UNIVERSITATE DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE ADMINISTRATIE SI AFACERI

MASTER A P E S A

TAXELE PE CAPITAL
EVOLUTII IN SPATIUL EU

COORDONATOR,
CONF.UNIV. DR. RAZVAN PAPUC
MASTERANZI:
ALECSA MARINA (ALDEA)
PAVALOIU IULIANA
ANUL I 2012/2013

TAXELE PE CAPITAL.
EVOLUTII IN SPATIUL EU
Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari
obligatorii si de aceea se impunedefinirea impozitului si precizarea
continutului sau, atat din punct de vedere juridic sieconomic, cat si
tehnic.Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o
contributie obligatorie,neconditionata si fara contraprestatie la
suportarea sarcinii publice.
a. In legatura cu impozitul sunt de remarcat urmatoarele lucruri:
b. impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea
satisfacerii sarcinii publice, adica participarea tuturor cetatenilor la
cheltuielile publice;
c. prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor
cetatenilor intrediferitele paturi ale populatiei;
d. scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse
pentru autoritatea publica, dar de regula, lui i se asociaza si unul
aflat dincolo de sfera financiara,anume faptul ca este folosit de stat
pentru a-si asigura interventia in viata social-economica;
e. ca regula generala, impozitul este o contributie obligatorie ,
neconditionata adica, contribuabilul nu poate pretinde prestarea
unui serviciu de catre autoritatea publica;
f. impozitul nu are o destinatie speciala.
Asociat impozitelor exista si categoria de taxe.
Si taxele sunt instituite prin lege si au uncaracter obligatoriu,
dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri
precise.In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai
daca populatia solicita unserviciu si presupun o contraprestatie,
adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acestsens cu unele
taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de
pasaport.Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru
bugetul statului a unei parti dinveniturile cetatenilor. In ultimii 50
de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care serefera la
realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele
obisnuite. Estevorba aici de taxele administrative despre care am
vorbit mai inainte si care sunt percepute de autoritatea publica
pentru un presupus serviciu. Aceste taxe se percep infolosul unui
anumit serviciu al statului si tendinta este de a stabili marimea
acestor taxemult mai mare decat costul contraprestatiei.Impozitul
poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin
intermediulcareia statul poate interveni in economie. De altfel,
reprezinta cea mai eficienta cale princare statul poate incuraja
anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangereaaltora.

Prezentam mai jos, succint, cateva din modalitatile tehnice de

tranformare a impozituluiintr-un instrument al politicii economice si
sociale:

adaptarea bazei de asezare (de calcul) a impozitelor;

instituirea de monopoluri;
instituirea unui sistem de scutiri si inlesniri;
supradimensionarea impozitelor;
sisteme de restituire fiscala.

ELEMENTELE IMPOZITULUI
Tehnica asezarii si perceperii fiecarui impozit sau taxe
presupune precizarea unui anumitnumar de elemente definitorii
(comune tuturor tipurilor de impozite sau taxe):
a.subiectul impozabil;
b.suportatorul impozitului;
c.obiectul impozabil;
d.sursa impozitului;
e.unitatea de impunere;
f.cota de impunere;
g.termenul de plata;
h. asieta (modul de asezare a impozitului).
Subiectul impozabil numit adesea platitor sau contribuabil este
persoana fizica sau juridica obligata la plata unui impozit catre
stat.
Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv
impozitul din veniturilesale. Ca regula absoluta, la impozitele
indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si, acesta
din urma transmite presiunea fiscala, iar acest fenomen este
cunoscutsub denumirea de repercursiunea impozitelor. La
impozitele directe, de regula, platitorulsi suportatorul sunt
aceeasi persoana (vezi impozitul pe avere).)
Obiectul impozabil reprezinta materia supusa impozitarii, care
poate fi: veniturile,averea, suma vanzarilor etc. Evaluarea
materiei impozabile poate fi destul de dificila. Deregula,
aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte
cazuri, ea se evalueazaconform unor norme fixate de catre
autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala.
Sursa impozitului este reprezentata de venit, dar si de avere
(sau din venitul procuratde avere)
Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a
materiei impozabile exprimatafie in unitati valorice, fie in
unitati naturale. Spre exemplu, la venit unitatea de
impunereeste unitatea monetara (leul), la avere avem m2

pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile

etc.
Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de
masura a materieiimpozabile. In toate tarile se practica mai
multe feluri de cote, fie exprimate procentualfata de valoarea
materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de
masura amateriei impozabile.

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:

progresive;
progresive in transe (la salarii);
proportionale (la profit)Cota de impunere poate fi aparenta (cea
prevazuta de lege) sau reala (care poate fi maimica sau mai mare
decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari).
Termenul de plata este reprezentat de perioada la care este
datorat impozitul (la salariilunar, la venituri din chirii
trimestrial etc).
Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de
operatiuni prinintermediul carora se defineste in fiecare caz in
parte forma concreta a impozitului simodul in care se
aseaza.Asezarea unui impozit presupune:
constatarea si evaluarea materiei impozabile;
stabilirea cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil;
perceperea/incasarea impozitului.
PRINCIPIILE IMPUNERII
Impunerea se realizeaza printr-un asamblu de operatii si
masuri ce incearca sa asigureeficienta impozitelor si sa tina cont de
respectarea unor principii de baza. Astfel, aceste principii
fundamentale ale impunerii sunt:
principii de echitate fiscala;
principii de politica financiara;
principii de politica economica.Echitatea fiscala ar trebui sa
semnifice dreptate sociala in materie de impozite. In acestscop
impunerea trebuie sa asigure egalitate fiscala in fata legii si acesta
inseamna caimpunerea trebuie sa se realizeze diferentiat, in functie
de marimea averii si de venitulfiecarui contribuabil. Practica a pus
insa in evidenta o contradictie intre egalitatea fiscalain fata legii si
randamentul impozitelor. Astfel, din punct de vedere al
randamentului,impozitele ar trebui sa produca maximum de venituri
pentru stat, iar din punct de vedereal echitatii fiscale repartizarea
sarcinii publice intre contribuabili ar trebui sa tina seamade situatia
personala a fiecaruia, numai ca, ceea ce este echitabil are

randament mic si, demulte ori, ceea ce are randament ridicat nu

este echitabil.In ceea ce priveste egalitatea in fata legii apar doua
notiuni care se impun a fi corelate:-egalitatea matematica;egalitatea personala
Egalitatea matematica inseamna impozite egale la venituri
egale. Egalitate matematica nutine cont de situatia personala a
contribuabilului si, astfel, doi contribuabili cu aceleasiresurse pot
avea situatii personale diferite si ca atare, proportionalitatea platii
impozitelor poate sa-l loveasca mai mult pe unul decat pe
celalalt.La asezarea impozitelor in toate tarile se porneste de la
egalitatea matematica dar, ea secorecteaza prin prisma situatiei
personale a platitorului. Pentru a asigura si egalitatea personala se
pot introduce un sistem de deduceri din masa impozabila, cote
progresive deimpunere (mai ales in transa), norme de venit la
impozitul pe avere etc.Principiile de politica financiara se refera la
randamentul
impozitului,
la
stabilitatea
si
laelasticitatea
acestuia.Randamentul impozitului se masoara prin raportarea sumei
globale colectata intr-uninterval dat si cheltuielile facute de
autoritatea publica in vederea colectarii acesteia.Randamentul
impozitului presupune asigurarea urmatoarelor conditii:
universalitatea impozitului adica toti cei care au un venit trebuie
sa plateasca;
economia de cheltuieli adica constituirea unui sistem
institutional cat mai ieftin;
ineluctabilitatea adica neputinta sustragerii de la plata
impozitelor si, astfel,micsorarea posibilitatilor de evaziune fiscala;
anestezia fiscala presupune a asigura unui impozit, la
introducerea lui, oanumita capacitate de suportabilitate.Stabilitatea
si elasticitatea impozitului sunt doua principii simetrice.Un impozit
este stabil daca el nu urmeaza intocmai toate variatiile
conjuncturale
careafecteaza
materia
impozabila.Elasticitatea
semnifica absenta reactiei materiei impozabile la variatia cotei de
impunere.Exista in toate economiile un conflict deschis intre
randamentul si echitatea impozitului.In teorie nu exista acest
conflict, in sensul ca, cu cat mai bine este asezat un impozit sieste
repartizata sarcina fiscala pe membrii societatii, cu atat mai mare
este randamentul acestuia.
CLASIFICAREA IMPOZITELOR
Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii
deoarece unul si acelasiimpozit poate avea diferite implicatii in
viata social-economica, in functie de pozitia de pe care a fost
apreciat. Asemenea criterii de clasificare sunt:a . i m p a c t u l a s u p r a
suportatorului; b.neutralitatea
fata
de
contribuabil;c . o b i e c t u l
i m p o z a b i l ; d.scopul

i n t r o d u c e r i i i m p o z i t u l u i ; e . f r e c v e n t a p e r c e p e r i i ; f. l o c u l
in care impozitul se face venit.
a) in functie de impactul asupra suportatorului regasim:
impozite directe se stabilesc in sarcina platitorului fie in functie
de venitul pecare il obtine, fie in functie de averea sa. Ca regula
generala, la impozitele directe platitorul si suportatorul impozitului
sunt una si aceeasi persoana.
impozitele indirecte nu se stabilesc in mod direct pe platitor, ci
asupra vanzariide bunuri sau prestarilor de servicii si lucrari. Ele
vizeaza cheltuirea veniturilor,motiv pentru care mai sunt denumite
impozite pe cheltuieli. La impoziteleindirecte suportatorul este cu
totul alta persoana decat platitorul, in cele din urma,suportatorul
fiind consumatorul final.
b) in functie de neutralitatea fata de contribuabil:
impozite reale se stabilesc in functie de marimea materiei
impozabile (imobile, pamant etc) facand abstractie de situatia
personala a platitorului;
impozite personale sunt cele ce tin cont de situatia
contribuabilului si suntreprezentate, in special, de impozitele pe
venit; se mai numesc si impozitesubiective;
c) dupa obiectul impozabil impozitele pot fi:
impozite pe venit;
impozite pe avere;
impozite pe cheltuieli (pe consum).
d) dupa scopul introducerii impozitului:
impozite cu caracter fiscal adica urmaresc sa produca venituri
pentru buget si sevizeaza randamentul lor;
impozite cu caracter de ordine adica cu scopul de a asigura
ordine intr-unanumit sector (spre exemplu, taxa pe divort).
e) in functie de frecventa perceperii regasim:
impozite permante (marea majoritate);
impozite incidentale (spre exemplu, asupra imbogatitilor de
razboi).
f) in functie de locul in care impozitul se face venit:
impozite federale;
impozite ale statelor;
impozite ale colectivitatilor locale.
Prevenirea evaziunii fiscale este foarte dificila pentru ca presupune
instituirea unui sistemcostisitor si a unui aparat numeros de
supraveghere a colectarii impozitelor.
IMPOZITELE DIRECTE

Caracterizarea generala a impozitelor directe

Impozitul pe venit
Impozitul pe avere

Impozitele directe reprezinta contributii banesti ale celor care

realizeaza venituri sau poseda avere si care se particularizeaza prin
impactul imediat si direct asupra platitorului.Ca regula generala,
impozitele
indirecte
nu
pot
fi
repercutate
asupra
altei
persoane.Impozitele directe constituie forma de impunere nu doar
cea mai veche si mai simpla, cisi forma de impunere care poate
asigura echitatea fiscala.Indiferent ca este pe venit sau pe avere,
acest tip de impozite are o incidenta directa, adica platitorul este
aceeasi persoana cu suportatorul.O caracteristica importanta a
impozitelor directe este aceea ca, de regula, acestea au uncuantum
si termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si, ca atare, pot fi
cunoscute dintimp de catre contribuabil.Impozitele directe se
manifesta
sub
doua
forme:
impozite
reale
si
impozite
personale.Impozitele directe reale se caracterizeaza prin aceea ca
aici obiectul impunerii sedefineste in mod cantitativ. Din categoria
acestor impozite fac parte impozitele pe cladiri, pe pamant etc.
Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori si de
aceea, demulte ori, sarcina suportata de platitor nu este echitabila,
netinandu-se seama decapacitatea platitorului de a realiza venit si
de a plati impozite. Din aceste motive s-atrecut treptat tot mai mult
la impozitele personale.Impozitele personale se definesc prin aceea
ca, la asezarea lor se tine seama si de situatia personala a
platitorului (conteaza nu doar veniturile si averea dar si obligatiile
personaleetc). Cel mai bun exemplu de impozit personal este
impozitul pe venitul global.Impozitele directe imbraca in principal
doua forme: impozitele pe venit si impozitele pe avere.
. IMPOZITELE INDIRECTE

Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

Taxele de consumatie
Taxele vamale
Monopolurile fiscale
Taxele de inregistrare si de timbru

CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITELOR INDIRECTE

Alaturi de impozitele directe orice tara apeleaza si la cele
indirecte care imbraca formaimpozitelor pe cheltuieli (pe

consum).Pentru a pune in evidenta continutul si necesitatea

impozitarii indirecte se impunecompararea diferentelor ce exista,
atat din punct de vedere stiintific, cat si juridic-administrativ, intre
cele cele doua mari categorii de impozite: directe si indirecte.Din
punct de vedere stiintific, o prima deosebire reiese din aceea ca,
daca in cazulimpozitelor directe obiectul acestora il reprezinta
existenta venitului/averii, in cazul celor indirecte obiectul impunerii
il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.O a doua diferenta
intre cele doua tipuri de impozitare rezida in incidenta
sirepercursiunea lor, adica a modului in care impozitele afecteaza pe
cineva si ceva.Impozitele directe au o incidenta directa, adica
platitorul este aceeasi persoana cusuportatorul si nu pot fi
repercutate (de regula) asupra altor persoane.In cazul impozitelor
indirecte, incidenta (sarcina fiscala) este indirecta, acest lucru
fiind prevazut prin lege.Din punct de vedere juridic-administrativ se
distinge o alta diferenta importanta intre celedoua categorii de
impozite.Astfel, in cazul impozitarii directe a venitului sau averii
exista asa numitul rol nominativ(o pozitie, un fisier in memoria
calculatorului); orice platitor are o pozitie deschisa la fisc.Acest
lucru nu se regaseste insa si la impozitele indirecte unde nu se
cunoaste
dinaintecontribuabilul.Printre
avantajele
impozitelor
directe putem aminti echitatea fiscala si faptul ca asigurastatului
venituri relativ stabile.Impozitarea directa are marele dezavantaj al
perceperii lente, la mari intervale de timp aimpozitului. De
asemenea, impozitarea directa este vizibila si, mai ales, iritabila
pentrucontribuabili si, nu independent de acestea, prezinta un
randament destul de scazut.Impozitarea indirecta prezinta marele
avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit,
o avere ci o circulatie, o vanzare, o cumparare, un consum. Un alt
avantajeste rapiditatea perceperii impozitului si in acelasi timp este
si
mai
putin
costisitoaredecat
impozitarea
directa.Marele
inconvenient al impunerii indirecte il reprezinta inechitatea fiscala,
pe de o parte,ca urmare a proportionalitatii cotei de impunere, iar,
pe de alta parte, din cauza faptuluica nu tine seama de situatia
personala a platitorului.
Principalele categorii de impozite indirecte sunt:

taxele de consumatie;
taxele vamale;
monopolurile fiscale;
taxele de inregistrare si de timbru.

TAXELE DE CONSUMATIE

Cea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte o

reprezinta taxele deconsumatie. Poarta denumirea de taxe dintr-o
simpla obisnuinta, in fond acestea suntimpozite in sensul ca sunt
obligatorii, nu presupun o contraprestatie si sunt fara odestinatie
speciala.Taxele de consumatie se aseaza in doua moduri: fie ca taxa
generala pe consum taxa pevaloarea adaugata -, fie ca un impozit
(taxa) special asezat numai pe vanzarea anumitor bunuri accizele.
TAXA PE VALOAREA ADAUGATA (TVA)
Forma sub care exista in prezent taxa generala de consumatie
este taxa pe valoareaadaugata (TVA).Taxa pe valoarea adaugata
(impozitul unic incasat fractionat cum mai este denumit)
secalculeaza asupra cresterii de valoare, adaugata de fiecare agent
economic care participala ciclul realizarii unui produs sau la
executarea
unei
lucrari
care
intra
sub
incidentaacestui
impozit.Platitori de TVA sunt toti agentii economici care vand
produse, executa lucrari sau presteaza servicii.Obiectul impozabil
este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrarilor si a serviciilor
la preturile de facturare.Materia impozabila este suma globala a
vanzarii.Suportatorul este consumatorul final.Pentru a determina
sumele
de
plata
catre
autoritatea
publica
orice
agent
economicinfiinteaza cel putin patru conturi: TVA colectata, TVA
deductibila, TVA de plata, TVAde recuperat.Mecanismul prin care se
determina TVA datorata bugetului statului il prezentam incontinuare
succint. In contul TVA colectata se inregistreaza TVA incasata la
vanzarea produsului sau lucrarii. In contul TVA deductibila se
inregistreaza TVA platita lacumpararea de catre agentul economic a
valorilor materiale, la receptionarea lucrarilor
care i s-au facut sau la plata prestatiilor in favoarea sa. Aceasta TVA
deductibila exprimaun drept (o creanta) al platitorului fata de stat.
Scazand din TVA colectata TVAdeductibila rezulta ceea ce are de
platit agentul economic statului (TVA de plata). Dacaaceasta
diferenta este negativa, adica TVA colectata este mai mica decat
TVAdeductibila, atunci inseama ca agentul economic are de
recuperat de la stat acesta suma.Se observa usor ca agentul
economic nu este afectat de TVA, acesta doar il plateste. Celcare il
suporta efectiv este consumatorul final.In ceea ce priveste comertul
exterior, nu se plateste TVA pentru exporturi, iar laimporturi exista
taxa de compensare. Pentru exporturile facute statul restituie firmei
TVAdeductibila (platita in amonte). In activitatile de export datorita
detaxarii marfurileacestea devin mai competitive prin pret. TVA
perceput la import are rolul de a compensa pierderile la export care
apar datorita detaxarii. Daca marfurile s-ar livra la internincasarile
statului ar creste. De asemenea, prin acest TVA la importuri are loc
si oegalizare a sanselor pentru firmele nationale in raport cu cele
straine, pentru ca daca nu ar exista TVA de import marfurile externe

ar fi mai competitive prin pret decat celenationale.TVA are o mare

elasticitate fata de procesele economice in sensul ca, daca afacerile
sedezvolta si TVA colectata, respectiv TVA de plata vor fi mai mari.
Daca vanzarilestagneaza si cuantumul TVA va fi mai mic si in
consecinta si incasarile statului. Astfel,TVA ca de altfel toate
impozitele indirecte "copiaza" mersul economiei.TVA este un impozit
cu un randament fiscal ridicat, insa ca orice impozit indirect
esteinechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv
in raport cu crestereaveniturilor si nici nu se preteaza la un minim
neimpozabil. Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele cu
venituri mici si pe cele care isi afecteaza o mare parte aveniturilor
lor pentru cheltuieli de consum (de multe ori independent de vointa
lor fiindvorba de cheltuieli de stricta necesitate).

ACCIZELE
Distinct de TVA in toate statele exista taxe speciale de
consumatie care "lovesc" numaianumite produse. Accizele sunt
aceste taxe speciale de consumatie si se aseaza, de regula, pe
vanzarea acestor grupe aparte de produse.
In prezent, aceste grupe speciale de produse care fac obiectul
accizelor sunt reprezentate,in principal, de bunurile care dauneaza
sanatatii si de produsele considerate de lux.Spre exemplu, in tara
noastra se platesc accize pentru urmatoarele grupe de produse:
TAXELE VAMALE
Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a
interventiei statului incomertul international. Aceasta interventie a
statului in economie se realizeaza pe douacai: direct si indirect.Pe
cale directa statul poate interveni, fie prin masuri cantitative asupra
importurilor sauexporturilor (este vorba de contingentari, prohibitii
etc), fie prin reglementareaschimburilor. Interventia directa ridica
probleme destul de delicate, deoarece poateconturba relatiile dintre
state si poate avea efecte paguboase asupra raporturilor economice
in perioadele urmatoare.
Interventia indirecta se realizeaza prin taxele vamale, adica
prin impozitarea schimburilor internationale. Ceea ce se impune
este valoarea in vama a produselor care fac obiectultranzactiei
externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este
prevazuta prinlege.Deoarece taxele vamale sunt multiple ca numar,

ca mod de asezare si fiecare avand efectediferite, pentru a elabora

o politica vamala corespunzatoare intereselor generale alestatului
se impune o clasificare a lor.
MONOPOLURI LE FISCALE
Prin monopol fiscal se intelege dreptul statului de a produce
si/sau
comercializa,
in
regimde
exclusivitate,
anumite
produse.Veniturile realizate stat din monopolurile fiscale sunt
reprezentate de profitul obtinut dinactivitatea de productie sau
comercializare in regim exclusiv si de taxa cuprinsa in pretulde
vanzare incasat de la consumatori. Practic, acest impozit (taxa) fixat
asupra pretul devanzare si care se include in acesta, se numeste
monopol fiscal.
TAXELE DE INREGISTRARE SI DE TIMBRU
Aceste taxe sunt obligatorii numai in cazul in care cetateanul
solicita un serviciu din partea statului.In prezent exista o
multitudine de astfel de taxe si cateva dintre ele le vom prezenta
mai jos.Taxele judecatoresti si notariale sunt printre cele mai des
intalnite si se platesc pentrudiferite procese. Taxele notariale
reprezinta o taxa datorata bugetului statului pentrudiferite
inregistrari.Pe langa taxele de inregistrare mai exista si sase tipuri
de taxe de timbru: timbrul literar,cinematografic, teatral, muzical,
folcloric si al artelor plastice, care alimenteaza diferitefonduri
publice destinate sustinerii unor activitatidin domeniul culturii etc.
Deosebit de taxele de inregistrare si de timbru mai exista si diverse
tarife, ca de exemplu:
tarifele pentru servicii prestate de Oficiul National de Cadastru;
tarifele pentru servicii prestate de Oficiul de Autorizare si Control
in Turism etc.
Creterea

sau

descreterea

presiunii

fiscale

pe

anumit

perioad este legat cu certitudine de rolul ecomomic i social al statului,

de

intervenia

acestuia

scopul

asigurrii

sursei

de

acoperire

cheltuielilor publice. Dezbaterile generate de intervenia, excesiv uneori,

a statului n economie au generat o nou gndire economic, liberal,
gndire pe care o observm i la economistul american Arthur Laffer.
Analiznd contribuabilul, persoan fizic, Laffer acord prioritate
individului i caut s gseasc soluii n vederea elaborrii unei politici

capabile s rezolve mai bine problemele cu care se confrunt economiile

contemporane.
Dup cum se remarc, simpla proiecie a valorilor nregistrate
pentru cei 14 ani considerai nu ne indic sugestiv o form de evoluie a
relaiei dintre cei doi indicatori, trendul manifestat fiind nsa unul ce se
ncadreaz n zona admisibil a curbei Laffer. De aceea, am considera mai
util s ncercam s analizm relaia dintre variaiile celor doi indicatori.
Prin compararea variaiei presiunii fiscale cu variaia veniturilor
fiscale realizate reale putem spune dac pentru un anumit an Romnia s-a
situat n zona admisibil a curbei Laffer sau n zona inadmisibil.Astfel,
dac o cretere (scdere) a presiunii fiscale de la un an la altul va fi
nsoit de o cretere (scdere) a veniturilor fiscale reale, putem considera
c ne aflm n zona admisibil a curbei Laffer. Dac o cretere/scdere a
presiunii fiscale de la un an la altul va fi nsoit de o scdere/cretere a
veniturilor fiscale reale putem considera c ne aflm n zona inadmisibil a
curbei Laffer.
Dup cum se remarc din Tabelul 1, numai n perioada 1997-1998
n Romnia impozitarea s-a situat n zona inadmisibil a curbei Laffer.
Astfel, n anul 198o creterea presiunii fiscale de la 15,84%la 16,23% a
fost nsoit de o scdere a veniturilor fiscale de la 118,87 mld. lei la
116,79 mld. lei.Orict am ncerca, pe baza datelor studiate, nu vom putea
stabili sau mcar intui existena unui prag optim al impozitrii, acest lucru
fiind determinat de evoluia general a economiei romneti care a
cunoscut puternice fluctuaii n aceast perioad.
Probabil c dac factorii de rspundere ar stabili veniturile
planificate innd cont de capacitatea real de plat a majoritii
populaiei i a agenilor economici i nu doar de necesitile de moment n
ceea

ce

privete

procurarea

veniturilor

care

urmeaz

acopere

cheltuielile publice,atunci nu s-ar mai nregistra diferene semnificative

ntre valorile planificate i cele realizate. Pentru anii n care veniturile
realizate nu sunt la nivelul celor planificate pot fi date unele argumente
dar fr a avea pretenia de a le epuiza:

neverificarea

tuturor

agenilor

economici,

beneficiari

de

faciliti privind diminuarea arieratelor de la bugetul de stat; constatarea

eventualelor diferene de taxe i impozite, precum i majorrile de
ntrziere aferente ar contribui la ncasarea unor venituri curente la
bugetul de stat;
- determinarea eronat a unor impozite i taxe datorate bugetului
de stat de ctre unii contribuabili;
neachitarea curent a obligaiilor fiscale ctre bugetul de stat;
diminuarea cuantumului TVA cuvenit bugetului de stat prin
aprobarea rambursrii fr verificarea realitii sumelor ncasate n
cererile de ncasare;
neverificarea modului de respectare de ctre contribuabili a
condiiilor i termenelor privind suspendarea plii TVA n vam;
gradul sczut de ncasare a obligaiilor fiscale ale agenilor
economici, ndeosebi cele constnd n impozite directe;acordarea nelegal
de nlesniri la plataobligatiilor fiscale;

proasta

funcionare

aparatului

administrativmenit

colecteze taxele siimpozitele;

dezvoltarea la un nivel alarmant aeconomiei subterane i
impactul semnificatival evaziunii fiscale.
Foarte important n realizarea veniturilor fiscale ale statului este
i raportul dintre mrimea impozitelor directe i indirecte.n majoritatea
rapoartelor anuale asupra execuiei bugetare, factorii de decizie i
propuneau pentru anul urmtor inversarea raportului dintre impozitele
directe i cele indirecte n sensul cresteriiponderii impozitelor indirecte i
scderii ponderii impozitelor directe. Aceast propunere a fost susinut
pe motiv c, n rile dezvoltate, impozitele indirecte ar avea o contribuie
mai mare la formarea resurselor fiscale ale bugetului, sau au fost sprijinite
cu argumente de oportunitateeconomica.n practic, nsa, s-a dovedit c

este mai uor s se sporeasc veniturile bugetare prin majorarea

impozitelor indirecte dect prin creterea celor directe. Apelurile la
impozitele indirecte au anumite limite de care trebuie s se in seam
pentru a nu produce efecte nefavorabile,att pentru contribuabil ct i
pentru economie n ansamblu. nsa i accentuarea
impozitelor directe poate avea efect nedorit n ceea ce privete realizarea
veniturilor fiscale n cuantumul prevzut prin trecerea unei mari pri a
veniturilor

realizate

zona

economiei

subterane.De

remarcat

veniturile fiscale (i cele bugetare n general) au sczut n ultimii ani. Pe

de o parte s-ar putea spune c aceast tendina este bun, n sensul n
care ea reflect reducerea implicrii sectoruluipublic n favoarea celui
privat

existena

mai

multor

resurse

utilizate

de

ctre

sectorul

neguvernamental i este n parte adevrat, dac ne gndim la msurile

adoptate n ultimii ani pentru reducerea fiscalitii firmelor. Pe de alt
parte, un nivel redus al veniturilor bugetare semnific diminuarea
cantitii de servicii publice oferite de ctre stat i, deci,o restrngere a
bunstrii

contribuabililor.

rndul

rilor

Central

Est

Europene,Romnia pare s fac o figur distinct cu venituri bugetare

variind n jurde 30 % din PIB (fa de o medie de 35 45 % n celelalte
economii n tranziie).
n general, se poate spune c rile mai nstrite(cele care se
presupune c sunt mai avansate pe calea reformelor) cunosc o funcionare
mai bun a sistemelor fiscale i o colectare mai mare a taxelor. Explicaiile
acestei situaii sunt deseori amintite n media i n literatura de
specialitate:administraia public mai eficient, aplicarea mai hotrt a
legislaiei, transparen mai mare i nclinaia mai sczut a firmelor de a
eluda taxele i dea opera n economia subteran i, nu n ultimul rnd,
structur impunerii fiscale.
Nivelul cheltuielilor publice i, ndeosebi, tendina de cretere a
acestora pe ansamblul rilor lumii reclam cu necesitate diversificarea
metodelor

de

mobilizare

unor

importante

resurse

financiare

publice.Condiiile economice, politice i sociale specifice fiecrei ri i

fiecrei etape de dezvoltare determin diferenieri de la o ar la alta ale

metodelor, mijloacelor i tehnicilor de constituire a resurselor bneti ale
statului.
n economiile de pia cea mai mare parte a resurselor publice
reprezint rezultatul procesului de repartiie secundar a produsului
intern brut.
Totalitatea
metodelor,
instituiile

tehnicilor

nsrcinate

administrarea
Fiscalitatea

prelevrilor

permite

procedeelor
cu

obligaiilor

fiscale

obligatorii,
referitoare

stabilirea,

fiscale

formularea

poart

a
la

urmrirea,

reglementrilor,
acestea,

perceperea

denumirea

conceptului

de

ct

de

sistem

i
i

fiscalitate.
fiscal

care

reprezint ansamblul prelevrilor fiscale existente ntr-o ar la un

moment dat i reglementrile referitoare la acestea. Un sistem fiscal
optim trebuie s ndeplineasc cumulativ urmtoarele trei condiii :
1.S alimenteze cu venituri autoritile statului.
2. S asigure redistribuirea veniturilor i a averilor.
3.

poat

ncuraja

sau

descuraja

anumite

activiti

ale

economiei.
Elementele tehnice ale prelevrilor fiscale
Datorit faptului c prelevarea fiscal are caracter obligatoriu i
este statuat prin lege, transferul de valoare d natere unui raport fiscal
de natur juridic ntre persoanele fizice i juridice pe de o parte i statul
pe de alt parte.