REFERAT

Tema :
MITUL LUI ZAMOLXE

USM : Facultatea Istorie i

Filosofie
Anul I

Verificator:Victoria Vrabie
Autor : Dodon Diana

Termenul de Zalmoxis are multe semnificaii,El provenind prin cuvntul

trac zalmos,ceea ce nseamn piele,blan.Termenul avnd i
semnificaii nrudite nsemnnd i nvelitoare, coaj, scoar, acoperi,
acopermnt n genere i al capului n special, deci cciul, coif. El apare
n numeroase toponime vechi din sudul Greciei (Salmonion) pn n
nordul ndeprtat (Salmi, Salmela), dar i pe teritorii traco-gete
(Salmydessos, Salmorude) i s-a meninut aproape in aceeai form si cu
acelai neles n prusaca veche (salmis) i n lituanian (salmas). Partea
a doua a numelui (-xis) a fost pus n legtur cu rdcina
indoeuropean ksey-, din care au derivat cuvinte indoeuropene care
nseamn stpn, rege. Deci, Salmoxis ar nsemna rege mbrcat n
piele sau blan, cum era numit i Wodan (Manteltrager), i cum apreau
lykantropii nordici n piele de lup sau de urs. Porphyrius amintete n
legtur cu aceasta, faptul c lui Zalmoxis la natere i se aruncase
deasupra o piele de urs. Din aceast etimologie, unii autori au dedus c
Zalmoxis ar fi fost la origine un Brengott (zeu-urs). Ipoteza este reluat
de Ryhs Carpenter care l aeaz pe zeul get printre ali sleeping bears
(uri dormind).
Zalmoxis ndeplinea un rol deosebit n gndirea dacilor. Exist o legend
c el a fost scav la Pitagora. Conform legendei, Zalmoxis a preluat de la
greci mai multe nvturi, inclusiv despre nemurire.
Mitul lui Zamolxis este redat diferit n numeroasele relatri antice, dar
posibil ca varianta lui Herodot s fie cea mai apropiat de varianta real,
datorit faptului c este varianta cea mai detaliat i pentru c printele
istoriei s-a inspirat din medii culturale apropiate de societatea getic, i
anume a cules date din coloniile greceti pontice pe care le-a vizitat.
Herodot spunea c: "Dupa aceea am aflat de la helenii care locuiesc in
Hellespont si in Pont, ca acest Zamolxis ar fi trait in Samos ca sclav al
lui Pitagora, fiul lui Mnesachos. Dobindind, dupa aceea libertate, ar fi
strins multa bogatie si astfel, cu averea cistigata, s-ar fi intors, printre
ai sai, bogat. Deoarece tracii traiau in cumplita saracie si erau lipsiti de
invatatura, acest Zamolxe, intrucat traise printre eleni, indeosebi in
preajma lui Pitagora, omul cel mai intelept al Helladei, cunoscind astfel
modul de viata ionian si niste moravuri mai de soi decit cele din Tracia,
a cerut sa i se cladeasca o sala de primire unde le oferea ospete,
cetatenilor de vaza; in timpul ospetelor, ii invata ca nici el, nici oaspetii
sai, nici urmasii lor, nu vor muri vreodata, ci numai se vor muta intr-un

loc unde, traind de-a pururi, vor avea parte de toate bunatatile. In tot
acest rastimp, cit isi gazduia oaspetii vorbindu-le astfel, poruncise sa i
se faca o locuinta subterana. Cind locuinta a fost gata, el a disparut
dintre traci, coborind in adincimea incaperilor subterane, unde a stat
ascuns trei ani.Tracii l-au regretat si l-au bocit ca pe un mort. Dar in al
patrulea an, a aparut iarasi dinaintea tracilor, facindu-i astfel sa creada
tot ce le spunea. Iata ce istorisesc helenii ca ar fi facut.Intrucit il
priveste pe Zamolxe,ca si locuinta lui de sub pamint, eu nici nu
tagaduiesc toate cite s-au spus, nici nu le cred insa prea mult. Cred
totusi ca acesta a trait mult inainte de Pitagora. Dar de nu va fi fost
Zamolxe decit un om ori nu va fi fost decit un zeu de pe meleagurile
Getiei, il parasesc."
"La al cincilea an, ei (geto-dacii) trimit la Zamolxe un sol, tras la sorti,
cu porunca sa-i faca cunoscute lucrurile de care, de fiecare data, au
nevoie. Iata cum il trimit pe sol. Unii dintre ei primesc porunca sa tina
trei sulite (cu virful in sus), iar altii, apucind de miini si de picioare pe
cel ce urmeaza sa fie trimis la Zamolxe si ridicindu-l in sus il arunca in
sulite. Daca---strapuns de sulite---acesta moare, getii socot ca zeul le
este binevoitor. Iar daca nu moare, aduc invinuiri solului zicind ca este
un om ticalos si, dupa invinuirile aduse, trimit pe altul, caruia ii dau
insarcinari inca fiind in viata. Aceiasi traci, cind tuna si fulgera, trag cu
sagetile in sus, spre cer, si ameninta divinitatea (care provoaca aceste
fenomene) deoarece ei cred ca nu exista alt zeu in afara de al lor"

Se presupune ca in jurul anului 1400 i.e.n, acest dac pe nume

Zamolxe a calatorit prin lume ajungand pana in Egipt ajungand sclav al
lui Pitagora, desi Herodot este de parere ca Zamolxe a trait cu mult
inainte de Pitagora. In peregrinarile sale, Zamolxe a acumulat multe
invataturi in domeniul astronomiei, prevestirii, medicinii. Intors inapoi
pe meleagurile natale, el a juns vicerege. Din aceasta pozitie a pus sa i se
amenajeze o pestera pe muntele cunoscut mai tarziu sub denumirea de
Kogaion. El s-a retras aici in solitudine, arar primind pe rege si pe
fruntasii daci. Pentru a da o lectie poporului care se pare ca nu il mai
asculta, el a disparut timp de patru ani, iar cand a revenit, poporul care
isi daduse seama de pierderea suferita, l-a zeificat. Zamolxe a ajuns sa
fie considerat zeul cerului senin si al soarelui, el controland locurile

unde ajungeau dacii dupa moarte, si cu numele caruia soldatii plecau la

lupta. Curajul soldatilor in lupta era dat de nepasarea in fata mortii stiind
ca vor ajunge in imparatia lui Zamolxe. Soldatii plecau in lupta strigand
numele zeului si mureau zambind cu numele aceluiasi zeu pe buze.
Dupa disparitia fizica a lui Zamolxe, contactul cu acesta se mentinea
printr-un ritual de sacrificiu care decurgea astfel: la fiecare patru ani un
ales din cei mai viteji, mai frumosi si mai inteligenti daci era aruncat in
sus, el cazind in sulitele tinute in aer de alti patru daci. Acestuia inaninte
de a muri primea rugamintile poporului pentru zeul lor. Daca solul
murea, insemna ca zeul a primit doleantele. Daca insa mesagerul
supravetuia, insemna ca zeul refuza solia si tanarul era apostrofat ca nu
era demn de sarcina cu care fusese insarcinat. Acest ritual nu trebuie
vazut ca unul barbar daca se are in vedere in primul rand ororile la care
erau martori dacii in numeroasele razboaie pe care erau nevoiti sa le
poarte, in al doilea rand ca era un ritual care se petrecea la intervale mari
de timp si al treilea rand ca acest ritual a fost mentionat o singura data,
deci nu trebuie luat ca o certitudine.
Putine referinte antice descriu, nu intotdeauna la fel, zeul suprem al
daco-getilor, Zamolxis prezentindu-l fie ca pe o divinitate htonica , fie
personificind cerul sau prin cumul de atribute-erou civilizator, zeu
mesianic, invatator si judecator al oamenilor vii si gazda cereasca
prielnica si mintuitoare a mortilor, aratindu-ne deci o divinitate totala.
Din reperele antice se poate trasa un contur al personalitatii de zeu a
lui Zamolxe care ca daimon get (Herodot) avea un raport cu un sistem
de mistere initiatice (magia psihomedicala-[Platon] si mitul unitatii
trup-spirit [divinitate-omenire] confirmata de trimiterea la calendarul
specific dacic, si de asemenea cu trimiterea la doctrina orfica ) si de lipsa
totala a thanatofobiei la geto-daci subliniaza caracterul cu desavirsire
original a lui Zamolxe in panteonul lumii antice. Caracterul de zeu
urano-solar este subliniat de lipsa acoperisurilor la templele dacice, zeul
era adorat pe virfuri de munte (Kogaion), de ritualul funerar (incinerarea
sugereaza ridicarea la cer odata cu fumul) si cu atit mai mult de ritualul
trimiterii solului la Zamolxe, care soli, aruncati fiind in sus ca sa cada in
sulite, se credea ca vor ajunge sus la zeu in cer nu ca umbre ci corporal
(trupul lor era impiedicat sa moara avind contact cu pamintul si desigur
dupa jertfa trupul era ars pe rug).
Herodot, parintele istoriei, l plaseaza pe unul din acesti Zalmoxis
ca si contemporan cu Pitagora, iar pentru a-i da o dimensiune perena,
adauga: "...mi se pare, nsa, ca el a trait cu multi ani nainte de

Pitagora"(Istorii. IV.96). Personajul Zalmoxis, contemporan cu Pitagora,

era considerat un reformator, pentru ca el, prin nvataturile pe care le
propovaduia, a adus "zalmoxianismul " mai aproape de puterea de
ntelegere a poporului, popor care l-a cinstit ca pe unul "vrednic de
domnie", adica de a conduce, a sfatui. n baza afirmatiilor lui Herodot cu
privire la Zalmoxis, despre care spune - legat de natura lui umana- ca
"fiind doar un muritor, a fost rob, n Samos, robul lui Pitagora", se pot
formula cteva idei:
Cunoscnd ca Pitagora (cca 580 - 500 .e.n.) a facut calatorii de studii
n Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, apoi Sparta si Creta, se pare ca l-ar fi
ntlnit pe acel adept al zalmoxianismului n calatoria din Egipt, unde,
conform lui Strabon, deprinsese cunostinte astronomice de la initiatii
(preotii) de acolo. Este posibil ca Pitagora si cel care va deveni un
Zamolxis, sa se fi apropiat ca dascal-nvatacel si nu neaparat ca stapnsclav.
Ceea ce pare o certitudine n relatia celor doi, este faptul ca getul a
fost profund marcat de cunostiintele astronomice nvatate n Egipt si la
Samos, la care se adauga initierea facuta de Pitagora in matematica si
filozofie. Herodot subliniaza faptul ca "Zalmoxis avuse legaturi cu grecii
si cu Pitagora, un nsemnat gnditor al acestora...". Pitagora i-a transmis
getului - ca o premiera pentru lumea sa - realitatea ca matematica este o
stiinta demonstrativa, iar numerele, principiul, radacina si sursa tuturor
lucrurilor. Atentia s-a concentrat asupra numarului 10, care aparea sub
forma unui triunghi, cu laturile alcatuite din patru unitati (tetraktys). In
cosmologie, Pitagora i va fi transmis ca numarul avea un rol esential, el
constituind partea rationala a universului, granita lui cu infinitul.
Diodor din Sicilia spunea ca " ZAMOLXE avea sa construiasca
amintita "casa" n care-i aduna pe puternicii tarii, punndu-i sa
"benchetuiasca", cert fiind vorba de mese rituale, invatndu-i ca sunt
nemuritori. Aceasta "casa" trebuie sa se fi aflat intr-o zona accesibila si
frecventata. Herodot specifica, legat de casa in care marele preot facea
cunoscute nvataturile sale in "adunarea barbatilor", ca era o constructie
cu caracter public si aminteste ca noul Zamolxis a poruncit sa i se
construiasca apoi si o locuinta subpamntean, de uz personal, n care
avea sa traiasca timp de trei ani, facnd prorociri bazate pe semne ceresti
si primind numele de zeu, dupa care s-a retras, "petrecndu-si viata ntr-o
pestera..." ntre perioada de locuire in acel centru unde era "casa
barbatilor" si retragere, din textele lui Herodot si Strabon se constata ca
a existat o perioada de locuire de trei ani ntr-o locuinta subpamnteana,

care a nsemnat prorociri pe baza de semne ceresti, ceea ce ne poate

duce la concluzia ca acea locuinta ar fi putut fi un observator
astronomic, construit undeva ntr-o zona favorabila observarii mersului
astrelor si planetelor, care nu putea fi dect un munte, devenit o zona
sacra ( muntele Kogaion).
Prin urmare, conturul personalitii marelui zeu dac este absolut
original n panteonul antic european, prin sistemul de mistere iniiatice,
magia psihomedical, mitul unitii spirit-trup, respectiv divinitateumanitate (confirmat de trimiterea ritual a solului n cer), mitul unitii
astrale (confirmat de calendarul specific al dacilor) ca i absenta total a
thanatofobiei .
A vrea s remarc faptul c n cultura romneasc, mitul lui Zalmoxis
este o continuitate. Cultul zamolxian se regsete n folclorul romnesc
(Mosii; Caloianul) i dintre toate cultele antice, s-a pretat cel mai mult
la cretinare. Crestinismul ortodox a preluat odata cu enoriasii si
majoritatea conceptelor zamolxiene trecerea fcndu-se lin si
organic.Populatia locala nu a fost crestinata cu edicte sau cu forta si nici
nu a cunoscut razboaiele religioase.
Zamolxis invata ca"nici el si nici adeptii sai,nici unul din urmasii
acestora nu vor muri,ci vor merge intr-un loc anume,unde vor trai pururi
si vor avea parte de toate bunataturile lumii" (Fontes ,II ,19 )
Isus Cristos invata "cel ce crede in mine ,chiar de va muri va
trai.Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri niciodata [] dar cei rai vor
merge la osinda vesnica iar dreptii la viata vesnica" (Ev.Matei ,25,46).
De la daci, romnii au motenit sinteza ntre cuminenia pmntului
i spiritul tririi rzboinice. Prin aceast motenire ancestral
zalmoxist romnii s-au ridicat ntotdeauna la lupt, rzvrtire, rzboi de
cte ori fiina lor a fost agresat de factori externi.Astfel, din adncul
metafizic al tririi romneti s-au nscut simboluri naionale unice,
colectiviti unite n individualitate, personaje tragice prin destinul lor:
Burebista, Decebal, Gelu, Mircea, tefan, Mihai, Horea, Tudor, Avram
Iancu, Antonescu. Sunt numai suflete din irul lung ai eroilor neamului.
Pentru romni, urmaii dacilor, mitul, credina n Zalmoxis, n a te
face nemuritor se substituie Vechiului Testament, devenind temelia
nelegerii i tririi fireti a sensurilor Noului Testament. Rdcina
ancestral zalmoxist este un izvor spiritual ce druiete viaa perpetu
spiritualitii noastre ortodoxe.Pornind de la aceast adorare a lui

Zalmoxis de ctre vechii daci, putem descoperi ci nebnuite ale

sufletului strmoilor notri.

Zalmoxis (ori Salmoxis, Zamolxis, Samolxis) a fost considerat de muli

autori romni ca i zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consider
chiar c a facilitat convertirea geto-dacilor, privii ca strmoii neamului
romn, la cretinism; aceast teorie este mai ales vehiculat de mediul
cretin-ortodox romn, fiindc ar arta predispoziia romnilor pentru
cretinism. Aceast idee se afl n opoziie cu opinia mai multor
cercettori mai receni cu metode mai tiinifice care afirm c religia
geilor ar fi fost politeist, precum erau i religiile celorlalte popoare
indo-europene i c geii nu reprezint excepia istoric.
n afar de discuia despre monoteismul sau politeismul geilor mai
exist o a dou discuie care privete caracterul htonic, subpmntesc,
sau uranian, celest, al zeitii.
Toate discuiile despre Zalmoxis pornesc de la un text al istoricului
antic Herodot care l menioneaz cnd vorbete despre gei. Alte surse
sunt mai ales Strabon i Iordanes care, chiar dac adug multe
amnunte, l copiaz pe Herodot, dup cum arat tnrul cercettor Dan
Dana care i-a dedicat teza sa de doctorat lui Zalmoxis, opera care este
pn acum cea mai complet existent despre acest subiect.
Herodot spune c unii i spun lui Zalmoxis i Gebeleizis, ceea ce a
provocat discuii ntre savani ca s se tie dac chiar este un alt nume
pentru Zalmoxis sau dac este numele unei alte zeitii confundat de
Herodot cu Zalmoxis.
Vasile Prvan, probabil ca s salveze monoteismul get, a afirmat c
unii cercettori atribuie n mod arbitrar geto-dacilor (tracii de la nord de
munii Haemus - munii Balcani) culturi i zeiti care au fost specifice
numai tracilor sudici aflai sub influena grecilor, fcnd de Gebeleizis
un zeu specific trac.
ns, rudenia geilor i tracilor rmne subiect de alte discuii.