Atenţia1

Atenţia este orientarea, selectivitatea şi concentrarea conştiinţei noastre asupra unor stimuli
aflaţi în afara noastră sau în interiorul nostru.
- selectivitatea se produce diferit în funcţie de punctele de reper, este strâns legată de starea de
veghe a persoanei (persoana nu poate fi atentă în timpul somnului);
- atenţia nu face parte din categoria proceselor de cunoaştere, deoarece nu are un conţinut
informaţional - reflectoriu propriu, nici din categoria activităţilor psihice; ea are calitate de condiţie
facilitatoare pentru procesele şi activităţile psihice;
- atenţia este strâns legată de motivaţie, mai ales de interese – dacă persoana este preocupată
şi atrasă de anumite categorii de stimuli, orice semn al prezenţei acestora îi va capta imediat atenţia.

Principalele caracteristici ale atenţiei sunt:

- a fi atent înseamnă a fi orientat către ceva anume
- a fi atent înseamnă a fi atras de ceva anume
- a fi atent înseamnă a ignora cât mai mult din tot ceea ce există şi se întâmplă în jurul a ceva
anume de care ne ocupăm
- a fi atent înseamnă a fi concentrat asupra a ceva anume.
Formele atenţiei
A) În funcţie de prezenţa/absenţa efortului depus şi a gradului de conştientizare:
1. Atenţia involuntară – atenţia este captată deşi nu ne propunem acest lucru.
2. Atenţia voluntară – se implică în majoritatea activităţilor şi acţiunilor noastre, presupune
depunerea unui efort pentru a atinge un anumit obiectiv, pentru a finaliza o anumită sarcină.
3. Atenţia postvoluntară - multe activităţi conduc la formarea unor deprinderi şi la
dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de acestea în sensul că ele devin preferate, deci reluarea lor nu
va mai necesita efortul voluntar – deci atenţia postvoluntară se bazează pe deprinderea de a fi atent.
B) În funcţie de direcţia principală de orientare a atenţiei:
1. Atenţia internă - presupune orientarea către diferite aspecte ale psihologiei proprii:
gânduri, imagini, sentimente; ea intervine în cadrul comunicării cu sine (introspecţie, reflecţie
interioară).
2. Atenţia externă - este orientată către lumea exterioară (obiecte, fenomene, persoane); ea
intervine în toate tipurile de activitate umană: muncă, joc, învăţare, creaţie.
3. Atenţia expectativă – de aşteptare, atunci când suntem în aşteptarea iniţierii sau finalizării
unor acţiuni.
Tulburările de atenţie2

Atenţia este procesul psihic prin care activitatea unei persoane este orientată, spontan sau
voluntar, asupra unui obiect sau fenomen din lumea exterioară sau asupra propriilor idei, reprezentări
sau activităţi. Din aceste considerente, atenţia are un rol deosebit de important în procesul de
orientare şi adaptare în realitate, ca o participare activă a individului la mediul său de viaţă.
Atenţia poate fi voluntară, involuntară (spontană) şi postvoluntară. Pentru ca ea să se
poată produce, este necesar ca persoana să vină în contact cu anumiţi stimuli din exteriorul sau din
interiorul său, care să-i trezească interesul. Din aceste motive, calitatea atenţiei unei persoane este
dată de următorii factori: intensitatea stimulului, caracterul de noutate al acestuia, interesul pe care
stimulul îl trezeşte pentru individ, o anumită stare afectivă pe care o declanşează, starea fiziologică a
persoanei din acel moment.
Ca proces psihic, atenţia are următoarele calităţi :
a) concentrarea, constând în delimitarea unei sfere precise de obiecte asupra cărora este
orientată atenţia;
b) volumul sau capacitatea de cuprindere simultană a unui număr mai mic sau mai mare de
1
De pe net.
2
Constantin Enăchescu, Tratat de psihopatologie, Editura Polirom, 2007, p. 186.
obiecte;
c) intensitatea, respectiv gradul de concentrare asupra unor anumite obiecte şi delimitarea
acestora de restul celorlalte; .
d) distribuţia sau capacitatea atenţiei de a cuprinde simultan două sau mai multe obiecte sau
acţiuni diferite;
e) stabilitatea sau posibilitatea de a menţine mai mult timp atenţia asupra aceleiaşi activităţi,
chiar dacă obiectele sau acţiunile acestora se modifică;
f) deplasarea, însuşirea atenţiei de a trece de la un tip de activitate la altul;
g) distragerea, care constă în scăderea atenţiei, care poate merge până la totala ei dispariţie.
Din punct de vedere psihopatologic, tulburările de atenţie pot fi globale, privind atât atenţia
voluntară, cât şi pe cea involuntară; de asemenea, ele pot fi diferenţiate, privind una dintre multiplele
calităţi ale procesului de atenţie.
În psihopatologie, atenţia poate fi exagerată sau diminuată, mergând până la completa ei
suprimare (aprosexie). O scădere globală a atenţiei apare în confuzia mintală în legătură cu
tulburările stării de conştiinţă.
***
Atenţia se mai cheamă şi conştiinţa elementară sau orientare şi se probează şi se măsoară
prin celelalte funcţii de cunoaştere. Metodele sunt următoarele – se cere bolnavului să execute câteva
operaţiuni neautomate, să numere de la 20 înapoi din 3 în 3, să spună zilele săptămânii în ordine
inversă. Deci memoria automată înseamnă să evoci fără greutate fiindcă zeci de ani ai repetat aceasta,
dar pentru prima data ţi se pune problema absurdă de a o face invers de cum făceai, atunci trebuie să
foloseşti pentru prima dată o atenţie de concentrare. O altă probă este de a sublinia într-un text o
anumită literă, într-un interval de timp dat (Bourdon)3.
Patologia atenţiei4
Tulburările de atenţie se numesc disprosexii, ele interesând atât atenţia voluntară, cât şi pe
cea involuntară.
Interesează concentrarea, calitatea selecţiei sau acuitatea şi persistenţa atenţiei.
Tulburarea atenţiei poate fi cantitativă sau calitativă.
a) cantitative: hipoprosexia şi hiperprosexia
Hipoprosexia:
Fiziologic: în condiţii de oboseală, surmenaj, situaţii anxiogene
Patologic: tulburare anxioasă, depresie, în schizofrenie (atenţia voluntară este mult diminuată,
dar atenţia spontană persistă pentru instinctele elementare, după cum susţine Chaslin), în accesul
maniacal.
Hiperprosexia
Fiziologic: în situaţii de creştere a interesului sau de risc vital, în stările de excitaţie şi în
intoxicaţiile uşoare cu alcool şi consumul de psihostimulente (cafea, amfetamine, piracetam).
Patologic: tulburarea obsesivă fobică, cenestopatii, în delirurile hipocondriace, stări
maniacale şi oligofrenie
b) calitative: paraprosexii
Atenţia de concentrare (voluntară):
- creşte: în delir paranoic şi nevroza obsesivo – fobică.
- scade: schizofrenie şi neurastenie.
Atenţia spontană:
- creşte: în oligofrenii, manie.
Aprosexia – semnifică abolirea atenţiei şi se întâlneşte în stări confuzionale, sindromul
catatonic, demenţe şi oligofrenii, prin scăderea globală a performanţelor intelectuale.

3
Aurel Romilă, Psihiatrie, ed. a II-a, Bucureşti. 2004, p. 173.
4
Florin Tudose, Psihopatologie şi orientări terapeutice în psihiatrie, ed. a II-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, 2007, p. 52-53.