http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Ecosisteme-artificiale-Agroeco35297.

php








Ecosisteme artificiale. Agroecosistemul, ecosistemul urban si tehno-industrial. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale
speciilor (exemplificati).
Ecologie mediu
+ Font mai mare | - Font mai mic

Ecosisteme artificiale. Agroecosistemul, ecosistemul urban si tehno-industrial. Caracteristici biologice-ecologice si
comportamentale ale speciilor (exemplificati).
Agroecosistemul (ecosistemul agrar)
Ecosistemul agricol sau agroecosistemul este un ecosistem artificial caracterizat cel mai frecvent de predominanta aproape
exclusiva doar a unei singure specii, iar acestea sunt cultivate de catre om. In acest fel acestea sunt in prezent ecosisteme aproape
totalmente artificializate si uneori cu perturbari asupra mediului. O caracteristica a agroecosistemelor estea acea ca nu sunt
alimentate numai cu energia solara necesara fotosintezei ci si indirect prin energia fosila a masinilor agricole. Exloatarea
nerationala a acestor ecosisteme (masini prea grele, irigare abuziva, ingrasaminte si pesticide peste masura, exces in selectia
genetica, dominanta r-strategistilor -danatorii) perturba in
permanenta acest tip de ecosistem
Tipologia formelor de agroecosisteme este
diversa. Cele mai monotone sunt agroecosistemele cu
monoculturi (Fig. 7-58). In cazul acestora biodiversitatea
florei si fauneieste redusa. Dinstre plantese intalnesc specii
ruderale si buruieni (palamida, troscotul, volbura, spini,
scaiet, albastreua, macul etc).
Fauna este reprezentata in special de rozatoare si
insecte (mai ales cele daunatoare).
Agroecosistemele au fost create artificial de catre om
si ele asigura hrana acestuia. Din pacate relatia aceasta se
moidifica fundamental in ultimii ani corelat cu cresterea
exponentiala aproape a populatiei umane (Fig. 5-58, dreapta).
In alte forme traditionale de agroecosisteme
(ex. orezariile) (Fig. 7-59, stg.) existenta unei diversificari a
factorilor abiotici determina si creerea unor conditii mai
favorabile pentru afirmarea biodiversitatii.
Uneori mediul este artificializat totalmente de catre om in folosul sau iar configuratia poate lua cele mai neasteptate forme,
dependent in special de natura reliefului. Acestea sunt rizierele

Un model interesant de agroecosistem este tipul bocage(din Bretania Franta) (Fig. 7-60, stg.), caracterizat de suprafete
extinse, mari, cultivate, dispuse aparent la intamplare si despartite de haturi cu vegetatie lemnoasa si tufarisuri. Anterior am
prezentat unele consideratii referitoare la coridoarele ecologice si semnificatia lor pentru asigurarea unei biodiveristati pronuntate.
Interesante sunt de asemenea modelul Canadian in parcele (Fig. 7-60, dr.) sau modelul in panglica din Franta (Fig.
7-61, stg.). Interesante sunt si modele, american (naturalitate si spatialitate) (Fig. 7-61, dr.) sau forme mai primitive modelul
circular din Kenya
Daca se ia in considerare compozitia floristico-faunistica, agroecosistemele pot fi considerate niste ecosisteme naturale
simplificate, dar calitativ si cantitativ intre cele doua tipuri existe diferente mari:
- pe langa biodiversitatea redusa (Fig. 7-63) productia primara totala neta (PPN) a agroecosistemului nu va depasi niciodata
productiaecosistemului natural din care a provenit prin defrisare in timp (de ex. in zona temperata intr-o padure de foioase PPN =
1000 g/m
-2
x an
-1
pe cand cea a unui agroecosistem foarte bun nu depaseste 650 g/m
-2
x an
-1
; PPN pentru un faget este de cca. 2500
g/m
-2
x an
-1
, iar pentru un agroecosistem este de 500 g/m
-2
x an
-1
;
- durata de viata a unui agroecosistem este scurta (durata plantei de cultura care este de 1 an;
- din punct de vedere ecologic agroecosistemul este in permanenta o faza de pionierat in succesiunea care se initiaza in fiecare
an, dar mereu intrerupta la sfarsitul anului si reluata in urmatorul an;
- la originea unui agroecosistem se afla un ecosistem natural iar din acesta a luat nastere prin retrogresiune ecologica;
- in agroecosisteme se constituie o multitudine de nise ecologice false si mereu libere in a primi specii atipice (ex.daunatorii);
din lupta pentru existenta rezulta un mozaic de buruieni si daunatori
- ecologic, ca fiind constituit dominant din vegetatie, agroecosistemul lucreaza in pierdere deoarece lumina de la Soare, care
cade pe sol nu este captata de o diversitate mare de frunze care sa o foloseasca in fotosinteza (LARCKER 1994);
- raportul productie bruta/respiratie > 1 in agroecosisteme (AE) si este 1 in ecosisteme naturale;
- raportul productie bruta/biomasa > in AE si este < in ecosistemele naturale (EN);
- lanturile trofice sunt scurte in AE; in EN sunt lungi si domina detritivorele cu rol extrem de important;
- stratificare slaba in AE; stratificare diferentisata in EN;
- ca mecanism de reglare, omul inlocuieste feed back-ul in AE;
- comparativ cu EN, fluctuatiile la nivelul populatiilor sunt mari in AE;
- ciclurile biogeochimice sunt deschise, cu importuri mari in AE; in EN aceste cicluri sunt diverse si depind de spatiul ecologic;
- stabilitatea in AE este redusa si controlata de om; in EN datorita numarului mare de retroactiuni se realizeaza o homeostazie
cenotica.
- in ceea ce priveste suprafata globala totala, padurile ocupa 47,7%; ecosistemele de pasuni si fanate ( in toate variantele)
22,8%; ecosistemele artificializate 10%;
- biomasa ecosistemelor terestre variaza si ea: padurile dau 70,8%; pasunile si fanatele 16,9%; terenurile cultivater
(agroecosisteme) 9,8;
- comparativ cu ecosistemele naturale biodiversitatea AE se prezinta astfel (BRECKLE 2002):
Agroecosisteme Paduri central
europene
Paduri relicte
din tertiar (SUA
si Asia)
Padure tropicala
(Costa Rica)
Padure tropicala
(Panama)
- 5-10 specii in
agricultura
traditionala;
- 1 specie in
monocultri
- 1-2 sp.
lemnoase
dominante;
- 150 specii
ierboase
- 10-15 specii
lemnoase;
- 300 specii din
flora ierboasa
- 94 specii
lemnoase/ha;
- 120 sp.
ierboase/ha
- 365 sp.
lemnoase/15
km2;
- 164 sp.
lemnoase/ha;
- 1400 sp.
ieboase/ha
Din punct de vedere ecologic, la nivelul agroecosistemelor au loc modificari structurale fundamentale comparativ cu ecosistemele
naturale, aparent neimportante dar cu urmari deosebite in timp.
a. In primul rand, una dintre ele este inlocuirea carnivorelor de varf (consumatori terari) cu omul (consumator cuaternar).
El intervine in modificarea functiilor si structurii ecosistemului si foarte rar tin sub control piramida trofica similar cu consumatorii
tertiari, Cel mai frecvent, interventia sa perturba functionarea normala a ecosistemului.
b. In al doilea rand, nevoia tot mai mare de produse, asociat cu cresterea excesiva a populatiei, a determinat o
suprasolicitare a ecosistemelor si a intervenit in echilibrul lor, administrand pesticide, ingrasaminte chimice, desfintarea
coridoarelor ecologice.
c. In al treilea rand actiunea omului asupra ecosistemelor agrare a determinat alterarea structurii si functionalitatii solului
(pierdere de materie organica, acidifiere excesiva, eroziune, tasare etc).
Cu toate efectele negative mentionate mai sus se incearca azi o reorientare in tot ceea ce inseamna interventie in economia
naturii. Omul devine constient ca agroecosistemul trebuie sa aiba o noua fata, ca trebuie puse bazele unei agriculturi de tip nou
agricultura ecologica (durabila) sau ecoagricultura. Desi aparent exista o sinonimie intre termeni, ecoagricultura apare ca o
componenta a agriculturii durabile. In general diferentele dintre agricultura durabila si cea tehnologica sunt diferente:
- agricultura durabila (ecologica, ecoagricultura) este caracterizata de particularitati ecologice (hrana si factori
abiotici naturali pentru organismele vii, solul nu este inlocuit cu alte tipuri de substrat, natura isi realizeaza echilibrele
singura); pentru aceasta omul asigura si creaza ferme mixte, agricultura integrata, agricultura biologica si strategii moderne fito-
si zoosanitare; agricultura durabila implica strategii noi cum ar fi: prevenirea, conservarea, reciclarea, reconditionarea, educarea,
etica noua fata de mediu, incidenta economica si sociala, diminuarea dependentei de energia fosila, modele noi de valorificare a
tehnicilor si resurselor, imbinarea conceptelor stiintifice moderne cu cele traditionale in crestere a plantelor si animalelor, realizarea
de schimburi internationale de produse etc.
- agricultura tehnologica, actuala in cea mai mare parte are particularitatile ei: dependenta de prelucrarea tehnologica a
solului si biotei, substratul (solul) incepe sa fie inlocuit cu substrate artificiale, animalele si plantele se dezvolta in conditii
artificialer ale factorilor de mediu); etapele sunt caracterizate de existenta fermelor artificializate, dominanta monoculturilor,
dezvoltare intensiva si fortata, artificializarea substratelor (culturile in vitro), folosirea stimulatorilor de crestere, dominanta
masinilor perfectionate.
Ecosistemul urban
Vorbind de ecosistemul urban implicit vom face referire la o ecologie urbana. Ecosistemul urban implica un ansamblu
dintre colectivitatea umana si biota (plante si animale) care sunt necesare activitatilor umane dar si biota salbatica din parcuri si
gradini ori sisteme artificializate de om (gradini zoologice, spatii verzi etc). Ca si consumator cuaternar omul a inlocuit in
ecosistemul urban rolul nivelelor trofice caracteristice unui ecosistem natural. In plus de aceasta, in ecosistemul urban omul
modifica profund si biotopul si biocenoza. Parcurile, gradinile botanice si zoologice (Fig. 7-64), raman singurii reprezentanti care
amintesc de biota ecosistemelor naturale, dar la acest nivel totul este dirijat si expus unei permanente deteriorari prin poluare sau
alti agenti nocivi creati de catre om.
Formele biotice care amintesc de mediul natural si biota lui, sunt putine (Fig. 7-65). Multe specii de pasari sunt
bioindicatori ai calitatii unor asemenea ecosisteme Realitatea este ca astazi se afirma tot mai mult tendinta de a artificializa. Uneori
aceasta operatiune creaza senzatia de biodiversitate (Fig. 7-67) dar nu poate inlocui ecosistemul natural.
Ecologie urbana, curatenie ecologica, alimentatie ecologica, sunt termeni introdusi de om doar pentru ca sunt la moda.
In rest, prima nepotrivire sare in ochi de la inceput. Singura specie a carei populatie creste anormal in progresie geometrica este cea
a lui Homo sapiens sapiens. In al doilea rand, oricat s-ar stradui, omul ca si consumator cuaternar nu va putea controla o eventuala
piramida trofica de tip urban.. Se vorbeste de ecosistem urban si de ecologie urbana pe considerentul existentei biotei din orase si
mai ales a tendintei si necesitatii creerii unor verigi ale lantului trofic specific.
Prezenta omului ca veriga importanta la acest nivel incearca sa schimbe mult in fizionomia ecosistemului urban prin
creerea unei armonii cu mediul inconjurator (Fig. 7-68).
Este interesant insa de subliniat ca in conceptul modern de ecosistem urban au aparut tendinte si orientari noi. Se vorbeste
de un metabolism al marilor orase, incercand o similitudine cu ecosistemul natural. Astfel, s-a estimat, pe de o parte, volumul
energiei naturale (energia solara, precipitatii, bioxid de carbon) care incidental ajunge intr-un asemenea ecosistem, asociat cu input-
ul de materii si materiale, iar pe de alta parte, output-ul (oxigen, pierderi de energie, evaporare, exporturi, deseuri, materii reciclate
etc).
De asemenea, se observa un suflu nou in ecologia urbana. Daca studiul Theorie dune structure de la communaute
urbaine a revolutionat intr-un fel ecologia urbana (HAWLEY 1950), sugerand ca si la acest nivel este corect sa se abordeze o
terminologie adecvata (ex. teoria sistemelor cu termeni ca mediu, populatii, organizare sociala, organizare tehnologica), in
1964 ecologia ecosistemelor urbane a devenit una naturalista iar noi concepte incepeau sa se afirme: metabolism
urban (WOLMAN 1964), ecosistem urban (DUVIGNEAUD 1964), energetica urbana (ODUM 1965). Au inceput sa fie pusi in
evidenta factorii implicati in reglarea acestui tip de ecosistem si diferitele tipuri de interactiuni (de ex. Proiectul MAB Man and
Biosphere - a analizat orasul HangKong dupa aceasta metoda (BOYDEN 1988).
Mai trebuie retinut faptul ca astazi sunt implicati in studiul acestor ecosisteme o multitudine de specialisti, de la biologi si
ecologi la specialisti in arhitectura si urbanisti, de la geologi si geografi la sociologi si peisagisti, de la fizicieni si chimisti la
politicieni si factori de decizie
Ecosistemul tehno-industrial
Am aratat si anterior,in cadrul ecosistemului urban, ca tendinta actuala de a ecologiza totul este deplasata si este
rezultatul unei exacerbari a domeniului, la moda acum unde totul devine ecologic desi nu are de a face cu ecologia. La fel este
si cazul ecosistemului tehno-industrial.. Pare chiar deplasat de a compara un sistem poluant, anarhic, aglomerat si stresant cu un
ecosistem, inteles ca un echilibru si o armonie a componentelor sale.
Cu toate acestea, domeniul castiga tot mai mult teren si adepti (ESQUISSAUD 1990).
Prin extrapolare si conexiune, ecosistemul tehno-industrial abordeaza studiul interelational dintre ecosistemele naturale si
antropice in cadrul diferitelor tipuri de industrii, input-ul si output-ul la nivelul acestor relatii. Se pune accent pe efectul produselor
nocive care rezulta din procesele industriale, modalitati de protectie a mediului, reciclare, reconversie, epurare etc, dupa o
metodologie similara cu cea a ecosistemelor naturale.
Daca initial am vorbit de sfera cunoasterii (noosfera, antropogea) cu cele doua subramuri (logosfera si tehnosfera), mai
recent se vorbeste de industriosfera (totalitatea, uneltelor, mecanismelor, dispozitivelor si masinilor create de om cu scopul de a
modela mediul inconjuator in folosul sau si de a repune in circulatie elemente, compusi, subtante si produse). Omul si
industriosfera constituie un subsistem al sistemului mare denumit ecosfera.
Unii autori considera ca ecosistemul tehno-industrial nu trebuie privit ca un dezastru (poate cu exceptia zonelor
unde fenomenul este abordat nestiintific) deoarece relatiile omului cu natura nu vor fi neglijate, ba dimpotriva, industrioasfera
fiind intercalata intre om si natura il face pe acesta tot mai dependent de produsele din natura iar in acest fel natura implicit isi
subordoneaza omul mai subtil decat ar fi facut-o cu alte organisme
Ecosistemul tehno-industrial. Reprezentare schematica a
partilor sale componente si a relatiilor dintre acestea.
Afirmatia este prozaica si romantata. Daca omul din neolitic era
un participant la realizarea ciclurilor biogeochimice, omul modern,
actual, a devenit un pericol pentru natura. El altereaza constant si din ce
in ce mai mult ciclurile biogeochimice, modifica distributia elementelor
chimice si chiar creaza noi cicluri de substante toxice sau radioactive.
Astfel, in ecosistemul tehno-industrial omul ocupa un loc
central (Fig. 7-69) iar biota apare ca ceva secundar. Accentul se pune pe
diminuarea poluarii, dar tarile avansate pun accent pe participarea biotei la realizarea echilibrelor si la acest nivel (fabrici si uzine
inconjurate de spatii verzi, de specii rezistente la poluare