prin minile tremurnde, sa stii ca fiecare rnd e despre tine ; si spatiile goale, tot datorita tie nu le pot umple. Imi ocupi cea mai mare parte din creier si daca stau sa calculez,timpul care mi mai ramne sa
ma gndesc la mine devine inexistent.Tot ceea
ce sunt acum sunt datorita influentei pe care ai avut-o asupra tot ce a insemnat Eu si datorita faptelor tale lipsite de bun simt si iubire ,care iata ca m-au facut sa ma indragostesc in continuare de tine.Daca dupa ce vei citi asta o sa apari la usa mea sau batndu-mi in geam,cu un trandafir sau chiar cu tot buchetul, sa stii ca am sa te injur si am sa te blestem sa simti si tu acum ceea ce simteam eu cand am realizat ca mi-am pierdut tineretea cu tine si cand m-am gandit sa o recuperez, a fost prea tarziu.Nu imi e rusine sa recunosc ca te urasc mai mult decat am facut-o atunci cand mi-ai promis ca te intorci la mine si au trecut lunile si anii ,si au trecut toate in lipsa ta.In ciuda a tot, raman a ta, in ciuda cuvintelor dure, continui sa imi doresc sa te mai ascult macar o data asa cum o faceam candva, in ciuda loviturilor grele, imi doresc sa te mai simt atingandu-mi trupul, in ciuda tuturor minciunilor nerusinate, imi doresc sa cred din nou ca imi spui doar adevarul, in ciuda noptilor albe, imi doresc sa fii cel care sa imi mai faca macar o zi neagra care sa ma tina treaza de la apusul soarelui si pana in zorii zilei...in ciuda teatrului care l-ai jucat in relatia noastra, imi doresc sa fi TU, cel care m-a cucerit dinainte sa patrunda in viata mea si a carui lipsa am simtit-o inainte de a-l cunoaste.In ciuda tuturor cuvintelor care le-am
scris si pe care le mai am de scris, ramn a ta,
pentru totdeauna,Stefania...
Asta e pentru ca m-ai facut
fericita...
Asta e pentru ca vocea ta
m-a nvatat sa iubesc muzica...
Asta e pentru ca ai fost
eroul meu...
Asta e pentru prima
noastra noapte...
Asta e pentru toate
gandurile care zboara spre tine...
Asta e pentru ce a mai
ramas din noi...
Asta e pentru primul nostru
rasarit impreuna...
Iar asta e pentru ca inca te
iubesc!
Promit s te iubesc mereu
M-a atins periculos pe coapse i umeri ,mpingndu-m spre cea mai
abrupt prpastie a vieii mele.Minile lui grele mi-au lovit obrajii umezi i plii,apoi pieptul gol ,burta lipit de spate,coastele prea vizibile i moi, iar ntr-un final i picioarele ,de la genunchi i pn la glezne.Oricum ,m-a uitat acolo, zcnd ntr-o balt neagr de snge, suferind i leinat.i priveam de pe sol paii mici ce se deprtau absurd de mine,ascultndu-mi cu grij gemetele de durere.Durere.Aproape c am inceput s scriu de DURERE.n ultimul an de liceu m-a cutat i i-am refuzat prezena cu care insista s m sufoce ; dac a fi tiut c aceea avea s fie ultima oar cnd l auzeam i ultima mea ans spre a-l mai atinge o dat, a fi gndit de dou ori nainte de a spune cel mai dureros NU al vieii mele.Doi ani mai trziu a luat o supradoz i a ajuns ntr-un spital de boli nervoase de unde a ncercat s evadeze de vreo cteva ori,dar cum nicieri nu-i ca acas...a rmas acolo.M temeam foarte mult ca nu cumva s l fi pierdut.n al treilea an de studii m-am sufocat de dor i am ales ca heroina s-mi fie oxigen.Nici eu nu am rezistat, la a doua ncercare de sinucidere mama nu m-a mai iertat.Astfel, nu mi-am putut termina facultatea din cauz c am urmat acelai drum ca al iubitului meu i ntr-un final tot am ajuns s triesc cu el sub acoperiul aceluiai sanatoriu.A fost amuzant,plcut i ciudat.El a fost externat cu cteva luni nainte s mplineasc treizeci de ani, eu am rmas acolo pn la douzeci i apte.Era mai mare dect mine cu cinci ani.ntre timp am pierdut o sarcin i mii de sperane.Totodat, am pierdut i ansele s l recuceresc.Cnd am fost externat am aflat veti cutremurtoare,precum c i-a gsit o nemoaic i are o feti de cteva luni.Am rmas traumatizat,iar nu dup mult timp m-am mbolnvit din nou.De bun voie i nesilit de nimeni am ales s m internez n acelai spital n care sttusem aproape patru ani.Holurile mi aminteau de el i i simeam parfumul n fiecare margine.Am mbtrnit i aproape c am murit cu el n suflet i n minte.