CHEMORECEPIA

Chemorecepia substanelor externe

sensibilitatea gustativa si olfactiva
Vi
Virtual
t l orice
i neuron sii chiar
hi celula
l l di
din organism
i este
t
chemoreceptoare.
Pentru a p
putea interaciona,

, a realiza schimbul de
informaii o celula prezinta la suprafaa o multitudine de
chemoreceptori.
Prin stimularea chemoreceptorilor membranari se iniiaz o
serie de evenimente care determina un rspuns specific.
Receptorii
p
de suprafa
p
ai celulei p
pot rspunde
p
la una sau
mai multe substane. Specificitatea unui receptor pentru o
substana poate fi mai mare sau mai mica in funcie de tipul
de receptor dar si de asemnarea intre diferitele substane
care stimuleaz celulei.

SENSIBILITATEA GUSTATIVA

Papilele gustative

Celulele receptoare implicate in

sensibilitatea gustativa se afla in
principal pe fata dorsala a limbii in
mci proeminente la suprafaa
acesteia
t i d
denumite
it papile
il gustative.
t ti
Si alte regiuni (pilierii tonsilari,
epiglota, esofagul proximal) prezinta
papile gustative.
In funcie de forma, mai multe tipuri
de papile se exprima la suprafaa
limbii:
circumvalate dispuse la baza limbii
circumvalate,
pe fata dorsala in V
foliate, pe partea laterala in
apropierea marginii Vului desenat
d papilele
de
il l circumvalate
i
l t
fungiforme, situate pe partea
laterala anterior de circumvalate si la
vrful limbii.
Fiecare papila conin mai muli
muguri gustativ.

Mugure gustativ
50150
50 150 de celule receptoare
receptoare,
numeroase celule bazale si
celule de suport.

Celule epiteliale receptoare prezinta

un pol apical cu civa microvili
care se orienteaz spre porul
gustativ si
un pol bazal in jurul cruia sunt
terminaiile
nervoase senzitive.
La baza se afla numeroase celule
bazale cu rol in nlocuirea celulelor
epiteliale
p
receptoare.
p
Durata de
viat a celulelor receptoare este de
aproximativ 10 zile.

Chemoreceptorii pentru srat

Gustul srat este dat de diferitele sruri

ingerate si care prin dizolvare in saliva
disociaz.
papile gustative de pe prile laterale ale
limbii.
Cea mai importanta sare este clorura de
sodiu
di care prin
i di
disociere
i
iin N
Na sii Cl
Na canalele de Na ENaC din membrana
celulara in citosol modificare potenialul
receptor
p din celuiala.
Transducia gustului pentru srat se
bazeaz pe permeabilitatea fixa a canalele
de Na la gradiente diferite de Na
At i cnd
Atunci
d concentraia
t i N
Na iin saliva
li
creste datorita permeabilitii constante a
EnaC influxul de Na creste in celulele
pentru gustul srat determinnd
d
depolarizarea
l i
celulei.
l l i IInfluxul
fl l d
de C
Ca prin
i
canalele voltaj dependente determina
eliberarea de mediator in fanta sinaptica

Chemoreceptorii pentru acru

papilele din partea posterioara a
fetei dorsale a limbii si in regiunea
palatului
l t l i moale.
l
Gustul acru este dat de cantitatea
de acizi dizolvai in saliva. Prin
di i
disocierea
acizilor
i il creste
t
concentraia protonilor in saliva cu
scderea pHului. Protonii
stimuleaz celulele pentru gustul
acru prin mai multe mecanisme:
ptrunderea protonilor prin
canalele de Na EnaC determinnd
depolarizarea celulei
activarea canalelor cationice
selective (ex hyperpolarisation
activated) si ASIC (acid sensitive
ionic channel) care produc
depolarizarea celulei
alte mecanisme implica toxicitatea
directa a protonilor

Chemoreceptorii pentru dulce, amar si

umami

Pentru fiecare din aceste gusturi specifice pentru dulce

dulce, amar si umami
(delicios) exista celule chemoreceptoare specializate ce prezinta la
suprafa receptori GPCR (receptor cuplat cu proteina G) codat de doua
p
p
pentru ggust ((T1R si T2R).
)
mari familii de ggene care codeaz receptori
Majoritatea acestor celule se afla in papilele din vrful limbi.
Fiecare celula are receptori specifici care rspund la o clasa de substane:
pentru
p
dulce receptorul
p
este un dimer T1R2T1R3. Acest receptor
p leag
g
cu mare specificitate zaharuri dar si alte molecule diferite de glucide
precum aspartatul sau zaharina.
pentru amar receptorul este unul din cei 25 monomeri T2Rs. In general
gustull amar este asociat
i cu otrava sii d
determina
i respingerea
i
alimentaiei
li
i i
din partea individului
pentru umami receptorul este dimer T1R1T1R3. Aminoacizi sunt
eseniali in formarea de proteine cu rol enzimatic sau structural
structural. Senzaia
de delicios pe care aminoacizi o formeaz este esenial in asigura un
aport echilibrat.

Transducia pentru gust amar, dulce,

delicios

Calea de semnalizare a rec. cuplai cu

proteina G
P
Proteina
t i G activata
ti t d
de receptorul
t ld
de
suprafa stimuleaz PLC
PLC desface fosfoinozitolfosfatul (PIP2)
i iinozitol
in
it l ttrifosfat
if f t (IP3) sii di
diacilglicerol
il li
l
(DAG).
IP3 permite trecerea Ca din RE in
citosol.
it l
Creterea Ca intracitoplasmatic se
activeaz canalele TRPM5 (transient
receptor potenial)
i l) care permit
i
ptrunderea Na intracelular.
deschiderea canalelor de Ca voltaj
dependente
docarea veziculelor cu mediator la
suprafaa membranei si eliberarea
coninutului in fanta sinaptica.

Cile de conducere
2/3 anterioare
t i
ale
l limbii>
li bii nervull lilinguall >nv.
coarda timpani> nv. facial > tractul solitar
1/3
1/3 posterioara a limbii >> nervul glosofaringian
glosofaringian
> tractul solitar
regiunea
regiunea faringiana >> nv.
nv Vag >> tractul solitar
In tractul solitar se face sinapsa cu cel deal doilea
neuron neuronii de releu talamici din nc
neuron.
ventral posteromedial. girusul postcentral in
partea inferioara ( uor
p
lateral de aria
somestezic I a limbii) si in aria opercular a
insulei.

Reflexul salivar
Fib
Fibre di
din ttractul
t l solitar
lit ffac sinapsa
i
cu neuronii di
din
nucleul salivar superior si inferior
pe cale nervilor VII si IX stimuleaz glandele
salivare parotida, sublinguala si submandibulara
Ingestia de alimente stimuleaz receptorii din
mugurii gustativi care prin stimularea neuronilor
tractului solitar care vor stimula la rndul lor
neuronii din nucleii salivar care vor determina
salivaie.
Saliva este extrem de importanta in formarea
bolului alimentar si deglutiie.

ANALIZATORUL OLFACTIV

Celulele olfactive
Celulele olfactive sunt nervi bipolari
situai in mucoasa nazala
Sunt in numr de 100 milioane
Numeroase celule
l l d
de susinere din
d
epiteliu olfactiv sunt rspndite in
jurul celulelor olfactive
Au o prelungire dendritica cu o
umfltura (buton olfactiv) de la care
pleac o arborizaie din 425 cili la
nivelul
i l l crora

se afla
fl receptorii
t ii
olfactivi
Prezinta un axon scurt care strbate
l
lama
ciuruita
i it sii care fface sinapsa
i
cu
celule mitrale la nivelul glomerulilor
din bulbul olfactiv

Transducia semnalului olfactiv

Mai mult de 400.000 de substane diferite pot
fi mirosite
80% miros neplcut
Mirosul
Mi
l are un roll protectiv
i prin
i atenionarea
i
nocivitii mediului
Exista o multitudine de receptori dar acetia
activeaz aceeai cascada de mesageri secunzi

Transducia semnalului olfactiv

R
Receptori
t i olfactivi
lf ti i se situeaz
it
lla nivelul
i l l membranei
b
i cililor
ilil sii aparin
i
familiei GPCR
Stimuleaz proteina GOlf cuplata cu adenilat ciclaza (AC)
Stimularea proteinei G activeaz AC care transforma ATP in AMPc
AMPc deschide canale cationice crescnd permeabilitatea
membranar p
pentru Na, Ca
Creterea concentraiei de Ca citosolic determina deschiderea de
canale anionice voltaj dependente
Efluxul de Cl din celula determina o depolarizare suplimentara a
celulei.
Cnd celula depete potenialul prag se produc PA (spike) care
se propaga prin axoni scuri care traverseaz lama cribriforma

Transducia semnalului olfactiv

Transmiterea semnalului olfactiv

Mii de glomeruli la nivelul bulbului

olfactiv
Fiecare glomerul
25000 de terminaii
ale celulelor
olfactiva
25 celule mitrale
60 de celule smoc sau in ciucure

Tractul olfactiv se divide in doua

tracturi
Aria mediala olfactiva poriunea
mediobazala a creierului anterior de
hipotalamussistemul
p
limbic
comportament + lingerea buzelor,
salivaia
Aria laterala olfactiva cortexul
piriform si poriunea corticala a
amigdalei hipocampul plcere/
respingere a diferitelor alimente bazata
pe experiena anterioara
Calea cea mai noua talamuslobul
orbitofrontal analiza contienta a
mirosului

SENSIBILITATEA TACTILA

Pielea
faada
f d monumentala
t l a corpului
l i uman
(Cornel, 1953)
Suprafaa pielii, la un om matur i
talie mijlocie, e de 1,5-1,8 m2.
Greutatea ei total corespunde
p
la
circa 20% (n medie 14-16 kg), din
care circa 15% reprezint
hipodermul (cu variaii largi n
raport cu corpolena), circa 5% de
derm i sub 1% de epiderm

ch 14

20

Structura pielii
Epiderma
Start bazal
Strat spinos
Strat granulos
Strat lucidum
Strat cornos

Derm

Hipoderm esutul adipos subcutanat

Mecanoreceptori:
Merkel receptor

Meissner corpuscle

Ruffin cylinder
Pacini corpuscle
ch 14

22

ch 14

23
Fig. 14-1, p. 331

ch 14

24
Fig. 14-2, p. 332

Corpusculul Pacini

Adaptare rapida la stimulare

Cel mai mare mecanoreceptor cu
o lungime de 2mm si un
diametru de 1mm
Este situat in hipoderm
Receptorul este format dintro
terminaie nervoasa ncapsulat.
Capsula este formata din 2070
20 70
de straturi dispuse asemntor
foitelor de ceapa, aceste lamele
fiind celulele Schwann
modificate, plate foarte subiri.
Intre aceste foite se afla un
lichid, gelatinos, vscos care se
poate deplasa printre foie si
care permite distribuia
uniforma a presiunii pe
t
terminaia
i i nervoasa.

Corpusculii Pacini

Prin presiune stimularea

mecanoreceptorilor care deschid
canalele de Na producerea unui
potenial local.
Potenialul locat prag
deschiderea canalelor de Na voltaj
d
dependente
d

potenial
i ld
de aciune.
i
Codificarea intensitii prin
frecventa de descrcare de PA (intre
50 si 500 HZ cu o valoare medie de
200300 de descrcri/secunda)
Redistribuia presiunii prin
intermediul lichidului din capsulei.
P i puterea
Prin
t
mare d
de adaptare
d t
suntt
asociai cu stimuli vibratili cu
frecventa intre 30 si 800HZ) . Totui
mai multe studii arata ca sunt mai
d
degrab
b legai
l
id
de presiunea
i
constanta
si mai puin de stimuli vibratili
(comprimare /decomprimare
repetitiva)
Cmpul receptor este extrem de vast

Corpusculii Meissner
se afla situai in digitaiile pielii glabre
la nivelul dermului
Sunt de 10 mai mici dect corpusculii
Pacini
Sunt terminaii nervoase ncapsulate
Sunt
cu adaptare rapida la stimul dar mai
lenta dect a corpusculilor Pacini
Sunt implicai in detectarea stimulilor
vibratili de joasa frecventa 2
280
80 Hz si in
discriminare spaiala
Cmpul receptor este foarte mic

Corpusculii Rufini

Di
Discurile
il M
Merkel
k l
Sunt formate din celule epiteliale
plate fr origine neuroectodermal
care fac sinapsa cu terminaia nervoasa
Sunt situate la limita dintre dermul si
epidermul pielii glabre
Se adapteaz greu si au rol in a
detecta p
presiune tactila, textura
obiectului examinat
Locul unde se formeaz potenialul
local determinat de p
presiunea p
pe disc
este in discuie (celula epiteliala sau
terminaie nervoasa)
Cmpul
Cmpul receptor este foarte mic

Sunt asemntori cu corpusculii

Pacini
Sunt situai in derm pielii glabre cat si
cu par
Adaptarea lor este mai lenta de aceea
sunt implicai in detectarea stimulilor
vibratili cu frecventa joasa
Detectarea tonica a deformrii pielii

Corpusculii Krause
Terminatiile nervoase apar inodate
Ei inerveaza pielea la limita cu mucoasa
(pielea peribucala)
Se
S adapteaza
d t
rapid
id cu roll iin d
detectarea
t t
presiunii usoare

Firul de par

pornete dintrun folicul pros care este

situat in hipoderm Conine bulbul
firului de par cu rol in cretere.
Pe traiectul firul de par care strbate
dermul si epidermul se deschid glande
sebacee.
La nivelul foliculului se ataeaz
muchiul

erector al firului de p
par.
In jurul folicului se afla terminaii
nervoase bogate in mecanoreceptori cu
rol de a p
prelua micarea

indusa firului
de par.
Aplecarea firului de par induce
deformarea folicului si a esuturilor din
jur precum si deformarea terminaiilor
nervoase ce mbrac foliculul.


C
Cmpul
l receptor

Reprezint suprafaa de piele inervata de

o singura terminaie senzitiva.
La nivelul pielii fiecare fibra senzitiva se
ramifica ntrun numr variabil de
terminaii nervoase. Cu cat ramificarea
este mai ntins pe suprafaa pielii cu
att cmpul receptor este mai vast.
Variaz cu tipul de sensibilitate cat si de
regiunea inervata.
Cmpul receptor este mai mic pentru
pielea minii, fetei si mare pentru
trunchi, abdomen, membre inferioare
Corpusculii Pacini cmpul receptor este
extrem de larg iar pentru corpusculi
Meissner si discurile Merkel cmpul
receptor este foarte mic
mic. Prin urmare
ultimii doi receptori sunt implicai in
sensibilitatea epicritic a vrfurilor
g
cu o mare rezoluie
spaiala.
p
degetelor

Discriminare
Di
i i
spaiala
i l sii
identificarea tactila

1.Dimensiunea cmpului receptor

discriminare spaiala

2. densitate terminaii nervoase

poate avea o densitate diferita de
receptori creterea gradului de
ramificare a fibrei senzitive cu
creterea a numrului de terminaii
dar cu meninerea suprafeei de piele
inervata duce la creterea capacitaii
de identificare a unor stimuli slabi.

TTransducia
d i stimulului
i l l i
senzorial in impuls nervos

stimularea terminaiilor senzitive din piele

implica deformarea acestora se deschid
canalele de Na cuplate cu mecanoreceptorul cu
producerea unui influx de Na direct proporional
cu gradul de deformare al terminaiei nervoase
respectiv cu nr de mecanoreceptori stimulai.
P
Potenialul
i l l receptor cnd
d atinge
i
valoarea
l
prag
determina deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente cu generarea de potenial de
aciune.
Potenialul de aciune este condus prin fibrele
nervoase in majoritatea cazurilor slttorii spre
centrul nervos.
Relaia dintre intensitatea stimulului si
potenialul de receptor
creterea valorii acestuia induce creterea frecventei
d d
de
descrcare

a fibrei
f b senzitive pana cnd
d valoarea
l
potenialului de receptor atinge maximum
atingerea unui nivel maxim de depolarizare.
> canalele de Na voltaj dependente se deschid
repetitiv foarte rapid cu generarea unei frecvente de
descrcare a PA maxime.

Adaptarea receptorilor

Depinde de aspectul histologic al receptorului

Terminaiile nervoase ncapsulate prezinta un grad mare de adaptare fiind implicate in
detectarea stimulilor vibratili dar si a stimulilor tactili fina.
Terminaiile nencapsulate se adapteaz lent si permit detectarea stimulilor tactili grosieri si
rspund la presiunea executata asupra tegumentului
tegumentului.

Viteza de adaptate
diferita pentru diferii mecanoreceptori
adaptare foarte rapida (sutimi de secunda corpusculilor Pacini)
adaptare lenta de 12 zile cum sunt baroreceptori (receptori de presiune din sistemul
circulator arterial)
adapteaz foarte lent receptorii pentru durere se.

Mecanismul de adaptare
p
implica structura receptorului
scdere a rspunsului mecanoreceptorilor la deformare cu scderea influxului de Na si
scderea frecventei de descrcare a fibrei senzitive.
Acomodarea poate fi de asemenea cauzata de a hiperpolarizarea terminaiei prin activarea
canalelor de canalele de K dependente de Ca.
Mecanisme centrale

Tipuri de receptori
Receptorii care se adapteaz rapid receptori
receptori fazici si sau de micare modificrile
modificrile de stare de
la nivelul pielii.
Receptorii cu adaptare lenta sunt receptori tonici si menin descrcarea de impulsuri pe
durata lunga minute, ore cu rol in anuna persistenta aciunii stimulului la nivelul pielii.

Codificarea intensitii
stimulului
i l l i

Intensitatea stimulului este

codata prin sumarizare de
frecventa si spaiala.
Sumarizarea de frecventa
reprezint relaia dintre
intensitatea stimulului si
frecventa potenialelor de
aciuneimpulsuri nervoase
transmise prin fibra senzitiva
senzitiva.

Codificarea
C
difi
intensitii
i
i ii
stimulului
Fibrele
Fib l care au cmpul

l receptor
t iin
locul central de aciune a stimulului au
rata cea mai mare de descrcare. Cu cat
cmpul receptor este situat spre
periferia locului de aciune al stimulului
cu att frecventa de descrcare scade.

Creterea intensitii
unuii stimul
i l va iimplica
li
stimularea unui numr
maii mare d
de cmpuri

i
receptoare.

Cresterea
C
t
iintensitatii
t it tii unuii
stimul va implica
stimularea unui numar mai
mare de campuri
receptoare. sumarizare
spatiala

Tipuri de stimul:
Stimuli
Sti li supra liliminari
i i sii prag determina
d t
i d
descrcarea

de impulsuri nervoase. Stimulul determina in zona

centrala de aciune

stimularea fibrelor senzitive iar in

periferia zonei de aciune o zona de facilitare.
In aceasta regiune aciunea unui alt stimul se va face cu
uurina si poate determina un rspuns chiar si la o
intensitate subliminala.

stimuli subliminali nu determina descrcare dar

regiunea stimulata capt uurina in a rspunde la ali
stimuli.
ti li
Fenomenul se numete facilitare neuronala

SENSIBILITATEA TERMICA

Sensibilitatea termica
LLa nivelul
i l l pielii
i lii sunt o multitudine
l i di d
de terminaii
i ii lib
libere
implicate in detectarea temperaturii.
meninerea
i
ttemperaturii
t ii corporale
l este
t cruciala
i l iin a
menine homeostazia interna.
Creterea excesiva a temperaturii corporale duce la deces.
deces
scderea temperaturii corporale (hipotermia) este nsoit
de scderea metabolismului ggeneral cu deprimarea
p
activitii cardiace si nervoase ca in final sa se produc
decesul.
Neuroni
N
i capabili
bili d
de a d
detecta temperatura sunt situai
i
i sii iin
SNC respectiv in hipotalamus. Rolul acestor neuroni este
p
corporala.
p
de a controla temperatura

Sensibilitatea termica
neuronii implicai in sensibilitatea termica de la nivelul pielii percepia
aparenta a temperaturii.
Exista doua timpuri de neuroni implicai in detecia temperaturi:
receptori pentru cald
ld si
receptori pentru rece.
Aceti receptori pot detecta variaii de 0,01 gr Celsius.

R
Receptorii
ii pentru rece:

au un interval termic de rspuns mult mai larg

dect al celor pentru cald.
terminaiilor
t
i iil nervoase prezinta
i t o serie
i d
de
receptori care fac parte din clasa TRP (Transient
Receptor Potential) cum ar fi TRPM8 si TRPA1.
Activitatea TRPM8 ncepe
p sub temperatura
p
de 40 C
si atinge un maxim de activare la 27 C. Acest
receptor poate fi activat de mentol.
Prin aplicarea la nivelul pielii de mentol se activeaz
canalele TRPM8 care produc senzaia falsa de rece
rece.
La temperatura de 8 C receptorul i nceteaz
activitatea. Sub aceasta temperatura frigul are un
efect anestezic local.
R
Raspunsul
l receptorilor
t il pentru
t rece:
Raspunsul dinamic apare ca urmare a modificrilor
brute de temperatura. Acest rspuns este cu att mai
amplu cu cat variaia de temperatura este mai mare si cu
cat durata in care se produce modificarea este mai mica
mica.
Raspunsul static este strict legat de temperatura pielii.
Acest rspuns este minim la 40 de grC creste la un
maxim la 28 grC ca apoi sa scad spre 10 grC. Urmrind
ggraficul observam ca receptorii
p
p
pentru rece au aceeai

rata de descrcare la temperatura de 30 de grade

respectiv 20 de grade.

au o plaja de detecie a temperaturii

mult mai restrnsa.

rspuns dinamic si static

R
Receptorii
ii pentru cald
ld

terminaiile nervoase pentru cald

prezinta receptori din aceeai clasa TRP.
Receptorii pentru cald din piele sunt
TRPV1 4 sau receptorii vaniloid.
TRPV1 este activat de substane din
clasa vaniloidelor cum ar fi capsaicina
capsaicina.
Capsaicina se gsete in boabele de
piper, ardei iute, usturoi si activeaz
aceste canale dnd senzaia de
fierbinte.
Pragul de temperatura pentru TRPV1
este de 43 de grade C si ajuta la
modularea senzaiei de durere in cadrul
percepiei termice.

Transmiterea sensibilitii
pielii
i lii

Fibrele senzitive

Diametrul
axonului
Viteza de
conducere

Sensibilitatea dureroasa

Energia este informativa la

valori sczute si moderate.
Energia excesiva
excesiva, la
intensiti mari este
distructiva si determina
durere.
Scopul durerii este de a
evita situaiile potenial
nocive

SENSIBILITATEA DUREROASA

Ce este durerea?
o experiena senzoriala si emoionala
p
asociata cu o leziune tisulara
neplcuta
prezenta sau poteniala, sau descrisa in
termeni ca dauna.
dauna

International Association for the Study of Pain

Receptorii pentru durere

Mecanoreceptoriimplicati in detectarea presiunilor crescute realizate

asupra pielii cum ar fi cele exercitate de obiecte ascuite.
Receptori termici terminaii nervoase pentru cald prezinta canale pentru
detecia nocicepie pentru cald TRPV1 si TRPV2 si de asemenea pentru rece
TRPA1 si TRPM8.
Chemoreceptori
C
e o ecepto rspund
spu d laa o varietate
a etate larga
a ga de substane
substa e d
dintre
t e ca
caree cele
ce e
mai importante sunt concentraia protonilor (pH), concentraia ionilor de K,
histamina, bradikinina.
Polimodali sunt terminaii nervoase care rspund la mai multe tipuri de
energie mecanica , chimica sau termica.

Receptorii mecanici pentru durere

Fibre
Fib slab
l b mielinizate
i li i
III
Nu rspund la atingeri uoare
Mediaz durerea
resimit la nivelul tegumentului cauzata de presiune
puternica,
i ciupitura
i i
sau strivire
i i
din muchii scheletici sau netezi implicai in contracii
sau ntinderi excesive

Cei mai muli pot rspunde si la temperaturi

crescute(T > 45 C)

Receptorii polimodali

Bradikinina mec de aciune

Bradikininamec

Etapele durerii
P
Prin
i llezarea
tegumentului se
produce distrucie
tisulara si inflamaie.

Hiperalgia primara

Distrugerea tegumentului produce ntro prima etapa o durere acuta care

induce si o sensibilizare la stimuli locali cu un rspuns puternic nociceptiv
nociceptiv.
Sensibilizare locala care apare imediat dup aciunea stimulului se
numete hiperalgie primara. Stimuli dureroi care acioneaz in aria lezata
sau imediat in vecintatea acesteia produc durere intensa
intensa. Cauza este
explicata de fenomenul de facilitare care se produce in coarnele
posterioare ale mduvei spinrii:
Neuronii din rdcina dorsala a nervului spinal
p
stimuleaz o serie de neuroni
intermediari din coarnele posterioare.
se produce depolarizarea neuronilor de releu in transmiterea informaiei
dureroase ascendent spre cortex
Concomitent sunt stimulai neuronilor adiaceni care se depolarizeaz parial
(sunt facilitai).
Stimuli banali de (intensitate joasa) care acioneaz in zona dureroasa sau
adiacent de acesta vor stimula aceti neuroni facilitai

In concluzie. Stimuli tactili sau termici slabi care acioneaz in zona dureroasa
pot provoca un rspuns puternic care este evocat la nivel central ca o
durere intensa (hiperalgie primara).

Hiperalgia secundara

Inflamaia
este raspunsul sistemului imun la distrucia tisulara.
Celulele inflamatorii elibereaz o serie de mediatori care produc:
vasodilataie locala (PGI2, bradikinina, histamina) urmata de roeaa, cldur si
tumefiere (edem) local, si
durere (bradikinina, histamina, serotonina, K, prostaglandine).

Acest rspuns apare la 20 minute de leziunea iniiala.

Reflexul de axon
stimularea terminaiilor

nervoase din tegument

g
in special
p
terminaii

polimodale
Exista ramuri desprinse din fibrele aferente (terminaiile senzitive au o
structura similara axonilor) care acionea
acioneaz local
local> descarc subst. P
rspuns produs de bucla de ntoarcere desprinsa din fibra senzitiva
stimulata se numete reflex de axon.
Substana P
aciune prelungita care amplifica inflamaia: creste permeabilitatea vaselor,
degranularea mastocitelor, scderea pragului pentru durere a terminaiilor
nervoase nvecinate.
Prin scderea
d
pragului
l pentru d
durere a terminaiilor
l nervoase poate apare
senzaie dureroasa si la stimuli mecanici care in mod uzual nu determina durere.

substana P(SP)
P(SP), neurokinina A(NKA) i calcitonin
calcitonin gene related pepide
pepide (CGRP)

NOCICEPTIA
este condusa prin fibre mielinice si amielinice. Neuronii senzitivi
pseudounipolari din rdcina dorsala fac sinapsa cu neuroni din
coarnele
l posterioare
t i
ale
l mduvei
d i spinrii.
i ii N
Nocicepia
i i poate
t fi
descrisa ca doua mari tipuri:
durerea acuta, rapida, care urmeaz dup stimularea
mecanoreceptorilor ( ciupire, neptura sau strivire) dar si altor
tipuri de receptori (termici). Este rapid condusa prin calea neo
spinotalamica
i
l i sii este bine
bi localizata.
l li
durerea surda,, lenta,, care urmeaz dup
p stimularea
termoreceptorilor, receptorilor polimodali si receptorilor viscerali
pentru durere. Este lent condusa prin calea paleo spinotalamica si
este slab localizata.

Durerea acuta

Condusa predominant prin fibre

mielinizate lente.
Primul Neuronul senzitiv situat din
rdcina dorsala face sinapsa cu
neuronii din lamina I din cornul
dorsal din mduva spinrii. N1
descarc glutamat > depolarizare
rapida
id sii scurta
t a neuronilor
il 2 di
din
coarnele anterioara.
Axonii neuronilor 2 decuseaza si trec
in cordoanele laterale formnd
fascicolul spinotalamic lateral
In nc ventromedial talamic se afla al
treilea neuron. Axonii se proiecteaza
in aria somestezic din girusul
postcentral.

Durerea lenta

condusa prin fibrele lente amielinice si mai puin prin

fibre mielinice.
N1 fac
f sinapsa
i
in
i llamina
i II sii III ((substana
b t gelatinoasa)
l ti
)
cu neuronul 2 al caii. N1 descarc diferite peptide
dintre care cea mai important este substana P.
Aciunea este lenta si de lunga durata secunde minute.
minute.
stimulul parcurge mai muli neuroni intermediari din
coarnele dorsale si apoi ajunge la neuronii din lamina V.
Axonii acestora neuroni decuseaza si formeaz
fascicolul spinotalamic anterior.
Doar o treime din aferentele sistemului vechi de
conducere se proiecteaz direct in nucleii intra laminari
si ventrolaterali.
Fibrele din neuronii din lamina V se proiecteaz si in
alte trei principale arii:
nucleii
l reticulare
l
din TC
aria tectal mezencefalic
aria gri periapeductala (din jurul apeductului Sylvius)

A t ariiii pott proiecta

Aceste
i t fibre
fib scurte
t spre nucleii
l ii ttalamici
l i i

Nucleii talamici
Proiecteaz
P
i t fibre
fib spre dif
diferite
it arii:
ii
Ventrolateral si ventromedial > Cortex senzitiv
localizarea durerii
Ventromedial > Cortexul insular posterior in
realizarea senzaiei
dureroase, integrare
g
senzoriala si
alerta
Dorsomedian > girusul cingulat in partea anterioara
reacia
reacia emoionala determinata de durere,
durere memorare
si creterea ateniei
Hipotalamus si cortexul limbic raspunsul visceral la
durere ( reacie adrenergica, etc) si memoria subiectiva
a durerii

Relaia cortex durere

durere
SStimularea
i l
electrica
l
i a cortexull cerebral
b l produce
d
durere acuta de intensitate moderata.
Cortexul este implicat mai degrab in
interpretarea calitii dureri si localizrii acesteia
Centrii inferiori din TC, talamici si din nc.
subcorticali sunt puternic implicai in senzaia
dureroasa intensa, in reacia emoionala si
vegetativa.
Durerea ntrete memorarea evenimentelor
emoionale.

concomitente si a reaciei

Nocicepia

Implicaia inflamaiei in nocicepie

Sisteme de modulare a durerii

Teoria actuala de control a durerii este de a
modifica ggradul de excitabilitate a neuronilor
din coarnele dorsale ale mduvei spinrii
(locul de intrare al aferentelor nocicepie pe
calea rdcinii dorsale a nervilor spinali).

Sistemul de supresie al dureriianalgezia

Atunci cnd gradul de activare ale SNC atinge un nivel maxim de
alerta se activeaz sistemul de control al durerii:
substana gri periapeductala si arii perivenntriculare ale
mezencefalului
nucleul rafeul magnus localizat in poriunea inferioara a punii si
poriunea superioara a mduvei spinrii.
complexul inhibitor al durerii din coarnele dorsale ale mduvei
spinrii.

Prin stimularea nucleului refeului magnus si substantei gri

periapeductale poate suprima sau reduce durerea condusa prin N1
din rdcinile dorsale ale nervilor spinali
spinali.
Neuronii sistem de control prezinta fibre descendente care descarc
in coarnele anterioare mai multe tipuri de mediatori:
serotonina
serotonina,
substane opiacee (leucinenkefalina TyrGlyGlyPheLeuOH),
metioninenkefalina ( TyrGlyGlyPheMetOH), betaendorfina ( Tyr
GlyGlyPhe[26
Gly
Gly Phe [26 aminoacizi]
aminoacizi]OH)
OH) dinorfina ( TyrGlyGlyPhe[13
Tyr Gly Gly Phe [13
aminoacizi]OH). Toi aceti mediatori inhiba neuronii din lamina
gelatinoasa.

Sistemul de modulare a durerii

Alte mecanism de modulare a durerii

Stimularea prin fibrele rapide mielinice II, a N1 sunt stimulai neuroni
inhibitori intermediari din MS care determina inhibarea neuronilor de
releu
l di
din coarnele
l d
dorsale
l ale
l mduvei
d i spinrii.
i ii
Prin stimularea tegumentului nvecinat zonei dureroase prin manevre
simple, frecare sau scrpinare se poate obine o scdere a senzaiei
dureroase.
Pe baza acestui mecanism durerea este diminuata in cazul
fiziokinetoterapie sau acupuncturii.

Durerea viscerala

contracia excesiva a musculaturii organelor cavitare(spasm)Apare ischemie

locala celulele pierd o parte din ioni si in lipsa unui metabolism aerobic genereaz
cantiti
importante d
de acid
d llactic
creste concentraia de
d K, H , adenozina,
d
bradikinina si histamina care stimuleaz terminaiile libere ale durerii din aceste
organe.
contactul cu substane chimice. Ulcerul gastric sau duodenal poate sa perforeze
complet peretele digestiv si permite coninutului gastric sau duodenal sa ptrund
in peritoneu cu iritarea acestuia.
coninutul iritativ in cavitatea peritoneala : vezica biliara, apendice, colon, vezica urinara.

ischemia
ischemia viscerala determina o durere extrem de vie
vie. Infarctul visceral
cordul (infarctul cardiac),
tubul digestiv (infarctul mezenteric),
ficatul (infarctul hepatic),
splina (infarctul splenic).
Prin necroza celulara produsa se elibereaz coninutul celular bogat in K, adenozina. De asemenea
celulele ischemice nc viabile elibereaz acid lactic. Prin necroza celulara sunt chemate in aria
de necroza celule inflamatorii care elibereaz histamina, bradikinina.

alte mecanisme: tensionarea capsulei organelor parenchimatoase (ficat), iritarea

foitelor viscerale: pleura, pericardul, peritoneul, iritarea meningelui.

Durerea referata
R
Resimirea
i i
d
dureriiii lle
distanta de locul
producerii se numete
p

durere referata.
Durerea referata apare
frecvent in durerea
viscerala Percepia
viscerala.
durerii la distanta implica
doua mecanisme:
ncruciarea semnalului
nervos
Originea embrionara a
organelor viscerale

Durerea referata
ncruciarea
i
semnalului
l l i
nervos in coarnele
posterioare ale mduvei
spinrii
Prin preluarea stimulului
dureros visceral de
neuronii care conduc
durerea somestezic se
genereaz senzaie
localizata la suprafaa
pielii dar slab localizata.
Localizarea durerii se
limiteaz la o suprafaa
mare ((ex. un segment
g
de
membru).

Durerea referata
D
Durerea se resimte
i t iin regiunea
i
d
de origine
i i embrionara
bi
a
organelor viscerale si nu locul actual al acestora.
Originea embrionara si localizarea reala a viscerelor
este diferita. Multe organe viscerale i au originea in
segmente superioare locului actual de localizare.
cordul origine in segmentele embrionare cervico
toracice (C3T5)
stomac origine in segmentul embrionar toracic (T9)
duoden, intestin subire origine in segmente embrionare
toracice (T9T11)
pulmon
l
segmente cervicotoracice embrionare
b
apendice origine in segmentul embrionar toracic (T10)

Durerea viscerala
d
durerea di
din suferina
f i apendicelui
di l i este
t ttransmisa
i spre
segmentul toracic T9T10 si resimit ca o durere
periombilicala sub forma de crampa.
Daca inflamaia apendicelui creste induce si inflamaia
peritoneului nvecinat durere corespunztoare
segmentului L1 poriunea
poriunea inferioara a abdomenului si
regiunea inghinala.

Localizarea durerii viscerale este mult mai dificila si poate

conduce la interpretri eronate astfel ca o cunoatere a
originii embrionare a organelor interne precum si
modalitatea in care poate induce durere este foarte
importanta in activitatea de medic.