Professional Documents
Culture Documents
Este cunoscut faptul ca asigurarile s-au nascut din nevoia de protectie a omului impotriva fortelor
distructive ale naturii ( cutremure, inundatii, alunecari de teren, seceta, grindina, inghet, furtuni,
tornade, trasnete, eruptii vulcanice, tzunami) dar si din cauza acidentelor, bolilor, sau atingerea
unei anumite varste.
Asigurarea apare odata cu aparitia societatii omenesti. Chiar si cand omul producea doar
pentru subzistenta, asigurarea apare sub forma ajutorului celorlalti membrii ai societatii atunci
cand o nenorocire se abatea asupra unuia dintre ei. De exemplu, daca unui cetatean ii lua foc casa
ceilalti il ajutau sa isi construiasca o alta. La randul sau, acesta lua parte la reconstructia casei
altui membru al grupului daca acesta era atins de o nenorocire.
Forme incipiente de asigurari au existat pe teritoriul Romaniei inca din secolele XVII
XVIII atat in cadrul breslelor cat si al obstilor satesti.
Astfel, hopsa a fost practicata in tara noastra cu mult inainte de secolul al XIX-lea prin
care locuitorii unei comune se intrajutorau reciproc. Daca o vita se accidenta, aceasta era
sacrificata si carnea ei era distribuita intre locuitorii comunei, fiecare platind o suma de bani
pentru partea care ii revenea. In acest mod, proprietarul animalului sacrificat isi acoperea, partial
sau total, dauna suferita.
Cele dintai organizatii care au avut si caracter de mutualitate si intrajutorare au fost
breslele din Transilvania care s-au infiintat in sec XIV. Breslele au constituit inceputul activitatii
de asigurari de persoane, si in statutele lor se prevedea, intre altele, ca fiecare membru era
obligat sa plateasca o taxa de inscriere si apoi cotizatii periodice, iar din sumele incasate se
suportau cheltuielile de inmormantare in caz de deces a membrilor breslei; daca vaduva si copii
mesterului decedat ramaneau fara mijloace de trai li se acordau ajutoare din Lada breslei.
Breslele aveau cate o cutie numita cutia milelor in care se aduna un fond alimentat din
cotizatii, amenzi si din caritate publica.
Daca in Muntenia si Moldova exista cutia milelor in Transilvania si Banat, pentru
intreprinderile forestiere, miniere si metalurgice existau lazi fratesti sau lazi miniere care nu
erau altceva decat case de ajutor ce au existat pana in 1919.
Mai tarziu s-au instituit si apoi s-au dezvoltat asociatii pentru stingerea incendiilor care
erau organizate intre mai multe comune vecine. O astfel de institutie a fost casa de incedii de
la Brasov in care membrii plateau trimestrial o anumita suma de bani, iar in caz de dauna
primeau despagubiri. Aceasta s-a infiintat in 1744 prin fuzionarea mai multor asociatii si a
functionat pana in 1763.
Treptat, pe masura dezvoltarii relatiilor capitaliste in economie si a participarii Romaniei
la circuitul economic mondial, a devenit necesara instituirea unor forme de organizare pentru
prevenirea riscurilor si compensarea pagubelor provocare te diferite fenomene (calamitari ale
naturii, accidente, furturi, s.a ).
A doua jumatate a sec XIX, pana la inceputul primului razboi mondial, a fost perioada de
proliferare a societatilor autohtone de asigurari pe teritoriul tarii noastre.
Astfel dintre cele mai reprezentative societati care practicau diferite forme de asigurare se
mentioneaza:
in 1868 a luat fiinta societatea Transilvania
in 1871 societatea Dacia care la infiintare a avut un capital de 3 milioane de lei, insa s-a lovit
de multe dificultati, deoarece nu existau institutii care sa se ocupe cu prevenirea inceniilor, iar
marea masa a cetatenilor nu era familiarizata cu asigurarile de viata.
In anul 1873 a fost creata societatea de asigurari Romania care initial a avut un capital
social de 2 milioane de lei. Rezultatele deosebite inregistrate de societatea Romania au
determinat o serie de societati straine sa-si retraga reprezentantele de la noi si sa cedeze
portofoliile lor societatilor romanesti.
Societatiel Dacia si Romania fuzioneaza in anul 1871, constituindu-se societatea
Dacia-Romania, care a fost una din cele mai mari si mai puternice societati de asigurari din
tara noastra.
In anul 1882 a luat fiinta societatea Nationala cu un capital de 3 milioane de lei, iar mai tarziu,
in 1897 a fost intemeiata la Braila societatea Genrala , specializata in transporturi maritime.
Ulterior Generala si-a mutat sediul la Bucuresti si a practicat toate ramurile de asigurari (de
viata, de accidente, de incendiu, de transport, de furt, de grindina, etc.). In anul 1935 Generala
avea un capital de 50 de milioane de lei.
La inceputul sec XX si cu deosebire dupa primul razboi mondial se constituie mai multe
societati de asigurari nationale si straine. Astfel in anul 1907 se infiinteaza societatea de asigurari
Agricola care practica toate formele de asigurari (nu numai agricole). In 1930 fuzioneaza cu
Fonciera de la Cluj infiintandu-se Aricola-Fonciera.
In 1911 a luat fiinta Prima Ardeleana.
Societatile de asigurari romanesti au practicat pana la primul razboi mondial numai
asigurari de incendiu si de viata. Asigurarea de transport era limitata la transporturile fluviale, iar
asigurarea impotriva grindinei se practica pe scara restransa.
In anul 1920 s-a constituit societatea Steaua Romaniei cu un capital de 2 milioane de
lei care in 1932 a fuzionat cu Ancora capitalul insumand 12 milioane de lei.
O alta societate de asigurare constituita in 1932 a fost Asigurarea Romaneasca cu un
capital de 4 milioane de lei si tot in acelasi an a fost constituita la Chisinau societatea
Vulturul a carei activitatea este legata de miscarea cooperatista.
Dupa primul razboi mondial, in Romania au fost constituite 22 de societati de asigurari.
Incepand din 1927, Guvernul romaniei a autorizat infiintarea unor societati straine de
asigurari cum au fost Standard, Norwich, Phonix, Sun.
Prin actul de la 11 iunie 1948 toate bancile si societatile de asigurari au fost nationalizate
si deci trecute in proprietatea statului, sau organizat pe baze noi, insa au continuat sa functioneze
in vechea structura pana la 1 septembrie 1949. Capitalul sovietic s-a infiltrat in tara noastra si in
domeniul asigurarilor prin crearea societatii Sovrom- Asigurare.
In anul 1952 a fost infiintata Administratia Asigurarilor de Stat- ADAS, cu capital
integral de stat romanesc specializata in operatiuni de asigurari, reasigurari, si comisariat de
avarie. Infiintarea ADAS si lichidarea societatii Sovrom-Asigurare in 1953 a marcat instituirea
monopolului de stat in domeniul asigurarilor, ceea ce insemna ca pe teritoriul Romaniei exista un
singur asigurator in locul tuturor societatilor de asigurari care functionau anterior.
Administratia Asigurarilor de Stat- ADAS isi desfasura acttivitatea sub conducerea
generala a Ministerului Finantelor, care aproba regulamentele de functionare, precum si
conditiile generale si speciale de asigurare. ADAS avea sucursale judetene, puncte de lucru,
agensti incasatori, inspectori de asigurari si inspectori de daune.
Infiintarea si organizarea ADAS a atras dupa sine modificarea de fond a functiilor
asigurarilor si o largire a ariei lor de cuprindere. Au fost stabilite raporturi de asigurare inre
Dupa anul 1990, pe piata romaneasca a asigurarilor, au aparut foarte multe societati
de intermediere in asigurari (in anul 2000 activand peste 800 de societati) care jucau rolul de
agenti dar si de brokeri de agenti (in fapt, brokeri de asigurare fiind numai cateva societati).
Aceasta analiza sumara a istoriei asigrarilor releva faptul ca, in tarile dezvoltate,
asigurarile au cunoscut un puternic dinamism, in schimb in Romania au avut o evolutie relativ
lenta, datorita conditiilor, politice, economice si sociale.