COMUNICARE

1. Ce intelegem prin
comunicare?
Comunicarea reprezinta un proces de interactiune
intre persoane, grupuri, ca relatie mijlocita prin
cuvant, imagine, gest, simbol sau semn.
Prin intermediul comunicarii indivizii isi
impartasesc cunostinte, interese, atitudini,
simtaminte, idei, etc. Daca ne referim la persoane,
este clar ca doar ele folosesc cuvantul pentru a
comunica, dar comunicarea nu este un atribut
exclusiv uman, deoarece constatam cu usurinta ca
si alte fiinte comunica, evident prin forme
specifice.

 Comunicarea consta in transmiterea si schimbul de

informatii (mesaje) intre persoane, pentru
impartasirea de stari afective, de decizii, de
judecati de valoare care au ca scop final obtinerea
de efecte la nivelul fiecarui individ, cu alte cuvinte
comunicarea inseamna a spune celor din jur cine
esti, ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si
care sunt mijloacele folosite pentru a-ti atinge
scopurile.
A comunica inseamna si a tacea , a astepta reactia,
raspunsul celuilalt partener de discutie.

Definitii ale conceptului de

comunicare
A comunica/comunicare sute de
definitii pentru a caracteriza o
actiune, nici una dintre ele unanim
acceptat, zeci de crti pentru a
argumenta una sau alta din aceste
definitii si totusi, subiectul rmne n
continuare inepuizabil.

 Cercettorii americani Frank E.X. Dance i Carl

E. Larson, n urm cu aproape douzeci de ani, au
adunat ntr-o carte cele mai reprezentative
definiii ale comunicrii, propuse de diferii
autori: 126 de formulri. n ciuda numrului mare
de definiii, s-a evideniat c, n funcie de
domeniu, termenul este utilizat ntr-o accepiune
particular, specializat, deseori n divergen cu
sensul ncetenit n alte domenii.

 Edward O. Wilson biolog Comunicarea este o

actiune a unui organism sau unei celule care

altereaz modelele probabile de comportament ale
altui organism sau altei celule, ntr-o manier
adaptativ pentru unul sau mai multi participanti.
Carl I. Hovland, Irving I. Janis si Harold H.
Kelley: Comunicarea este un proces prin care un
individ (comunicatorul) transmite stimuli (de
obicei, verbali) cu scopul de a schimba
comportarea altor indivizi (auditoriul).

 Charles Morris: punerea in comun, mprtsirea,

transmiterea unor proprietati unui numr de

lucruri; orice mediu care serveste acestui
proces de punere n comun e un mijloc de
comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.
Collin Cherry: Comunicarea este ceea ce leag
organismele ntre ele.
Waren Weaver: comunicarea reprezint

totalitatea proceselor prin care o minte poate s

o afecteze pe alta.

 Louis Forsdale: Comunicarea e procesul

prin care un sistem este stabilit, mentinut

si modificat prin intermediul unor semnale
comune (mprtsite) care actioneaz
potrivit unor reguli.
Jose Aranguren: Comunicarea este o
transmitere de informatie la care se
asteapt rspuns.

Scurt istoric al teoriilor

comunicarii
n secolul al XIX-lea s-au inventat
sistemele tehnice de baz n comunicare i
s-a definitprincipiul liberului schimb.
Comunicarea a devenit un factor de
integrare a societii, un ansamblu ce
ndeplinea funcii precise inspirnd primele
concepte despre o stiint a comunicrii.

 n acest context, diviziunea muncii a

reprezentat primul pas teoretic pentru formarea
noilor idei. Cosmopolis-ul comercial al concepiei
liberale de tip laissez faire se bazeaz pe
diviziunea muncii i mijloacele de comunicare, ci
fluviale, maritime i terestre, asociindu-i-se
bogia i creterea economic.
n 1793 se inaugureaz primul telegraf optic al
lui Claude Chappe, sistem de comunicare la
distan utilizat n scopuri militare.

 Claude Henri de Saint-Simon nnoiete

lectura socialului pornind de la metafora
fiinei vii definind conceptul de retea.
Saint-Simon n Filozofia social
definete o tiin a reorganizrii sociale,
care s asigure trecerea ntre guvernarea
oamenilor i administrarea lucrurilor,
societatea fiind conceput ca un sistem
organic estur de reele dar i ca un
sistem industrial administrat de o
industrie i condus ca o industrie.

 Herbert Spencer face s nainteze cunoaterea n

domeniul comunicrii ca sistem organic enunnd n
lucrarea sa Fiziologia social cu mult nainte de
publicarea operei majore a lui Darwin Originea
speciilor ipoteza continuittii dintre originea
biologic si ordinea biologic. Diviziunea
fiziologic a muncii i progresul organismului - se
afl pe acelai nivel, de la omogen la eterogen, de
la simplu la complex, de la concentrare la
difereniere conduc la ideea c societatea
industrial ntruchipeaz societatea organic.

 O noiune de baz n analiza sistemelor de

comunicare este noiunea de dezvoltare.
Auguste Comte mbin conceptul de diviziune a
muncii cu noiunile de dezvoltare, crestere,

perfectionare, omogenitate, diferentiere si

eterogenitate (idei mprumutate din embriologie
teoria dezvoltrii organismului viu). Organismul
colectiv se supune unei legi fiziologice a
dezvoltrii progresive, istoria fiind conceput ca
succesiune a trei stri/vrste: teologic sau
fictiv, metafizic sau abstract i n fine,
pozitiv sau stiintific.

 n 1897, Friedrich Ratzel pune bazele

geografiei politice sau geopoliticii,
stiinta spatiului si a controlului lui. In
viziunea lui Ratzel statul devenind un
organism ancorat de pmnt. Reelele
i circuitele, schimbrile,
interaciunile, mobilitatea sunt
diferite forme de manifestare a
energiei vitale. n acest context al
dimensiunii spaiale a puterii, spaiul
devine spatiu vital.

 Sigmund Freud, n 1921, contest axiomele

psihologiei mulimilor: exaltarea afectelor
si inhibitia gndirii de mas, recurgnd la
conceptul de libido. Dac individul izolat

n multime si prseste singularitatea si se

las sugestionat de ceilalti, o face pentru
c simte nevoia s fie mai degrab n acord
cu ei dect n opozitie si, poate, la urma
urmei, s-o fac de dragul lor.

 n Statele Unite comunicarea este legat de

proiectul de elaborare a unei noi tiine sociale, pe
baze empirice. Oraul, ca laborator social cu
semnele lui de dezorganizare, de marginalitate, de
aculturaie, de asimilare, devine terenul privilegiat
de observaie pentru definirea conceptului de
ecologie uman aplicarea sistematic a
schemei teoretice a ecologiei vegetale i animale
la studierea comunitilor omeneti.

 Charles S. Peirce utilizeaz pragmatismul ca pe o

metod de clarificare conceptual, punnd bazele
teoriei semnelor semiotica.
Un semn sau representatem este ceva ce

reprezint ceve pentru cineva, sub un raport

oarecare sau ntr-o privint oarecare.
Totul este semn, Universul este un imens
representamen, orice gndire este n semne; a
gndi nseamn a manipula semne, pragmatismul
nu este nimic mai mult dect o regul care
stabileste sensul cuvintelor

Care este scopul

comunicarii

A
A
A
A
A
A
A
A
A
A
A

informa
convinge
impresiona
provoca o reactie sau o actiune
amuza
ne face intelesi
ne exprima puncte de vedere
obtine o schimbare de comportament sau de atitudine
fi acceptati
ne defula
nu tacea

Tipuri de comunicare sociala

Comunicarea este fundamental att pentru
existena individual ct i pentru stabilirea
raporturilor individului cu ceilali, cu societatea. A
comunica este esenial att n viaa personal ct
i n cea profesional, n acest ultim caz,
raporturile ierarhice ridicnd uneori bariere greu
de depit; pe aceeai treapt ierarhic
comunicarea se desfoara mai uor, ncrederea
interlocutorilor este mai mare.
n funcie de numrul participanilor i tipul de
relaie dintre ei, exist cinci tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonal, n care emitorul i

receptorul sunt identici, este dialogul interior
purtat cu sinele. Ea se petrece in interiorul
fiecarui individ in parte, implicand ganduri,
sentimente, modul in care ceilalti sunt perceputi.
Exemple: momente de autoanaliza, comunicarea in
fata oglinzii, momentul de reculege in fata unui
sicriu, singuratatea din biserica. Acest tip de
comunicare nu presupune codificarea si
decodificarea mesajelor deoarece acestea nu sunt
nevoite sa strabata un spatiu fizic, ci doar mental.

Comunicarea interpersonal presupune strict doi participani i

are urmtoarele obiective:

convingerea interlocutorului;
autocunoaterea;
descoperirea lumii exterioare;
stabilirea i meninerea de relaii semnificative cu alte
fiine umane; William Schutz, definete nevoile
interpersonale: nevoia de incluziune, nevoia de control i
nevoia de afectiune.
ajutorarea semenilor;
jocul si distracia.

 Pentru Habermas, o teorie a

competentei comunicative trebuie sa
explice prestatiile pe care vorbotorul
sau ascultatorul le asuma in prealabil,
atunci cand transforma propozitiile in
exprimari.
Comunicarea interpersonala are unele
trasaturi definitorii:

1. Intalnirea fata in fata

2. Particularizarea
rolului participantilor
(comunicarea interpersonala

implica
doua persoane cu roluri variabile)
3. Dublu sens: de fiecare data
comunicarea
interpersonala
se
produce in ambele sensuri.

 Comunicarea de grup ipostaz a

comunicrii interpersonale presupune mai
mult de doi participani.
Conversaia n doi sau ntr-un cerc de
persoane cunoscute sau mai puin
cunoscute reprezint cea mai nengrdit
form de manifestare public.

 Trasaturile care deosebesc brainstormingul de

comunicarea din cadrul grupurilor de lucru sunt:
accentul pe cantitate (cat mai multe idei);
interzicerea stricta a emiterii oricarei opinii
critice la adresa ideii unui alt participant;
inregistrarea si retinerea, in mod democratic, a
tuturor ideilor;
dreptul participantilor de a socia liber, in orce fel,
ideile enuntate de colegii lor.

 Comunicarea public: presupune

prezena unui singur emitor i a
unei multitudini de receptori. Acest
gen de comunicare este specific
conferintelor, prelegerilor publice,
discursurilor parlamentare,
mitingurilor etc.

 Exist trei concepii teorii care, din punct

de vedere cronologic, au dominat succesiv
abordarea teoretic a tiinelor
comunicrii:
Teoria actional teoria tintei prima, din
punct de vedere cronologic
supradimensioneaz rolul oratorului in
detrimentul auditoriului (publicului).

 Teoria interactionala teoria pingpong-ului aprut ulterior prin

recunoaterea rolului interlocutorului a
dat natere unei noi concepii despre
comunicare, bazat pe observarea
caracterului cooperativ al acesteia.

 Teoria tranzactional teoria spiralei

cea mai modern dintre abordri a
aprut ca urmare a dezvoltrii
cercetrilor asupra comunicrii nonverbale si recunoaterii valorii
comunicative a comportamentului.

 Comunicarea de mas: presupune

prezena obligatorie a uneia din
instituiile comunicrii de mas, presa
scris i audiovizual i poate avea
una din urmtoarele forme: producie
de carte, pres scris, transmisii de
radio sau televiziune.

Elementele comunicarii
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Emiterea
Codificarea
Transmiterea
Receptarea
Decodificarea
Intelegerea
Actiunea

Va multumesc
pentru atentie!