Aveam nevoie de linite

Zilele acestea mi tot aduc de un numr al ziarului Adevrul. 20 mai 1990 prima pagin goal,
n josul paginii, scris mrunt: Avem nevoie de linite, oameni buni!. Este inevitabil s-i pui ntrebarea:
care ziar i-ar mai permite s aib o asemenea pagin n ziua de azi, s piard milioane bune din
publicitate? ns atunci nu era vorba de pierdut spaiu publicitar, ci de ctigat spaiu politic.
Dar nu aici vreau s ajung acum, cci doar expresia este cea care mi tot revine n minte. nc un
exemplu. n anii 30, la postul de radio BBC din Londra, se ntmpla din cnd n cnd ca prezentatorul s
anune c astzi nu sunt tiri i s treac mai departe la prezentarea unui program cultural. Era i
aceasta o form de linite, una mai frumoas.
Pare greu de imaginat acum cnd toate tirile sunt pline de tragedii, de atrociti. Matei Viiniec
zicea c ne uitm la tiri i simim c ne-am fcut datoria fa de omenire, dar c, de fapt, nu ne mai
impresioneaz nimic cu adevrat. E just. Dac stai s te gndeti, majoritatea dramelor nu sunt att de
importante pentru ca privitorul s i iroseasc timpul i memoria ascultndu-le. i totodat, cte
informaii, realmente ngrijortoare, rmn nemenionate n timpul acesta?
E drept c linitea social asigur un cadru favorabil influenrii maselor. i nu gndesc c noi am
mai avea nevoie de ea ct timp nc se simt urmele ultimei di cnd poporul romn a fost redus la
tcere. O societate dezbinat n care cei cu o gndire normal, s-i zicem, ajung s fie n minoritate n
timp ce restul prefer s accepte lucrurile ca atare.
Persist ns sentimentul pregnant c se aud prea multe voci i c, din aceast cacofonie sonor, e
tot mai greu s le asculi pe cele reale, autentice. Mass media e mpienjenit de scrisori publice
adresate unor lideri politici, de cereri vicrite, de gesturi minore i, pare-se, puternice; toate mult prea
promovate. O bandan, un muzeu, un Mo Crciun. Pare o enumeraie haotic, dar i aa se simte.
A fost o linite surd prea mult timp, iar cnd s-a terminat, orice sunet a devenit zgomot. Poate a
venit momentul s mai vorbim i pe rnd.