Freonii sunt substante gazoase, usor inflamabile, inerte din punct de vedere chimic. Se folosesc ca propulsori de aerosoli, ca substante frigorifice si substante extinctoare, precum si la fabricarea maselor plastice. Acesta este folosit in industria frigorifica cat si in unele instalatii antiincendii. Comtroversele aparute de-a lungul timpului cu privire la efectul de sera asupra mediului a dus la interzicerea fabricarii si comercializarii acestuia. Inhalarea freonului nu este daunatoare sau toxica, dar un volum mare de freon in spatii inchise provoaca rapid lipsa de oxigen, ceea ce peate duce la asfixiere! Aceste proprietati au determinat folosirea lor in cantitati foarte mari in ultimele decenii, ca agenti de racire in frigidere si in instalatiile de aer conditionat, precum si in compozitia aerosolilor in flacoane, spray-uri folosite in cosmetic, deodorant, fixative pentru par si pentru imprastierea insecticidelor. Din punct de vedere al compoziiei chimice, freonii, care sunt hidrocarburi fluorurate, pot fi mprii n trei mari categorii: Freonii clasici - CFC (clorofluorocarburi), freonii clasici, care conin Cl foarte instabil n molecul; Freonii de tranzitie - HCFC (hidroclorofluorocarburi), freoni denumii de tranziie, care conin n molecul i hidrogen, datorit cruia Cl este mult mai stabil i nu se descompune att de uor sub aciunea radiaiilor ultraviolete; Freonii de substitutie definitiva - HFC (hidrofluorocarburi), considerai freoni de substituie definitiv, care nu conin de loc n molecul atomi de Cl.
Pe lng cele trei categorii de ageni frigorifici menionate, exist i ageni frigorifici naturali, ntre care amoniacul (NH 3 ), simbolizat i prin R717, este cel mai important i cel mai utilizat, datorit proprietilor sale termodinamice care l fac cel mai performant agent frigorific din punct de vedere al transferului termic. n ultimul timp ncepe s fie tot mai utilizat c agent frigorific propanul, simbolizat prin R290, care reprezint un nlocuitor excelent pentru R22, avnd o compatibilitate perfect cu uleiurile utilzate n compresoarele pentru R20 i asigurnd o eficien frigorific superioar fa de R22. Propanul este utilizat i n numele tipuri de pompe de cldur. Singur problem legat de utilizarea propanului ca agent frigorific, este reprezentat de inflamabilitatea ridicat a acestuia
Proprietatile fizice ale freonilor : o substante gazoase, usor inflamabile o inerte din punct de vedere chimic o toxici (ca majoritatea compusilor halogenati ), prin inhalare determinand tulburari cardiace si la nivelul SNC, afectiuni pulmonare, leziuni hepato-renale o unii dintre ei sunt periculosi pentru stratul de ozon : cei clasici, continand halogeni (se numesc halogeni, adica generatori de saruri; de la grecescul halos-sare si genes-generator. Aceasta denumire li s-a dat de la proprietatea acestora de a forma saruri cu metalele. Halogenii sunt : fluor - F, clor - Cl, brom - Br, iod - I si astatin At, cel din urma element fiind radioactiv ; sunt mai exact elementele grupei a VII-a principale, din tabelul Mendeleev al elementelor chimice). Ca metoda de protectie a stratului de ozon ar fi inlocuirea freonilor cu substante ce contin cel putin un atom de hidrogen in structura moleculei, astfel incat substanta devine mai putin stabila, degradandu-se in straturile joase ale atmosferei iar timpul de stationare al acesteia in stratul superior al atmosferei fiind mic.
Distrugerea stratului de ozon Ozonul este situat n straturile superioare ale atmosferei, joac rol de filtru, prin care este mpiedicat aciunea nociv a razelor ultraviolete emise de Soare asupra vieii pe Pmnt.Utilizarea diferitelor substane chimice cum ar fi clorofluorocarburi (CFC), hidro-clorofluorocarburi (HCFC), dar i compui coninnd bromuri, sunt pricipala cauza a gurii din stratul de ozon. Datorit ineriei chimice, activitaii sczute, insolubilitii n ap, stabilitii lor, CFC urile au viata lung n atmosfer (40 -150 ani) ceea ce le permite s difuzeze n stratosfera. In stratosfera freonii sunt distrusi sub actiunea razelor ultaviolete, rezulta atomul liber de Cl, care este foarte reactiv determinand descompunerea ozonului.Clorul rezista in stratosfera peste 100 de ani ceea ce cauzeaza o distrugere intensa a stratului de ozon.
Poluarea produsa de freoni, o problema atat de mediatizata si discutata in ultimii ani, reprezinta la ora actuala unul din motivele care explica numarul foarte mare de agenti frigorifici intalniti in diverse aplicatii ale tehnicii frigului. La inceputul anilor 80, masuratori ale grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii au evidentiat ca grosimea acestuia devenise mult mai redusa decat in mod normal. Stratul de ozon, avand un rol extrem de benefic, deoarece filtreaza radiatiile ultraviolete. Daca nu ar exista stratul de ozon, intensitatea radiatiei ultraviolete, provenite de la Soare, ar fi mult prea puternica pentru numerose forme de viata de pe Pamant. In acest context, este evidenta importanta monitorizarii atat a grosimii stratului de ozon, cat si a impactului pe care il au diversii factori naturali, sau artificiali, asupra acestei grosimi. In aceeasi perioada de inceput a anilor 80, s-a constatat de asemenea ca iarna si primavara, grosimea stratului de ozon este cu cca. 20% mai redusa decat vara si toamna, ceea ce a determinat studierea atenta a fenomenului. Astfel s-a constatat ca sub actiunea radiatiilor ultraviolete avand intensitati diferite in anotimpuri diferite, moleculele de ozon se transforma in mod natural iarna si primavara in molecule de oxigen, iar moleculele de oxigen se transforma in mod natural vara si toamna in molecule de ozon, dar pe de alta parte, in perioada efectuarii acestor masuratori, grosimea acestui strat, devenise mult mai subtire decat ar fi fost normal, in urma desfasurarii procesului natural descris anterior. Astfel a aparut ipoteza ca subtierea startului de ozon este posibil sa fie datorata actiunii unor substante produse de om. Din acest moment nu a mai fost decat un pas pana la includerea freonilor, pe lista substantelor nocive pentru stratul de ozon, deci poluante. Poluarea produsa de freoni este un proces care se produce in stratosfera terestra si care este prezentat intr-o maniera schematica, in tabel. Analizand mecanismul acestui proces se observa ca in ceea ce priveste freonii, principalul responsabil pentru actiunea distructiva aupra ozonului, este atomul de Cl, din moleculele CFC-urilor.
Sub actiunea razelor ultravioleteprovenite de la soare, din moleculele freonilor se elibereaza Cl (clor monoatomic), deoarece din punct de vedere chimic, acesta prezinta o legatura foarte slaba (instabila) in cadrul moleculelor CFC. Clorul monatomic reactioneaza chimiic cu ozonul (
), care se gaseste in stratosfera si rezulta oxigen biatomic
si oxizi de clor. In acest mod se
distruge treptat stratul de ozon al planetei, avand un binecunoscut rol protector prin filtrarea radiatiilor ultraviolete, nocive pentru sanatatea umana. Problema este cu atat mai grava cu cat oxizii de clor rezultati din reactia descrisa, nu sunt nici acestia stabili si se descompun, eliberand din nou Cl. Se produc astfel de reactii in lant, prin care un singur atom de Cl poate sa distruga un numar impresionant de molecule de
. Asa se explica aparita, deocamdata deasupra celor
doi poli ai planetei a asa numitelor gauri in stratul de ozon (zone in careperioade lungi din an ozonul lipseste complet). Fenomenul a fost posibil cu atat mai mult cu cat nu numai freonii, prin atomii de Cl, ci si alte substante chimice, in primul rand
, produc efecte asemanatoare.
In prezent exista in intreaga lume, numeroase instalatii de puteri frigorifice mici si mijlocii incarcate cu agenti frigorifici poluanti (in sensul pericolului pentru stratul de ozon), care pun in continuare probleme legate de posibila lor scapare in atmosfera. Totodata se pune problema gasirii unor agenti de substitutie care sa fie utilizati in instalatiie frigorifice noi. In urma dovedirii stiintifice a efectelor nocive asupra stratului de ozon, produse de freoni, comunitatea internationala a luat numeroase masuri de reducere pana la zero a utilizarii acestora. De exemplu, in SUA una dintre primele masuri luate, a fost interzicerea spray-urilor de orice tip, care utilizeaza ca agent propulsor CFC-urile. Substantele care distrug stratul de ozon sunt : din grupa CFC : R-11, R-12 (inlocuit de R-134a), R-13, R-112, R-113, R-114, R-115, R-211, R-212, R-213, R-214, R-215, R-216, R-217 freonii din grupa HCFC derivati halogenati : bromura de metil (CH3Br), metil-cloroform sau triclor-etan (CH2- CHCl3), tetraclorura de carbon (CCl4). Acesti halo-alcani nu sunt freoni pentru ca nu contin fluor in molecula lor din grupa HBrFC (hidrobromfluorocarburi), in care bromul inlocuieste clorul : HBrFC- 22B1 (brom(difluor)metan, CHF2Br) si multi altii din grupa freonilor bromurati : halon-1211 (bromclor(difluor)metan, CF2ClBr ) sau halon-1301 (monobrom(trifluor)metan, CF3Br ), halon-2402 (dibrom(tetrafluor(etan), C2F4Br2 )