VASILE APOKAPES SI NIKIPHOR EOTANEIJATES — i KATEPANI LA DUNAREA DE JOS DE PETRE DIACONU Capitolul din cronica lui Attaleiates referitor la invazia uzilor din i064 debuteazi cu urmatoarea fraza: ,,77s off lduattdivos dvordons emdgyovz0¢ york tov "loraev néhewy 705 te paylerpov Bacthéws 205 ‘Anoxdn'ns nat 705 RNixrodco ; dupa opinia sa, Vas Farca strateg al themei Bulgaria]. Apokapes ar fi fost conducitorul asa-numitei theme a Paristrion-wlui dj s y capes ar i ar r ‘ ¢ WV. N. Zlatarski vedea in ,,oragele de la Dundre” numai thema Par: Serbia, iar Nikiphor Botaneiates ar fi fost conducdtorul themei Paristriog! ynavon-ului, condusd in momentul navilirii uzilor de edtre Vasile Apo- wui de la Dunirea de jos *. “a - pes *. Dupa parerea istoricului bulgar, Nikiphor Botaneiates nu era in N. Banescu intelege priv ,,orasele de la Dundre” provincia Parg seu e : 1: ” F064 katepan ci un simplu general — un conducator de osti — trimis la dunavon (Paristrion) si o parte a themei Bulgaria *, Potrivit parerii Ini unire spre a-l ajuta pe Vasile Apokapes 1%, Asemenea situatii, subliniaza, in 1064 Vasile Apokapes era conducdtorul Paristrion-ului, iar Nikiphow Matarski, ar mai fi existat la Dunare in secolul al XI-lea “ si, spre exem- Botaneiates conducdtorul Bulgariei. Pentru cea de-a doua parte aatin 01 E r a P care, citeazd cazul lui Vasile Monahul, highemonul Buigariei, care a tiei sale, N. Banescn aducea drept marturie mentiunea lui Skylitzes Cont! nit in iarna Ini 1048—1049 in sprijinul arhontelui oraselor dundrene, eum c& uzii, trecind in anul 1064 fluviul, au invins ostile de bulgari si dg i hail Akolouthos (citeste Mihail, fiul lui Anastasie '), ca si pe acelaal romei. ,,I] est plus qu'évident — noteaz& savantul roman — que par Bulf Constantin Arianites care, in 1049, a sarit in ajutorul lui Mihail Akolou- gares en opposition avec Rhomées, Vhistorien entend les forces du théme hos. Dupa pirerea Ini Zlatarski'*, Attaleiates, avind o deosebita simpatie de Bulgarie” ’. Cu alte cuvinte, Baneseu vroia si sugereze cit etnicnf¥ Z ntra Nikiphor Botaneiates, l-ar fi citat intii pe acesta si nu pe Vasile ostasilor care au luptat impotriva uzilor constituie un criteriu pentru de FeApokapes, in eventualitatea ci amindoi ar fi fost (in acelasi timp) cirmui- terminarea regiunilor conduse de Vasile Apokapes si Nikiphor Botaneiai prii ,,oraselor de la Dunare’’. Un alt argument in sprijinul afirmatiei cd De aici si concluzia cd Vasile Apokapes — stind in fruntea romeilor ~ ng tea fonducitorul themei Paradunavon ar fi fost Vasile Apokapes este gisit putea fi decit strategul Paradunavon-ului, in timp ce Nikiphor Botaneiag@mliglé istoricul bulgar in aceea ca éxdépyovroc din fraza lui Attaleiates este tes — aflindu-se in fruntea bulgarilor — trebuie si fi fost conducatoraf r fs singular, ceea ce ar insemna cd expresia se refera la primul dintre amin- themei Bulgaria ®. Aceasta thema, sustine N. Banescu, se intindea in anulg fii comandanti, adica la Vasile Apokapes '*. Faptul ca in fraza lui Skyli- 1064 pind la Duniire ™ si de aceea cronicarul a putut ingloba pe cei doi eg: es Cont. este consemnat pluralul dey6vrov n-ar avea mare importanta, mandanti in expresia abreviatd: ,dpydvrw tov neh soy “lotg0v [nodewil is vreme ce — subliniaza istorieul bulgar — izvorullui Skilitzes Cont. pen. moro Tod yoryiccgov Baothelov ete. (Cedren) sau cv maprotsioy moked epoca respectiva, fl constituie opera lui Attaleiates . Zilatarski ne lasd si intelegem cd Zonaras, care de asemenea foloseste gin plural (dpyovses), iar, pe deasupra, inverseaz’ ordinea comandantilor, Srezinté un interes si mai mic, deoarece el este si mai depirtat in timp de Venimentele pe care le relateazid °°, Prin urmare, potrivit opiniei lui V. N. atarski, singurul izvor literar care trebuie Iuat in seam’ — in problema Hefinirii conducitorului orage lor de la Dundre, in 1064 — este cronica lui 4N, Skabalanovié, Busawmiu.tooxoe 2ocydapemso u yepros ¢ XI abxh S. Petersburgy 1884, p, 228. nota 2. Asupra complicate’ probleme a themelor Sirmium si Serbia vezi opiniile lui P. Mutatetev, Brulgares ef Roumains dans Uhisloire des pays danubiens, Sofi 1932, p. 345—346; idem. Memopus xa Gracapcku xapod, U1, Sofia, 1944, p. 1-10; ef. Ostrogorsky. Histoire de VElat byzantin, Paris, 1956 p. 338, nota 1 4 % Tadeusz Wasilewski. Le théme byzantin de Sirmium-Srem aux XI¢ ~ XII¢ siteles, Bdoprux padoea auzanmuaomxoe unemumyma, VII, 2 (Mélanges Georges Ostrogorsky) Belgrad, 1961, p. 479-480, Acest punct de vedere si l-a insusit si Eug, Staneseu intr, sedinta de comunicari prezentata in anul 1968 la Institutul de studi sud-est europene. —” © 'T, Wasilewski, reluind o idee a lui N. Skabalanovié, ne las sa intelegem ci denurilS rile .,Paristtion Occidental’ si ,,Paristrion Oriental”, recte ,,Orasele dunarene occidentale’ .,Oragele dundrene orientale”, erau oficiale, Vezi In aceasta privinta surprinzitoarea afirmat a invatatului polonez (op. cil., p. 473) cum cA ,,ces terrains (adiea tinuturile de la Dunarea mijloc) s’étendaient sur le territoire appelé plus tard Paristrion Occidental” (s.n.), in potida fap~q tului cd asemenea denumiri (necunoseute izvoarelor bizantine) au un caracter conventional istoriografia moderna, 7X. Banescu, Les duchés byzantins de Paristrion (Paradounavon) et de Bulgarie, Bi Testi, 1946, p. 28-30, 89—90 (tot acolo si restul bibliografiei). ® Ibidem, p. 34. ® Ibidem, p. 143. 19 C4 thema Bulgaria nu se intindea pind la Dunare reiese si din interpretarea it formatiilor lui Skylitzes-Cedren, Lf, p. 585 privind un episod petrecut cu putin inainte de in Fireste, un asemenea punct de vedere, care pleacd de la ideea ci Sky- ‘zes Cont. si Zonaras, fiind mai departati in timp decit Attaleiates de eve- mentele relatate, trebuie si se bucure de mai pufinad incredere, are 0 oare- e nuantd de subiectivism. Este de prisos si addugim ci precizirile lui Rylitzes Cont. ca gi acelea ale Ini Zonaras nu pot fi escamotate numai entru simplul motiv c4 primul constituie izvorul celuilalt si ci, in ultima nstant&, amindoi il reproduc pe Attaleiates ; iar aceasta cu atit mai mult, <. Baneseu, op. cit. p. 143. v. N. Zlatarski, Hemopua na Geazapcxama Goposeaca npea cpednume eexcee, IL, la, 1984, p. 493-194 zia pecenegilor din iarna lui 1048—1049. In preziua navalirii, imparatul a sfatuit prin scrisot 13 Ibidem. pe Mihail, fiul lui Anastasie — arhontele ,,oraselor dundrene’’ — si pe patriciul Kegen, condv: M4 Tbidem. catorul celor trei triburi pecenege trecute in imperiu. ca amindoi sA se ingrijeasci de paza malu- 1 Vezi desiusirea acestei probleme la N. Banescu, op. cil., p. 73—81. tilor fluviulul si in masura in care s-ar apropia hoardele lui Tyrach sa-l instiinteze degraba pentrUMMMRe = 1° V. N. Zlatarski, op. cif., p. 494. ca astfel sa le trimita ajutoare. De la sine inteles cd dacd thema Bulgaria s-ar fl Intins pind 7 Ibidem. Ja Dundre, imparatul ar {i dat aceleagi sfatuti si katepanului Vasile Menahul. 18 Tbidem, 3° Ibidem, 20 Thidem.440 P. DIACONU Vv. APOKAPES $I N, BOTANEIATES ~ KATEPANT LA DUNAREA DE JOS 441 telor, prin seriozitatea informafiilor cum si prin discernAmintul in aleger’ izvoarelor. De altiel, multe din stirile Ini Skylitzes Cont. si Zonangl depasese prin valoarea informativa insdsidatele despre care stim sigyy sint Iuate din cronica lui Attaleiates. 2: Spre edificare, vom cita un exemplu privind chiar momentul nays lirii uzilor. Dup& Attaleiates, numarul uzilor care au trecut Dunarea arg fost de 600 000 ,,cvvelngifsta yap 7> $0v0s els SE tucven wuoddac dvSodn ay (deoarece acest popor numara cam 600000). Desigur, cifra nu co a punde realitatii. Primul care sia dat seama ca Attaleiates a exagey numirul uzilor navalitori a fost Skylitzes Cont., care, reproduciy cifra de 600 000, isi exprima totodata si rezervele de rigoare prin expresigg yO3 of cldére¢ SuxSe8qo3vv0" ** (dupa cum asigurau cei care au vizut); jar Zonaras restringe cifra, nici mai mult nici mai putin, la ciregd 60 000, folosindu-se, in plus, si de expresia > %é-yos (dupa cum se spune)#: Prin urmare, din compararea datelor celor trei cronicari rezults precizirile lui Skylitzes Cont., dar mai ales cele ale Ini Zonaras — priving numarul uzilor care s-au revarsat in imperiu in 1064 — sint maiapropiate de realitatea istoricd decit cele oferite de cronica lui Attaleiates. Exegezg’ textelor reproduse la inceputul articolului nostru ne indreptateste sa afirg mim ci datele Iui Skylitzes Cont: si Zonaras sint mai elocvente deel, cele ale lui Attaleiates si in ceea ce priveste problema definirii conducat rilor militari ai regiunilor ,,oraselor de la Dunare’ in momentul invazial uzilor. et {nainte de orice ins& se cuvine s& subliniem ca existenta in textul lng Attaleiates a participiului éxipyovroc la singular constituie o greseala %, datoraté — dupa cit se pare — unui copist. Faptul n-ar trebui si ne mire’ de vreme ce acelasi pasaj mai confine inci o eroare. Astfel, in loc de 0% Baovkslos, este consemnat 705 72 Paovktn>**, Oriewm s-ar prezenta, situatia, constructia frazei si logica nararii faptelor reclama ca éxapyovms si figureze Ja plural. De altfel, aceasta este impusi si de claritatea; precizarilor din textele lui Skylitzes Cont. si Zonaras, care consemneaz’ pluralul dezsvrwy si, respectiv, deyor= ES Din analiza si aprecierea judicioasd a relatarilor lui Attaleiates, Sky~ litzes Cont. si Zonaras reiese deci c& regiunea ,,oragelor de la Dunare’y; aven in anul 1064 doi cirmuitori: Vasile Apokapes si Nikiphor Botaneiates. Ce se intelege ins& in izvoarele bizantine prin regiunea oraselor de la Dundire (sy neol voy “Tozpoy zkewv) sau a oraselor paristriene (2¥, muprotoioy mbAcey) ? PRB Brele din stepele nord-pontice. . wa u 28 Vezi referinte la Eug Stanescu, Denumirile bizantine ale regiunii dz la Dundrea de jos — Din racordavea informatiilor literare la situatia geomorfologica gi pograticd rezult& ch regiunea ,,orasjelor de la Dunare’* corespunde, in fapt, fii sudice a bazinului Danarii de jos, adic’ pinuturilor dintre Istru si puntii Baleani, inclusiv Dobrogea *7. Cu alte cuvinte, zona oraselor de la mare este una gi aceeasi cu regiunea Paradunavon, cunoseuta in izvoarele emii si sub numele de Paristrion *. In acest caz, denumirea de ,,regiunea aselor dela Dundre” ave pe lingd un sens geografic si unul administrativ- tar. Dupa cum am vazut insé, anume invatafi admit existenta a doud uni eu numele de Orasele de la Dundre: una la Dunarea de jos, cores- zind Paradunavon-ului, iar cealalta la Dundrea de mijloe, incluzind parti fajin teritoriile ingoslave (Serbia) de azi *. O astfel de parere se incearci a Pei demonstrata prin interpretarea textelor(reproduse la inceputul artico- Mffului nostru) precum si a unor referinte din cronicile lui Nikiphor Bryen- fFios, Anna Comnena, Nikiphor Choniates, Joan Kinnamos si Mihail Atta- i is Hoiates. Se citeazd, de pild’, un pasaj din Alexiada privind concentrarea Bifortelor armate in thema Nisului, precum si pe teritoriul Branicevei Baristriene” (s. 0.) (xxi els zd Oéux 203 Nicov uéyor ual hz maghoreas Bovexviz243%¢) 84, precum si relatia lui Choniates referitoare la ,,itine- Fariul unei campanii care pornind de la Sofia s-a indreptat spre regiunile Soaristriene (s. n.) cdrora le apartinea Branicevo si Belgrad * (ao.zvetcar Frois tz xpiovax, Ady 8% tk xxrk Boavirinday ual Beréyead) 9%; se mai eiteazad un pasaj din cronica lui Nikiphor Bryennios privind pe ,,cei care ju facut rau tinuturilor de ling’ Sava gsi orayelor paristriene (s. n.) Fpind la Vidin'?** (xo) 7% i tov LaBiav cotawdy ywoix xual al xaclaroror berg af wéyo. Bidivns xaxas Sie 7ivz9) 8, ca Si expresia de ,,orage ¥ Este foarte posibil ca in anumite momente stapinirea bizintind la Dundrea de jos sé fi extins gi in finuturile de dincolo de flavia. aga cum opinia N. Iorga, Histoire des Roumains, HU, Bucuresti, 1937, p. 79-90. Fireste, aici nu este vorba de rastimpul dintre anii 971 gi 076, veeme in care Dizantinii au controlat in chipul cel mai eficace Cimpia munteand (vezi Petre Diaconu, O informajie a lui Skylilzes-Cedren in lumina cerceldrilor aritzologice, in RESEE, EF, 1969 (sub tipar); vezi de asemenea gi articolul lui N. A. Oikonomides, Recherches sur Uhis- ire du Bas-Danube aux X— XJ? sidcles. La Mésopotamie de UOceident, in RESEE, Ul, 1965, 73. In ce ne priveste, socotim cd bizantinii au stapinit In decadele III-IV ale Tlea regiunile de la gura Siretului, tot sudul si centrul zonet dintre Siret si Prut, precum gi regiunea imediat de la nord de gurile Dundrii, Prin urmare, pecenegil ~ in firemea atacurilor din prima juméitate a veacului al Xi-lea — nu aveau o legatura directi cu 2 Evident, aici este vorba despre continuatorul lui Skylilzes, dar si acesta este apres In seeolele X—XII — si sensul tor istori¢, in SCLV. 19, 1968, 3, p. 475476 clat ca un izvor serios (Gy. Moravesik, Byzanliuoiurcica, 1, 1958, p. 340-341, 344-347) 29 Aici nu este vorba de a pune la indoiald — asa cum este demonstratd, mai ales, de 22 Attaleiates, p. 83, V. Laurent (Le théme byzantin de Serbie au XI? sidcle, In Revue des études byzantines, XV, 1957, 23 Skylitzes-Cedren, p. 654 SMBS P. 185-195) — gi nici de a discuta scurta ei durata in timp sau Intinderea teritoriald, ci de Zonatas, Ul, p. bed how “te, Gs Rives, ORE Hivoven pouidac ol atcery Snag Ma sublinia inanitatea ipotezel cd aceasta thema s-ar mai fi numit : thema orajelor de la Dundre Sovdusvor” (cel care putes sa poarte aurme au fost, dupa culm se spine, sub 60000), Vo Gam s24 Paristrionul Occidental, Asupra limitelor unora dintre afirmatiile lui T. Wasilewski In Vasilevski. Busaumua u [eweew in Tpydn, 1, S. Petersburg, 1908, p. 26, nota 3, cred Hegiturd cu thema sirbeasca vezi si V. Laurent tn BZ, 1/58, 1965, p. 220. ca cifra data de Zonaras se datoreaza unei greseli a cronicaruiai, Este putin probabil insd 6 30 Eug. Stinescu, op. cit, p, 478. ca bizantinologul rus sa aibé dreptate. Zonaras nul inlocuieste un semn (de clfray eu alt a Anna Gomnena, Alesiada, III, p. 178. ei un cuvint cu altul, In locul lui pupeddac el pune yohdd%5. 3 ‘ a 2 Vezi si precizarile lui T. Wassilewski, op. cit., p. 479-480, In special nota 41 unde se Eng. Stdneseu, op. cit., p. 478. fac trimiterile de rigoare la lucrarile privind critica textelor Jui Attaleiates. : 38 Niketas Choniates, Historia, Bonn, 1835, p. 166. # Aceasta gregeal este semmalata atit de Zlatarski, op. cil., p. 193, nota 2, cit gi de Ne 36 Bug, Stiineseu, op. cit., p. 478; cf. T. Wasilewski, op. cil., p. 476. % Nikiphori Bryennii, Comentarii, rec. A. Meineke, Bona, 1836, p. 100. a Bnescu, op. cit., p. 33, nota 1442 P, DIACONU paristriene” folosita de doua ori de Ioan Kinnamos in relatarile conflicty bizantino-maghiar de la inceputul dcmniei lui Mihail Comnenul * (34 2 tae raptorgious be bvFy uparuvdueroe) * gi (tals ragerplore Enireltce, rodeo: diavelabar pabdy%% ca apoi sd se tragi incheierea ci. to aceste mentiuni privese o ,,regiune’” a oraselor de la Dundrea de mijlegs situaté in Serbia si euprinzind localitatile de-a lungul fluviului, inte gura Savei si gura Timocului (inelusiv Vidinul) ®. Potrivit pares aceloragi cercetatori, regiunea oraselor de la Dundrea de mijloe era orpg’ nizaté intr-o them’ * a Este lesne de inteles ca atare concluzii se vor a fi intemeiate pe ey tenta expresiei xxptocpicv in toate textele citate. Pentru intelegerea che tiunii discutate se cuvine — inainte de orice — si reamintim ca adje i fata la Dundrea de jos). Ajungind aici am expus si motivele care ne determina sa retinem din sajele citate numai pe acelea apartinind lui Ioan Kinnamos si Nikiphor ryennios, adic&é pe acelea in care apare expresia de ,,orase paristriene’’. # Ins o dreapta interpretare a contextelor din cronica lui Kinnamos fan care este consemnat& expresia orase paristriene ne duce la constatarea in ele este yorba nu de o regiune din Serbia, ci de una situat& in aval fave Portile de Fier. Astfel, intr-wnul din pasaje se descrie expeditia din anul fs1151 a lui Manuel Comnenul, expeditie al c&rei scop era preintimpinarea waziei ogstilor lui Geiza al II-lea in finuturile ,,oraselor paristriene”. faimparatul ajungind pe malurile Istrului (desigur, in zona oraselor paris- tiyul xxelotpios este folosit in izvoarele bizantine in diferite chip fiene) nu a putut traversa imediat iluviul spre a-i urmari pe unguri pentru atunci cind este exprimat intr-o form’ substantivala, el indicd numai gammy? 2%! Sosise ined flota. Dacd vom fine seama de faptul cd flota nu putea numai thema Paradunavon. Exact aceeasi valoare o are si atunci cingiamgye™! decit dinspre gurile Dundrii “, pe de o parte, si de imprejurarea ca in insoteste substantivul zéA:c (la plural) #?. De altfel, perifrazele ai nel ty le vremur ict © corabie n-avea cum trece prin zona Portile de Fier- “Torpoy Tokers Sau at mupiorpiot xéhexg Du trebuie considerate simple modaliZ ane, pe de al ti parte, vom intelege 4 locul din regiunea .,oraselor paris- titi de exprimare, de vreme ce thema Paradunayon (Paristrion) s-a numig ” unde erau cantonate ostile bizantine se gisea la risarit si nu la apus — in unele imprejurari istorice — ,,regiunea oraselor de la Dundre” saws ‘ea Tui t i , 7 Rect din jregiunea oraselor paristriene” *, denumire impusa, desigur, de particu: onica. ai Joan Kinnamos se refer Ja un finut din Paradunavon, situat laritatile vietii social-economice a tinuturilor de la Dundrea de jos in vegggmg2 Platforma prebalcanica, dupa cit se pare, in partile Vidinului *. curile de contact cu lumea bizantind “, Exceptind cazurile amintite, ing@ ge D&r prin aceasta incd nu s-a rezolvat problema, cita vreme exista toate celelalte situatii, adjectivul xactorptos are sens strict geografic, indicind parerea a V idinul Se integra in aga-ziva regiune a Paristrion-ului occiden- faptul ci cutare sau cutare localitate se afla intr-o zond paristriand Sygmgel. Un asemenea punct de vedere se vrea a fi intemeiat pe interpretarea Tat& de ce, credem noi, cd din exemplele ilustrate trebuie si intelegem of complet — dupa cum vom vedea) a spuselor lui Nikiphor Brye- Branicevo si Belgrad din pasajele cronicii Annei Comnena sia cronicii lui Puos” Acest pasaj poate — intr-adevar — sugera ideea ca Vidinul se Niketas Choniates se afli intr-o regiune dunirean’ (paristrian’) si nici gg BS Intr-0 pom regiune a oragelor dunarene din Serbia; apreciat decum ci acolo, in tinuturile amintitelor localitaiti, a existat o themia: 4 in contextul sdu, acelasi pasaj oferd o dovada cert cé Vidinul apar- oraselor de la Dunare alta decit aceea a Paradunavon-ului. Expresia rapic™ ea singurei regiuni a oraselor dundrene. adicd Paradunay on-ului. Tata roi din pasajele cronicilor Annei Comnena si N. Choniates are aceeag xt respect 216 Baodebs Muyccha qpovela: woplars eddase, viv ve Pay valoare ca si expresia éy tH naptozpl nediad. din contextul: ,,xal Egmpreny 35 4x2 Maxsdoviay xacatpezovewy, cob te LOhaPiveov e8vovs tis Bovdeins Gudiznovrérer yevoudvor ai rov Aluov StaBdvreg 7d wey ma¥Cos drav repl@gmgboualay aonvidcaveos nal vay Bovdydemy Spodvrds se nal Anitowevou. ndy heyduevoy "Oouoy noranoy xareox tyacey by sh xupuacple medid3v” Dicdnoi cz uxt Natcos enogbodvro, xal abcd 8% +o Ltpurov vol ck 4 Dup& cum se vede, év 7H zapgiotpi@ nediddt certificd existenta nu a une tv ZaBiay rorawoy yoota zal ai magiocpror wéners al wéyor Budivne xaxess isriBevso"? 5! (Pe atunci imparatul Mihail imbatrinea de miile de griji, Meoarece scitii sivirseau incursiuni in Thracia si Macedonia, populatia ilor a aruncat jugul romeic si pustia si jefuia thema Bulgariei, au dost devastate de asemenea Skoplie si Nis; intr-o stare dezastruoasd se Piseau Sirmium si tinnturile de lings Sava si orasele paristriene pind i Vidin®). 3 Bug. Staneseu, op. cil, p. 478. 37 Toan Kinnamos, Epitome, sec. A. Meineke, Bonn, 1836, p. 118. 38 Ibidem, p. 119 a9 T, Wassilewski, op. cit.. passim; Eug. Stineseu, op. ¢it., p. 478. 40 Eug. Stanescu, op. cil, p. 478. 41 Spre exemplu, in cronica lui Skylitzes-Cedren, II, p. 710 (80bé s6v Tlaptozetoy sau_in Aleziada Annei Comnena, Il, red, B, Leib. Paris, 1943, p. 43 (Grovbag ev 70h 7d Tlaptorploy » ev grotets0). gE «7 © eventual presupunere ci flota ar fi putut veni dinspre Sava si cd In aceasta uatie zaic nxpioveiots ... mddeo: Sar referi la o regiune de-a lungul Dunarii sirbesti 2 SH stl: 3 ee beneticiazi de nici un temei 49 ‘Vezi In aceasta privinta referintele adunate de Eug. Stinescu, op. cit., p, 476 gi um 48 Q judicioasa interpretare a textului lui Kinnamos ne duce Ja coneluzia c& si expre- fa xéhers ve 73g Tlup:stpioug de la p, 118 se refera tot Ja partile Vidinului 4, Wasilewski, op. éil., p. 476: Eug. St&inescu, op. cil.. p. 478. 50 Ibidem. 5 Vezi nota 35. Milan P. Sesan, Impdrtirea administrativd a Imperiulué bicantin in timpul Comnenitor H Angelitor (1081-1204), in Candela, 52, 1939-1941 (extras), p. 618, lasd sA se Inteleagi ‘ptul cA pina In vremea Comnenilor Vidinul facea parte din Paristrion. In aceeasi pagina Ntorul sustine cd Vidinul este integrat la un moment dat ,,themei Sardika”’ nici lui Nestor (ed. G. Popa—Lisseanu, in Izvoarele istoriei romdniler, Vill, Bucuresti, 19% Pp. 71) cA aici existau 80 de orase. Cf. si Attaleiates. Historia, Pp. 204, care noteazi cd in Pa. tion existau numeroase si mari orase (x Sythe 262 i 45 Din acest punet de vedere expresia xaglosioy nu se deosebeste de expresiile : 7p RapSipov, nagéleoy, ragzcreyuovov ete. 4 Skylitzes-Cedren, H, p. 589.daa 2, DIACONU APOKAPES §I N, BOTANEIATES~ KATEPANI LA DUNAREA DE JOS 443 Precizdrile lui Nikiphor Bryennios reprezinta, 0 imagine atotenprinzatoare a situatie’ tragice in care se afla toat Penig in rezu a amplelor descrisri facute aceleiast situatii de alti cronicari®, Nikip Bryennios tine si precizeze ca in anii 1072-19 donia erau tulburate de sciti (adied peceneyij, cd slavii (raseulatii lui § Voitech) jefuiau thema Bulgaria, cA o soarta grea 0 aveau orasele Skopligs q Sirminm eu teritoriile de ling&d Sava, cd aceeagi soarta 0 avea si thgeg ma ,,oraselor paristriene™ pin& la Vidin. Prin urmare, din ultima parte a pasajului din cronica lui N, Bg, ennios rezulté doud Iueruri: a) regiunea oraselor paristriene (Paradunavon) se intindea in anii 1072—1073 spre vest, pind inspre Vidin; b) in anij 107 ; printre regiunile care aveau de suferit vitreglile vremii erg 4 gi aceea a .,oragelor de la Dundre™, os Daca in acest pasaj ar fi vorba despre o regiune a ,,oragelor de la Dunare” aflat& in Serbia, ar insemna si admitem ca din tabloul situatiel grele a Peninsulei Bulcanice — in 1072-1073 — augravit de Nikiphor es) reiese ch sarmatii au fost intr-un atit de crunt riz- ‘Bryennios lipseyte toc: mai si numai tinutul Paradunavon-wlui, in ciudg oi eu bizantini, i incit arhontele rorayelor. duniirene”, » Roman Piogene, Punctui de vedere al invatatului sirb a fost insusit in ultima vreme Re ) Tadeusz Ww assilewski5* si Eugen Stanescu®. Pozitia acestor istorici ca gi la N, Skubalanovit, de convingerea cé Attaleiates Sa uromati numai pe unguri®®, Ca Incrurile nu se prezinta i — fapt curios — T. Wassilewski, cind afirma swia Baleanica in anii 1072 107353 si ele constituie o replica. pines vans Varmée de Romain IV Diogéene en Asie™®. in ce ne priveste, ne grabim sa amintim ¢ guromati nu numai pe unguri si germani, ci si pe pecenegi®. De altfel, in atirile cronicarului privind inceputul razboiului bizantino-maghiar 59 ungurii sint numiti suuromatii de apus (xiv 38 xb Fuov Vayeoux76y) . Evident, prin opozitie cu sauromatii de vest eurii) trebuie si mai fi existat si alti sauromati, aflati la rasarit, iar Meestia nu puteau fi la acea dat& decit pecenegili. Noi credem ca la ajutorul acestor sauromati si nu la cel al sauroma- ia si recurgi Roman Diogene. Din analiza pasajului (din Attaleiates designa prin faptului cd exact in aceeayi vreme locuitorii oraselor de aici se rasculase impotriva Bizantului®. * Agadar, din cele spuse mai sus reiese expresia de ,,orase paris triene” din cronicile lui Nikiphor Bryennios si Toan Kinnamos se refer’ la regiunea Paradunavon-ului si nu la aceea a Dunarii mijlocii. 3 “tn sprijinul ipotezei existentei unei theme a oragelor de la Dundrea dy mijloc este catat si urmitorul pasaj din cronies lui Atte aleiates: , Gelc oby émi térce oS acwdbas 205 Aobnx thy ths nadir dex, i “Din pasajul cronicii Ini “Attaleiates “yeteritor da rizboiul din 1059 eflim ins’ cd bizantinii n-au apucat s& intre bine in lupta eu ungurii c& estia, speriati, au si cerut paces. In acest caz referintele lui Attaleiates ,calitatea ui Roman Diogene ea arhonte al oraselor paristriene Du s yporteazid la evenimentele legate de razboiul bizantino-maghbiar din 059. Tata, asadar, motivele care impun reconsiderarea concluziilor lui Boviebowyro sobg Savpoudras reoohagecba sg (09 cousvoy zal {Baneseu. Potrivit pdrerii savantului roman, katepanul Roman Diogene, polrroy alts dyaysiv, énsibovte yee th oiry Buk 3) ig dorinta de a oeupa tronul, se gindise sii apeleze la ajutorul pecenegilor, depp Oipov otparnyiag mpoemtywaoxeabar sobrov aicots . (ty MMe care-i cunostea inci de prin anii 1050—1053 cind era katepan al Para- “Loreoy doywr Todewy volts dveenokdanss ual neosty ExtvSiveveey, et vi Bidunavon-ului®’, ez0 tory dxavexreviote dun xal dduy Nuxnedoos udyrorzes 6 Bora vewdeng’ © (Cind, in vremea impdratului Duka, La fost incredinfaté 4 conducerea Serdicadi {Roman Diogene] s-a gindit sa ia pe sauromati ¢ @ aliati in actiunea chibzuita sis-o anunte fatis. Si, intr-adevdr, ei aveaug ineredere in acest om deoarece il cunostean din cauza vecinatatii themei 4 lui, din vremea cind conducind oragele de la Dundre s-a luptat inpotriva q S-si piardd’ viata dac& magistrul Nikiphor Botaneiates awl 4 De altiel, ce vost avea ca in 1066 Roman Diogene si recurgé la spri- giaul ungurilor aflati in afara granitelor imperiului, intr-o vreme in care 58 T, Wassilewski, op. cit., p. 4 39 Bug. Stineseu, op. cit.. p. . © T. Wassilewski, op, cit., p. 479 serie 4 ,,ungurii sint numiti totdeauna sauromati timp ce pecenegii nu figureaza decit sub propriul lor nume", Noi vom retine ins c& Atta ‘Jeiates ii numeste pe pecenegi si scifi (vezi infra, nota 62). ap 1 T, Wassilewski, op, cil., 479, nota 74. * Attaleiates, p. 66. : "Cai drept, aici se poate aduce obiectia ci Attaleiates — in continuarea pasajulul Bist — amintindu-i pe unguri nu-i mai numeste sauromafii de apus, ci, pur si simplu, Lavgo- ‘fitec. Aceasta pare a se explica prin necesitati de ordin stilistic; se stie doar cd perifrazele i apelativele repetate Ingreuiazd stilul si modalitatile de exprimare. 4 Attaleiates, p. 97. 4 CEN. Baneseu, op. cil., p. 28-30; V. N. Zlatarski ,op. cit., 1. Sofia, 1934, p. 113, Rota 1, admitind ca si N. Banescu identificarea sauromatilor cu pecenegii, se deosebeste de Savantul roman prin aceea c& plaseaz& rézboiul in 1059 si, in consecinta, socotea cl Roman Diogene a fost Katepan al ,,oraselor de la Dunare” in acel an si nu mai devreme, Attaleiates, p. 66. 7 Mentiunea expresd din Attaleiates, p. 97, ,,din cauza apropierii de katepanat’’ (stra~ tegiei), poate fi inteleasd numai in sensul apropierii geografice a regiunii pecenegilor de aceea eondusa de Roman Diogene. 480, lor siera si- salva cu un elaninvineibil si forta). N. Skabalanovié, identificind pe sauromati cu ungurii, erede cd tup-4 tele in care era sé fie omorit Roman Diogene ar fi, in realitate, rizboiul bizantino-maghiar din 1059 si cd Roman “Diogene ar fi fost katepan, i acel an, al aga-numitei regiuni a .,oraselor de la Dunire”, din Serbia®. Dupa opinia lui N. Skabalanovit, Reman Diogene numai in aceastd cali tate (de katepan al Paristrion-ului occidental) putea si se facd cunoscut sarmatilor (ungurilor). 38 CEN. Baneseu..op. ci., p. 117 Attaluiates, p, 204209; Skylitzes-Cedren I. p. TL sip. 719-720; Zonaras, p. 22% 55 Attaleiates, p. 204 gi urm, ; Skylitzes-Cedren, II, p. 719-720; Zonaras, p, 223. 56 Attaleiates, p. 97. 51 X, Skabalanovié, op. cit., p. 229, nota 3,APOKAPES §I.N, BOTANEIATES - KATEPANY LA DUNAREA DE JOS 17 446 P, DIACONU a, Pacuiul lui Soare), Mai mult decit atit, in amintitele agezdri, mar. le bizantine au o larga raspindire in perioada dintre anii 1049-1049, monedele circulé fara intrerupere. Nu acelasi lucru se poate spune despre zona de la apus de Dobrogea. eedificare vom cita exemplul Pliskai, unde circulatia monedelor bizan- Hee inceteazd in anul 1048—104973 pentru o perioada de timp ceva mai jelungata + Sa rezumim, deci. In toamna anului 1059 regiunea Paradunavon- {oragele de la Dunare) controlata de bizantini se reduce la Dobrogea, platforma prebalcanici™, teritoriu care ficuse odinioara parte din hema paristriand, era stapinita de pecenegi. & Din izvoare aflim cd bizantinii, dupd incheierea picii cu ungurii rtoamna annlui 1059 s-au angajat in lupte violente cu pecenegii lui Selte, care de altfel i-au invins. Acesta este mcmentul care marcheaz& data toti pretendentii la tronul Bizantului se grabeau pecenegilor® asezati in nord-estul Bulgariei®*, Prin urmare, din cele relatate in legituré cu Roman Diogene reijg ca regiunea ,,oraselor de la Dunare’’ pe care 0 conducea acesta se aflaiy Dunarea de jos. og Plecind de la o asemenea constatare si avind in vedere textele produse la inceputul articolului nostru, ar trebui sA admitem cd in 19 una si aceeasi thema, adicd Paradunayon-ul, era condus& de doi katepan O atare situatie contravine insi principiului, staternicit de veacuyi, conducerii unice a provinciilor (themelor) bizantine. tn consecint& sintem nevoiti sé admitem ca in anul 1064 regiun woraselor de la Dunare” era divizaté in dou& theme. Cind s-a ivit noua situatie ? a Dupa indiciile de care dispunem, ea s-a produs in toamna anuh 1059, eu prilejul expedifiei lui Isac I Comnenul in nord-estul Bulg: de astazi. La data cind ostile constantinopolitane se indreptau spre nord tul Bulgariei ca si se lupte impotriva ungurilor, Paradunavon-ul 994 reducea numai la teritoriul Dobrogei. Restul teritoriului paristrian, og prinzind suprafata podisului prebaleanic de Ja vest de Silistra gi pind Vidin, era controlat de pecenegi inca din anul 10497. Ce-i drept, unii isto: riei au opiniat c& in 1049 pecenegii au ocupat nu numai platforma prebal. canicd ci si Dobrogea” si c& toata aceasta regiune ar fi fost recucerité dey abia in anul 1059. O asemenea pirere ins& intrd in contradictie cu stricta realitate, Nu este locul s& repetam aici stralucita demonstratie a lui N. Banesen, conform cdreia Roman Diogene era in 1053 katepan la Dundrea de jos’! (ceea ce inseamna ec aceasti regiune era a bizantinilor), dar nu putem s& nu atragem atentia cd din analiza datelor arheologice rezult& cad regia nea de la Dunarea de jos, controlata de bizantini la mijlocul secolului.al XI-lea, corespunde, aproximativ, teritoriului Dobrogei de azi si cé ea nt a cunoseut vicisitudinile rizboiului bizantino-peceneg din anii 1049—' 1059. De altfel, asa se si explicd de ce viejuirea in forme bizantine nu in ceteaz& in nici una din ageziirile dobrogene cercetate in ultimii ani (ne, referim aici la Noviodwnum-Isaccea, Dinogetia-Garvan, Carsium-Birg Dup& opinia noastré, fostele teritorii ale Paristrion-ului, o data recu- ite, n-au f reincorporate themei cu capitala la Drista ci, dimpo- iva, ele au fost organizate intr-o noua thema. In cazul in eare preciza- lui Attaleiates: ,xai § notes Oy +d xpnapiyerov, val eoovedy Mrakindy xal oceaciyey gmiotioxc, thy éxdvodov ebbduag enoucizo”? (iar fmpiratul dup& ce a cucerit locul de refugiu a lasat o garnizoand si a agezat un strateg si s-a intors repede inda&rat) este rezwtatul unei trapoliri‘® redactionale, ea poate constitui o dovadé in sprijinul ipo- Beet noastre. bi In mdsura in care aceast& provincie a luat nagtere ca rezultat al in- fingerii pecenegilor, este de presupus ci in alcdtuirea ei au intrat nu mumai teritoriile din nord-vestul Bulgariei, apartinind Paristrion-ului. si regiuni din thema bulgara, ca aceea a Serdicdi gi Nigului, populate ff bund masurd de pecenegi incdé din anul 104977, Prin urmare, noi opinim ci in toamna anului 1059 regiunea pgaselor de la Dunare” a fost organizaté in doud theme, pe care le ing 1 V, BeSevliev, Geographie Nord-Ost Bulyariens in der Spatantike und Mittelalter, in Lin- fuistique balcanique, IV, Sofia, 1962, p. 76, prezintd ca cele mai recente monede din secolul al ilea descoperite la Pliska exemplare din vremea lui Constantin al X-lea Ducas (1059—1067). arucit insA aceste eXemplare apartin potrivit noilor identificdri (Margareth Thomson, The henian Agora, II, Cuins from the Roman through the Venetian Period, Princetown, New Jer- ey, 1954) epocii lui Constantin al IX-lea Monomahul, cépdtam unul din indiciile sigure ca vie- eee in forme bizantine de la Pliska inceteaza in jurul anilor 1048—1049, 0 data deci cu marea Zlatarski, op. cit., p. 96. Wegtiazie a pecenegitor. Ca bizantinii au pierdut in acele vremuri tinuturi o aflam chiar din Strategikon-ul re 74 Faptul ca Selte, unul dintre conducatorii pecenegilor, nu este amintit In nici un chip Kehaumenos (editia Vassilevski-Jernstedt, S. Petersburg, 1896, p. 21, 50) unde se spune PA participind la luptele dintre anii 1049-1053 din regiunea Balcanilor rasariteni s-ar putea sub Constantin al IX-lea Monomahul au fost pierdute anume finuturi din cauza excesivei fi Mlmplica prin aceea ed acest han a ramay — in tot timpul razboiului bizantino-peceneg — In ealitafi, cea ce tl permite Iui Eug. Staneseu, in La ertse au Bas-Danube byzantin au Cou dMibed-vestul Bulgariei. De altfel, este posibil ca In primavara anului 1049, cind trupele lui Con- de ta seconde moitié du XI siéele, in Céoprux padcea susaxmuasowusoe wxcmumyma, Dog ‘Arianites au pardsit Loveci, Seite sa fi reintrat In stapinirea acestei localitati. In Belgrad, 1966, p. 52, sd sublinieze cd ,,ce qui pourrait signifier que la population de C&M Bice caz, este semnificativ faptul cd In 1049 trupele bizantine s-au razboit cu ostile lui Selte régions & cause des exactions ales de administration byzantine n'a peut-étre pas VAMBGR intr-o regiune din apropierea Loveciului (Skylitzes-Cedren, TI, p. 490). avec déplaisir arriver les Pétchénegues. . PEE 7 Attaleiales, p. 66. YN. Zlatarski, op. cit., p. 99, 110-112; Mathias Gyéni, Zur Frage der rumin@i@lg... 76 Tn sensul ca Attaleiates, vrind sa se refere la instalarea unui strateg de Serdica, se sehen Staatsbildungen im XI, Jahrhundert in Paristrion, Budapesta, 1944, p. 17; P. Mutafc@#@llttiiumeste eu mentionarea instalarii unui comandant la Loveci Jodpydwa, IV, 1947, p. 333, sustine cA prin tratatul de 30 de ani din 1053 bizantinii au Ii ve Petre Diacont, Despre pecenegi i@ Dundrea de jos in prima jumdtate a secolwlué al pecenegilor regiunea de !a nord de Balcani: ,,Daca nu toate teritoriile, cel putin partea rh ilea, in SCIV, 18, 1967, 3, p. 465, In zona Serdicai mai existan pecenegi in anul 1086. riteand a Paristrion-ului a fost pierduta de Bizanf’”’. De fapt, situatia se prezinté exact inve™Aidceasta 9 afldm din Skylitzes-Cedren, If, p. 663, care ne spune cd Roman Diogene ajungind la Nu partea risiriteand, ci cea apuseand a fost pierduta de bizantini si nu tn 1052, ci ined din ath Weis 4 trepuit si cure}e zona de pecencal, ® 1048-1049. ~ 72 N. Binescu, op. cil., p. 81-84. SESE * Vezi referintele de rigoare la G. V. Wasilewski, op. cil., p. 36-37, * Despre asezarea pecenegilor in nord-estul Bulgariei (in regiunea ,,O suti de movik vezi448 P. DIACONU y. APOKAPES $I N. BOTANEIATES ~ KATEPANI LA DUNAREA DE JOS 449 ne ca S02 Lxodix%s nu era un simplu strateg de oray, ci un veritabil con- geator de thema_o dovedeste si interpretarea unei stiri din Strategikcn-ul Incereind s& precizm capitalele celor dond theme. nu vom intiggggmgpi Kekaumenos. In acest izvor xe mentioneaza, la un mcment dat. prie- pina nici o dificwltate atunci cind este vorba de Paristrion-ul de est, Kgdqmmgnia dintre Roman Diogene si Niculitza, mai marele vizhilor din Thessa- tepanul acestei provincii isi avea regedinta la Dorostolon (Drista) — fs; Aceastd prietenie, tine sA precizeze Kekaumenos, dura din timpul cind listra de azi. goman Diogene era katepan (Fy yap 6 waxagicre Awyénc clhog xicod Este mai greu de reperat resedinta katepanului Paristrion-uinj pis Omezaviy x vos)". Dexigur, aici este vorba despre vrcmurile_cind vest. Dupa toate probabilitatile insd aceasta pare v& ve fi aflat la Serdigh man Diogene era ccnducdtcrul Serdicdi (al Paristrion-ului de vest), (Sofia de azi). Identificarea Serdicdi cu orayul-resedir.4 al celei de-a déaggagmegentru ci in situatia aceasta si nu in aceea de katepan cu resedinta la theme paristriene este sugeratd de titlul de S008 Lagdinie pe care-l ra putea demnitarul bizantin s&-l cuncascé mai bine pe Niculitza. Roman Diogene in 1066". . Ee Asadar, din cele citeva date pe care le avem la dispozitie, ar rezulta De altfel, Roman Diogene ca 304% Lapdix7je nu poate fi socetit drep in anul 1066 Roman Diogene era katepanul unei provincii cu capita- katepan al Bulgariei, cum opiniau N. Skabalanovie'® si V. N. Zlatarskiay, la Serdica si cA accast& provincie cvaa Paristricn-wlui de apus®’. fie numai si pentru motivul c& — in acest caz —ar fi trebuit si se ng Deocamdat& nu se poate sti care a fost primul conducator al noii measck 3038 Exonteov, In pins, viitoral imparat al Bizantului n- cme dundrene. Sigur este ined clin toamna anului 1064. adiea in mo- s fie conducatorul Bulgariei in 1066, de vreme ce la aceasta data kate: Svalirii uzilor, strategul acestei theme trebuia s& fi fost unul din pan al respectivei theme era Andronik Philckales*. N. Baneseu vede in Roman Diogene ca 8082 Papdixis nu wn condu tor de provincie, ci pe strategul unui oras**. Este adevarat c& multe d orasele Peninsulei Balcanice erau conduse in veacul al XT-lea de strategist fireste, subordonati katepanilor de thema, dar aici nu poate fi vorba despre} aga ceva, Roman Diogene fusese deja, in 1050—1053, arhonte al ,,oraselor’ de la Dunare”, adic&d conducdtorul themei Paradunavon (redusa in ac vreme, dupa cum am vazut, la teritoriul Dobrogei). Presupunind ca 1666 Roman Diogene era strateg al unui orag, fie chiar si Serdica, ar ing semna si admitem ci el fusese retrogradat. Or, o asemenea situatie nu esteh conforma nici cu spiritul in care sint narate faptele’, gi nici eu traditio-gy nala uzanta in avansarea demnitarilor bizantini'®, in sfirsit, cA Roman Dio: f de vest. % Care dintre ei inva ? Dupa opinia noastraé acesta nu poate fi decit Vasile Apckapes, deoa- rece Nikiphor Botaneijates trebuie s& fi fest arhontele Paristricn-ului de @t (Dobrogea)*. Presupunerea noastr& se intemejazi pe interpretarea fgeluiasi text din Skylitzes-Cedren pe care La folosit si N. Banescu, spre gdovedi insé ci Nikiphor Botaneiates a fost katepanul themei Bulgaria. fnainte de orice s4 dim citire pasajului respectiv : ,,rob¢ Staxewdtovexs Thy Pry nepalacry orgazuiras, Bovkydooug sé gyye xai “Pauxtous zak domode Tole tvexc oly atsole naryyevieavro algubluc, xat tolc tyendvac alrdy, fv ve ’Anoxiryy Bacihewy zai cov Boravetrny Nexrpégoy atyuahdroue dm: re (ei (uzii) au atacat prin surprindere ostasii care-i impiedican la % Ce factori au determinat Impartirea Paristrion-ului in doud theme? Este foarte prow abil ca aceasta masura s fi fost provocaté nu atit de dorinta de a administra mai efi cace una dintre regiunile cele mai expuse atacurilor de dincolo de Dunre, cit mai ales de tm-~ prejurarea ci In aceste vremuri continua sA existe in nord-estul Bulgariei o regiune ocupatd efectiv de pecenegi si cd aceasta regiune cunoscut& sub numele de ,,0 suti de movile”” Impar: tea de facto Paristrionul. De fapt, premisele Impartirii Paristrion-ului in doud theme trebul cdutate in masura Impdratului Constantin al [X-lea Monomahul, din anul 1048, mésuri cong stind In atribuirea a trei celsiti Imi Kegen, si, in plus, considerarea acestuia drept egalul li Biv Mihail — fiul Iui Anastasie — (arhontele ,,oraselor dundrene’’) in actiunea de aparare a frontle sj aai +6 rei danubiene. ae % Attaleiates, p. 97; Skylitzes-Gedren, IT, p. 663. & X. Skabalanovit, op. cil., p. 226. 8 V. N. Zlatarski, op. cil., p. 113, nota 1 si p. 124, "Cf N. Baneseu, op. cit., p. 83-85. 8 Ibidem, p. 29. *% Ibidem, p. 37, 126. V. Laurent, op. eit., p. 186, nota 2. Cf, N. Oikonomidés, Recher sur Uhistoire du Bas-Danube aux X—XIP siécles. La Mésopotamie de UOccident, in RESEBOS III, 1965, 1-2, p. 57, care inregistreazi in Takticon-ul de la Escurial pentru anii 975-979 un numar de 70 de strategi cu atributii de aparare a granifel. *5 Roman Diogenc ajungind 30.2 Nagdi%z a reclamat .si titlui de vestarh (Skylitzes-CeS dren, IT, p. 693), ceea ce inseamn cf el, Roman Diogene, vroia sd aiba satisfactia deplink a unei avansari, Altfel, ar fi Insemnat ca la Sofia Roman Diogene sa aibi aceeasi calitate BE 3 care o avusese In 1050—1053 cind era .arhontele oraselor dundrene”. ee 86 Fireste, este posibil ca in anumite imprejurari istorice unii katepani sa fie numitl, strategi de orase. dar aceasta situativ nu este valabild pentru Roman Diogene ca S058 Lapdueiiee, vezi si partea de text la care se referd nota urmatoare. ekaumenos, apud Fontes Graeci Historie Buigaricae, XIV, (VIL), Sofia, 1968, p. 30, Ge-i drept, aici s-ar putea aduce obiectia eX Serdica n-avea cum ef tie capitala Paris- fion-ului de vest, de vreme ce acest orag se afla intr-v zond montana sila o apreciabild distanta &Dunare. Ne grabim s4 addugim insi cA in optica seriitorilor bizantini zona oraselor_dunarene, Hidica Paradunavon-ul, se intindea pind la lantul muntilor Baleani, Aceasta rezultd din ur- Bitorul pasaj al cronicii lui Attaleiates, p. 37: .ouvayqoyag obcoq tobe Shove AScR SiaBatver cov Snepavectruéra uark clov usbéetov xeluevov tHe ve Maxedovrnye ep thy “lazpov yepéy "(si astfel (Mihail) dupa ce i-a adunat pe toti a trecut cu o fiimeroasi armaté tniltimea muntilor care se ridicd drept granita intre Macedonia si uturile de lings Dundre). Ga regiunea ,,oraselor de la Dundre” se intinde pind la Baleani mult si din spuscle Annei Comnena (IJ, p. 96) privind pozitia topograficd a Preslavului Mare, Cf. si articolul nostru ,,Autour de la localisation de la Petite Presiav”’, in RESEE, II, $865, 1-2, p. 50 si urm. * Navalirea din 1064 a uzilor s-a operat cu precddere prin Dobrogea (vezi Em. Condu- hi, I. Barnea si Petre Diaconu, Nouvelles recherches sur le Limes byzantin du Bas-Danube aux (Xe sidctes, in Thirteenth International Congress of Byzantine Studies, Oxiord, 1966, p. 192. fbtr-o atare situatie nu exist& nici o ratiune ca impotriva ndvdlitorilor s& fle trimise trupele Wei aga-zise theme din Serbia. Tati asadar incd un motiv pentru care este greu de admis ca {tiul dintre cei doi generali Nikiphor Botaneiates si Vasile Apokapes s& fie considerat katepan al themei sirbesti. * % Primul dintre istoriei care a sugerat ideea ci Nikiphor Botaneiates a fost katepan al Dristrei este Tadeusz Wasilewski, op. cit., p. 480. Istoricul polonez se deosebeste de noi prin ‘eeea ci pe Vasile Apokapes il consider katepan al themel sirbesti si nu al themei cu capi- Wa la Serdica. 1 Skylitzes-Cedren, IT, p. 654.450 P. DIACONU Vi APOKAPES SIN. BOTANEIATES — KATEPANI LA DUNAREA DE JOS 451 traversare (iluviului), bulgari, romei si altii® care e! prizonierat pe conducdatorii lor Vasile Apokap iphor Botaneiay Din acest pasaj rezulta ci la Dunadre erau doua ‘armate, una a bulgari si alta a romeilor. Racordind ordinea in care sint prezentati ostasii Ig dinea in care sint mentionati conducatorii acestora, ar reiesi cd Vasile Ay kapes avea trupe de romei®?. Admirind cd uneia din cele dond theme. sintem indreptatiti si presupunem ca oasg; de bulgari apartinea themei paristriene cu capitala la Serdica, iar oagy de romei apartinea themei paristriene ecu capitala Dristra. De alt este si firese sa, de vreme ce thema ve: a ristriand era locuita p excelenta de bulgari, in timp ce thema est-pa: dat& de un veritabil mozaic de populatii, in care clementele etnice rom aveau 0 oarecare preeminenta. = Prin urmare, din spusele noastre ar rezulta ca Vasile Apokapes fost katepanul themei vest-paristriene cu capitala la Serdica, in timp cag Nikiphor Botaneiates era conducatorul themei est-paristriene cu capi tala Ja Dorostolon. eu ei, sii-au lua ILE APOKAPES ET NICEPHORE BOTANIATES, KATBPA- NO-S DE LA REGION DE PARISTRION RESUME Cet article se propose de tirer an clair, en se fondant sur des textes taliatés, de Skylitzés-Cédrénus et de Zonaras, la signification de la tion conservée par les chroniqueurs, des katépané-s Basile Apokapés FNicéphore Botaniatés dans la région des « villes du Danube ». Pour lauteur, cette région — connue également sous le nom de Pa- dounavon ou de Paristrion (avec Dorostolon-silistra comme capitale) — préduisait aprés 1048 aux territoires qui constituent, avee une certaine ppproximation, Tactuelle Dobroudja. L’autre partie des territoires qui ftendaient jusqw’ ‘aux Portes de Fer, tomba sous les Petchenégues dés Elle fut libérée par les forees byzantines & VPantomne 1059, ampagne d’Isaac I Comnéne contre les Hongrois et les Pet Une fois reconquis les territoires ne sont plus | reincorpor istrion avee capitale & Dorostolon, mais or ‘S$ en un nouveau theme fe Paristrion ayant Serdica (Sofia) pour capitale. Dans ces conditions, ea aurait done affaire, en, 1059, a deux régions des «villes du Danube », fune orientale ( capitale Dorostolon), I ‘autre occidentale (capitale: Ser- pica). L’auteur ts t @avis que Romain Diogéne, mentionné par Attaliatés de preferinta, sau simpatia pe care o aveau cronicarii fat& de amintitii gé nerali, si nici de importanta mai mare a unuia fat de celalalt, ci de unghi . . nae ee aan itzés-Cédrénus comme 3052 Dood din care apreciau pozitia geograficé a celor doud theme paristriene. Atta s Katépané-s du Paristrion de Ouest. Les sources du temps nous apprennent qu’en 1064, au moment de in ordinea Apokapes-Botaneiates indicau totodata si cele doud theme pay invasion des Ouzes, les villes du Danube avaient pour chefs Basile Apo- ristriene incepind de la vest la est, in timp ce Zonaras prin mentionarea gama ates. I faut voir dans cette précision lindica- generalilor in ordinea Botaneiates-Apokapes indica aceleayi theme dund¥ ion que les deux dignitaires étaient Katépané-s. un du Paristrion occi- rene, dar de la est la vest. ntal, autre, de celui de Vest. Une stricte analyse des textes invite 'au- re a’ supposer que Nieéphore Botaniatés était Katépand du Paristrion iental, tandis que Basile Apokapés était celuidu Paristrion occidental. Basile Apokapés ne saurait plus étre identifié, dans ce cas, avec le tros » Ba sile, mentionné par une autre source comme commandant doit étre considéré comme nizim in problema deslu: Skylitzes Cont. si Zonaras — reproduse la inceputul articolului nostru. nu poate fi socotita defini pina nu va fi verificata prin noi cercetari. in afara de aceasta, in masura in care punctul nostru de vedere va fi con- firmat de viitoarele investigatii, va trebui si se urmirease datei de sfirsit a existentei celor doud theme paristriene la Dundrea de jo Tiennes », % Expresia Aowzoss defimeste caracterul eterogen al populatici Dobrogei din a doua jumitate a veacuiui al Xtlea. Formularea lui Skylitzes este in concordant cu spusele Attaleiates, p. 204, cum cA populatia ,,oraselor de la Dundre” este x dons yAdoons. % ici este locul sé se precizeze ch Vasile uaryiczpo» 795 [xpxdavait (mentionat oa atare de cilugarul Theodul intr-un manuseris din prima jumatate a anului 1059 — ved, Fontes Graeci Hisloriae Bulgarieae, VI (X1), p. 89) pare a nu fi fost aceeasi persoand cy Vasile Apokapes ~ asa cum credea N, Bunescu (op. cit., p. 31-90) —, ci_un alt demnitary’ Acelasi punct de vedere La exprimat V.N. Zlatarski, in E@ua damupana npenucka Wo zpoyxu om epedama na XT gens, m Byzantinoslavica, I. 1929, p. 22-34. Vezi si parerile lui Bartikian, in Mssecmua Axadenua nays Apssncxo% CCP, 8, 1959, p. 80-86 si IB Busan nuucnwi Bpewensux. 19, 1962, preeum si replicile lui N. Banescu, tn BZ, 54/1961 p. 195 gi in RESEE, I, 1963, 1 Pp. 155-158.