarele din generafia intiia utilizau tuburi electronice, cele din gene-
ratia a doua tranzistoare. iar cele din generafia a treia circuite integrate. Tehnologia circuit.elor
integrate pe larga pare a fi caracteristica genera!-iei a patra. .
Ca li.mbaje de programare, calculatoarele din generapa intija utilizau limbajul
cele din generafia a dopa acceptau programe in li.mbaje de asa.mblare continind macroinstruc-
tiuni; calculatoarele din generatia a treia acceptA programe scrise in limbaje algoritmice
evoluate ca FORTRAN, COBOL, PL-1 etc.
In ceea ce organizarea, calculatoarele din prima genera1ie dispuneau de o singunl
memorie. In genera1ia a doua a pare separarea memoriei intr-o parte operativa, rapida,
intr-o parte exterua, de :mare capacit.ilte. Cci.lculatoarele din generatia a treia se caracteri-
zeaut printr-un stoc de programe (sistemul de operare) care coordoneaut functionarea intre-
gului sistem.
dr. ing. E. NICOLAU
281
Calculatoare ll
Atunci cind dorim sa rezolvam o ecuape, realizAm un sistem-modella care intremhimile
de .stare caracteristice ex.ista ca intre necunoscutele din problema data.
Observind inregistrind variatia in timp a acestor marirni in sistemul realizat. se deduce va-
riatia in timp a mhimilor cautate. .
Calculatoarele analogice sint modele la care au o variape continua in timp.
Calculatoarele analogice universale smt formate dintr-un de elemente standardizate:
sumatoare. derivatoare, integratoare etc.
Din teoria a sistemelor liniare, se ca orice sistem liniar poate fi modelat.
utilizind citeva elemente standard (fig. I).
Pentru modelarea sistemelor neliniare, se utilizeaza blocuri fuoctionale Ia care au Joe
relatiile:
yj = ij (xl' x
2
, ... ,
(se presupune ca functiafare un numM fmit de discontinuitali de prima
Ca exemplu de bloc functional, poate fi considerat sistemul Ia care este log u.
u fUnd semnalul de intrare.
Pentru a integra o ecuatie Liniara sau neliniarl, in conditii inipale date, se
realizeaza un montaj Ia care tensiunea intr-un punct verifica ecuatia de integrat Inregistrind
variapa in tim.p a acestei mw.mi, se dispune de variatia in timp a functiei cautate.
Deoarece totdeauna semnalele sint afectate de perturbapi, in calculatoarele analogice se
evita circuitele de derivare, ele productnd la semnale cu erori mari, cauzate de derivata in
timp a perturbatiiJor. De aceea se prefern montaje cu circuite de integrare. .
Esentialla calculatoarele analogice este faptul cA ele prezmt:a erori sistematice: blocul de
derivare nu produce o derivare exacta., ci una aproximativa, blocul de ihtegrare prezint:a de
asemenea erori etc. ln prezent, calculatoarele analogice se utilizeaza rar, locullor frind Juat de
calculatoarele numerice, eventual bibride ('m unele aplicatii). Exista atunci posibilitatea de a
construi blocuri care efectueaza derivarea, integrarea, insumarea etc. prin numerice.
Interconectind aceste elemente intr-o structuta de calculator analogic, se obtioe un analizor
diferen!ial numeric. 0!:: asemenea exista posibilitatea de a interconecta un calculator numeric
cu unul analogic, obfinindu-se un calculator hibrid.
Acestea sint principalele tipuri de calculatoare, clasificate din punctul de vedere al
principiului de functiona.re.
Evident, posibilitatea clasificArii calculatoarelor dupa natura fenomenelor utilizate
anume calculatoare electrice, electromecanice, pneumatice, hidraul ice. electronice. Dintre
aceste tipuri, cea mai larga raspindire o au in prezent calculatoarele analogice electronice.
dr. ing. E. NICOLAU
282

nitat.e c 1'tralll
d< t'On nd

de
c<tn\rol
C"C:ntral
c
'--r-
e.xte-.rnj
l

J unilo1e de 1
memorie inte.rna
l
l

I
J
I
I
I +t--
I/
/_
eorhip:rment per.reri<-

u) 1113trice cu fcrite
erhi amtnt perirerk imrorc I p
+
inltll)itate
gmp marnetlc
Fig. 1. Sdlema bloc a unui calculator numeric.
b) de hlstorez\s idcala
flg. 2. Memorie cu ferlle
ide:ntJfic:s:rea p!a.nutu.i
eu incfe de (eQti
ooooo eeeoe a
ooooo e o ee o
oooo e oooooa
ooee ooooo e
o e o e o ee o ee:
0
0 0 0 0 e 0 0 0 OHO
idcntlflca.rea t:btcl ,..--- 3 S 7 9 C ( A $ p
fig. 3. Repre%>M!tarea datelor memo rate tn memoria cu tnele de fertta.
Cibemetica
ln momentul de fata coexista mai multe defmitii pentru ciberneticli. Din punct de vedere
istoric, in epoca noastra se vorbe$te de cibemeticli datoritA cliftii matematicianului Norbert
Wiener, carte intitulatli Cibernerica sau *tiinJa comenzii. $i comuniciirii Ia rriaini fiinJe vii
(1948). Ideea fundam.entala a lui Wiener consta in posibilitatea .apliclirii teoriei regllirii auto-
mate a tit cit Ia fiinte vii. In acceppunea lui Wiener cibemetica este sistemelor
cibemetice, adicli a sistemelor Ia care semnalele circula am in sens direct cit $i:in sens invers.
Acest punct de vedere este insu$it de cibemeticieni. ln fig. I a este reprezentat un
sistem deschis, sau de comanda, iar in fig. I b un si&rem inchis, sau cu reaqie, sau cibernetic.
Dupa alti autori, pentru ca un sistem sll. fie cibemetic este oecesar sa cuprinda un ele-
ment de decizie, ca eel din fig. !c.
Pentru alt grup de cercetatori, cibemetica este $tiinta utiliruii calculatoarelor electronice
numerice in $tiiiitele sociale: psihologie, economie etc.
Cele douli puncte de vedere nu sint total diferite, deoarece utilizarea calculatoarelor in
$tiintele sociale presupune e:xistenta mai multor: sisteme cu circuit inchis. Astfel cercetll.torul
propu.ne un anumit model ca f.ti.nd eel mai adecvat sa descrie realitatea, apoi compara rezul-
tatele obtioute din model cu realitatea. Apljcarea modelului se face totdeauna cu calculatorul,
existind in acest sens tehnici de simulare bine puse Ia punct .
Caracteristic pentru ciberneticli este considerarea diferitelor sisteme independent de modul
lor particular de realizare, urmlirindu-se numai raporturile cantitative dintre diferitele marimi
caracteristi.ce. Astfel Wiener studiazA in acela$i cadru conceptual atit sistemele de reglare
automatA din tehnicli cit $i sistemele de reglare automatA din frintele vii.
ln figura 2 se cia un exemplu de sistem cibemetic intilnit in biologic: sistemul de reglare a
deschiderii irisului in funcpe de iluminarea ce cade pe retinli. Semnalul de la retinA este transrois
sistemului nervos de unde revine un semnal ce comanda mu$Chli irisului. Atunci cind iluminarea
este diametrul pupilei se micoreaz,3. invers.
In figura 3 este reprezentat sistemul cibemetic de reglare a tensiunii musculare: prin
unele fibre se comanda fibrelor musculare; prin alte fibre se masoara aceastA
contract.te. In ganglionii ma.duvei se compara efectul cu comanda, doZind efortul.
ln prezent. se disting diferite ramuri, in bunli parte distincte, ale cibemeticii Astfel
neurocibemeti.ca se cu stabilirea unor modele ciberneti.ce ale sistemului nervos - m
special in cazul celui central. !n aceste modele conceptul fundamental este eel de semnal.
In psihologi.e, se disting: inteli.genta artificialli., modele ale perceppei, euristica. Inteli-
genta artifi.ciala are drept scop elaborarea unor modele care sa permitli calculatoarelor elec--
tronice sa rezolve probleme date Bm ale da acestora $i programele de rezolvare.
alege din stoc clemente cu care construiC$te programul adecvat_ Modelele de perceppe i$i
propun sa invete specializate sau universale sa efectueze operatii psihice fundam.enta-
Je. Euristica este o ramnm a cibemeticii care elaboreaza programe cu care maina cautll. sa
fa ell. fatJi unor situatft cit mai diferite, rezoMnd probleme diferite, preocupindu-s'e $i de
modele ale personalitll.pj umane. Modelele sint realizate tot sub fortilA de program.
Cibemetica economicli cautli sll. aplice in economia concretA metodele generale ale ciber-
neticii $i totodatli sa utilizeze cit mai eficient calculatoarele electronice in scopul optim.izarii
productiei $i in general al activitll.tfi economice.
CJ.bemetica este strins legatli de teoria sistemelor. Ea aplicli cele mai variate procedee
teoretice pentru a face actiunile noastre cit mai eficiente.
dr. ing: E. NICOLAU
sc.tunal de comandi. ______
a)
semnal
l>J
do iiii
decuac%

l _____ __,
<)
Rg. 1. Sisteme clbemetice
N :J oculomotor
trigemen
sefm}ente toradce superioare
lrunc;hi s'im_patk <'enkal
l'lg. 2. Sistem de reglare a des&ldertl irlsului in tuncfie
de ilUIItinarea retinei
fus neuromU5<'ular
1ibre muscu.tare
;fig. 3. Slstemul de reglare a tensiwili musculare
----
Telecomunicatii Ia distante mari I

(prin satelifi artificiali)
Sistemele de radiocomunicatu prin sateliti sint de tipul punct Ia punct. 0 legatura radio
prin satelit poate fi considerata ca un radioreleu cosmic (fig. 1). Acesta este format d.iii-stat:iiJe
terestre cu roluJ de_statu terminale unuJ sau mai mulp satetiti cu rolul de statu intermediare.
Satelitul este vizibil simuJtan pentru mai multe statu terestre situate intr-o anumita regiune
a globuJui terestru (se realizeaza in acest sens un sistem cu acoperire 1n suprafata).
Satelitul de telecomunicaJii poate fi, periodic, cind se deplaseaza in juru1 Pam.intului pe
o orbita circulara sau eliptica (fig. 2), aparind periodic Ia orizontul unei anumite regiuni,
sau staJionar (sincron), cind, Iansat Ia 36 000 km de suprafata PAmintuJui, se in jurul
acestuia cu viteza unghiulara ca Pamintul,. raminind fix in raport cu o anumita
regiune a suprafetei globului terestru.
Trei satelip stat,ionari, amplasap Ia 120 unul de altuJ comunictnd intre ei, acopera
suprafata intens locuita a globuJui. Dintre satelitii de telecom1,1nicatii mobili pot fi
satelitii Molnia Telstar, primuJ deplasindu-se pe o orbita eliptica putemic alungita.
Dintre satelip.i staponari, mentionam tipuJ Syncom.
Radiocomunicapile prin satelip se realizeaza 1n gama undeJor centimetrice (f:recvente
de GHz). Statiile de sol au un emitator de mare putere receptoa;re de extrema sensi-
bilitate. Antenele, de obicei reflectoare parabolice prevazute cu sisteme de urmarire (chiar
sateli1fi staponari, Jansat.i in planuJ ecuatorial, eJS.ecuta o traiectorie de mica deschidere unghiu-
Jara de forma cifrei opt orizontal) au dimensiuni apreciabile de ordinul 25 m repre-
zinta o treime din costul intregii instalatii Pentru a sensibilitatea receptoarelor din sta-
tiile de pe sol, se folosesc in primele etaje amplificatoare cuantice cu zgomot red us, racite cu
heliu lichid, de tipuJ maser (Microwave Amplification by Stimulat7d Emission" of Radiation;
amplificarea microundelor prin emisia stimulata a radiapei) sau de tipul amplificator para-
metric, de exemplu cu varact.ori. De asemenea, in primele etaje se tubuJ electrollic
cu urida progresiva. InstalatiiJe de recep(ie retransmisie (emisie) instalate Pe satelit trebuie
s1i. fie de volum de greutate red use, sa aiba till consum redus o mare siguranta tn functio-
nare. Satelitul receptioneaza semnalele transmlse de stapa de sol, le amplifica apoi le retrans
mite catre Pamint PoziJia satelitului pe orbita trebuie sa fie stabila, iar antenele sa aiba o
caracteristica de direetivitate <;are sa permita legatura Cl1 solul.
In unele cazuri, de exempJu 1a Telstar (fig. 4), radiapa satelitului este unifonna to
planul sau ecuato.ial omnidirec(ionala). Alimentarea electrica se face cu baterii
chimice speciale sau cu baterii solare. Satelit uJ este prevazut cu un sistem de telecomanda
de urmanre, care lucreaza Ia frecvente mai j oase {sute de MRz) are antene separate pe sol
pe satelit.
dr. ing. G. RULEA
. . -
286
_..telit (stalio intermedicl et>$11\id)
14telit
statie de 10l
itA\i<' de sol (UUTJ"'1na1U)
Fig. J, RatUocomunicalla ptin satelll (radioreleu cosmic)
Fig. 2. Satellt periodic cu orbit:!
eUptlca alunglUI
Fig. 3. Sistemul monttial de rattiocomunicalii cu Ire! satclili
staUonarl sltttati in planul e<;Uatorlal
Fig. 4. Schema satelitulul de telecomunicalii Telstar t
Telecomonicafii Ia distanfe mari II
(prln radiorelee)
Sistemele de radiocomunicaJii se impart 1n doua man categorii:
sisteme cu radiafie tn suprafata (fig. 1, a), care deservesc o regiune a suprafetei globului
terestru, de obicei o parte a suprafetei unei tari sau a unui continent,
sisteme care asigurii radiocomunicapa intre doua puncte (point to point commwzication =
= comunicapede la punct la punct) (fig. 1, b).
Radioreleul reprezinta un sistem de radiocomunicatii punctJa punct cu ajutorul ciiruia se
pot transmite convorbiri telefonice, programe de radiodifuziune programe de televiziune.
Pentru a se asigura o capacitate mare de transmisie, sute pina la mii de convorbiri telefonice
simultane pe unul sau mai multe canale de televiziune, radioreleele lucreaza in unde decime-
trice centimetrice.
In aceasta gama de lungimi de unda, propagarea undelor electromagnetice capata pro-
prietati similare cu cele din undele se propaga in linie dreapta, se reflecta se refracta.
Cu ajutorul reflectoarelor, 1n special parabolice, cu rol similar celui al oglinzilor in optica, se
realizeaza fascicule concentrate de unde electromagnetice foarte inguste pe o direcpe precis
determinata. Acest fascicui ingust de unde electromagnetice este denumit cablu hertzian.
Antenele au dimensiuni reduse, datorita lungimilor de unda mici La care se lucreaza.
Reflectoarele parabolice au deschidere circulara, cu diametrul de 1,5-2,5 m pentru unde cu
lungimiA = 5-7 em.
Linia de radioreleu (fig. 2) este formata din stapj tenninale, sau de capat, stapj interme-
diare, sau de retranslape. Iiltrucit propagarea are Joe in linie dreapta, iar suprafata Pammtului
este curba, antenele de receppe reemisie trebuie amplasate latnalpme: pe stllpi metalici sau
de beton, pe tumuri, cladiri inalte sau inaltimi ale :reliefului regiunii. Astfel este posibil sa se
realizeze vizibilitatea directa de 1a antena de emisie cea de receppe. Vizibilitatea directa este
funcpe de inaJtimea Ia care sint antenele de distanta dintre ele. Distanta uzuala
corespunde la 40 km. Daca in intervalul dintre antene exista obstacole, de exemplu un virf de
deal, vizibilitatea directa este afectata, transmisia nu are loc m bune conditii.
Sta!ia intermediara semnalul atenuat datorita parcurse, il. amplifica
11 retransmite catre sta}ia urmatoare. Acest proces explica denumirea de releu, prove-
nita de la substantivul englez relay (scbimb, folosit inca de la sistemul sta1illor de
unde se schimbau caii Pentru a se elimina influen+ele suparatoare dintre
antena deJa mtrare 'cea de 1a frecventa semnalului de 1a este diferita de frecvenra
semnalului de la intrare.
In statille terminale aa loc introducerea sau extragerea informapei, convorbiri telefo-
nice, programe de radiodifuziune sau televiziune, in timp ce m statiile intermediare acest
proces nu apare.
Stapa de radioreleu intermediara realizeaza: receppa prin antena ghidul de unda care
conduce semnalul la receptor, schimbarea de frecventa la receptie, amplificarea in
intermedi;ua, schimbarea de la emisie emisia (fig. 3). ln unele stapj, amplificarea
se obtine tara a mai trece Ia frecventa intermediara. !n acest caz se folosesc tuburi speciale
pentru microunde, ca, de exemplu, tubul cu unda progresiva.
Linia de radioreleu poate folosi in unele cazuri legatura transorizont sau difractia tropo-
sferica (fig. 4a b). ln cazullegaturii transorizont se folosesc {a emisie puteri mari. astfelinclt
unda care a tinge Ia orizont suprafata Pamintului fonneaza o zona de di.fracpe suficienti pentru
a servi drept emitator pentru stapa aflata sub orizont.
In cazullegaturii prin difracpa troposferica, se tine seama ca in troposfera sint regiuni cu
densitate diferita de a regiunilor invecinate. Daca o un&i electromagnetica o ase-
menea regiune, se produce o reradiape, care ca emitator pentru statia de sol aflata la
distanta. Calitatea transmisiei depinde de stabilitatea pozitiei a parametrilor regiunii in care
are loc difracpa. dr. ing. G. RULEA
zona de dilraclie 1a orizont
a) si$lo0l cu rac!iaiJe in suprala\A
Fig. 1. Tipud de sisteme de comunlcatil
Fig. 2. Llnie de radioreleu
Fig . . 3. Schema sta\iel lntermedlare de radioreleu
scbimbitor de
foocoi:-en(.i. rerep(Je

$ub ori,zont.
Ia mare distantl
\
de di.r:ro<'tie
troposferi<li
statte terminali
.. nten3Bom
/ (comet de emisie)
b) Radioleg.ijtura
prin dilrac1ie tropOSferici
Fig. 4. Radioreleu cu comunicatie transoritont
Satelifi artificiali ai Pimintului I
Prin satelit artificial aJ unui astru se intelege un corp, construit lansat de catre om, care se
in jurul astrului, efeytuind o de revolutie numai sub ac?.unea fortei de atrac{ie a
acestuia, tAra ajutorul vreunei instala motoare proprii. Pina in prezent au fost realizap
sateliti artificiali ai Pam1ntu1ui, ai Lunii, ai planetei Marte ai Soarelui. Cel mai simplu studiu
al satelitiJor artificiali se poate efectua clnd evolueaza pe orbite circulare, adica descriu
o traiectorie circulara cu centrulin centrul astrului. Pornind de Ia legile mecanicii, $i in primul
rind de Ia legea atractjei universale de Newton. pentru obtinerea unei circum-
planetare a unui mobil treblrie ca acestuia sa i se imprime o vitezA orizontalii (tangenta intr-un
punct M de pe cercul care reprezinta traiectoria). avind o anumita valoare (fig. 1). Pentru
Pamint. aceasta viteza este de 7,91 kmfs; pentru calcul a fost admjsa o orbita teoretica de
inaltime nula, unde este de 9,81 $i raz.a Plitnintului de 6 378 km.
Viteza de 7,91 km/s este nUilllt! viteza circularJ. de zero sau prima viteza cosmicli, careia ii
corespunde satelitul artifici8.1 de zero.
Timpul necesar unei rotatii complete a mobilului devenit satelit artificial 1n jurul astrului
Ia o urnlp.me oarecare H, raportata Ia sistemul stelar, este denumit perioadli de revolupe
siderala a satelitului. valoarea acesteia in cazu1 satelitului de zero al Pamintului fiind de I h
24' 25q . Pe masurli ce inl!.itimea de zbor a satelitului este mai maTe, viteza pe orrJ1ta scade, iar
perioada de siderala pentru Pamint, aceasta afirmatie este evidenpata in
tabelul dinfigura2. In cazu.l Lunii, ptanetei planetei Venus, primele viteze cosmice
respectiv, perioadele siderale ale satelitiJor de zero sint: pentru Luna 1,68 km/s 6 500 s,
pentru Marte 3,56 km{s 6 000 s, iar pentru Venus 7,31 km/s 5 329 s. ln calcule s-a avut in
vedere ca planul orbi!ei satelitului trece prin centro! astrului, dar o direcpe in
rnport cu sistemul stelar, vi.tezele calculate flind raportate la centrul astrului de referint3.
Mi$Cafea unui satelit pe o orbitl!. circularn este foarte greu de realizat, cea mai mica deviere a
vitezei de 1a directia tangentei Ia cercul orbital sau de la valoarea numerica corespunzatoare
transformind traiectoria circulara in traiectorie eliP..ticli. Satelitii artificiali nu se pot mi$C3 pe
orbite prea apropiate sau prea departate de astru. In primul caz, limita este im,pusa de even-
tuala atmosfera a planetei (astrului), iar pentru eel de-al doilea lirnita este stabilita de raza de
atrac{ie a astrului; in cazul Pamintului, distantele sint cuprinse mtre 200
900 000 k.m. Durata de evolutie a satelitului pe orbita depinde de altitudinea initiala, de densi-
tatea particulelor mediului m care evolueazii de raportul dintre greutatea sa suprafata
secpunii transversale maxime. Dupa legile lui Kepler, perioada de revolutie a satelit pe
o orbita elipticli nu depinde de axa mica a elipsei, ci numai de axa mare, crescind odatl!. en
aceasta (fig. 3). Satelitului artificial pe o orbita circulara ii este proprie o perioada de
sinodicA, adica timpul raportat Ia Pamint dintre doua treceri consecutive ale satelitului-la zeni-
tul unui observator plasat pe linia ecuatorului; aceastA perioadlt depinde de faptul daca
satelitul se san nu in sensu! rotapei Piimintului. Ca urmare, in cazul rotatiei directe,
perioada sinodica este de I h 29' 4( , iar pentru rotapa retrograda de numai 1 h 19' 44 .. . Jn caz
ca un satelit artificial ar f1 plasat pe o orbit.a la 35 810 km deasupra ecuatorului, acesta va parea
ca sta fix pe bolta cereascli, viteza sa pe orbitA este de 3,08 k:m/s; acesta este s<uelitul
artificial stafionar, numit sate/it geosra{ionar sau sincron (fig. 4). S-a prop\.is plasarea a trei
asemenea sateliti decalati cu 120 (fig. 5) mt1"e ei, care ar putea fi folositi pentru
transmisii TV pe intreg g!obul cerestru. De asemenea, sint . interesan1i satelitii artificiali Ia
care perioada siderala este egal! cu cea sinodicli ocolesc Terra in doua zile siderale),
cum satelitul dium, care executA zilnic un numar intreg de< revolutu.
Satelitii artificiali in. directa pot a yea fa de un observator terestru ambele sensuri
de spre deosebire de cei retrograzi, care se deplaseaza totdeauna de Ia rasarit spre
a pus. Satelitii care evolueaza Ia deplirtari mari de astrul central au perioada siderala mare si
viteza pe orbit! mica; ei par in raport cu Pam1ntu1 ca se de Ia raslirit spre apus. iar
perioada lor sinodica se apropie de ziua siderala.
dr. ing. FL. ZAGANESCV
290
I
(
\
""' 1
'---._l..
I
/
M
Fig. I. ;\<11$carea u.nul mobil M pe o traiectorie
<.11 vlteza unilotma V : acceleratia mobtlului este diriJata Fig. 5. Cu lrel sateltjj s lallonarJ. decalatJ
dup.l R a cerculuHraiectorie. inspre centrul 0 cu 120 de grade unut fata de ceJalalt se poate
are valoarea a= V' ' R obttne un slstem de te!evi'Zlune ta plane tara.
in3JtiJnta


<lc zbor r('ub.r.l
).i d.e-rali
ktn uil,
b m

0 1911 I f4 rs
2 0 0 77 9 1
I 73 25
3C!O 7 7 3 2 I 30 27
.: oo 7675 I JZ lS
sao 7 6 l 9 I 34 32
1 0 G 0 73 5 6 I
4 $
02
20 00 7S OJ 2 0 7 OS
3 0 0 0 5 52 5 2 30 3 1
4000 6103 2 55 t1
so oo 5 9 z 4 3 Z I 12
60CO 56 7 9 3 48 1 0
6 3 7 8 s 59 5 3 58 47
7 0 0 0 54 6 3 4 I 6 31
Fig. 2. Reprezentaru tabelarll a mlcsoriirli v:ltexei
a pcrioadal side.rale in c;,zul satcll!,ilor artlliciall
ill Pllml.utulul plasa!l pe orblte d!n ce hi ce mai hlalte
2011

Fig. 3. Conform 1e1or lui Kepler, perioada
de a nnw satelit pe o omila eliptlca
depn?_de doar de axa mare a elipsei, cresctnd
od;,ta cu In caz ca axele marl ale
orb!lelor mai multor salelili s1ot egale,
penoada de rotaue a acestora este aceeasi dar
orbile,i si vlleza stnt dllerite
Fig. 4. Satelitul geostatlonar europe;m
urmeaza ali lansal in 1973
de racbeta ,.Europa"ll de Ia cenlrul spalJal
f:ra.ocez Kourou. Elva H pTimUI satellt
de aces! lei stabilhat dupl toate axele
Satelip artificiali ai Pamintnlui II
Un satelit artificial care se deplaseaza sub actiunea unci forte centrale poate evolua pe o
traiectorie eliptica, parabolica sau hiperbolicA, in functie de viteza inipallt imprimata.
Daca vehiculul de lansa.re, de regulA o racheta cu mai multe trepte, a sa imprime sateli-
tului o viteza mai mare decit prima vitezli cosmica corespunzatoare altitudinii respective,
traiectoria sate!itului nu va mai fi un cere, ci o elipslt, cu a tit mai alungita cu cit viteza de lan-
sare a fost mai mare. 0 ma.rire a primei vitez.e cosmice (7,91 kmfs) cu numai 1 km/s are drept
consecinta indepMtarea perigeului satelitului (punctul de pe orbit:a eel mai apropiat de Terra)
cu 2----:5 raze Inca o mica marire, va intra in interiorul elipsei traiectoriei
(fig, 7). Acest traseu eliptic se va alungi in continuare dacase viteza de lansare; o marne
de 0,1 km/s la startul spre Luna (inscrierea pe traiectorie translunara) poate reduce
durata drumului Terra-Luna de Ia 5la numai 2 zile. Aceasta teoretic, deoarece peotru traseele
care intersecteaza cimpuri ale unor trebuie sa se tffia seama de atractia
gravitational! respectiva. Problema celor trei corpu.ri este astazi rezolvatlt, iar traseele spre
Luna. planetele apropiate sint perfect cunoscute. Calculele au aratat clt, pentru
ca un corp artificial sa evolueze in spapu avind ca fo11lt preponderenta atractia solarlt, trebuie
sai se imprime o viteza cu 41--42% mai mare decit prima viteza cosmica; aceasta se a
doua viteza cosmiclt, sau viteza parabolica, iar 8atelitui cAruia i se imprimA_o asemenea viteza
va evolua pe o traiectorie in formA de parabola. $i cea de-a doua viteza cosmica depinde de
coordonatele geografice ale punctului de lansare; spre exemplu, in cazul Terrei, la ecuator
ea are valoarea de 11,18 km{s.
Daca un corp artificial trebuie sA pMAseasca sistemul solar, adica sa se desprinda din
sfera de atracpe a Soarelui, este necesar sa i se imprime o vitezli mai mare decit cea parabolica.
Analog, in raport cu Soarele, se va gltsi ell valoarea necesarlt a vitezei este de 42,095 k:m/s;
ca Pltmintul se in jurul Soarelui cu viteza de 29,726 k:m/s, rezultlt o diferenta de
viteze raportatA Ia Soare de 12,33 km,ls. lntrucit ne referim mai des la viteza fa{A de Pltmint,
putem menpona ca, imprimind unui satelit artificial viteza de 16.22 kmfs in raport de Terra,
acesta poate din zona de atractie a Soare1ui; aceasta valoare corespunde celei de-a treia
viteze cosmice, numita vitezli hiperbolica. Pina acum au fost atinse primele
viteze cosmice, parcurgerea unor trasee spre LunA, Marte, Venus Jupiter
(fig. 8). Problema zborurilor spn; planete exterioare, ca, de exemplu, Marte (mai departata de
Soare dec1t Pltmintul), se pune altfel, din punctul de vedere al marimii direcpei
vitezli de lansare pe orbita transplanetarlt, decit in cazul zborurilor spre planetele interioare,
ca Venus, mai apropiata de Soare decit (fig. 9).
ln vederea plasarii corecte pe orbit:a a unui satelit artificial are importanti foarte mare nu
numai valoarea, ci direcpa vectorului vitezli de lansare (fig. 6).
Tehnica spatiala permite astAzi recuperarea satelitiJor artificiali, a aparatelor
spa(iale care revin din cosmos cu v1teze apropiate de prima sau de-a doua Vitezli cosmica.
Partea cea mai dificila a traseului este intrarea in straturile dense ale atmosferei terestre. ln
raport de conditiiJe concrete ale corpului care revine spre Pltmint, exista limite foarte strinse
in ceea ce unghiul pe care ii face traiectoria corpului artificial cu orizontul forma
aerodinamiclt a corpului respectiv. Satelipj artificiali ai au extrem de numeroase
utilizan, telecomunicatule, meteorologia astronomia ftind primii mari beneficiari.
dr. ing. FL. ZAGANESCU
292

,,,
lll
fl\ ,/ }\\ ,,
!
1
I 7,9 km 'I' I \I \\
I ( ' I I I \
I \ ,, __ , ' J l\'
I \ I \ I
I \ 10 krnl j I 1 ]
I \ I ; I \
\ / I \
I 10.1 km's I
1
, . .t
\ 11 km s
orbita LU"JI \ / ll.

, _ _ _ ,.' I
unehl
Fig. 6. lnfluenta llllghiulnl de lao.sare a satelltulul
asupra forme! $1 exislenfei orbltel ultertoare
Fig. 7. Fonna orbltelor satellfUor aTiifidali
In functle cle vUeza lnilia!A de
lansare de pe Plmlnt
de part"are-
orbila ....apSUie-i Apollo .Jl aterizare
PA,\111\'Th'L
rig. 8. Tralectorla
,.Terra-Selena-Te.rra
p arcurd de aparatele
spallale cu echlpal
.. Apollo .. , destinate sl
devlnl un timp satelit
circumlunar cu aselenizare
f l c:abinei cu

a tmosferel cu cu de a
doua vlte%1 cosm.icll
P..\)11:-oTUL la lansarea SUI\iilor{rruoi 191 1,)
)L'\RTE ta
nHmtruul
Fig. 9. Schema tralectorlet lnterplanetare parcursa de slaUIIe
automate destinate sli deVina to ooieiDbrle 1971,
satellll artlflclall al plaoetei Marte
lntilniri aerospafiale. Aselenizare
Intilnirile aerospatiale, in care sint anga]ate eel pu{in doua vehicule aerospatiale, pot
conduce la coliziune, interceptare sau cuplare (temporarli ori definitiva), in funcpe de misiunea
stabilita. Odata cu dezvoltarea astronauticii cu rea1izarea statillor interplanetare i a navel or
cosmice, nopunea de intilnire aerospatiala s-a extins Ia apropierea (survolarea sau coborirea
durli sau linlb>) de o planetli ori satelit-tifltA.
Primele intilniri adouli aparate de zbor, realizate ina in tea celui de-al doilea rlizboj mondial,
erau pline de pericol, In special pe timp lipsit de vizibilitate. Odata cu dezvoltarea aparaturii
radioelectronice de bord pe mAsura extinderii transportului aerian a utiliz:arii aviatiei in
rhboi, tehnica intilnirii a doui aparate de zbor s-a perfecponat vitezelor de zbor
aglomerarea spapului aerian au condus la necesitatea punerii Ia punct a mijloacelor de inter-
ceptare radio a aparatelor de zbor cu precizie a pozitiei spapale a acestora. Tn
prezent, conduse prin radio, aeronavele de mlirfuri de pasageri se deplaseaza pe adevlirate
<<culoare aeriene, cuminti>> rindul penttu aterizare. In ce interceptarea
distrugerea avioanelor sau a rachetelor avifld incarcaturli de lupta, au fost puse la punct
mijloace terestre de bord eficieote.
lnterceptarea intilnirea aeriana au fost completate cu cea spapalA, care are doua
variante: una aerospaJia/li, incluzind mijloacele antiaeriene antiracheta, una cosmica,
privind intilnirile pe orbitA atit a unor aparate Construite de om, cit atingerea unor
obiective cosmonautice (sateliti naturali, planete, etc.).
Yom exeinplifica cele ce mai sus prezentind schematic, un sistem antiracheta pentru
distrugerea (dupli interceptare) a rachetelor de luptli balistice, inttlnirea spapala a doui apa-
rate cosmice orbitale, precum atingerea de catre un aparat spapal artificial a unei pnte
astronautice (Luna).
Cu sistemu1 antiracbeta reprezentat schematic in figura 1, se poate descoperi distruge
ulterior) o racheta balistica intercontinentala cu raza de acpune de peste 10 000 km Ia citeva
minute dupli lansare, i se pot stabi&continuu parametrii de zbor se poate comanda intra.rea
in acpunea eficace a sectorului din sistemul. antirachetli ca.re poate rezolva optim distrugerea
pntei. Procesele importante incluse in intilnirea aerospapala respectivli dureazli foarte
{de exemplu 20 s pentru determinarea traiectoriei rachetei, 30 s pentru identificarea t,intei,
10 s pentru determioarea coordonatelor componentei de luptA, 10 s pentru insofirea pntei
cca. 80s pentru ca antiracheta sa ajunga in zona pntei la intilnire!).
In decembrie 1965 a fost realizata una dintre cele mai perfecte intilniri a doua aparate
spapale (Gemini--6 7), ambele pilotate. cu aceastli ocazie eli putin timp mai
tirziu afost realizat de satelit]i automati sovietici Cosmos-186 188 primul <<rendez-vous
cosmic pe orbita circumterestra 1m aportul pilotului. fn figura 2 este reprezentata schema
manevrelor efectuate de pilopi celor doui nave Geminh>--6 7 pentru realizarea intilnirii
spapale apropierii pe orbita Ia numai citeva zeci. de em! Joncpunea completli a doui nave
spapale cu echipaj Ia bord a fost realizata in 1969 de echipajele navelor sovietice Soiuz-4 5.
Prima <<interceptare a unui corp cosmic a fost realizatli Ia 12 septembrie 1959, cind stapa
interplanetarli automatA sovietica a atins suprafata Lunii, realizind o coborire
dura. Aselenizarea linli. a realizat-o in 1966 Luna-9, dupa care a urmat lansarea a
numeroase stapi trans formate 1n satelip ai Lunii sau care au aselenizat lin. Mentionam stapile
de tip <<Ranger, Surveyor, Zond, Lunar Orbiter etc.
In vara anului 1969, Ia zece ani dupli fi.!ltirea Lunii, satelitul natural al Terrei a primit
vizita primilor pliminteni, astronautii americani' N. Armstrong E. Aldiin. Folosind un
complex spapal format din vehiculu1-racheta purtatoare Saturn-5 ansamblul de module
numit <<Apollo-11, au un opt coSmic, intrerupt temporar pentru co-
borirea cabinei <<Apollo in Marea Linii. Schematic, traiectoria de aselenizare pe Luna
este redatli in figura L Ulterior, pe Luna au fost folosite $i miJ1oace ,autopropulsate:
Lunohod-1 2, vehicule dirijate prin radio, Lunar Rover, automobil selenar dirijat
de pilopj misiunilor Apollo-15 (fig. 4)! <<Apollo>>-16 Apollo>)-17.
294
fig. t.Scbema ase1enlzllrti oavel .. Apollo"-11
Fig. 3. Schema unui ststem de
t.otrlnlre ~ ~ dlstrugere a unel
rachete infercontinentale
conuunt:
pcorru o ~ t r t
F!9 2, Manevrele electuate penfro tnf11nlrea spalialit
diJ'ltn navele spallale .. Gelllinl"-6 $1 7
fig. 4. Vehlculul mislunli .. A.pollo"-lS- .. Lunar .Rover
Fisiune nucleara
Fisiunea nucleara este un proces de diviziune a unui nucleu greu in doua nuclee
inso{it de eliberarea citorva neutroni a unei cantital} mari de energie. Fisiunea poate avea
loc spontan. dar in mod uzual este produsa prin absorbtia de catre un nucleu greu a unei
't, a unui neutron sau unei alte particule. Fenomenul a fost descoperit in 1938 de
catre 0. F. Strassmann, prin bombardarea uraniului natural cu neutroni de energie
utica.
sa consideram nucle1,1} ca. o picatura de lichid (fig. 1), care poate fi divizata in doua
picaturi mai mici. prin absorbtfu unei cantitati de energie. Daca nucleul a primit o energie
su.ficienta pentru a se defonna in starea C. respingerea electrostatica dintre sarcinile pozitive
de pe cele doua extrentitati nucleara care acponeaza in regiunea centrala
sistemul se divide in doua nuclee separate. Energia care trebuie comunicata unui nucleu
pentru a-1 deforma in <;tarea C este numita energie criticd. Aceasta energie este de
nucleu prin absorbtia unei particule cu energie cinetica convenabila; de exemplu. dupa cum
este aratat in figura 4, uraniu1235 fisioneaza sub acfiunea unui neutron lent cu energia de
cca. 0,03 eV (1 eV = 1,6H5
12
erg), pe cind fi.siunea uraniului-238 este posibila doar pentru
absorbfia unui neutron rapid cu energia de 1 MeV (1 MeV= 10
6
eV).
ln procesul de fisiune a unui nucleu greu are loc o regrupare a protonilor a neutronilor
constituenp, avind ca rezultat o scadere a masei nucleare globale. Conform teoriei relativitatii.
diferenta de masa este echivalenta cu o cantitate de energie care este eliberata in cursu! fi.siunii.
Pentru folosirea reactiei de fisiune ca sursa de energie este esential fapttil eli in fiecare
proces de fisiune se pun in libertate, in medie, 2- 3 neutroni Explicatia acestui fenomen constii
in faptul eli nucleele grele oeontin un exces de neutroni fata de numarul de prot.oni. Astfel ra-
portul dintre numerele de neutroni $ide protoni dintr-un nucleu greu este decca. 1 : 5, pe cind
intr-un nucleu de masa intermediara care a pare din fisiune acest raport este 1 : 3. Daca neu-
tronii rapizi Ia fisiunea uraniului-235 sint inc_etiniti printr-un procedeu oarecare, ei pot
produce, la rindul lor, fisiunea altor nuclee. Se obtine astfel o reaCfie in lanJ (fig. 3), care, o
data declanata,se poate intretine singurli. Pentru aceasta este necesar ca rapottul dintre nu-
marul de neutroni dintr-o generatie eel din generatia precedenta, nuntit factor de multipli-
care, sa nu scada sub valoarea 1. in bomba de fisiune. factorul de multiplicare este aprorima-
tiv 2 in Jant este explozivlL
Reactii de fisiune in Jant controlate au Ioc in reactoarele nucleare,
dr. doc. A. CORCIOVEI
0
0
C:O 00
Fig. 1. Modelul-picatun de Uchld a1 unui nudeucare fisjoneaz!
bariu /

U235
\ nouttoni
c:ripton /-

fig. 2. Reactia de Hsiune a uranJului-235
0
Fig. 3. Reprel'etltarea reactlel in !ant a uranlulul-235
Fuziune nucleara
Fuziunea nucleara este un de ciocnire a doua nuclee Uoare, care are ca rezultat
formarea unui nucleu mai greu eliberarea unci cantitAJ:i de energie. Este cunoscut ca nucleul
atomic este constituit din.tr-un numlir de nucleoni (protoni i neutroni) 1ntre care exercita
fof1e de at{actie care asigurJ. stabilitatea nucleului. Pentru ca fuz.iunea sa fie posibil3., doua
nuclee trebuie sa se apropie Ia distanta suficient de mica, astfel tncit aceste fof1e nucleare sa
determine interactiunea lor. Dar apropierea nucleelor este frinatA de respingerea electrosta-
tica dintre sarcinile pozitive continute in nudeu. Fuziunea este posibilli doar daca cele doua
nuclee se deplaseaz! cu viteze foarte mari unul catre altul. lntrucit aceste viteze se obtin Ia
temperaturi de milioane de grade Kelvin, fuziunea este numita reac(ie termonucleara.
In general, Ia formarea unui nucleu prin unirea unui numAr de nucleoni se degaja o
cantitate de energie. numitA energie de legiltura, masa nucleului obtinut fiind mai mica decit
suma maselor nucleonilor care i1 formeaz!. Prin formarea unui nucleu cu o energie de legAtura
mai mare din nuclee cu energii de legiltura m.ai se trece de Ia un sistem cu masil mai mare
Ia un sistem cu masil m.ai 1IDca in consecinta, se elibereaz! o cantitate de energie. tn figura 1
este reprezentata formarea unui nucleu de deuteriu prin fuziunea unui proton cu un neutron.
Din figum reiese ca masa. nucleul.ui de deuteriu este mai mica decit suma maselor protonului i
neutronului din care acesta este format.
Energia de 1egiltura care revine unui nucleon in functie de masa nucleelor din sistemul
periodic a1 elementelor, denumita energie de 1egatura specifica este reprezentata in figura 2.
Se observa ca nucleele Uoare de Ia inceputul sistemului periodic au o energie de legatura
specifica m.ai mica decit nucleele cu masa intermediara. Acest fapt explica degajarea considera-
bila de energie in procesul de fuziune a nucleelor Uoare. Figura 3 ilustreaza citeva exemple de
reactii de fuziune in care se indica repartizarea energiei eli berate ca energie cinetica a produilor
fmali.
Fuziunea nucleara este sursa energiei imense a stelelor, in particular a energiei pe care
P1mintul o primCte de la Soare. Aceasta energie rezulta dintr-un lant de reacJ:ii nucleare,
.descoperit de flzicianul H.A Bethe, avind ca rezultat final forma(ea heliului din patru nuclee
de hidrogen. tn stelele mari i fierbinfi domirta ciclul carbon-carbon (fig. 4). pe cind in stelele
mai reci, de exemplu in Soare, este dominant ciclul proton-proton (fig. 5).
Pe Pilmint prezinta in teres practic reactiiJe de fuziune ale izotppilQr hidrogenului, deute-
riul i tritiul (fig. 3). Explozii au fost produse in bomba hidrogen, in care
temperatura de milioane de grade necesm:a fuziunii este ob?nuta prin explozia
unei bombe de fisiune.
Pinll in prezent nu s-a inca realizarea unei reac!ii termonucleare controJate. La
temperaturile inalte necesare producerii fuziunii, materia devine un gaz format din ouclee i
electroni liberi, acest sistem complet ionizat purtind numele de plasma. Plasma trebuie men-
tinuta intr-un volum limitat, tara a vern h) contact cu peretii solizi ai recipientelor, care s-ar
vaporiza instantaneu ar raci plasma sub temperatura necesara fuziunii. tn acest
scop se folosesc cimpuri electrice i magnetice cu configurati.i speciale care acfioneaz! asupra
plasmei tn figura 6 este reprezentata o .particul! incarcat:a electric reflectat! de o reginne m
care liniile de cimp magnetic converg. Pe acest.principiu, plasma este localizata in aa-num.itele
oglinzi (sau dopuri) magnetice. 0 cretere brusca a intensitatii cimpului magnetic comprima
plasma, ceea ce face ca temperatura ei sA creasca pina Ia valori foarte mari. Dificultatea majora
consta in mentioerea plasmei astfel incalzite un timp suficient petttru declanarea fuziunii.
C"md react.ta terrnonucleara controlata se realiza. deuteriul prezeot in apa oceanelor va
constitui o sursil de energie practic inepuizabila.
dr. doc. A. CORCIOVEI
298
un
un neutron
Fig. I. Masa nucleuiui de deuieriu
esle mai mlcli declt suma
.maselor unul proton si a unui neutron
0
@
0
@
0
@

U.J'11lni U
I
'1:

"
,:;
!
u
.,

"

A
4 nutnlt de tna:Si 7JS !.
Fig. 2. Energla de legitura ce revine
unui nucleon, tll luncjle
He'
de masa nucleuiul A

+
0
0,8 HtV 7,4-HeV
T
@
"
+ cv
1,0 HeY 3.0 KeY
He'

+ 0
i!,S11eV 14,1 MeV
Fig. 3. t;teaqii de hwune pos,iblle. Estergla ellberali
se disttibule 01 energle dnetlca a prodll$llor finali 11 MeV= 1.6 10-" <<'il
Fig. 6. 0 _partlculi{ I.Jldtcatl electric este reJiectatli
de o regiune de dmp ma!J)letic convergent
Teo ria relativitafii
Teo ria relativita!ii a apl'mlt <lin necesitatea rezolvl'lrii unui impas in care se gasea 1tzica 1a
sfiritul secolului trecut. Pentru ilust rare, sa consideram doua sisteme inertiale, adica doua sis-
teme de referinta care unul fata de altul cu viteza constanta. In figura 1 sint reprezen-
tate do\JA sisteme: sistemu) de referintA S, in repaus fata de Pam.int, sistemul S', in repaus
fata de un vehicul atlat in uniforma-rectilinie fata de Pamint. Se stie ca Jegile mecanicii,
formulate de Newton, si.nt invariante Ia transformarile coordonatelor indicate in figura I,
nuinite transformari Galilei. legile mecanicii au aceeai forma in toate sistemele inerpale
$i, in consecin\A, este imposibil sa se determine miscai'ea uniforma a umti sistem printr-o
experientA efectuata cu aparate in repaus fat! de acest sistem. Astfel,un observator situat in
vehiculul din figura I nu-si poate da seama de miscarea sa fatA de PAmint, deoarece, orice
experienta mecanica ar efectua, rezultatul acesteia ar fi acela$i ca $i in cazul efectuarii ei in
repaus.
Pe de alta parte, se observase ca 1egile fenomenelor electrice optice, descoperite de
J. Maxwell, nu sint invariante Ia transformarile Galilei. Parea deci posibil ca, folosind un
fenomen luminos, sa se poata determina viteza de translatie uniforma a unui sistem inerpaL
0 experien celebra efectua ta in 1887 de A.A. Michelson E. W. Morley, prin care se urmlllea
determinarea vitezei de translape a Pi'unintului fatA de mediul 1nconjurator (numit eter). a
avut insa un rezultat negativ: Pamintului nu avea nici un efect nici asupra fenomene-
lor optice. Legile electromagnetismului pareau deci gre$ite, deoarece se aflau in cu
rezultatul experientei lui Michelson Morley. In timp insll, ele explicau corect toate
fenomenele electrioe $i optioe cunoscute. Solulia acestui impas a fost data in 1905 de catre
A. Einstein, care a ari'Hat ca. transformarile corecte ale coordonatelor a doua sisteme inerpale
S $iS constau din relatiile indicate in figura 2. Aceste reJapi constituie 3$3-numitele transfer-
marl Lorentz, pentru ca fusesera propuse mai inainte de H.A. Lorentz pentru a explica
rezultatul experientei Michelson-Morley.
Einstein a obtinut transformarile Lorentz, admitind do\JA postulate care stau Ia baza
teoriei relativitat.ii restrinse: legile naturii au acee3$i forma in toate sistemele ineftiale $i
viteza luminii in vid este in toate sistemele ineqiale. Legile electromagnetismului sint
invariante Ia transformarea. Lorentz, deci sint. corecte. Dar, pentru a .fi confonne cu postula-
tele teoriei relativitatil,legile mecanicii au trebuit sa fie modificate. Mecanica clasicA., crea.ta de
Newton, s-a doved.it a fi corecta doar pentru corpurile care se cu viteze mici fatA de viteza
luminii. ln aceasta limita, transformarile Lorentz (fig. 2) coincid cu transformarile Galilei
(fig. 1).
Mecanica relativistA a modificat ideile de masa, impuls energie. Einstein a aratat ca
intre masa m a unui sistem $i energia sa E exist.li E = mc
2
, in care c este viteza luminii
in vid. Masa unui corp nu este constanta.. ci cu viteza sa. dupa cum se indica in figura 3.
Relapa de echivalenta a masei cu energ:ia explica obtinerea de energie prin fisiunea sau
fuzjunea nucleelor atomice.
ln cadrul teoriei relativitatii. marimi ca lungimea san durata nu sint absolute, ci depind
de mi$Carea sistemului de referinta in care se face masurarea . .Presupunem ca distanta dintre
dona corpuri, de exemplu cei doi stilpi de telegraf din figura 4, este6x. Daca doi observatori
aflap intr-un tren in fatA de Pa.mint se gasesc fiecare in dreptul cite unui stilp, Ja aoela$i
moment indicat de ceasurile lor masoara o distanta intre stilpi tu , mai mica decit
distanta in repaus Llx. De asemenea sa consideram ca intr-un tren in (fig. 5) un
pasager doarme un interval de timpl!.t , masurat de oeasul din tren. Durata masuratA 1nsa cu
oeasuri de pe PAmint esteLl/, mai mare decit durata realal!.( (diferental!.t - Ll l' este extrem de
300
y s
.,.x
i."J
, z -vi
t' i
Fig. 2. TransformArlle
Lorentz
viteu J tn vld 1
z"
l . Deflnlfia coordonatelor a
doall slsteme de referintli
lnertlale. Transformllrlle Galllei
II
..

" s
:,"!=o=:;o_:= ,
'*
Fig. 3. Vartaj:la masei un.ul corp
tn tunclie de varlatla. '\1tezel
sale fm" reprezlnta masa do
repaus a corpululJ
.,
b)
Fig. 4. ContracJie relalivtsU: a lung1mllor
Fig. 5. Dllatarea relatlvlstli a tlmpulul
Fig. 6. tegea de adunare relativistl a vitezelor
. .
6x6Jt yt- cr
mica pentru a putea fi sesizata, avind in vedere viteza trenurilor actuale). Un alt efect rela-
tivist este reprez.entat in figura 6: un pasager alearga cu viteza 11
2
fatA de un tren care se depla-
seaz! cu viteza VI fata de Pllmint. Observatorii de pe Pamint masoara viteza., a pasagerului
o gasesc a fi nu v
1
+ v
2
, ci ma:i mica. Reciproc, pasagerul din tren gllsete ca Pamintului
fatA de el este data. de ecuafie din figura 6. Aceste ale teoriei relativitatii.
practic neobservabile in '<itez.elor mici ale corpurilor. devin importante in cazul vitez.e-
lor foarte marl care se apropie de viteza luminii.
ln 1915 teoria relativitA!ii a fost generalizata de Einstein pentru a include sistemele de
referin!A in accelerata.
dr. doc. A. CORCIOVEI
laseri
Maseru/ (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation, in limba ro-
mana: amplificarea microundelor prin emisia stimulatA a radiapei) laseru/(Light Amplifi-
cation by Stimulated Emission of Radation, in limba romana: amplificarea luminii prin
stimularea emisiei radiat.iei) sint aparate utilizate pentru generarea energiei electromagnetice
coerente Ia frecvente si.tuate intr-un domeniu cuprins intre regiunile microundelor radiatiilor
apattinind spectrelor vizibil ultraviolet. '
lntr-un atom, molecula san ion, electronii se afla in stari energetice bine determinate.
Electronii periferici (numit.i i optici) se pot gasi fie in starea cu energie minima, numita
stare fundamentala (E
1
, fig. 1), fie in stan excitate)) sau instabile (
2
, fig. 1 ).
Trecerea unui electron al atomului dintr-o stare in alta este insopta de o absorbt.ie sau de o
emisie de radia}ie, dupa cum starea initiala are o energie mai mica (absorbtie) sau mai mare
(emisie) in raport cu starea finalli. !n func}ie de mlirimea saltului de energie realizat de elec-
tron, radia}ia de natura electromagnetica poate apar}ine domeniilor ultraviolet. vizibil, infra-
sau celui al microundelor. Frecventa" a radiatiei emise este data de relapa:
hv =
2
- E
1
,
in care h reprezintli cons lui Planck, iar E
2
E
1
energiile electronilor intre care are Joe
tranzitia.
Atomii care se afla in starea fundamentala (avind electronii situati in starea fundamenta-
.Ia) nu pot decit sa absoarba energie radiant.a, trecind pe o stare excitata. La rindullor, atomii
care se afla pe un. nivel excitat (avind eel pu}in un electron situat intr-o stare excitata) pot sa
treaca pe un nivel de energie mai joasa, emitind radiatii Acest proces de revenire a
spre nivelele inferioare (insoJit de emisia unei anumite radiat.ii) poate avea Joe a tit spontan,
stimulat (adica fortat, sub acp.unea unui clmp de radiap.e exteridr).
Maserul 1aserul sint dispozitive care amplifica sau genereazli radialia pe baza acestui
fenomen de emisie stimulata. Interpretarea fenomenului a fost data de A. Einstein in 1917
prin explicarea radiapei. emisa de corpul negru. !n cazul in care o radiap.e de intensitate lo
strabate un mediu absorbant, intensitatea sa scade exponential conform legii:
I.., ( x) = fo elivX,
in care k este coeficientul de absorbtie, iar x grosimea stratului parcurs. Coeficientul de ab-
sorbtie printre altele, i de numerele de electroni (numite populatu) Np de pe nivelul
energetic inferior

N
2
,de pe nivelul.energetic superior E
2
De obicei N
2
<. N
1
, avind loc
de catre mediu; in situatia In care N
2
) N
1
(inversie de populaJie), are loc
amplillcarea radia!iei de catre mediu (fenomenul purtlnd nume!e de emisie stimulata).
Pentru a intensifica apreciabil radialia intr-un mediu pe baza tranzitiilor stimulate_
mediul trebuie sa fie situat intr-o cavitate rezonanta, iar energia emisa sa fie superioara ener-
giei disipate in mediul ambiant. Deci un anumit mediu (fig. 2, a), 1n care electro.nii atomilor sint
E.-E,
distribuiti dupa nivelele de energie conform legii lui Boltzmann: N
2
= N
1
e kT
se transforma sub actiunea unei radiatii incidente de o frecventa corespun.zlitoarelntr-un me-
diu in care se realizeazli inversiunea de populaP,e (fig. 2, b), iar radiap.a incidenta este ampli-
ficatli (sau generatii) prin emisie stimulatli (fig. 2,c ).
ln ultimii zece ani, dezvoltarea laserilor a cu mult pe cea a maserilor; se con-
struiesc laseri de diverse tipuri: cu mediu activ solid dielectric, cu mediu activ gazos (atomici.
303
. ionici sau moleculari), cu mesliu activ lichid, cu semiconductoare chim.ici (in care emisia
' stimulata este pe baza energiei rezultatA din reactii chimice).
Caracteristicile speciale ale radiat.iei laser (fig. 3), directi\Titatea. monocromaticitatea
coerenta, au fl!.cut ca dispozitivele de tip laser $i maser sa aiba aplicat.ii multiple. Astfel ele
sint utilizate Ia construirea unor standarde de timp (ceasuri atomice $i moleculare) $i de lun-
gime de mare precizie (fig. 4), la verificarea unor experiente fundamentale in fizica, la detec-
tarea termice sau de altA nat urn de Ia diferite corpuri precum $i a
semnalelor radar reflectate de planete sau de alte corpuri.
dr. ing. I. POPESCU
8)
<)
Fig. I

VV\fiJVVt 0JVV\Mf\JW
Fig. 3. Comparatle tntze o rnA laser
lumina
Fig. 4. Schema experientei de mlsurare
9998898\l'i
....
! l

Eo
Flg. 2
cu precizte a distantel Luna -
Pamtnt (reallzata 1n S.U.A. -
1962- cu ajutorul unuJ u .. " ""'"''''o
Sonicitate
Creata in primele doua decenii ale secolului al XX-lea de G. Constantinescu, sonicitatea
este o ramuf'a, a mecanicii mediilor continue, bazata pe transmiterea energiei mecanice priu
vibratii elastice in fluide sau solide.
Dupa cum. a aratat G. Constantinescu. intr-o conducta cu fluid orice fluctuatie de debit
sau de presiune se transmite in fluidul respectiv cu viteza sunetului (fig. 1). Energia poate fi deci
convertita in fluctuatii de debit i de presiuoe, care apoi sint radiate cu viteza sunetului catre
orice punct in care se va utiliza energia respectivit Aceste se prezinta sub forma de
sau unde. Un sistem de transmisie sonica ar fi deci format dintr-un generator sonic.
care are scopul de a genera oscilatiiln mediul elastic, dintr-o conductli de transmisie dintr-un
motor (sau un alt receptor) sonic, care are scopul de a transforma oscilap.ile in conve-
nabile: rotatii, translatii; oscilalii etc.
G. Constantinescu a aoalogia dintre electrotehnica sonicitate, ajungind sa
realizeze o transpunere a echipamentului electrotehnic in echipament sonic cu o terminologie
similarll De exemplu, o conducta cu diametru interior foarte mic reprezintA o rezisten!ft
(fig. 2), flfud capabila sa genereze chiar caidura, Jichidul in amonte a val de ea ramine
rece; un recipient cu fluid elastic reprezintli o capacitate (fig. 3), iar o masli reprezinta o iner-
sau o inductan{a (fig. 4); trecind mai departe cu analogia, el a construit toatli clasa de
motoare sonice sincrone, asincrone, cu colector etc., corespondente celor din electrotehnicll
In figura 5 este reprezentat un motor sonic asincron trifaxat cu pistoane radiale cum
a fost prezentat in canea Teoria soniciu'ifii, 1918). La cele trei faze sosesc trenuri de oscilalii
defazate C1,l 120, care produc o de rotativa plan-paralela a statorului. Aceasta
determinli unor forte pe capetele pistoanelor din rotor, care-1 pun in
de rotape.
Analogia sonoelectricli folosirea oscilatillor au condos Ia inventarea convertizorului
de cuplu ( torque 10nverter }, o cutie de viteze automata care amplificli cuplul 1n funqie de
rezistenta opusli (fig. 6). Motorul antreneaza axul primar in funcpe de rezistenta opusa Ia
axul secundar (care ar antrena, de exemplu, puntea din spate Ia un automobil). va
avea o rezultatli din comportamentul oscilatoriu al pirghiei-pendul. Este de remarcat
eli in orice moment vom avea ;mncte ale pendulului care vor rlimine imobile, respectiv punctele
I, II. Ill. Aceasta detennina o amplitudine diferita a aniculatiei, care este transmisa ansambl u-
lui torpedo unidirectional rotativ i, implicit, arborelui secundar. Sincronizarea tragerii prin
elice, pompele de injecpe injectoarele pentru motoare diesel (realizate cu mult inaintea
pompelor Bosch), motoarele sonice rotative, perforatoarele sonice, ciocanele sonice repre-
zinta de asemenea aplicatii practice ale sonicitatii.
mg. M. MARCU
306
IJU<Iuajii.osrilajiide
delHI -p:re$i.une
ra,Paritatc $Onk3
Fig. t. Transmlsle sonld
Fig. 2

sim..botu.J san:i<"e

simbolul ii'M"';'tid soni<'e
Fig. 4
Fig. 5. Motor sonic aslncron trllazat cu plstoane radiale
a)
$
b)
ot<l 11x (vad.abil in
nc1ie rezisten\i)
Fig. 6. ConvertUorul de cupl11
<)
Efect Coanda
Efectul Coanda este legat de comportarea uuui jet In apropierea unui perete. prin-
t r-un orificiu,un jet fluid va antrena uniform particulele mediului ambiant (fig. 1). Daca linga
orillciul de alimentare a jetului exista un perete de obicei de forma curba sau poligonala (fig. 2).
va avea loc o antrenare rapida a fluiduhri aflat in spapul dintre perete jet, producindu-se o
depresiune in aceasta zona. Presiunile in cele doua vecinatap ale jetului fund diferite. acesta va
fi foqat sa se alature peretelui unde presiunea este mai mica (fig. 3).
Acest efect a fost observat pentru prima oara de catre H. Coanda in timpul zborului isto-
ric al primului avion cu reacpe din lume, pe care 1-a inventat pilotat (16 decembrie 1910).
Cu aceasta ocazie s-a observat ca flacaril.e motorului cu in Joe sa se departeze de fuselaj,
urmind traseul unor deflectoare din azbest, se lipeau de fuselaj, parind ca deflectoarele ampli-
tica aceasta alipire. Din figura 4 reies urmatoarele consecinte specifice ale efectului Coanda:
abaterea jetului de fluid conform fonnei profilului (mergind plnA Ia 180); depresiuni pe su-
prafata profilului (ajungind in functie de viteza jetului pina Ia 9 000 kgf/m
2
); accelerarea curge-
rii in ajutajul de alimentare al jetului.
Pe linga aceste efecte specifice fenomenului Coanda, se produc $i efectele normal inillnite
Ia jeturi. respectiv: antrenarea fluidului din mediul ambiant; amestecul fluidului ambiant cu
fluidul din jet; ob!ifierea unui debit de dupa volet mai mare decit debitul initial al jetului.
Aceste consecinte pot fi folosite pentru a se obtine efecte de ejectie. amestec. forti..
antrenare-deplasare, amp!ifiC".lri de fortfl de reactie. atenuare de zgomot etc.
Efectul Coanda are nenumarate aplica1ii practice. Mai jos se dau citeva dintre ele. Un
prim exemplu sint dispozitivele fluidice folosite 1n tehnica prelucrarii semnalelor, care inlo-
cuiesc cu succes dispozitivele electronice. ln figura 5 este reprezentat un element basculant
bistahil fluidic cu efect Coanda. Jetul va ramine 1n pozi\ia stabila dreapta sau stinga, dupa
cum se un semnal de comanda prin orificiul de comanda sting sau drept. fn figUia 6
este reprezentat oscilatoroi fluidic cu efect Coanda: impulsul de presiune cules de la unul dintre
traseele spre orificiile de este in tors Ia orificiul de comanda, rezultind comutarea jetului.
Semnalul captat de cealalta bucla de intoarcere ca un semnal de comanda, provo-
cind bascularea jetului in pozitia sa initiala. Procesul continua. producindu-se oscilatii ale
jetului Ia cu o frecventii care depinde de forma $ide marimea buclei.
Un alt dispozitiv,ejectorul exterior bazat pe efectul Coanda, este reprezentat in figura 7.
Plnza flu ida de mare viteza care iese prin fanta inelara din partea superioara imbraca corpul
de respectiv, determinind o antrenare a fluidului din mediul inconjurator o de-
presiune pe suprafata corpului. Datoritli acestei depresiunL corpul se poate ridica de la soL
Aceasta configuratie pe bazA de ex.terioara (datorita faptului ca jetul se afla pe exte-
riorul corpului) poate determina antrenarea aerului ambiant in proporfii de zeci de ori fata
de debitul de alimentare aJ fantei.
In figura 8 este repre:z;entat ejectorul interior bazat pe efectul Coanda. Fluidul sub pre-
siune iese cu o viteza foarte mare prin fanta inelara interioara. aflata Ja_intrare 1n configuratia
Venturi. urmind. datoritli erectului Coanda, profilul curb convergent interior. Aceasta pinza
fluida interioarn de mare viteza antreneaza aerul ambianl punindu-1 in miscare datorita
suqiunii create. Odata cu suctiunea de fluid ambiant are Ioc $i o amestecare intima a Jluidului
ce iese prin fanta cu fluidul ambiant antrenat.
0 deosebit de interesanta .a efectului CoandA este aerodina lenticularit (fig.! OJ.
Aerul ambiant este absorbit comprimat cu ajutorul unor ejectoare centrifugale alimentate de
308

J
J lim\_ ; J Ill!\
ii / M
"
nwd ... b
presiWle
.
.
Fig. 1
oriUcit de ie,ire
zona de producere
a dectu.lui c ..... a
Flg.5
Fig. '1. Ejector exterior\
bazat pe efedul .I
Coandll
\
Flg.2 Fig. 3
depreriu:ne
medi"
antrenat
ejec:tie exterioari
presiune
elect de sustentalie <e determin.i! ridicarea de Ia sol a aerocliDU
convergent-dh>eJ'I:e.nt!i de tip Venturi

----
came.m inelarl co fluid sub pre:siane.
Fig. 9. Atenuator ile zgomot
bazat pe efectul Coandll
Fig. 8. Ejector_ interior bazat pe efedul Coandil
Fig. 10. Aerodlnli. lentlculiiB
aburul produs de un generator. ln continuare, aerul comprimat astfel ob?nut este destins in
elementele de sustentat.ie montate la periferie, care sint de fapt ~ t ejectoare interioare ce
produc suctiunea aerului de deasupra lor depresiune pe profilul curb convergent, determi-
nind ridiau:ea de la sol a aerod.inei.
Prin .fenomenele prod use, efectul Coandli are un cimp fertil de aplicatii: arzatoare de
mare capacitate pentru combustibili g r ~ atenuatoare de zgomot (fig. 9), dispozitive de fri-
nare, dispozitive de propulsie, amplificarea foqei de tractiune Ia motoare cu reactie, Ia ex-
tractii petroliere prin metoda gazlift, dispozitive de hipersustenta{.ie, transporturi in tub uri etc.
ing. M. MARCU

You might also like