Ministerul Educaiei din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Chimie i Tehnologie Chimic
Departamentul chimie industrial i ecologic

LUCRU INDIVIDUAL

CARACTERISTICELE DE BAZ A PRODUSULUI

VEGETAL, IDENTITATE, CALITATE I PURITATE.
METODE DE DETERMINARE

A elaborat: Alina Balaban

Specialitatea: Tehnologia produselor
cosmetice i medicinale
A verificat: Bobeic Valentin, dr.habilitat

CHIINU, 2014

Cuprins
INTRODUCERE........................................................................................................................................... 3
PLANTE MEDICINALE .............................................................................................................................. 5
Materia prima ............................................................................................................................................ 5
Produsul vegetal ........................................................................................................................................ 5
PRINCIPII ACTIVE I ACIUNE FARMACODINAMIC ..................................................................... 6
Vitamine .................................................................................................................................................... 6
Glicozide (heterozide) ............................................................................................................................... 7
Holozide .................................................................................................................................................. 11
Uleiuri volatile ........................................................................................................................................ 12
Raini....................................................................................................................................................... 13
METODE GENERALE DE ANALIZ FARMACOGNOSTIC I FITOCHIMIC A PRODUSELOR
VEGETALE ................................................................................................................................................ 13
OBINEREA PV .................................................................................................................................... 13
STABILIREA IDENTITII PRODUSELOR VEGETALE .................................................................... 14
Metodele calitative .................................................................................................................................. 14
DETERMINAREA PURITII PRODUSELOR VEGETALE ................................................................ 19
1.

Determinarea impuritilor din plant ............................................................................................. 19

2.

Determinarea corpurilor strain ...................................................................................................... 19

3.

Determinarea caliti produselor vegetale ....................................................................................... 20

INTRODUCERE
Plantele medicinale sunt monumente i minuni ale naturii. Rentoarcerea oamenilor spre
tratamentele medicinale, spre practicile i terapiile naturiste nu e, nicidecum, rsf, mod, moft
sau tradiionalism cu orice pre, ci o necesitate i un incontestabil temei. Care temei nu poate fi
altul dect sntatea, n pace i n armonie, deplin i strlucitoare, cu natura.
Se spune, desigur, c medicamentul trateaz repede i eficient i c planta medicinal nu
poate fi dect un adjuvant sau o terapie de ntreinere, dei istoria oamenilor ne arat, parc,
altceva, i anume c acetia au strbtut-o bizuindu-se i pe puterea mic-mare a plantelor
tmduitoare, pe leacurile izvorte generos din nc prea puin ptrunsele lor taine.
Plantele medicinale au secrete i compui pe care poate, noi, oamenii, nu le vom dezvlui
niciodat n toat complexitatea lor. Medicamentele sunt fcute de mna omului, n timp ce
plantele au harul divin. O diferen care spune totul i nc ceva n plus: c nu existm i c nu
vom exista dect prin natur. ntre hotarele mierii i ale laptelui, ntre adnc de mare i vrf de
munte, exist o lume pe care trebuie, desigur, s ne-o apropiem. Vorbim aici despre lumea
vegetal pe care este att de necesar s-o nelegem i pe care trebuie s-o cercetm, ntru binele
i echilibrul nostru. Cu ncredere i la modul practic, aa cum deja ncercm s regsim,
neobosii i adesea pasionai, lumea faunei, lumea animal.
Terapia natural reprezint un ajutor n orice boal. Plantele medicinale au constituit una
dintre cele mai importante preocupri ale omului de la nceputul existenei sale. n cutarea celor
necesare traiului, omul a observat c anumite plante puse pe rni alinau durerea, favoriznd
cicatrizarea acestora, iar altele consumate, vindecau anumite boli. Istoria plantelor medicinale
arat c egiptenii cunoteau i ntrebuinau ricinul, pelinul, ofranul, etc., iar grecii i romanii au
dezvoltat mult cunotinele asupra plantelor medicinale, cunotine ce au dominat tot Evul
Mediu. Dup descoperirea Americii, s-a constatat c populaia btina cunotea unele efecte
medicinale ale ardeiului, ale frunzelor i ale seminelor de cacao. n Africa, populaia btina
ntrebuina, din cele mai vechi timpuri, semine de cola, ca stimulent n caz de oboseal sau de
surmenaj. Dar, ntrebuinarea plantelor medicinale n vechime a fost asociat de multe ori cu
manifestri mistice, crezndu-se c acestea imprim plantelor proprieti tmduitoare.
i astzi se acord o mare atenie plantelor medicinale care reprezint surse inepuizabile
de materii prime pentru obinerea unor medicamente. ns consumul pe perioade ndelungate a
unor medicamente la un moment dat ncepe s nu mai fie eficient i chiar poate produce efecte
secundare. Cu toate c mai mult de cincizeci la sut din medicamentele, foarte scumpe, pe care le
gsim n farmacii, au la baz plante i substane naturale, cei mai muli dintre noi ignor o soluie
evident mai ieftin, mai simpl i mai la ndemn de tratare a mbolnvirilor i anume
tratamentul cu plante medicinale. Majoritatea acestora sunt accesibile n forme n care pot fi
3

utilizate ca remedii pentru diverse boli, sau ca auxiliare pentru meninerea echilibrului
organismului, deci pentru prevenirea mbolnvirilor.

PLANTE MEDICINALE
Datorit asezrii sale geografice, a unui relief variat i a climei favorabile dezvoltrii unei bogate
vegetaii. n cadrul patrimoniului vegetal se gasesc numeroase plante spontane i cultivate ce au
diferite utilizri i care pot fi grupate n urmatoarele categorii:
Plante alimentare (folosite n alimentaie direct fructe, frunze, rdcini, tuberculi, att n
stare proaspat ct i sub forma preparat, conservat etc.);
Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a substantelor grase
din seminte sau fructe);
Plante aromatice i condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea
alimentelor, mncrurilor, buturilor etc., datorit uleiurilor volatile coninute sau a altor
substane ce le confer o arom sau gust specific);
Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animal,
pentru colorarea unor alimente sau buturi datorit pigmenilor continui cu putere de
colorare);
Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante continute)
Plante medicinale (folosite n industria farmaceutica pentru extragerea de substane
necesare preparrii medicamentelor sau utilizate n medicina popular datorit
coninutului lor n vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine,
flavonozide, antociani, derivai ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice,
heterozide triterpenice, lipide, rezine (raini), principii amare, alcaloizi si alte principii
active cu proprieti de natura vegetal.

Materia prima pentru obinerea medicamentelor o constituie plantele medicinale; de la o

plant medicinal se poate folosi:
partea aeriana, n ntregime (herba);
organele subterane: rdcina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb (bulbus);
frunza (folium);
mugurii (turiones, gemmae);
floarea (flores);
fructul (fructus);
smna (semen);
scoara de pe trunchi sau de pe radacin (cortex).

Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumit parte a plantei uscat i prelucrat care
poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau n industria de medicamente.
5

Actiunea terapeutica se poate datora:

unei singure substane, de regul organic (principiu activ);
unui grup de substane cu aceeai structur de baz, deosebindu-se prin natura radicalilor;
unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant i principii
secundare (efect sinergetic).
Este important cunoasterea substanelor biologic active coninute n plante pentru a se aprecia
valoarea terapeutic i modul de extracie sau izolare a acestor principii, astfel nct aciunea s
fie ct mai eficient.
De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) conine hipericin, eficien pentru scderea
aciditii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor, dar si antidepresiv; Valeriana
(Valeriana officinalis) conine valepotriai i uleiuri volatile cu efect sedativ.

PRINCIPII ACTIVE I ACIUNE FARMACODINAMIC

Efectul plantelor medicinale este datorat substanelor chimice coninute de ctre acestea,
denumite principii active. Spre deosebire de medicamente, ce conin de cele mai multe ori o
singur substan chimic n cantitate mare, plantele medicinale conin un amestec de numeroase
principii active ce acioneaz sinergic pentru a produce un efect terapeutic. De asemenea,
plantele medicinale conin i o mare varietate de minerale si vitamine. Fiecare substan chimic
are efect datorita structurii sale chimice si poate aciona n mai multe direcii, de aceea exist att
de multe efecte medicale benefice atribuite plantelor medicinale.

Vitamine
Vitaminele sunt substane organice complexe, indispensabile desfurrii normale a
proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate cele 13
vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, D - D1 - D3, E, H, K - K1 - K2,
PP, acid pantotenic, acid folic.
Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate n frunze (n special).
Plantele medicinale nu ofer cantiti prea mari din vitamine, dar naltul lor grad de a fi asimilate
de organism, faptul c se absorb mpreun cu celelalte principii active (care vin s completeze
efectul terapeutic urmrit) le confer acestora o importan deosebit. De exemplu:
mcesul (n fructe) este bogat n vitamine C, A, B1, B2, PP, K, dar i alte substane cu
valoare terapeutic cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric, pectine, zaharuri.
urzica este bogat n vitamine C, K, A, B2; mai conine substante azotoase, clorofila,
mucilagii.

Glicozide (heterozide)
Glicozidele sau heterozidele sunt compui alctuii dintr-o component glucidic i o
component neglucidic, denumit aglicon, a crei structur chimica poate fi foarte diferit.
Agliconul confer glicozidelor proprieti fizice, chimice si farmacologice specifice,
conditionnd n cea mai mare msur utilizarea lor ca substane terapeutice. Din grupul
glicozidelor fac parte:
a. Cardiotonice
Acest tip de glicozide este rspndit n frunzele plantelor din familiile Apocynaceae (plante
tropicale si subtropicale), Liliaceae (ex. prazul, aloe) si Scrophulariaceae (ex. degetaruldegetelul, lumanarica). Au aciune favorabil asupra cordului bolnav, diminund pulsul,
regulariznd ritmul i btile inimii; acioneaz uneori i ca diuretic.
b. Antracenozide
Compuii din aceast categorie se gsesc n rdcinile mai multor plante, dar, n special, n
scoara i frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceast categorie fac parte frangulina i
senozida. Aciunea lor este purgativ sau laxativ ori laxativ purgativ.
c. Saponozide
Saponozidele sunt raspndite ndeosebi la reprezentanii familiilor Dioscoreaceae (plante
tropicale si subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi din zone calde i temperate, ex.
narcisa), Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina,
digitonina, holoturina, etc. Saponinele au aciune expectorant, hemolizant (distrugerea
globulelor rosii, poate fi normala sau patologic) i n unele cazuri depurative (detoxifiant).
Actiune farmacodinamic: n terapeutic sunt folosite aproape n exculsivitate produsele vegetale
cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentnd riscul inducerii unor hemolize, datorit
absorbiei enterale (intestinale).
Saponozidele triterpenice prezint urmatoarele aciuni:
-expectorant (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului), Liquiritiae radix
(lemndulce), Senegae radix (rdcina arpelui), Hederae folium (iedera));
-diuretic (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul), Ononidis radix
(osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris herba (trei frati patati));
citotrofic, cicatrizant prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba (origine
asiatica), Hederae folium, Calendulae flores (galbenele), scoarta arborelui Mimosa
tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus (paducel),
Ginseng radix (creste in zone racoroase, China));
antiulceroas (Liquiritiae radix (lemn dulce));
vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan));
7

adaptogen (Ginseng radix, Eleuterococci radix (ginseng siberian), Crataegi flores cum
flores et fructus);
antimicrobian, antimicotic (combat micozele - ciuperci patogene), antiviral
(Calendulae flores);
antiinflamatoare si antiedematoas (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si Bupleurum
sp. (origine asiatica, bupleurum, chai hu) folosit deseori n medicina traditional
chinezeasca);
analgezic, antihelmintic (combaterea viermilor intestinali), moluscicid (combaterea
molustelor), spermicida (anticonceptive, ucid spermatozoizii);
citostatic (antitumorala), imunomodulatoare (cresterea imunitatii);
scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.
Au fost descoperite urmatoarele actiuni:
imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a
fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice;
protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de ciclofosfamida
si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu citostatice si raze
X;
efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;
actiunea antiulceroasa si analgezica ;
inhibarea complementului seric (proteine cu rol in imunitate);
actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana,
antifungica.
d. Flavonozide
Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din familiile
Scrophulariaceae (ex. degetarul), Compositae (ex. musetelul), Leguminosae (ex. mazare,
nautul), Rosaceae (ex. marul, parul, trandafirul), fiind cunoscuti circa 50 derivati flavonici care
se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de glicozide.
Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P (factori de
permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare, scazand permeabilitatea
capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt potential venoactive).
Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor forme de scorbut, cu
acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie. Unele flavonozide (apigenolul, crisolul,
taxifolol, gossipina) au actiune antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra
metabolismului acidului arahidonic, prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime
ce intervin in biosinteza prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi
8

antialergice

(izobutirina,

hispidulina),

hepatoprotectoare

(flavanonol,

lignanii

silibina,

silidianina, silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante. Au fost puse in

evidenta la unii compusi actiunea hipoazotemica (scaderea azotului din sange) si antinefritica
(biramnozida kaempferolului din Lespedeza capitata- Fabaceae) (Lespedeza, nativa din U.S.);
antiulceroasa (kaempferolul). Flavonozidele au actiune diuretica, antibacteriana, antivirala,
antifungica; scad timpul de sangerare si de coagulare a sangelui. Un numar mic dintre ele sunt
dotate cu proprietati antimitotice (inhiba inmultirea necontrolata a celulelor) in vitro.
In

vitro

flavonozidele

sunt

inhibitori

enzimatici:

inhiba

elastaza,

colagenaza,

histidindecarboxilaza si hialuronidaza (enzime ce intervin in refacerea tesuturilor).

e. Antociani
Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi schimba culoarea in
functie de pH - ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt: peonina, malvina, cianina, rutinul,
etc. Sunt considerate factori P alaturi de flavonozide si proantocianidoli (diminueaza
permeabilitatea si cresc rezistenta capilarelor). Cresc acuitatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti
si captatori de radicali liberi, inhiba agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului.
Multe au actiune antiinflamatoare si actiune diuretica, care este insotita de o crestere a eliminarii
acidului uric.
f. Cumarine si furanocumarine
Compusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai ales in familiile
Apiaceae (ex. telina), Fabaceae (ex. fasolea, lintea), Lamiaceae (ex. busuiocul), Asteraceae (ex.
albastrelele), Solanaceae (ex. matraguna), Rubiaceae (ex. coacazele rosii). Furanocumarinele se
gasesc in familiile Apiaceae si Rutaceae.
Unele cumarine diminueaza permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic si venos
(melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida); antibiotica (umbeliferona);
diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric (fraxozida); antimitotica; analgezica (dafnoretina);
antiinflamatoare (calofilolida, inofilolida, dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina);
anticoagulanta, trombolitica (dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen,
bergapten, xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si derivatii),
antihelmintica, inhibitoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii cu virusul HIV a
culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis (licorice)).
Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp. (angelica), Pastinaca sativa L.
(pastranacul), Heracleum sphondylium L. (branca ursului), Ruta graveolens L. (ruta)) determina
fenomene de fototoxicitate (dermite acute insotite de bule si vezicule, uneori chiar de o
hiperpigmentare care poate persista mult timp). Acestea apar dupa contactul cu plantele
respective si expunerea la soare, fiind favorizate de umiditate.
9

g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici

Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium: anghinare (acid
clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba: cicoare (acid cicoric), Echinaceae radix
(echinacee) (echinacozida, acid feruin-tartric), Verbasci folium et flores (verbascozida),
Plantaginis majoris folium (patlagina) (plantamajozida).
Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel:
acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante coleretice si
colecistochinetice (stimuleaza secretia biliara);
acidul rosmarinic, prin proprietatile antioxidante, anihileaza actiunea radicalilor oxid si
peroxid care intervin in procesele infectioase si de imbatranire si activeaza circulatia
cerebrala;
angorozida A este un citostatic;
echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un antigonadotrop (util
in adenomul de prostata), tireotrop (regleaza secretia glandei hipofize) si hipoglicemiant.
h. Taninuri
Taninurile sunt compusi vegetali cu o structura chimica complexa (care cuprinde multe grupari
hidroxil fenolice, dar si grupari carboxilice), capabile sa precipite proteinele din pielea cruda,
proteine cu care formeaza precipitate insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita).
Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si localizate in sucul
vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia in care se gasesc ele variaza in
limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. (stejar) 10 20%, la Salix sp. (salcie ) 9
13%, la Tilia sp. (tei) 15 20%, etc.
Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic (opresc sangerarea).
Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antivirala si antiseptica, ca
urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice;
pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale ale pielii si
mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind cicatrizarea, la acest proces
contribuind si efectul antiseptic: au efect vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici,
superficiale;
limitand pierderile de lichide si oprind agresiunile exterioare, favorizeaza regenerarea
tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri;
de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidarii lipidelor si ai formarii ionului
superoxid, si captator de radicali liberi (actiune antiimbatranire).

10

i. Tioglicozide
Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activare locala a circulatiei
sangelui.

Holozide
Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:
a. Gume
Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza, manoza, glucoza, ramnoza,
xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase
si geluri. Se intalnesc la semintele plantelor din familiile Leguminosae (Sophora japonica),
Liliaceae si in tuberculii plantelor din familia Araceae (exsalata de apa, cala salbatica), sub
forma de substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente.
b. Mucilagii
Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor seminte unde au rol de a
retine apa, preintampinand procesul de deshidratare. Mucilagiile au diverse roluri.
Demulcenta (emolienta) datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care il
formeaza cu apa (Althaeae radix et folium (nalba mare), Verbasci flores, Tiliae flores
(tei), Farfurae folium (podbal));
laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de cultura favorabile
dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza peristaltismul intestinal (Lini semen (in),
Agar, Carrageen (muschi islandez, muschi de piatra));
antiinflamatoare (undecaholozida din Althaea radix (nalba));
inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina din
Laminariae stipites);
imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimerii din Angelica
acutiloba (angelica), Carthamus tinctorius (sofranel)).
c. Pectine
Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura peretelui celular al
plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre vegetale. Pectinele sunt substante
hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina
cu apa, glucide si acizi in diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia
membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune coagulanta.
Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in structura peretilor celulari.
Acesti compusi se comporta in organismul uman ca glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de
celuloza, fibre alimentare.
11

Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.

Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea florei bacteriene pana la acizi
pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film (hidrocoloid) protector pentru mucoase si creeaza
un pH nefavorabil dezvoltarii florei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal.
Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina, din care cauza se recomanda
ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza
colesterolul in sinteza acestora si scad astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).
Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectinele actioneaza ca bacteriostatice
(inhiba hialuronidaza si impiedica astfel difuziunea bacteriilor in tesuturi).
Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui.

d. Celuloza
Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al membranei celulei vegetale.
Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite tipuri de celule: astfel, in tesutul lemnos
este in proportie de 40 50%, pentru ca in celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul
suberos al peretilor secundari sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante:
lignina, pectina, hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri etc. Celuloza este
importanta pentru activitatea tubului digestiv.
e. Amidon
Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele verzi si constituie
principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si hrana animalelor. Amidonul,
rezultat in urma procesului de fotosinteza, se depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub
forma de granule de marimi, structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale.
Granulele de amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide,
acizi grasi etc. Amidonul are rol energetic.

Uleiuri volatile
Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati de celule specializate
in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in vacuole, pungi sau canale secretorii,
ori in peri glandulari, sub forma de lichide uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt
amestecuri de diversi constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice.
Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in perii secretori de la
plantele familiei Labiatae (ex. busuiocul, lavanda, cimbrul). Peretii celulelor in care se gasesc
uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Aceste substante sunt
importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic.
Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si de proportia lor in
amestec:
12

proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antimicotice, antiparazitare), insecticide,

insectifuge si cicatrizante;
influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare, colecisto-chinetice),
hormonale (estrogene, antitirodiene, antisuprarenale, antigonadotrope), diviziunii celulare si
imunitatii;
un

anumit

tropism

raspuns

de

orientare

la

un

stimul

extern

(neurotrop,

musculotrop,vasculotrop, hemotrop).

Rasini
Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt substante vascoase, cu o
compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi rezinici. Se gasesc in citoplasma sub
forma unor picaturi fine, stralucitoare, care difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in
cavitati si canale rezinifere.

METODE GENERALE DE ANALIZ FARMACOGNOSTIC I

FITOCHIMIC A PRODUSELOR VEGETALE
Produsele vegetale sunt o importanta sursa de materie prima pentru industria
farmaceutica in vederea obtinerii preparatelor medicamentoase.
Termenul de produs vegetal (PV) sau drog cuprinde material prima vegetala sau animal
utilizata pentru a obtine un preparat farmaceutic. Cand spunem PV ne referim fie la planta
intreaga fie la parte din planta: radacina, tulpina, frunze, flori, fructe, seminte. Tot in categoria
PV intra si produse obtinute din planta prin diverse procedee: uleiri volatile, uleiuri grase,
balsamuri, etc.

OBTINERE PV
PV le putem obtine prin recoltarea plantelor fie direct din flora spontana fie prin
introducerea speciilor de interes terapeutic in culturi. Recoltarea plantelor se face in momentul in
care PV care ne intereseaza a ajuns la cantitatea cea mai mare de principii active.
Indicatii privind recoltarea diferitelor PV:
a) mugurii (gemma) recoltare primavara inainte de desfacere.
b) scoartele (cortex) primavara dupa incetarea circulatiei sevei (martie-mai)
c) frunzele (folium) pe timp frumos si uscat, in perioada de dinainte si dupa inflorire
d) florile (flos) in momentul imbobocirii, la dezvoltare completa sau numai petalele
e) partea aeriana (herba) se recolteaza toata partea aeriana, daca tulpina este lignificata se
recolteaza doar varfurile inflorite numite somitati florale
f) fructele (fructus) atat inainte de maturitate cat si la maturitate.
g) semintele (semen) la complete lor maturitate
h) organe subterane (radix, rhizome) toamna, la sfarsitul perioadei de vegetatie.
Uscarea PV se face prin doua ci:
a) natural
in aer liber, la soare (rizomi, radacini, flori albe sau galbene, fructe, seminte) sau
la umbra
13

plantele puternic mirositoare sau care contin principia active toxice se usca in
incaperi separate.
b) artificial
uscarea este de scurta durata evitand astfel procesele enzimatice.

STABILIREA IDENTITII PRODUSELOR VEGETALE

Principalele metode de analiza ale produselor vegetale se pot impartii in doua mari grupe:
a) Calitative- Metodele calitative urmaresc caracterele macroscopice si microscopice ale
produselor vegetale.
b) Cantitative- stabilesc puritatea produselor vegetale precum si continutul in princiipii
active al produsului vegetal.

Metodele calitative
Examenul macroscopic
Examenul microscopic
Examenul microchimic
Examenele macroscopice si microscopice sunt necesare pentru identificarea produselor vegetale,
iar examenul microchimic pune in evidenta pricipalele grupe de principii active din produsele
analizate.
1. Examenul macroscopic stabileste caracterele morfologice observate atat cu ochiul liber cat
si cu lupa, dar si cele organoleptice percepute prin miros si gust al unui produs vegetal nou sau
cunoscut.
Dupa forma de prezentare produsele vegetale pot fi:
intregi ( in toto )
fragmente (concissum)
pulverizate (pulveratum )
In urma examenului macroscopic se pot face urmatoarele percizari:
Aspectul:
stabileste forma produsului ( intreg sau fragmentat)
particulritatile fetelor
fractura
consistenta
tipul sectiunii
Dimensiunile se apreciaza:
in cm pentru majoritatea produselor ( utilizand rigla )
mm pentru fructele si semintele mici (cu hartia milimetrica)
nm pentru celule si incluziuni celulare (se utilizeaza micrometrul ocular sau obiectiv)
Culoarea - la exterior si interior
Mirosul - se percepe pe produsul ca atare, zdrobit intre degete (flori, frunze) sau pulverizat
Gustul - se determina pe produs ca atare sau pe decoct 10 % ( NU SE INGHITE, se elimina si se
clateste cu apa).
Detaliile tehnice ale examinarilor macroscopice depind de grupa morfologica in care se
incadreaza
produsul
vegetal
( radixradacina, rhizomerizom, bulbusbulb,
tubertubercul, cortex-scoarta, folium-frunza, flos-floare, herba-parte
aeriana, fructus-fruct, semensamanta, gemmae-muguri, stipites-petiol) si vor fi redate in Tabelul I.

14

ORGANUL
VEGETAL

ASPECT

RADIX, RHIZOMA,
BULBUS, TUBER
Forma( ntreg sau
fragmentat)
Decorticat sau
nedecorticat
Striat sau neted, cu
sau fr cicatrice
Fractura ( fibroas,
neted, granulari,
spongioas,
finoas)
Consistena
Stabilirea organului
Seciunea
transversal
Raportul dintre
esuturi
Prezena sau
absena
elementelor
mecanice.

CORTEX

Forma
Mundat,
numndat
Suprafaa
extern
(striuri,
lenticele,
licheni)
Suprafaa
intern
Fractura
Consistena
Seciunea
transversal
Raportul dintre
esuturi
Prezena sau
absena
elementelor
mecanice.

DIMENSIUNI

Lungime
Grosime
Diametru

Lungime
Lime
Grosime

CULOAREA

La exterior i interior

Suprafaa intern
i extern

GUST
MIROS

FOLIUM

FLORES

HERBA

Material
uscat
Subiri sau coriace
Peiolate sau sessile
Glabre sau
pubescente (pe
ambele fee)
Material
umectat
Forma
Marginea
Nervaia
(ramificat,
paralet,
proeminent sau
invaginat,
anastomozat sau
nu)

Material
uscat
Izolate sau
inflorcene (tipul)
Stadiul de
dezvoltare
Complete sau
incomplete
Pubescena pieselor
florale
Material
umectat
Alaniza floral
(Particularitile
pieselor florale

Materia uscat
Se va caracteriza
organ separate
Ascpectul, forma,
suprafaa i fractura
tulpinii
Material
umectat
Dispoziia frunzelor
i florilor pe tulpin
Seciunea
transfersal:
dispoziia
fasciculelor
cunductoare,
raportul dintre
esuturi (la lup_

Tipul
Forma (ntreg,
tiat)
Suprafaa (
striuri, coaste,
pubesctena)
Consistena
Seciunea
transversal
Raportul dintre
esuturi (la
lup)
Prezena i
numrul
seminelor

Materialul uscat
Inflores-cenele
Materialul umectat
Diametrul florilor

Pentru fiecare organ

se va aprecia
separate

Lungime
Lime
Diametrul

Pe hrtie
milimetric
(lungime, lime)

Caliciul
Corola

Pentru fiecare organ

separate

La exterior i
interios

La exterior i
interior

Materialul
umectat (frunze
subiti sau mici)
Materialul uscat
(frunze coriace)
Lungime
Lime
Pe faa superioar i
inferioar

FRUCTUS

SEMEN

Forma
Consistena
Aspectul
tegumentului
(striuri,
pubescena,
hilul, rafeea)
Sectiunea
transversal i
longitudinal (la
lup) : raporul
dinte
tegumentul,
endosperm i
embrion

Se stabilete pe produs uscat ( ntreg sau pulverizat) sau pe decoct

Tabelul I.
15

2.Examenul microscopic reprezinta faza avansata a analizei unui produs vegetal stabilind
tesuturile si elementele anatomice caracteristice din pulberi sau produse fragmentate.
Pentru analiza microscopica a unui produs vegetal este necesar in prealabil o pregatire a
preparatului:
obtinerea preparatelor microscopice sub forma de sectiuni
examenul microscopic al produselor vegetale pulverizate
examenul microscopic al produselor vegetale concisum clarificate
a) Obtinerea preparatelor microscopice sub forma de sectiuni
Sectionarea unui produs vegetal se face in general in plan transversal cu briciul sau
microtomul (produsul fiind inclus in parafina), daca este cazul se poate face si in plan
longitudinal (radiar sau tangential).
In vederea sectionarii produsul vegetal uscat si fragmentat trebuie adus la consistenta necesara
prin inmuiere in apa fierbinte (flori s frunze), fierbere timp indelungat in apa (radacina, rizomi,
scoarte). Pentru produsele cu mucilagii se realizeaza o macerare 24 h intr-un amestec alcool:apa
1:1.
1. Sectiunile transversal
din radacina si tulpina cu diametrul pana la 1 cm trebuie sa cuprinda suprafata
intraga; daca sunt mai groase sectiunea trebuie realizata din partea centrala a
produsului;
daca fragmentele sunt subtiri ( frunzele, unele scoarte) sau mici (fructe sau seminte)
se include intre doua fragmente de maduva de soc sectionata longitudinal;
Sectionarea unui produs inclus in maduva de soc se realizeaza printr-o miscare uniforma a lamei
briciului fara oprire de la baza spre varf.
Sectiunile se prind intr-un cristalizator cu apa distilata, urmeaza o clarificare si o colorare a lor.
Clarificarea se realizeaza cu apa de Javel (R) timp de 20 minute, solutie de cloral hidrat 80 %
(R) sau solutie de NaOH 5% (R).
2. Colorarea sectiunilor se realizeaza prin urmatoarele procedee:
2.1. Colorarea cu floroglucina in mediu de HCl (R)
Sectiunile se clarifica cu solutie de cloral hidrat 80 % (R) apoi se trateaza cu cateva picaturi de
solutie alcoolica de floroglucina in mediu de HCl (R) astfel peretii se coloreaza in rosu
2.2. Dubla colorare cu verde de iod si carmin alaunat
Sectiunile au tesuturile sclerificate colorate in verde sau albastru-verzui, cuticula si peretii
suberificati in galben-verzui sau brun (verdele de iod), iar tesuturile celulozice in rosu
(carminului alaunat).
3. Montarea sectiunilor in masa gelatinoasa si in balsam de Canada
Masa gelatinoasa reprezinta un amestec de gelatina-glicerina realizat astfel: 2g gelatina
se lasa in contact cu 4 g apa pana la absorbtia completa, se adauga 10 g glicerina usor incalzita si
se mentin pe baie de apa pana la obtinerea unei mase omogene.
Balsamul de Canada este o oleo-rezina lichida limpede, transparenta cu miros balsamic,
de culoare galben deschis sau galben-verzui.

b) Examenul microscopic al produselor vegetale pulverizate

Scopul acestui examen este de a identifica elementele anatomice comune organului si de
a stabilii caracteristicile produsului.
Produsul vegetal se pulverizeaza prin zdrobire sau macinare, urmata de omogenizarea
prin cernerea pulberii (sita cu 30 ochiuri pe cm2).
La fel ca in cazul sectiunilor si pulberea poate fi examinata microscopic intr-o varietate
de solutii si reactivi.
Caracteristicile microscopice ale diverselor organe vegetale:
1. Organele subterane (radacina, rizomi, bulbi) se observa in urma examenului microscopic
fragmente de parenchim cu materii de rezerva (amidon, inulina, picaturi de ulei gras),
fragmente de vase mari de lemn (reticulate, punctuate), fragmente de suber.
16

Examenul microscopic scote in evidenta unele elemente structurale particulare reusind sa se faca
astfel o deosebire intre organele subterane:
aspectul granulelor de amidon
cristalele de oxalate de calciu
elementele mecanice
tesuturi secretoare
culoarea continutului celular
2. Tulpina ca elemente anatomice de diferentiere mentionam:
fragmente de epiderma cu stomate
peri tectori si glandulari
fragmente de parenchim si vase lemnoase
incluziuni celulare
3. Scoarta
Diferentierea dintre scoarte se realizeaza pe baza aspectelor si structurii
elementelor mecanice, natura chimica a materiilor de rezerva din parenchimuri si de tesuturile
secretoare.
4. Frunza
n tesutul palisadic si lacunos se evidentiaza cristale de oxalate de calciu, celule si canale
secretoare. Epiderma ofera numeroase caractere pentru identificarea unor produse vegetale
dintre care mai importante sunt:
forma celulelor, prezenta sau absenta cuticulei
prezenta sau absenta perilot tectori si glandulari; aspectul, numarul si dimensiunea lor
Un rol important revine stomatelor din frunza, astefel frunzele la dicotiledonate prezinta cinci
tipuri de stomatate.
5. Florile
Examenul microscopic pune in evidenta prezenta perilor tectori foarte variati ca aspect,
forma si numar; perii glandulari; polenul are un important caracter pentru diferentiere.
6. Fructele si semintele contin in celule materii de rezerva, ulei gras, amidon, etc.

c) Examenul microscopic al produselor vegetale concisum clarificate

Acest examen este necesar pentru produsele vegetale care provin de la organe subtiri (frunza,
flori, herba)
Detaliile necesare pentru efectuarea examenului sunt cuprinse in Tabelul II.

17

ORGANUL

RADIX, RHIZOMA

VEGETAL

BULBUS, TUBER

Seciunea
transversal,
longitudinalradiar,
longitudinaltangenial

Pulbere i preparat
concinsum
clarificat

CORTEX

POLIUM

FLORES

Structura- tipul
Dispoziia lemnului
i liberului
Elemente
caracteristice
(amidon, inulin,
cristale de oxalat de
calciu, celule
pietroase, fibre,
esuturi lignificate,
aparat secretor,
laticifore etc.)

Parenchin
liberian, cu sau
fr raze nodulare
Parenchin cortical
Elemente
caracteristice
(fibre, celule
pietroase, aparat
secretor, cristale
de oxalat de
calciu, amidon,
raze nodulare,
sclorenchin)

Structura limbului
Tipul fasciculului
conductor
Natura periciclului
Aparat secretor
(pungi, canale,
celule)
Laticifore
Peri tectori
Peri glandulari
Cristale de oxalat de
calciu

Se efectueaz
numai n anumite
cazuri

Fragmente de vase
lemnoase
Fragmente anatomice
caracteristice
(amidon, inulin,
cristale de oxalat de
calciu, celule
pietroase, fibre,
esuturi lignificate,
pungi, canale sau
celule secretoare)

esuturi obinuite
(fragmente de
parenchin
liberian,
parenchin corical,
suber)
Elemente
anatomice
caracteristice
(fibre simple sau
nsoite de
cristale, celule
pietroase, cristale
de oxalat de
calciu, amidon,
raze nodulare,
pungi secretoare)

esuturi obinuite
(fragmente de esut,
clorofilian, vase
spiralate, inelate,
fragmente de
epiderm)
esuturi i elemente
caracteristice (tipuri
de stomate, cuticul
striat, peri tectori i
glandulari, cristale de
oxalat de calciu, fibre
simple sau nsoite de
cristale, ideoblaste,
canale i pungi
secretoare, laticifere)

esuturi i elemente
obinuite
(fragmente de
esuturi, papile,
polen, vase
lemnoase,
fragmente de
endoteciu,
fragmente
epidermice)
esuturi i elemente
caracteristice (peri
tectori i glandulari,
cuticula striat,
cristale de oxalat de
calciu, aici celule
pietroase, polen,
latificifere)

HERBA

FRUCTUS

SEMEN

Pentru fiecare
organ separat
(vezi Polium,
Flores i
Fructus)

Structura
pericarpului:
elemente din epi-,
mezo- i endocarp
(esut mecanic,
pigmentar, canale
secretoare,
lasticifere etc.)
Pentru fructe cu
semine vezi
Semen

Structura
tegumentelor
(spermoderm, peri,
elemente
mecanice, esut
pigmentar)
Substane de
rezerv i
incluziuni celulare
Structura
cotiledoanelor

Pentru fiecare
organ separat
(vezi Polium,
Flores i
Fructus)

esuturi obinuite
(fragmente de
epicarp, vase mici,
fragmente de
mezocarp cu ulei
volatil, ulei grasm
fragmente de
endocarp)
esuturi i elemente
caracteristice (fibre,
celule pietroase,
peri, cristale de
oxalat de calciu,
amidon, celule cu
pigmeni)

esuturi obinuite
(fragmente de
endospera cu ulei
gras i aleuron,
fragmente de vase
lemnoase aici,
inelate sau
reticulate)
esuturi i
elemente
caracteristice
(fragmente de esut
pigmentar, fibre,
celule pietroase,
cristale de oxalat
de calciu, amidon)

Tabelul II.

18

3. Examenul microchimic
Identificarea compusilor chimici in tesuturile produselor vegetale se realizeaza prin reactii specifice de
culoare cat si prin cele de precipitare. In acest scop se utilizeaza examenul histochumic si
microsublimarea.
3. 1. Examenul histochimic se realizeaza pe sectiuni (transversale si longitudinale), mai rar pe pulveri
vegetale in scopul localizarii principiilor active din produsul studiat. In acest scop fragmentele de produs
vegetal se fierb cu o solutie saturata de clorura de sodiu sau sulfat de sodiu pana la consistenta optima
sectionarii. Sectiunile se aduc pe lama si se acopera cu reactivul respective, dupa cateva minute se spala
cu solventul necesar si se examineaza la microscop
Principalii reactivi utilizati in acest scop sunt:
clorura ferica 1% - taninuri
NaOH 5% (R ) hidroximetilantrachinone, flavone
Sudan III uleiuri volatile, uleiuri grase, latexuri, rasini
Soluie de iod -amidon
3. 2. Microsublimarea se aplica numai substantelor care au capacitatea de a trece in stare de vapori prin
incalzire si apoi cristalizare pe o suprafata rece.
Tehnica de lucru: pe o lama de microscop situata pe o sita de azbest asezata pe un trepied se aduce
cca 0,10g produs vegetal pulverizat; la unul din capetele lamei se pune o bagheta de sticla lunga de 5-6
cm si diametrul de 5 mm pe care se sprijina o alta lama de microscop. Pe lama superioara se aduce un
tampon de vata imbibat in apa (rol de refrigerant). Se incalzeste tot sistemul la un bec de gaz la flacara
mica situate la cca 10 cm de sita de azbest. Sublimarea se produce in dreptul tamponului de vata sub
forma de cristale.

Tabelul III. Reactivii de culoare utilizati in rectia de microsublimare

Substanta sublimata
Emodina
Berberina
Cafeina
Hidrochinona
Atropina

Reactivi Reactia de identificare

NaOH 5% (R )
acetona
reactia murexidului
FeCl3 (R )
reactia Vitali

Culoarea obtinuta
Rosie
Verde
Rosie
Bruna
Violet

DETERMINAREA PURITII PRODUSELOR VEGETALE

Determinarea puritatii este o parte componenta a analizei farmacognostice, cuprinzand aspecte
calitative si cantitative; se face conform normelor din Farmacopee, standarde, norme interne sau
fise tehnice. Prin puritatea unui produs vegetal se intelege absenta substituentilor, iar impuritatile
admise sa nu depaseasca anumite limite.
Determinarea puritatii unui produs vegetal cuprinde urmatoarele etape:

1. Determinarea impuritilor din planta

Prin impuritati se intelege:
parti ale altor organe ale plantei
produse degradate (fructe zdrobite, frunze brunificate)
produse alterate (atacate de fungi )
Normele de calitate se refera la anumite procentaje din aceste impuritati sau exclude prezena
lor pentru fiecare produs vegetal.

2. Determinarea corpurilor strine

Elementele straine din produsele vegetale sunt constituite din parti ale altor
plante asemanatoare sau nu, care au fost recoltate simultan din necunoastere sau neglijenta;
corpuri care nu sunt de natura vegetala ca: substante minerale, pamant, nisip.
19

Pentru a determina impuritatea dintr-un produs vegetal normele prevad urmatoarele cantitati
de proba de analizat:
pentru seminte si fructe cu diametrul mai mic de 2 mm (mustar) - 5 g
pentru seminte si fructe cu diametrul intre 2 si 4 mm (anason, fenicul) - 20 g
pentru produse maruntite cu lungimea fragmentelor intre 2 si 10 mm - 50 g
pentru seminte si fructe cu diametrul mai mare de 4 mm si alte produse intregi sau taiate
in fragmente cu lungimea mai mare de 10 mm - 100 g
Impuritatile din planta indicate in monografia produsului vegetal respectiv se aleg cu penseta, se
cantaresc separat, iar rezultatele se raporteaza la 100 g produs vegetal.
3. Determinarea calitii produselor vegetale este absolut necesara pentru avizarea,
indroducerea in terapeutica sau ca meterie prima in industria farmaceutica.

3.1.Determinari preliminare
3.1.1. Determinarea umiditatii
Gradul de umiditate al unui produs vegetal trebuie sa se incadreze in anumite limite care
permit conservarea produsului vegetal. Daca % de umiditate este prea mare o parte din procesele
enzimatice care au loc in interiorul celulei sunt continuate conducand la degradarea principiilor
active. Pe de alta parte, umiditatea prea mare favorizeaza mucegairea rapida a produselor.
Determinarea continutului in apa a unui produs vegetal se realizeaza prin:
uscare la etuva
uscare la vid
uscare in exicator
antrenare cu vapori de solventi organici
Materialul vegetal in prealabil trebuie maruntit sau pulverizat.
3.1.1.1.
Uscarea in etuva ( FR. Ed. IX)
Intr-o fiola de cantarire uscata si cantarita se introduc 5-10 g proba de analizat; fiola se mentine
4h in etuva la 100-105C, se raceste in exicator, se inchide si se cantareste. Se continua uscarea o
ora urmata de racire si cantarire pana la o masaconstanta.
Umiditatea se calculeaza dupa formula:
U = (a-b) 100/a
a - masa produs vegetal inainte de uscare (g)
b - masa produs vegetal dupa uscare (g)
U- umiditatea produsului vegetal (%)
In cazul in care se prevad determinari de uleiuri volatile, din pierderea totala se scade cantitatea
in grame de ulei volatile determinat in prealabil.
3.1.1.2.
Uscarea in vid (sub presiune redusa) ( FR. Ed. IX)
Se efectueaza in etuva sau exicator special sub o presiune de cel mult 2,7 kPa (20,3
mmHg) pentru produsele vegetale ale caror principii active s-ar altera la temperatura mai mare
de 100C.
3.1.1.3.
Uscarea in exicator ( FR. Ed. IX)
Se aplica substantelor termolabile indicate in monografii, uscarea se face in exicator in prezenta
de H2SO4, P2O5 sau CaCl2 anhidru. Fiola de cantarire cu substanta de analizat se tine in exicator
24 h dupa care se cantareste; se repata uscarea si cantarire 6 h pana la o masa constanta.
3.1.1.4.
Antrenare cu vapori de solventi organici se aplica in cazul
substantelor moi, al grasimilor si uleiurilor.
Determinarea se face conform FR X, iar principiul consta in extragerea apei prin antrenarea cu
vapori de solventi organici nemiscibili cu apa.
Se cantareste o cantitate exacta de produs vegetal, se introduce in balonul uscat al aparatului, se
adauga 100 ml xilen sau toluen si cateva fragmente de portelan poros. Incalzirea se realizeaza la
o sursa electrica. Distilarea are loc intitial cu o viteza mai mica 100 picaturi/min dupa care se
mareste la 200 picaturi/min. Distilarea are loc pana cand volumul separat de apa din eprubeta
ramane constant.
Concentratia in apa a probei de analizat se calculeaza dupa formula:
20

c = V/m 100
c - concentratia de apa a probei de analizat (%)
V - volumul apei din eprubeta gradata (ml)
m - masa probei luate in lucru (g)
3.1.2. Determinarea cenusii
Cenusa reprezinta substanta anorganica rezultata in urma arderii unui
produs vegetal, iar raportul dintre produsii organici si anaorganici
reprezinta o valoare ce caracterizeaa produsul vegetal.
3.1.2.1.
Determinarea cenusii totale
Calcinarea unui produs vegetal pentru obtinerea cenusii se realizeaza in
creuzete. Materialul vegetal catarit, asezat in creuzet se incalzeste pana la
carbonizare, creuzetul este lasat sa se raceasca in exicator si se
cantareste. Operatia se repeta pana la o masa constanta.
Cantitatea de cenusa se calculeaza dupa formula:
cenusa % = g1 100/g
g1 - masa cenusii (g)
g- masa produsului vegetal analizat
3.1.2.2.
Determinarea cenusii insolubile in HCl diluat are ca scop stabilirea
continutul de cloruri insolubile in apa ale unor metale grele (Pb, Hg, Bi)
Cenusa obtinuta dupa calcinare se trateaza cu 2-3ml acid clorhidric 10%, creuzetul se acopera cu
o sticla de ceas si se incalzeste 10 min pe baia de apa. Se adauga 5ml apa fierbinte cu care se
spala si sticla de ceas, lichidul se filtreaza printr-un filtru cantitativ, se aduce precipitatul pe filtru
si se spala cu apa fierbinte pana cand filtratul nu mai da reactia pentru cloruri. Filtrul cu
precipitat se usuca la 105C, se aduce in creuzetul initial si se calcineaza pana la
greutate constanta.
3.1.2.3.
Calcinarea cu H2SO4 se efeectueaza daca in monografia respectiva se
prevede "se calcineaza cu H2SO4 (R) " apar sulfati.
3.1.3.
Determinarea substantelor solubile
Substantele extractive sunt constituentii chimici dintr-un produs vegetal care se dizolva intrun anumit solvent (alcool, apa, eter) prevazut la monografia respectiva.
3.1.3.1
Extractia la rece
5,0000 g produs vegetal ( sau cea din monografie) (sita VI) se trateaza cu 50 g (alcool, apa, eter)
intr-un flacon cu dop rodat, se agita 24 h, se filtraza. 10,00 g filtrat se evapora la sicitate ( baie de
apa) intr-o fiola de cantarire tarata in prealabil. Se usuca 3 h la 100- 105C., se raceste in exicator
si se cantareste.
3.1.3.2.
Extractia la cald
1,0000 g produs vegetal ( sau cea din monografie) (sita VI) se trateaza cu 50 g (alcool, apa, eter)
intr-un balon cu dop rodat, tarat in prealabil, se agita si se lasa in repaus 60 minute. La balon se
adapteaza un refrigerant cu reflux, se incalzeste la fierbere 2 h. Dupa racire se completeaza la
greutatea initiala cu dizolvant, se filtraza. 10,00 g filtrat se evapora la sicitate ( baie de apa) intr-o
fiola de cantarire tarata in prealabil. Se usuca 3 h la 100- 105C., se raceste in exicator si se
cantareste.
Cantitatea de substanta extractiva se raporteaza la 100 g produs vegetal si se calculeaza astfel:
E = A 5 100/B
A - masa reziduului (g)
B - masa de produs vegetal (g)

3. 2. Determinarea cantitativa a principiilor active

Reprezinta faza finala in determinarea calitatii produselor vegetale. Metodele utilizate sunt
chimice, fizice si biologice in functie de proprietatile principiilor active din produsul vegetal.

21