CAPITOLUL III

METODE SPECIFICE OPTIMIZRII "sOCULUI sCOLARIZRII"

3.1. Definirea conceptelor: metodologie, metoda, procedeu, tehnica
Una dintre cele mai promitatoare abordari ale metodologiei de instruire este cea care plaseaza examinarea acestei
dimensiuni actionale sau tehnice a nvatamntului ntr-un nou cadru conceptual, ca cel oferit de teoria curriculara, sprijinita
deopotriva de teoria sistemica si praxiologie. Astfel, n viziunea noii paradigme a curriculumului scolar, cu deschiderile ei
spre un mod de a concepe si de a pune n practica un parcurs instructional, metodele sunt regndite ca suport actional al
acelorasi principii care stau la baza elaborarii ntregului anmsamblu de componente si de interdependente ce definesc un
curriculum, ntotdeauna raportat la situatii de instruire strict determinate.
Din ansamblul variabilelor componente, metodele didactice/pedagogice/de instruire/de nvatamt/de predare
nvatare reprezinta componenta cea mai flexibila, mai dinamica si mai operationala a strategiilor didactice, astfel ca ea
denomineaza, reprezinta dimensiunea/componenta actionala a procesului de nvatmnt.
Metologia didactica reprezinta o prghie operationala de asigurare a nvatarii si formarii, a nsusirii
cunostintelor si a formarii abilitatilor, capacitatilor, competentelor, comportamentelor elevilor.
n momentul proiectarii modului n care se produce nvatarea continuturilor, formarea abilitatilor, capacitatilor, etc,
cadrul didactic se decide sa induca si sa sustina un anumit tip de experienta de nvatare, care este nemijlocit legat de
optiune metodologica strategica, respectiv de sistemul metodologic-de ansamblul format din metoda didactica-metodele
didactice de baza si de procedeele didactice alese.
Aplicarea metodelor de nvatamnt reclama utilizarea unor mijloace de nvatamnt corespunzatoare, n acord cu
viziunea strategica globala a activitatii educationale si, fireste cu posibilitatile concrete ale profesorului si ale elevilor de a le
utiliza.
Metologia didactica reprezinta teoria si practica metodelor si procedeelor didactice, preocupate de
definirea, natura, statusul, functiile, clasificarea si cerintele de valorificare a acestora, pe baza unei conceptii
unitare si coerente despre actul predarii si nvatarii. n acest sens, I. K. Babanski (1979) sustine ideea ca strategia
didactica urmareste optimizarea actului de instruire prin alegerea metodelor de nvatamnt de pe pozitiile principiilor
nvatamntului.
Cuvntul "metoda" provine din limba greaca de la termenul "methodos" compus din " metha"- catre, spre si "odos"
-cale , drum, de unde semnificatia de drum de urmat n vederea atingerii obiectivelor predarii si nvatarii, drum care reflect a
unitatea dintre activitatea profesorului si cea a elevilor.
Metoda de nvatamnt/de instruire/didactica/pedagogica/de predare-nvatare reprezinta mijloace de
activitate interdependenta a profesorului si a elevilor, o modalitate de actiune, un instrument cu ajutorul caruia,
elevii, sub ndrumarea profesorului sau n mod independent, s nsusesc si aprofundeaza cunostinte, s formeaza
si dezvolta priceperi si deprinderi, capacitati, competente, aptitudini, atitudini, etc. n cursul procesului
didactic. Metoda de nvatamnt este cea care traduce n acte de nvatare si cunoastere actiunile proiectate n plan mental
conform unei strategii didactice stabilite, transformnd n situatii de nvatare si n experiente de nvatare personala
obiectivele prestabilite, de ordin cognitiv, afectiv- motivational si psihomotoriu.
Metodele de predare si de nvatare nu se identifica cu metodele de investigatie stiintifica, ele avnd un specific
aparte, o destinatie pedagogica. Dar nici nu-si pot tagadui descendenta din acestea din urma, ntruct procesul de
nvatamnt prin nsasi natura lui reflectorie, se supune acelorasi legi generale ale dialecticii cunoasterii umane si ndeosebi
ale celei stiintifice.
Sintetiznd, se poate afirma ca ntre metodele de instruire si metodele de cercetare stiintifica exista o diferenta nu
de esenta ci una de utilizare, de destinatie; ca n nvatamnt metodele reprezinta cai de urmat n vederea atingerii unor
scopuri si obiective specifice acestora- de accedere, de exersare a cunoasterii si de mbogatire sistematica si progresiva a
acesteia n mod preponderent. n concluzie metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui simplu transfer de proceduri
dinspre cunoasterea stiintifica spre nvatamnt, ci si al unei elaborari specifice care apartine creatiei didactice.
Esenta si valoarea pragmatica a metodei nu pot fi deduse dact prin raportare la specificul procesualitatii
activitatilor de predare si nvatare, pe care le deserveste prin examinarea multiplelor functii pe care ea le ndeplineste n
cadrul unei situatii date. Functiile asumate sunt determinate, de fiecare data, de caracterul obiectivelor urmarite, de
orientarea pe care acestea o impun actului instructiv. Spre exemplu, metode arhicunoscute, cum ar fi expunerea,
conversatia, demonstratia, exercitiul etc. vor mbraca anumite functii atunci cnd ti propun ncarcarea memoriei cu
cunostinte de-a gata elaborate si cu totul alte functii atunci cnd accentul se va pune pe exersarea intelectului si pe
formarea capacitatilor si aptitudinilor mintale. Functiile detinute de metoda sunt:
Functia cognitiva (metoda reprezinta o cale de acces la cunoasterea
adevarurilor, la nsusirea stiintei si tehnicii, a culturii si comportamentelor umane)
Functia formativ- educativa (metodele utilizate influentiaza formarea unor
atitudini fata de cele nvatate, trezesc anumite trairi emotionale, cultiva anumite sentimente si interese, dezvolta convingeri)
Functia motivationala n masura n care reuseste sa faca mai atractiva activitatea
de nvatare, sa suscite curiozitatea epistemica si mai mult interes fata de ceea ce se nvata, metoda devine implicit un factor
motivational
Functia instrumentala (operationala), metoda se situeaza ca intermediar ntre
obiective si rezultate. Se folosesc modalitati de actiune practica, sistematica si planificata.
Functia normativa, de optimizare a actiunii metoda exercita o functie normativa
ntruct arata cum anume trebuie sa se procedeze, cum sa se predea si cum sa se nvete, cum sa nvatam pe altii sa nvete.
Procedeul didactic reprezinta o componenta particulara, un instrument de aplicare concreta si coerenta a metodei.
El consta ntr-un sistem de operatii intelectuale si/sau practice ale profesorului si ale elevilor, operatii care transpun n plan
practic modalitatea de actiune a metodelor, contribuind la valorificarea lor eficienta.
Relatia dintre procedeul didactic si metoda pe care o sprijina este flexibila si dinamica: o metoda poate deveni ea nsasi
proceu al unei metode considerata principala n activitatea instructiv- educativa, iar un procedeu poate dobndi statutul de metoda n
situatiile de instruire n care este folosit, cu precadere, n activitatea didactica.
ntr-o activitate didactica obisnuita, de obicei, se lucreaza cu una- doua metode si cu unul sau mai multe procedee didactice,
astfel ca diferentele dintre metodele si procedeele didactice pot fi sesizate si la nivelul timpului pedagogic investit n proiectarea si
realizarea activitatilor didactice. Metodele si procedeele didactice vor fi consemnate n cadrul sistemului metodologic n ordinea
descrescatoare a ponderii lor si, eventual, se va preciza statutul de metoda si cel de procedeu didactic.
Tehnicile de predare- evaluare sunt formele concrete pe care le mbraca metodele, modalitatile, prin care cadrul
didactic declanseaza si orienteaza obtinerea din partea elevilor a raspunsurilor. Tehnicile presupun utilizarea de probe
pentru a fi puse n practica, deci probele de nvatare- evaluare materializeaza tehnica.
Probele de evaluare/instrumentele de evaluare sunt grupate de (itemi) pedagogoci proiectate, administrate, comunicate si
corectate de catre cadrul didactic. Fireste, pot exista probe de evaluare alcatuite dintr-un singur item.
3.2. Metode specifice nvatamntului prescolar (grupa pregatitoare)
Pentru aplicarea n practica a cunostintelor tehnice acumulate de educatoare, o importanta deosebita o constituie
cunoasterea metodelor si tehnicilor care le aplica sau utilizeaza pentru educarea copilului si realizarea procesului instructiv-educativ.
Astfel, explicatia este metoda expunerii, n care predomina argumentarea rationala.
Explicatia ca metoda de lucru si gaseste larga sfera de aplicatie n gradinita, deoarece nsoteste ntreg procesul
instructiv-educativ, completnd cu succes celelate metode de lucru. Astfel, n cadrul activitatilor frontale dirijate, ct si a celorlalte
activitati desfasurate pe parcursul zilei, explicatia nlesneste nsusirea cunostintelor, ntelegerea si completarea lor cu ajutorul
educatoarei.
Explicatia completeaza n mod automat demonstratia si si are ca teren direct de desfasurare activitatile de observare,
lecturi dupa imagini, activitatilematematice. Explicatia contribuie, de asemenea, la crearea premiselor nsusirii unor deprinderi tehnice
de lucru si a unor modalitati de actiune (de exemplu la activitatile de desen, modelaj, aplicatii, confectii, educatie fizica,
educatie muzicala, etc.).
Reusita acestor activitati depinde de corectitudinea cu care a fost aplicata explicatia. Prin explicatie educatoarea reuseste sa
concentreze atentia copiilor spreaspectul dorit, dar contribuie si la cunoasterea cauzelor obiectului n studiu.
Mai dificile par a fi explicatiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep n momentul respectiv. n
aceasta situatie, educatoarea apeleaza la reprezentarile formate anterior sau foloseste anumite texte literare, versuri, povestiri,
povesti, tablouri, ilustratii, diverse piese muzicale, care sunt n concordanta cu tema explicatiei si constituie punct de sprijin pentru
noile cunostinte.
Exemplu: cntecul "Unu-i soarele pe cer", copiii finalizeaza cntecul prin repetarea numarului 1-5 pe degetele mici ale
minii.
Povestirea ca metoda de expunere este aplicata n cadrul procesului instructiv-educativ pentru prezentarea unor texte
literare cu caracter realist, stiintific sau fantastic, n cadrul activitatilor frontale dirijate sau la nceputul sau finalul activitatilor frontale
dirijate, pentru a trezi interesul copiilor pentru ceea ce urmeaza si va urma, ct si pentru consolidarea sau verificarea cunostintelor.
Povestirea trebuie, n primul rnd, sa fie accesibila copilului, sa-1 emotioneze puternic, sa fie la obiect si sa nu ncarce
memoria copilului cu datenesemnificative.
n cadrul activitatilor de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica metode, procedee, lucruri diferite n functie de
grupa careia se adreseaza, anivelului copiilor, ct si a discutarii textului literar sub forma conversatiei, a dialogului, a explicatiei.
Caracterizarea personajelor face apel la actiunea povestirii, atasamentul copilului spre cele pozitive, dar si la motivatia
copilului pentru unele personaje. Pe marginea unei povestiri se poate da posibilitatea copiilor sa creeze noi ntmplari, povestioare
posibile, din imaginatie sau cu fapte similare cu cele prezentate de educatoare. Subiectul acestora poate fi observat si din continutul
unei poezii.
Exemplu: povestea creata de copii "Cum ar putea fi Zdreanta?" sau "Cum sa-1 ajutam pe catelusul schiop sa poata
umbla?".
Copilul trebuie sa desprinda faptele bune de cele rele, sa domine "binele" asupra "raului". Textele literare de actualitate, cu
aspecte din viata cotidiana saustiintifico-fantastice, contribuie la largirea orizontului cognitiv, dar si la dezvoltarea limbajului, a
imginatiei creatoare, a dezvoltarii formelor de analiza, sinteza, caracterizndu-le.
Exemplu: "Ursul pacalit de vulpe".
- Ursul - credul;
- Vulpea - hoata, sireata, lacoma, mincinoasa.
Copiii au creat pe marginea acestei povestiri o alta poveste: "ntmplare din padure" - unde au venit alte animale si, n final,
vulpea a fost judecata, pedepsita si ursului i s-a dat peste pe saturate.
Demonstratia este una din metodele de baza aplicate n gradinita.
Demonstratia este mereu nsotita de explicatie si invers, nu se pot realiza separat.
ntruct vrsta prescolara este caracterizata printr-o gndire concreta, este necesar ca n procesul cunoasterii sa se acorde
o importanta deosebita trepteisenzoriale, contactului nemijlocit cu realitatea. De aceea, ori de cte ori se va organiza o activitate care
are ca scop predarea de noi cunostinte despre un aspect concret al realitatii se va folosi metoda demonstratiei mbinata cu explicatia.
Materialul demonstrativ trebuie sa fie accesibil viziunii copilului, estetic realizat si prezentat in cmpul sau vizual, pentru a
contribui la stimularea curiozitatii si a reusitei unei activitati.
Materialul trebuie sa fie astfel prezentat ca sa poata fi perceptat prin ct mai multe simturi. Se poate urmari transformarea unor
substantive n diferite ipostaze:"Apa si transformarile ei", "Gheata", "Vaporii", etc.
Exemplu: "Focul si efectele lui". Demonstratia educatoarei, nsotita de explicatie, la acestea adaugndu-se observatia si
problematizarea.
Etapele demonstratiei:
-aprinderea focului n soba prin folosirea unui chibrit;
-aprinderea lumnarii tot prin folosirea unui chibrit;
-perceperea focului, stabilirea nsusirilor, flacara;
Copiii fac deductii, le verbalizeaza pe baza celor percepute:
-culoarea flacarii;
-forma alungita la ambele capete, luminozitatea;
-caldura crescuta de flacara;
-culoarea, mirosul, directii n care se ridica fumul;
-efectele focului;
-arderea chibritului;
-culoarea chibritului ars;
-transformarile n carbune;
Obtinerea cenusii:
-arderea hrtiei;
-arderea textilelor;
-fire de bumbac.
ntrebuintarile focului (foloase, pagube) - s-au facut demonstrate si pentru concretizarea n fata copiilor a efectelor pozitive sau
negative, unde s-a precizat ca focul este folositor daca-1 folosim util, daca nu obtinem pagube. O importanta
deosebita am acordat si demonstratiei n cadrul tuturor activitatilor frontale dirijate, cat si a demonstratiei aplicate n cadrul activitatii
didactice de dimineata, n special n cadrul sectorului stiinta.
Conversatia este metoda de instruire si educare a copiilor cu ajutorul ntrebarilor si raspunsurilor. Aceasta metoda
presupune ca prescolarul sa posede un material perceptiv, pe baza caruia sa se poata discuta. Metoda conversatiei constituie prilejul
de a stabili unele aspecte semnificative, de a le preciza dupa ce ele au fost transmise, studiate si se completeaza cu noi secvente.
Copiilor li se formeaza deprinderea de a-si exprima gndurile cu ajutorul cuvintelor, de a expune acele cunostinte despre care
este vorba la un moment dat.
Contribuie pe deplin la sistematizarea cunostintelor si imprimarea lor bine n memorie. Copiii au posibilitatea, sub ndrumarea
educatoarei, sa faca asociatii ntre cunostintele anterioare, sa-si spuna parerea si sa faca comparatii, tragnd anumite concluzii sau sa
argumenteze cu exemple proprii subiectul abordat.
ntrebarile adresate de catre educatoare trebuie sa fie scurte, precise, clare, la obiect.
Exemplu: "Cum este floarea?" este o ntrebare prea generala, copilul nu poate da un raspuns satisfacator, dar la ntrebari
ca acestea, copilul va raspundeusor.
-Ce culoare are frunza?
-De ce s-a ngalbenit frunza?
-De ce are pete ruginii?
Tema conversatiei trebuie sa ofere copilului sistematizarea cunostintelor dintr-o succesiune logica de ntrebari si
raspunsuri bine gndite, esalonate si conduse de educatoare.
Metoda conversatiei si gaseste aplicabilitate n special la grupele mari, dar ncepe cu grupa mica sub forma dialogului.
La grupa mare pregatitoare, metoda conversatiei se va axa pe aspecte care duc la cunoasterea ct mai diversa, obiectiva a
lumii, a mediului ambiant pe toatedomeniile de activitate.
Exercitiul:
Aceasta metoda vine sa completeze, sa sistematizeze si sa segmenteze toate deprinderile de munca practica, intelectuala,
etc. nca de la venirea copilului ngradinita si pna la plecarea lui la scoala. Consta de fapt n repetarea unor deprinderi de
munca: intelectuala, practica, n mod sistematic, n scopul consolidarii diferitelor actiuni ale copilului.
Exercitiul si gaseste teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activitatilor, astfel:
- exercitiul nseamna chiar salutul la intrarea n gradinita, apoi;
- mbracarea, servitul mesei civilizat;
- pregatirea salii de grupa pentru activitati;
n cadrul activitatilor frontale dirijate, exercitiul este nu numai o modalitate de observare, dar este si o necesitate, fara
exercitiu copilul "uita" si nu-siconsolideaza deprinderile de munca necesare, indiferent de natura lor. Pentru a aplica aceasta
metoda trebuie sa tinem seama de gradarea exercitiilor de la: "simplu la complex" si de la "usor la greu". n cadrul activitatilor de
scriere, la nceput copilul apasa tare, rupe creionul, strnge puternic creionul n mna, schimba pozitia corpului, ceea ce l
oboseste foarte mult. Sub indrumarea educatoarei si prin exercitiu foarte mult, copilul si va elimina aceste neajunsuri.
O importanta deosebita o are coordonarea corecta dintre ochi - mna, care trebuie sa stea n atentia educatoarei, pentru a
nu-si forma gresit pozitia scris-citit.
Coordonarea analizatorului vizual si auditiv. Aceasta nseamna ca miscarile se diferentiaza, devin mai precise, ca urmare a
faptului ca procesul de excitatie serestrnge tot mai mult la celulele nervoase care dirijeaza direct activitatea muschilor
minii. Schimbarile propuse de educatoare sporesc interesul copiilor pentru a efectua acelasi exercitiu, dar sub alta forma.
Exemplu: "Linia"
- Linia frnta
- Vaporul;
- Acoperisul casutei lui Zdreanta;
- Gard cu uluci;
- Dintii fierastraului.
O alta tema pentru exemplificare: "Ovalul".
- Conturul balonului;
- Bobite de struguri;
- Palete de tenis.
Metoda exercitiului se poate aplica cu succes n cadrul activitatilor matematice pentru nsusirea n mod constient a
tuturor exercitiilor, problemelor matematice, pentru formarea si consolidarea reprezentarilor matematice si aplicarea imediata n
practica activitatilor din gradinita- familie.
Folosirea judicioasa n cadrul activitatilor a metodei exercitiului contribuie la dezvoltarea gndirii, a independentei n actiune,
n miscari. n acelasi timp, sestimuleaza activitati creatoare si se creeaza conditii pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor, fiecare
exersnd mai mult n directia n care-i place.
Aplicarea cu succes a metodelor clasice mbinate cu metode si procedee moderne vor duce la situarea prescolarului pe
treapta cea mai apropiata de scoala,sitund scoala ca o continuitate a muncii din gradinita.
Ca metode moderne se aplica n practica algoritmizarea, modelarea, problematizarea, nvatarea prin descoperire si
tratarea diferentiata.
Modelarea n stiinta si tehnica. Prin model se intelege un sistem mai simplu, elaborat ca un nlocuitor a unui sistem
mai complex ( originalul) si care, pe baza analogiei lui cu sistemul original, serveste ca mijloc de a studia indirect proprietatile si
transformarile posibile ale sistemului original.
Deci, prin modelare se ntelege metoda de a cerceta obiecte si fenomene din natura si societate cu ajutorul modelelor.
Modelarea presupune, ca metoda depredare, folosirea modelelor n cadrul activitatilor de predare-nvatare, principala functie avnd-o
cea demonstrativa si cognitiva. Modelul, de fapt, ilustreaza obiectul original prin felul cum este conceput, confectionat, prezentat
copiilor spre observatie, pentru a-i descoperi caracteristicile sub aspectele esentiale, conduse deeducatoare spre intuitia copilului.
Modelarea si are efectul n cadrul activitatilor de exercitii grafice, desen, pentru a aprecia n special proportia dintre obiecte, avnd
un punct de reper stabilit de educatoare (modelaj, confectii etc.).
Problematizarea- aceasta metoda presupune crearea unor situatii problematice, care antreneaza si ofera copiilor
posibilitatea de a surprinde diferente, relatii dintre obiectele si fenomenele realitatii, ntre cunostiintele anterioare si noile
cunostinte, prin solutii pe care ei nsisi le elaboreaza sub indrumarea educatoarei. Ceea ce caracterizeaza problematizarea este
crearea unor situatii conflictuale, problematice n gndirea copilului. Aceste situatii apar atunci cnd copilul observa un dezacord ntre
anumite cunostinte si problema care se cere a f rezolvata, indiferent de categoria de activitate (activitati matematice, cunoasterea
mediului), cnd este pus n situatia de a alege din cunostintele sale numai pe cele care-1 ajuta sa rezolve o problema data sau cnd
exista contradictii ntre modul de rezolvare teoretica si cel de rezolvare practica a unei probleme.
n cadrul activitatilor de dezvoltare a vorbirii, problematizarea se poate aplica n cadrul jocurilor didactice orale, exemplu:
"Ghiceste ce-am gasit". Educatoarea formuleaza intentionat propozitii cu nonsens, iar copiilor le revine sarcina de a repeta si corecta
exprimarea si sensul adecvat al cuvintelor n propozitie.
Algoritmizarea este metoda care se bazeaza pe cuceririle psihologice privitoare la operativitatea gndirii. Un algoritm este
un procedeu, o regula binedeterminata de a rezolva o problema tipica. Daca algoritmul este urmat corect, dupa un anumit numar de
operatii, se va gasi n mod cert solutia problemei. Se pune ntrebarea daca putem transpune si n nvatamntul prescolar aceasta
metoda. Exercitiile de formare de grupe de obiecte dupa un anumit criteriu, de formare de perechi, de aranjare n sir crescator si
descrescator a grupelor de obiecte sunt de fapt niste algoritmi pe care copiii i-au nsusit n mod constient. Este important ca n
formarea algoritmilor sa se respecte doua momente esentiale: fixarea lor si aplicarea repetata. Educatoarea trebuie sa aprecieze just
folosirea algoritmilor, sa elimine problemele stereotipe, mecanice, care nu conduc la dezvoltarea gndirii, a creativitatii.
nvatarea prin descoperire. Pentru ca n procesul de nvatamnt copilul sa devina ct mai activ si munca sa-si imprime un
caracter creator, educatoareacauta permanent noi metode si procedee care sa vina n sprijinul sau prin descoperirea noului. Una
din aceste metode eficiente si creative este " nvatarea prin descoperire ". Aceasta metoda ofera cunostinte durabile, solide avnd n
prim plan dezvoltarea gndirii, creativitatea si nu memorizarea, obliga copilul sa nu semultumeasca cu ce i se spune, ci sa aiba gndire
critica, obiectiva, disciplinata si cere un volum de observatii, analize, aprecieri, trecerea de la analiza la sinteza, de la concret la abstract,
dezvolta perseverenta, vointa, modeleaza aptitudinile de investigatie. Aceasta metoda se aplica tinnd cont de nivelul
dezvoltarii psihofizice si intelectuale ale copiilor, altfel duce la esec sau neaccesibilitate, sau la confuzii.
n cadrul activitatilor de cunoastere a mediului, copiii pot descoperi prin experiente efectuate mpreuna cu educatoarea:
nsamntarea grului, cresterea lui cu toate etapele dezvoltarii, pna la coacerea bobului de gru si apoi analiza acestuia pe baza
observatiei si demonstratiei. n cadrul activitatiilor de dezvoltare a vorbirii, copiii descopera alte modalitati sau caracteristici ce i se pot
atribui unui personaj sau obiect n discutie, descoperiri realizate de ei si conduse cu mult tact de educatoare prin efectul scontat.
Aceste metode se folosesc la toate activitatile din gradinita.
n lucrarea mea m-am oprit n principal la activitatile liber creative si la unele aspecte privind dezvoltarea limbalului.
Dintre metodele prezentate n cadrulactivitatilor liber-creative, cele mai utilizate sunt: explicatia, conversatia, exercitiul.
Metode specifice folosite n cadrul activitatilor liber-creative
Activitatea didactica de dimineata se desfasoara n functie de centrele de interes produse n cadrul activitatii" frontale dirijate
" cu " tema " si " subtema "precizata la nceputul fiecarei saptamnii.
Ca puncte precise de reper n stabilirea obiectivelor spre realizare,
Programa activitatii instructiv-educative n Gradinita de Copii propune realizarea acestora pe sectoare.
Sector "stiinta"
Sector "Constructii"
Sector "Jocuri cu rol"
Jocuri de masa
Sector "Biblioteca"
Sector "Arta"
Aceste sectoare constituie diferite tipuri de jocuri, tinnd seama de obiectivele specifce fiecarui sector al centrului
de interes (teme, subteme n discutie, n observatie), ct si n domeniul din care se inspira acestea.
Organizarea si desfasurarea jocurilor la libera alegere (activitatea didactica de dimineata) nu poate fi eficienta daca nu se tine
seama de metodologia de lucrusi pregatirea lor pe baza unei scheme obiective concret abordate.
n organizarea si ndrumarea acestora se va tine seama de necesitatea ndrumarii activitatii la alegere:
Principiul organizarii si ndrumarii la alegere:
- principiul liberei optiuni;
- principiul ierarhizarii obiectivelor operationale;
- principiul ndrumarii sistematice;
- principiul activizarii.
Pregatirea activitatii la alegere:
- Pregatirea cadrului specific la alegere.
Obiectivele activitatii la alegere:
- Obiective generale;
- Obiective speciale ( particulare);
- Obiective generale si specifice.
Continutul activitatii la alegere:
a. Caracterul de larga deschidere a programei activitatii la alegere;
b. Continutul activitatii la alegere pe grupe de vrsta.
Jocuri simbolice, joc cu reguli, ocupatii individuale si cu grupuri mici de copii.
Organizarea si ndrumarea jocurilor evaluate:
a. Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;
b. Jocuri cu subiecte din basme si povesti (jocurile dramatizarii);
c. Jocuri cu reguli (jocuri simple);
d. Jocuri distractive, jocuri hazlii, jocuri de atentie, jocuri de perspicacitate, jocuri de expresie afectiva.
Referiri speciale ale obiectivelor si continutul jocurilor la libera alegere
Obiective generale
Extinderea sferei de cuprindere a continutului activitatii la alegere pe baza reprezentarilor acumulate despre realitatea
nconjuratoare, prin contactul divers, nemijlocit sau prin exercitarea sistematica si continua a influentelor instructiv- educative.
Practica sustinuta a jocurilor simbolice prin abordarea creativa a unei tematici variate si prin reproducerea simbolica a
actiunilor si a relatiilor sociale tot mai complexe, asimilate n procesul cunoasterii.
Stimularea aptitudinilor de colaborare originala a jocurilor simbolice cu subiecte din viata cotidiana si cu subiecte din povesti
si basme cunoscute si de organizarea practica a acestora n sensul crearii atmosferei de joc, al repartizarii rolurilor, al interpretarii
acestora ct mai veridic si n sensul desfasurarii actiunilor n toata complexitatea lor.
Formarea capacitatilor copiilor de a practica n mod independent sau sub conducerea liderilor formali a jocurilor cu reguli ce
pot fi introduse n repertoriul ludic cu usurinta.
Dezvoltarea capacitatiilor intelectuale, morale, estetice si fizice prin antrenarea copiilor la variate activitati optionale sub
forma jocului simbolic si a jocului cu reguli si n spiritul jocului prin cresterea ponderii ocupatiilor ludice cu finalitati practice.[6]
Dezvoltarea prin joc si exercitii a gndirii si imaginatiei creatoare, a capacitatii de a efectua n actiunea de joc operatii simple de
analiza, sinteza, comparatie, generalizare si abstractizare, concretizare, n perspectiva familiarizarii copiilor cu activitati de tip
scolar.
Valorificarea tuturor activitatilor la alegere n scopul mbogatirii si adncirii cunoasterii, al nsusirii limbii materne, al
intensificarii, comunicarii si autocomunicarii, ct si n scopul largirii relatiilor de cooperare, ca premisa a realizarii lor.
1. Exemplificari de jocuri de diferite tipuri:
a. Jocuri simbolice:
"De-a mamicile"
"De-a familia"
"De-a santierul de constructii"etc.
b. Jocuri de constructie:
"Casa bunicilor"
"Gradinita noastra"
"Cartierul nostru"
"Satul nostru".
c. Jocuri cu subiecte din povesti si basme:
Jocul dramatizarii
"De-a scufita rosie"
"De-a capra cu trei iezi"
"De-a punguta cu doi bani"
Dramatizari
"Anotimpurile"
"Sarea n bucate"
"Iedul cu trei capre"
"Greierele si furnica etc.
2. Jocuri de miscare
"Lupul si vnatorul"
"Rndunica si cauta cuibul"
"Gstele si vulpea"
"Broscutele sar n lac"
Jocuri sportive si distractive
"Mingea la capitan"
"Ocheste tinta"
"De-a caii si calaretii"
"Prindem fluturi"
"Atinge clopotelul"
"Ne dam n leagan"
3. Jocuri de circulatie rutiera
"Atentie la semafor"
"Stop rosu, treci pe verde"
"De-a politistii"
4. Jocuri senzoriale
"Saculetul fermecat"
"Ghici ce forma are"
"Spune cum este"
"Ghici din ce este facut"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii vizuale
"Ghici ce culoare se potriveste"
"Aseaza la culoarea potrivita"
"Arata-mi culoarea pe care sa ti-o spun"
"Cine are aceeasi culoare"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii auditive
"Deschide urechea bine"
"Ghici cine te-a strigat?"
"Ghici cine este la telefon"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii gustativ-olfactive
"Ghici ce-ai gustat?"
"Ce a cumparat mama de la piata?"
"Ce floare am mirosit"
"Spune ce gust are?"
5. Jocuri intelectuale
a. Jocuri de stimulare a comunicarii orale
"Povesteste ce-ai visat"
"Povesteste cum ti-ai petrecut vacanta"
b. Jocuri de exersare a pronuntiei corecte
"Spune la fel ca mine"
"Sa facem ca sarpele"
"Se aude sirena"
"Cntecul greierasului"
"Cocosul si gaina"
"Bunica toarce"
c. Jocuri de atentie si de orientare spatiala
"Ghici ce jucarie am ascuns"
"Gaseste locul potrivit"
"Unde am asezat papusa"
"Aseaza ursuletul unde iti spun"
"Spune-mi vecinii tai"
d. Jocuri de realizare a abstractizarii si generalizarii
"Cum se numesc toate acestea la un loc"
"Cine poate face mai multe grupe"
"Ghici la ce cuvnt m-am gndit"
"Alege imaginile"
e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacitatii
"Gaseste drumul lui Grivei spre cusca"
"Care masina ajunge mai repede la tine?"
"Este ceva gresit n tablou?"
"Ce se potriveste?"
"Unde este mai multa apa?"
f. Jocuri pentru dezvoltarea imaginatiei
"Spune mai departe"
"Hai sa facem o poveste"
"Ce s-a ntmplat mai departe?"
g. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibitie voluntara si a autocontrolului
"Jocul mut"
"Sus-jos"
"Zboara - zboara"
"De-a visul"etc.
Jocuri logico-matematice
"Aseaza la casuta potrivita"
"santierul de constructii"
"Trenul cu o diferenta"
"Ce piesa lipseste?"
Jocuri de cunoastere a mediului nconjurator
"Cnd se ntmpla?"
"Sa facem un tablou de iarna"
"Dupa mine cine vine?"
Jocuri de miscare cu text si cant
"Ursuletul doarme"
"Lantul"
"Dansul rozelor"
"aranul e pe camp"
Jocuri pentru nsusirea de comportare morala
"Sa sarbatorim ziua colegilor"
"La teatru"
"Avem oaspeti la masa"
Desi activitatile sunt liber-creative, copiii se manifesta liber, totusi, educatoarea foloseste o serie de metode specifice.
Acestea sunt explicatia, demonstratia, conversatia si exercitiul.
Jocurile propriu-zise, ocupatiile ludice si exercitiile-joc, judicios folosite si la aceasta vrsta, n etapa consacrata jocului ca forma
de activitate instructiv- educativa, trebuie sa se remarce sub aspectul conceperii prin riguorozitate stiintifico-metodica, iar sub aspectul
finalitatii practice prin maxima eficienta formativa. La toate grupele, jocurile copiilor nu trebuie sa fie privite ca o simpla joaca, ci ca o
activitate gndita, proiectata mental judicios, ndrumata diferential n functie de obiectivele stabilite, de natura activitatilor si de
individualizarea acestora.
Aplicarea noii programe, cu comentarea ntregii activitati instructiv- educative pe "centre de interes", contribuie la
modernizarea si restructurarea ntregii activitati educationale.
Activitatea didactica de dimineata se desfasoara pe sectoare, are drept arii de stimulare concentrate pe urmatoarele
domenii: stiinta, arta, constructie, jocuricu rol, joc de masa, biblioteca. Aceste arii de stimulare concentreaza desfasurarea jocului la
libera alegere, pe un subiect prestabilit, dar ofera largi posibilitati demanifestare libera a copilului, tocmai prin varietatea de organizare si
desfasurare a acestuia.
Prin reducerea numarului de activitati frontale dirijate n formarea ariilor de stimulare, se ofera copiilor largi posibilitati de
achizitii de cunostinte, deprinderi de munca intelectuala, practica, ct si formarea abilitatilor si a comportamentelor dupa posibilitatea
de actiune a fiecarui copil.
Daca sunt riguros organizate, vor oferi fiecarui copil teren, cadru de manifestare larg, favorabil, iar printr-o atentie si
orientare cu tact educativ, fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare normala a unui copil de 5-7 ani.
O importanta deosebita n desfasurarea acestor activitati, arii de stimulare, are organizarea salii, a spatiului grupei pe centre de
interes (arii de stimulare), caredefinite si bine echipate, pun in miscare sensibilitatea si activitatea copilului.
n organizarea ariilor de stimulare este necesar sa se tina seama de zona de desfasurare, sa se creeze spatiu suficient, n
special pentru aria "biblioteca" sau a "jocului de masa". n folosirea materialului se porneste de la experienta de viata si limbaj a
copiilor, jucariile trebuie sa corespunda nu numai posibilitatilor de antrenare n diferite tipuri de joc, dar si a vrstelor si nivelului de
dezvoltare psihica a copiilor.[7]
Prin manipularea jucariilor, materialul cu care copilul emite judecati, decizii, compara si deosebeste, nvata sa asculte si
sa se concentreze. Ele asiguratrecerea de la viata instructiva, egocentrica, la deschiderea spre lumea sociala, de a stii uneori sa uite de
sine pentru a ntelege si a se ajuta reciproc.
Prin folosirea, n cadrul ariilor de stimulare, a unui material variat si adecvat, prin antrenarea tuturor copiilor unui grup,
grupe, se evita nsusirea mecanica de cunostinte, iar copilul este mai activ si nvata din placerea de a se juca. Desfasurarea jocurilor
pe arii de stimulare asigura o strnsa legatura ntre ceea ce se lucreaza pe microgrupuri si n comun, pentru a oferi copilului
o adaptare individuala si sociala, pentru a face legatura cu nvatarea de tip scolar.
mbinarea activitatilor pe microgrupuri cu activitatea comuna ofera conditii de realizare a obiectivelor pe care activitatea
individualizata nu le poate realizat total.
Educatoarea va aprecia modul de desfasurare libera dirijata sau semidirijata.
Aceste structuri de activitati promoveaza jocul ca activitate fundamentala si asigura:
- accesul liber si direct la jucarii, materiale, truse, unelte;
- formarea unor deprinderi de conduita ale copiilor n timpul jocului, unor deprinderi de a-si lua singuri jucariile sau alte materiale si de a
le reaseza n ordine la locul lor.
- formarea deprinderilor de comunicare n mod liber ntre ei, fara sa strige sau sa se produca zgomote, zgomote de cooperare cu
partenerii de joc, de a-si distribui si asuma roluri astfel nct fiecare sa aiba acces la interpretare.
Educatoarei i se ofera ocazia de a constata priceperile si deprinderile formate, precum si lacunele acestora, avnd
posibilitatea sa se defineasca elementele specifice prin care trebuie sa intervina n ndrumarile individuale necesare.
Alegerea ariilor de stimulare se face n functie de obiectivele pe care dorim sa le realizeze copilul (a centrului de interes,
tema, subtema care preocupasaptamnal educatoarea - grupa) esalonate pe cinci zile lucratoare a saptamnii.
Desfasurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol, Aria jocului de masa, Aria biblioteca, Aria stiinta, conduce la
formarea reprezentarii copiilor sub aspectele esentiale ale cunoasterii obiectelor, animalelor, plantelor, anotimpurilor, vrstelor.
Toate acestea sunt ca o completare a cunostintelor acumulate n cadrul activitatii frontale dirijate, a descoperirii unor
valente proprii a subiectilor, a folosirii unei game variate de materiale din natura sau confectionate de copii, raspunznd tuturor
centrelor si conducnd copilul spre o personalitate multilaterala, cunostinte, deprinderi care se formeaza, consolideaza si verifica
n acest mod educatia.
Dezvoltarea limbajului si pregatirea pentru scoala
Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul suprem al comunicarii umane. Din acest
unghi, la o analiza atenta, devine vizibila organizarea materialului de constructie, fie la nivelul enuntului, fie la cel al unitatii de
comunicare. Copilul se deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vrsta cnd i se formeaza primele abilitati de comunicare. Acestea si-i
le va perfectiona si constientiza odata cu regimul scolar care utilizeaza functia metalingvistica si prin aceasta traducem n limbaj didactic
o realitate instrumentala abstracta.
nvatarea se ntemeiaza, deci, pe achizitiile spontane din anii prescolaritatii, fara a realiza o delimitare neta a acestor doua
faze.
Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comporta un aspect nnascut si unul dobndit, dar nu se stie unde
se afla frontiera dintre ele"; este firesc sa fie asa, pentru ca o noua achizitie se cladeste pe un sistem de cunostinte si deprinderi
sedimentat deja si nu pe un teren gol.
Este cunoscut faptul ca formarea capacitatilor operationale si functionale reprezinta o problema importanta n cadrul formarii
intelectuale. Functiile mintale apar si se maturizeaza diferit, de aceea nvatarea limbajului si a anumitor forme de rationament sunt posibile
numai atunci cnd aceste functii au atins un anumit grad de dezvoltare si maturizare.
nsusirea limbii materne reprezinta un element esential pentru asimilarea de cunostinte, pentru formarea deprinderilor si
priceperilor. Fara limbaj nu este posibila gndirea si nvatarea. Grija pentru nsusirea si folosirea corecta a limbii se coreleaza cu
preocuparea pentru depistarea si cercetarea tulburarilor de vorbire.
n gradinita, nvatarea orala a limbii constituie un instrument indispensabil pentru nvatarea cititului si scrisului. Limba de
"nenlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin raze de suflet si "curge prin veac pentru a ajunge n viers o
nuanta de graiuri si cuminti" (Tudor Arghezi).
Cercetarile psihologice au aratat, iar experienta muncii didactice din gradinita confirma, ca dezvoltarea vorbirii copiilor, a
limbajului, n special, are loc sub influenta mediului si a educatiei. Acest lucru se realizeaza cu efcienta optima n cadrul ntregului
program din gradinita, n procesul relatiilor copil-copil si copil-educatoare, pe baza experientei cognitive capatate.
Copilul vine n gradinita cu anume competenta lingvistica, garantia integrarii sociale si conditie a dobndirii performantei
lingvistice.
Respectnd obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al structurii gramaticale, al comunicarii orale, al
expresivitatii vorbirii, si totodataparticularitatile psihologice ale limbajului cu ceea ce este caracteristic n acest sens, acestea se
materializeaza, se realizeaza.
nsusirea limbii materne se realizeaza prin respectarea unor reguli (fonetice, lexicale, morfologice si sintactice). Functia
esentiala a limbajului este comunicarea, cu cele doua aspecte: limbaj interior, limbaj exterior. n perioada prescolaritatii copilul nvata
limbajul prin care si exprima dorintele nevoile, gndirile, emotiile, intentiile sale. La vrsta prescolara, limbajul capata noi valente si
permite copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si starile
ulterioare, dar si sa nteleaga si sa acumuleze informatii.
Prin intermediul limbajului, copilul isi dezvolta propria-i experienta si mai cu seama nvata din experientele altora. Cu ajutorul
limbajului se formeaza si se organizeaza sisteme n care sunt integrate cunostintele, ceea ce contribuie la sistematizarea si la
complicarea conditiilor interioare de formare a personalitatii.
Interventia adultului asupra dezvoltarii vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale, fie prin cele ocupationale, n special
prin cele de organizare a jocului, exersarii sau executarii unor sarcini.
n procesul comunicarii cu adultul, copilul foloseste acelasi limbaj, dar este original dupa felul cum gndeste. n procesul
instructiv-educativ, prin intermediullimbajului se realizeaza transmiterea cunostintelor cu noi reprezentari, limbajul este mijloc de
comunicare, mijloc de cunoastere.
Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor, fenomenelor, a legaturilor cauzale
dintre acestea. Educatoarea realizeaza prin comunicarea cu copilul stimularea proceselor psihice, a gndirii cu procesele ei (analiza,
sinteza, comparatie etc.). Interactiunea cognitiva verbalizata a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativa, numai daca n aceasta
relatie copilului i va fi satisfacuta curiozitatea si daca va gasi raspuns la attea "necunoscute" ale realitatii cu care vine n
contact.
n procesul comunicarii copilul si formeaza si dezvolta viata afectiva, cu ajutorul cuvntului, educatoarea contribuie la
educatia estetica dezvoltndu-i frumosul din natura, viata, societate.
n cadrul activitatilor frontale dirijate se vor selecta teme care sa conduca familiarizarea copilului cu dezvoltarea vorbirii sub
toate aspectele sus amintite,pentru integrarea ct mai eficienta n activitatea scolara.
Pentru a rezolva sarcina principala, aceea de a pregati prescolarul pentru integrarea activa n procesul instructiv din scoala,
se ncearca gasirea unor solutii,mijloace si metode eficiente care sa contribuie la dezvoltarea vorbirii. n acest sens, mijlocul cel mai
eficient pentru dezvoltarea gndirii si a vorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.
Jocul didactic, ca forma specifica de nvatare la vrsta prescolara, reuseste mai bine dect oricare alt gen de activitate sa
mbine elementele instructive cucele educative si sa antreneze intens copilul n stimularea si exersarea jocului, fara ca el sa
constientizeze acest efort.
Jocul didactic reuseste, de asemenea, sa antreneze n joc toti copiii grupei, astfel ca acestia depun acelasi efort de
gndire si exprimare. Astfel, prinintermediul jocului didactic, se fixeaza si activeaza vocabularul copiilor si contribuie la
mbunatatirea pronuntiei, la formarea unor noi notiuni.
Eficienta acestor jocuri didactice depinde, nsa, n mare masura de modul n care educatoarea stie sa le selectioneze, n raport
cu situatiile concrete existente n grupa pe care o conduce.
Aceasta presupune o buna cunoastere a posibilitatilor fiecarui copil, precum si defectelor de vorbire, astfel ca, n functie de
aceste realitati, sa se actioneze siprin intermediul jocului didactic - eficient mijloc de formare si educare a copilului.
Realizarea cu succes a obiectivelor propuse n cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un stadiu aprofundat, tinnd seama
de specificul jocului si de particularitatile evolutiei intelectuale a copiilor de vrsta prescolara. La grupa mare, jocurile didactice
desfasurate la nceputul anului scolar vizeaza exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propozitii prin jocurile: "Ce cuvinte
am spus?", "Raspunde repede si bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de despartire a cuvintelor n silabe si sunete.
Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe si bine determinate.
Sarcina didactica a acestui joc consta n recunoasterea si denumirea obiectelor ilustrate, a caror denumire
este formata dintr-o silaba sau exersareadeprinderii de a forma propozitii n care sa existe cuvinte monosilabice si bisilabice.
Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte si despart cuvintele n silabe, preciznd cte silabe
are cuvntul. n complicarea jocului s-au folosit fise pe care erau desenate diferite obiecte si s-a cerut copiilor sa deseneze n dreptul
fiecarei imagini attea liniute cte silabe are cuvntul corespunzator. Pentru verificarea acestor cunostinte, atunci cnd copiii sunt
familiarizati cu silaba si sunetul si stapnesc tehnica de separare a propozitiei n cuvinte, silabe si sunete, se poate organiza la
grupa mare un joc didactic de evaluare a cunostintelor: jocul "Cine stie mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic
jetoane cu fructe, legume, animale, un flanelograf - ilustratie. Jocul se desfasoara avnd cte un conducator. Se numeste din fiecare
echipa cte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire ncepe cu un anumit sunet, pe care sa le aseze
pe flanelograf. Copiii care aleg corect si integral jetoanele si se ncadreaza n timp cstiga o bulina pentru echipa lor. A doua cerinta
a jocului consta n taierea cu o linie a notiunilor a caror denumire ncepe cu sunetul dat.
Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerinta constnd n alegerea de catre fiecare grupa a cuvintelor preferate (3-4
cuvinte) si despartirea lor n silabe.
Acest joc asigura participarea activa si individualizata a fiecarui copil n sarcinile date, si nsusesc semnificatia
cuvntului, adica notiunile care se schimba, se mbogatesc si se precizeaza treptat, pe masura acumularii experientei si a
perfectionarii operatiilor gndirii. Prescolarii nu nvata regulile gramaticale, nu cunosc definitii, nu stiu ce este substantivul, verbul,
declinarea, dar respecta aceste regului de vorbire, deoarece att prin joc ct si prin modelul de vorbire corecta sunt antrenati sa
le cunoasca, corectndu-i doar atunci cnd gresesc.
ntruct la copii se observa deseori folosirea gresita a formelor de genitiv si dativ (ei pun deseori ntrebari de genul: "A lu cui
sunt cartile?" sau "A lu cine esteumbrela?"), pentru nlaturarea acestor defecte se pot desfasura jocuri didactice ca: "A cui hrana este?",
"A cui mbracaminte este?", punndu-i de fiecare data pe copii n situatia de a folosi corect desinentele cauzale, ct si ntrebarile
corespunzatoare acestor cazuri. Se urmareste, totodata, dezvoltarea atentiei vizuale si a capacitatii de analiza.
Sarcina didactica pentru jocul "A cui hrana este?" este de a formula un raspuns corespunzator ntrebarii si de a
recunoaste hrana si animalele care ofolosesc. Jocul presupune existenta n fata fiecarui copil a unei imagini reprezentnd un
animal, imaginile reprezentnd hrana lor aflndu-se pe masa educatoarei. Se cere copiilor sa intuiasca imaginea data de educatoare si
imaginile din fata lor si se explica regula. La ntrebarea "A cui hrana este?", copilul care are n fata reprezentarea animalului respectiv
trebuie sa raspunda, formulnd corect propozitia.
Exemplu: "Morcovul este hrana iepurasului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana veveritei". Prin acest joc se
urmareste exprimarea corecta a formelor de genitiv masculin si feminin la numarul singular si plural. Pornind gradat, de la jocul n care
s-a stabilit numai acordul complet (gen, numar si caz ), copiii capata deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate partile
de vorbire.
Prin jocul didactic "Raspunde repede si bine" se urmareste formarea deprinderilor de a realiza n timpul vorbirii acordul
corect ntre determinant si determinat (ntre atribut si substantiv, ntre subiect si predicat), precum si precizarea si activizarea
vocabularului privind unele cuvinte cu sens contrar.
n partea a doua a acestui joc se foloseste banda de magnetofon, pe care au fost nregistrate propozitii cuprinznd adjective
acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fata harnica". n timp limitat, copilul numit de educatoare raspunde cu
aceeasi propozitie, gasind nsa antonimul adjectivului enuntat. Aceleasi adjective nsotesc, n continuare, un substantiv la
masculin, de exemplu: "Andrei este un baiat harnic", "Andrei este un baiat lenes". Acest joc contribuie si la dezvoltarea intelectuala
a prescolarilor.
Pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza, se mai pot desfasura diverse jocuri didactice care stimuleaza creativitatea
copiilor n exprimarea orala si lembogateste vocabularul activ. Astfel, prin jocul didactic "Citeste n carticica" se urmareste formarea
deprinderilor de a compune o scurta povestire.
Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o contributie deosebita la vrsta
prescolara. Acum, dezvoltarea expresivitatii limbajului presupune cultivarea capacitatii de comunicare prin exprimarea reprezentarilor
din experienta personala, adaptata la diverse situatii si la diversi parteneri.
Avnd n vedere ca la dezvoltarea expresivitatii limbajului contribuie mai multi factori, cum ar fi: mimica, intonatia, intensitatea
vocii, ritmul expunerii, se desfasoara cu copiii jocuri care sa-i puna n situatia de a utiliza toti acesti factori.
Astfel de jocuri sunt: "Ce stim despre eroul ndragit?" si "Oglinda fermecata". Obiectivele fixate n aceste jocuri sunt:
- recunoasterea personajului si a povestii;
- caracterizarea personajelor;
- redarea unui fragment din povestea respectiva.
Paralel cu organizarea si desfasurarea jocurilor didactice, n gradinita un rol deosebit de important l detin jocurile - exercitii,
menite sa contribuie la optimizarea sarcinilor si obiectelor programei, la valorificarea potentelor intelectuale ale copiilor.
Importanta jocurilor - exercitiu desfasurate n gradinita deriva din faptul ca ele au o influenta mare asupra dezvoltarii
limbajului att sub aspect fonetic, lexical, gramatical, ct si expresivitatii vorbirii.
Indiferent de forma de realizare, activitatile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de organizare si desfasurare,
stimuleaza copilul n mod creativ- formativ. Pe lnga activitatile de joc didactic, activitatile de povestire, memorizare, povesti
create de copii, povestiri cu un nceput dat de educatoare si continuat de copii, vor face copilul sa dialogheze cu el nsusi si cu
realitatea nconjuratoare, apropiindu-1 de aceasta n modul cel mai firesc si spontan. Educatoarei i revine sarcina de a conduce,
orienta si contribui prin "viu grai", prin relatia educatoare - copil, prin vorbire dialogata despre toate cte sunt, la estetica tintei
limbajului, a plasticitatii lui n exprimare.
Activitatile de memorizare contribuie la realizarea dialogului copilului cu animale ndragite, fluturi, plante, personaje ndragite,
activitati comune a legaturii omului cu ceea ce l nconjoara.
Ele contribuie la corectarea exprimarii gresite, dar si la formarea unui ,limbaj coerent, expresiv, plastic, n masura n
care educatoarea este un model, pentru copil, de felul cum recita o poezie, de modul de a-1 face pe copil sa, nteleaga textele
literare prezentate si de a folosi intonatia potrivita si a da textului finalul adecvat.
Exemple-memorizari la grupa mare:
"Revedere" - M. Eminescu
"Somnoroase pasarele" - M. Eminescu
"Zdreanta" - T. Arghezi
"Catelusul schiop" - E. Farago
Convorbirile tematice, prin subiectele abordate, vin sa completeze varietatea temelor posibile spre realizarea n
diferite domenii, n special a celor cognitive de cunoastere a mediului:
"Gradinita noastra, bucuria copiilor"
"Toamna pe strada mea"
"Au plecat pasarile calatoare"
"Baba iarna intra-n sat"
"Vine primavara"
"Plecam la scoala"etc.
Aceste convorbiri ofera dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul si i dau posibilitatea de a cunoaste nivelul
cunostintelor acumulate si vocabularul activ al copiilor.
O contributie importanta n plan apropiat o are literatura "stiintifico- fantastica" care propune subiecte foarte ndragite
de copii, personaje cu care copilul comunica, care le reprezinta si mbogateste fantezia. Prin exemlificari concrete putem face copiii
sa nteleaga ca, n decursul timpului, ceea ce n trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului, astazi acestea sunt
lucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii si a creatiei, a inventiei umane, pot deveni lucruri realizabile.
Activitatile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile contribuie n mare masura la mbogatirea
vocabularului, a exersarii acestuia n vederea pregatirii copilului pentru scoala.