ANALIZA CAUZELOR DEGRADRII

ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN

LEMN ALE CLDIRILOR
SOLUII DE PREVENIRE I
REABILITARE A ACESTORA

1. CAUZELE DEGRADARII ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIE DIN LEMN

Exploatarea construciilor din lemn

Principalele probleme care trebuie urmrite pe parcursul

exploatrii construciilor din lemn sunt:
- apariia crpturilor datorit fenomenului de contragere i
umflare;
- fenomenele de putrezire;
- atacul insectelor xilofage;
- deformaii excesive i slbirea elementelor de mbinare;
- comportarea la temperaturi ridicate i la foc;
- comportarea la aciunea agenilor chimici.
Urmrirea comportrii elementelor structurii se impune cu
acuratee in primii ani de exploatare. n aceast perioad sunt
necesare cel puin dou verificri anuale:
primavara, pentru a putea observa eventualele degradri
produse de ncrcarea excesiv cu zapad i umezirea structurii,
pentru stabilirea msurilor de remediere care se impun;
toamna, pentru a putea constata efectele produse de uscarea
lemnului pe timpul verii (apariia crpturilor).

- Urmrirea comportrii structurii pe parcursul ctorva cicluri primvartoamn n primii ani de exploatare a construciei se face prin msurarea
deformaiilor elastice i remanente
Denumirea elementului

(h/L)minim

(f/L)mediu

Grinzi si pane de acoperi cu seciune simpl

1 / 20

1 / 80

Grinzi si pane cu seciune compus

1 / 15

1 / 120

Grinzi cu inima din scnduri

1 / 10

1 / 100

1/51/6

1 / 150

Stilpi cu seciunea simpl

1 / 80

Stilpi cu seciunea compus

1 / 80

Grinzi cu zabrele

Comparnd deformaiile nregistrate cu cele admisibile se pot

formula concluzii cu privire la condiiile de exploatare ale elementelor
de rezisten ale construciei i a structurii n ansamblu.
Dac valorile msurate ale sgeilor depesc valorile normate
medii (raportul f/Lef > f/Lmed), se trece la determinarea solicitrilor
conform ncrcrilor efective i seciunilor nete efective, n gruprile de
ncrcri cele mai defavorabile.
n funcie de rezultatele obinute, se stabilesc condiiile n care
elementele structurale pot rmne n exploatare i msurile constructive
de reparare sau consolidare care se impun. n unele situaii este necesar
a se nlocui elementul de construcie deteriorat.
O atenie deosebit se va acorda stabilirii cauzelor i naturii
degradrilor, n special a elementelor ntinse, ncovoiate i a
mbinrilor. Se va verifica respectarea condiiilor de calitate a
materialelor utilizate.

n primii ani de exploatare, uscarea brusc a lemnului, mai ales

dac acesta nu a fost uscat sau condiionat nainte de a fi pus n opera,
determin apariia unor crpturi cu dimensiuni apreciabile care pot
conduce la diminuarea capacitii portante i a rigiditii elementului
structural, cu urmri grave n cazul n care aceste defecte apar n zone
periculoase (zona cu moment maxim,etc.).
Mai mult, o dat cu acestea se deschide drum ptrunderii
insectelor, acumulrii apei, cu efecte defavorabile deosebite.
O atenie special trebuie acordat sistemului de contravntuiri
care asigur stabilitatea elementelor structurale.
Se vor urmri, de asemenea, eventualele abateri de la planeitate
a elementelor comprimate (tlpile superioare ale fermelor, stlpii etc.),
ca urmare a apariiei flambajului.
n cazul constatarii unor astfel de deficiente, se vor lua msuri
adecvate pentru corectarea i eliminarea consecinelor acestor defecte.

Uscarea (contragerea) excesiv

Punctul de echilibru este starea obinuit de umiditate a lemnului
n condiii climaterice specifice unei ri sau unei zone climatice.
Din cauza anizotropiei lemnului, contragerea i umflarea nu
sunt uniforme i variaz n funcie de direciile caracteristice
ale seciunii transversale:
- axial cca. 1%;
- radial cca. 5-6%;
- tangenial cca. 10-12%.
Apariia unor crpturi sau plesnituri din aceast cauz nu
afecteaz, n general, rezistena structurii deoarece aceste
defecte sunt previzibile i au fost luate n considerare la
evaluarea eforturilor admisibile (de calcul).
Lemnul uscat natural sufer, n general, fenomenul de contragere
i dup ce a fost asamblat, deoarece el continu s se usuce.

Putrezirea
Putrezirea provine din aciunea unor tipuri de ciuperci care se
hrnesc cu lemn i care provoac alterarea structurii celulare a
materialului.
Ciupercile inferioare nu afecteaz rezistena lemnului. Ele produc
doar defecte de culoare (de exemplu inima roie la fag sau
albstreala la rinoase).
Ciupercile superioare pot ataca, n funcie de specie, lignina
(putregaiul alb, care atac arborii n picioare), lemnul atacat
crpnd dup conturul inelelor anuale, al razelor medulare i al
fibrelor, desfcndu-se n lamele; aceste ciuperci sunt ciuperci
parazite, de pdure.
Alte ciuperci superioare atac celuloza (de ex. putregaiul rou,
care atac arbori dobori), sunt ciuperci saprofite i se numesc
ciuperci de depozit sau ciuperci de cas.

Viteza de putrezire depinde de tipul ciupercii, de climat, de condiiile

de utilizare a construciei i de natura lemnului folosit. Pentru a se
dezvolta ciupercile au nevoie de umiditate, aer, temperatur
adecvat i hran. n lipsa uneia din aceste condiii, dezvoltarea lor
nceteaz, dar sporii pot redeveni activi imediat ce condiiile devin
propice dezvoltrii.
Cele mai periculoase ciuperci care provoac putrezirea materialului
lemnos de construcii sunt buretele de cas (Merulius lacrymans) i
buretele alb de cas (Poliporus vaporarius) care atac prile
ascunse ale lemnului.
Suprimarea umiditii, prin evitarea condensului, umezirii datorit
unor infiltraii de ap, etc., previne dezvoltarea ciupercilor. Lemnul
care conine max. 20% umiditate (cazul lemnului uscat n aer liber)
este la adpost de efectele distructive ale ciupercilor. Apa n exces
favorizeaz ns dezvoltarea acestora pn cnd procentul de
umiditate scade, cnd aciunea ciupercilor este din nou ntrerupt.

Se va da o atenie special zonelor de reazem a elementelor

structurale din lemn, (n special grinzi sau stlpi) rezemate sau
ncastrate n elemente de nchidere sau fundaii, n locauri nchise,
neventilate (cornie, dolii, capete de grinzi de planee, podini de
planee oarbe, diverse mbinri etc.).
Toate suprafeele de contact lemn-zidrie, lemn-lemn, lemn-beton
trebuie s fie aerisite i s se poat usca. Se vor evita legturi de
asamblare n apropierea solului sau nivelului apei.
Astfel, n activitatea de proiectare, execuie i exploatare trebuie
luate msurile adecvate prevenirii procesului de putrezire a
elementelor structurale i nestructurale din lemn.
Dac totui acestea s-au produs, se va efectua o inventariere atent a
acestora, a amplorii fenomenului, a tipului de ciuperc, a cauzelor
apariiei fenomenului, stabilindu-se, dup caz, msuri de remediere
a defeciunilor constatate.

Aciunea insectelor i altor vieti

Unele specii de coleoptere, furnici i chiar unele insecte de
tmplrie atac i degradeaz lemnul cutnd adpost n galeriile
pe care le sap, reducnd ntr-o oarecare msur rezistena
elementelor structurale.
Alte specii de coleoptere xilofage atac chiar i inima lemnului, cu
consecine foarte grave.
n apa de mare lemnul este atacat de molute i crustacee.

Constatarea existenei unui atac din partea insectelor asupra

elementelor structurale sau nestructurale ale construciilor din
lemn, impune identificarea agresorului, a pagubelor produse, a
efectelor agresiunii i a msurilor adecvate de tratament.

Deformaiile excesive i slbirea mbinrilor

Deformaiile excesive sunt deosebit de periculoase n special pentru
c ele conduc la o distribuie a eforturilor cu totul diferit de cea
presupus pe baza ipotezelor de calcul.
Un alt fenomen periculos este slbirea mbinrilor, impunndu-se n
primii ani de exploatare strngerea pieselor (buloanelor) de
mbinare. Legturile elementelor din lemn ca i cele ale elementelor
din oel sunt calculate pentru o presiune efectiv bine definit ntre
bulon i lemn, contndu-se pe situaia n care piesele din lemn
asamblate sunt n contact. Slbirea i jocul legturilor poate conduce
la strivirea lemnului, la eforturi secundare locale excesive.
Slbirea legturilor poate ns avea efecte dezastruoase atunci cnd
structura este supus ocurilor, deoarece sarcinile sunt concentrate
pe elemente izolate n loc s fie preluate de ansamblul structurii.

Comportarea lemnului la ageni chimici

n condiii obinuite lemnul rezist bine la ageni chimici. Celuloza,
predominant n compoziia lemnului, este insolubil n ap, eter,
aceton, alcool s.a.
Acizii minerali (acidul sulfuric, azotic, clorhidric) carbonizeaz ns
celuloza.
Acizii organici au o aciune mai slab.
Bazele concentrate umfl celuloza.
Substanele alcaline dizolv lignina.

Cromul, bromul, ali oxidani, actioneaz asupra ligninei i celulozei,

reducnd rezistenele mecanice ale lemnului.
Srurile antiseptice sau ignifuge introduse prin impregnare reduc
rezistenele lemnului, mai ales la solicitri dinamice.

Comportarea lemnului la temperaturi ridicate i la foc

Sub influena unei temperaturi mai mari de 105oC, lemnul
ncepe s se descompun n mod progresiv, degajnd gaze
inflamabile (hidrogen, metan, etan). n prezena aerului, sub
aciunea flcrii directe, lemnul ncepe s ard. Procesul se
desfoar astfel:
- la o temperatur de 225-250oC se atinge punctul de inflamabilitate
cnd au loc mici explozii ale gazelor de ardere formate prin
descompunerea termic a lemnului;
- la o temperatur de 260-290oC se formeaz o flacr continu.
n absena flcrii directe, la temperatura de 330-470oC, se produce
autoaprinderea lemnului.
Aceste puncte caracteristice ale comportrii lemnului la foc
difer de la o specie la alta, inflamabilitatea i viteza de ardere fiind
cu att mai mare cu ct densitatea este mai mic. Lemnul nu poate fi
fcut incombustibil, dar poate fi fcut prin msuri adecvate greu
combustibil.

Comportarea lemnului la foc. Msuri de protecie contra

incendiului

Seciune de lemn atacat de foc: a) zona carbonizat; b) zona protejat.

PREVENIREA DEGRADARII ELEMENTELOR STRUCTURALE

Construciile din lemn sunt foarte rezistente i pot dura mult timp
dac se respecta normele de folosire i ntreinere.
Cnd proiectarea este greit conceput i execuia defectuoasa sau
exploatarea necorespunztoare, apar dificulti care conduc cel
mai adesea la necesitatea nlocuirii elementelor afectate, ceea ce
este deosebit de costisitor. Prevenirea degradrii elementelor
structurale este cea mai sigur i eficient metod de salvgardare
a structurilor construciilor din lemn.
Prevenirea i limitarea efectelor uscrii excesive (contragerii)
Condiionarea uscrii lemnului n cuptoare speciale cu aer
cald, abur i aer cald sau folosind cureni de nalt frecvena
poate elimina fenomenul de contragere i efectele acestuia
(crpturi, plesnituri).

Prevenirea si
(contragerii)

limitarea

efectelor

uscrii

excesive

- In cazul apariiei unor crpturi marginale importante la elementele

din lemn ecarisat se limiteaz deschiderea lor prin strngerea acestora
cu piese din oel n form de S sau C

Se poate mpiedeca producerea sau extinderea crpturilor prin

nfigerea unor uruburi pentru lemn sau a unor buloane,
perpendicular pe crptur. Se pot nchide crpturile i prin
comprimarea elementului i strngerea local a piesei cu etrieri.
Preferina pentru etrieri este motivat de faptul c seciunea nu
este slbit prin strpungerea ei, ceea ce ar conduce la
diminuarea seciunii transversale a elementului. Pe de alt parte
ns, un etrier ocupa loc, este inestetic i uneori nu poate fi
acceptat.
Prevenirea contragerii i efectelor sale se poate realiza i prin
prevederea unor degajri de material n lungul piesei, de forma
unor crestturi care pot ajunge la lemnul rotund pna la inim;
soluia se poate aplica i pentru elemente din lemn ecarisat. Se
folosete n special pentru evitarea efectelor uscrii excesive la
grinzi i uneori la dulapi cnd sunt componente ale unor seciuni
compuse masive.

Prevenirea putrezirii

Tratamentele preventive au ca efect ndepartarea sau distrugerea

florei i faunei care pot agresa lemnul. Un material lemnos tratat
corespunztor are o durata de via de 5 ori mai mare decit lemnul
netratat, utilizat n aceleai condiii de exploatare. - Printre produsele
cele mai obinuite destinate s protejeze lemnul, prezentate sub forma
de soluii apoase, sunt: clorura de zinc, srurile arsenioase de zinc i
arseniatul de zinc i crom. Aceste tratamente las o suprafa curat,
fr miros i care se poate vopsi. Clorura de zinc concentrat servete
i ca substan ignifug.
Creozotul este protecia cea mai bun i durabil pe care o pot
asigura produsele autohtone. Protecia cu creozot are ns
dezavantaje: lemnul devine mai inflamabil n primele luni dup
tratament, are miros dezagreabil, culoare maronie-neagr, neplacut
ochiului, face imposibil vopsirea suprafeelor tratate, poate irita
pielea care vine n contact cu substana, vaporii degajai sunt nocivi
pentru oameni, plante, animale. Se foloseste pentru traverse CF.
Soluiile apoase sunt inferioare creozotului, deoarece se pot spla
de pe suprafaa elementelor tratate. Alte produse, de exemplu uleiurile
grele, ca pentaclorfenolul, las o suprafa curat, potrivit pentru
vopsire, dar sunt mult inferioare creozotului ca eficien. Numeroase
alte produse au aparut recent pe piata, validarea lor urmand a se face
in timp.

- Prevenirea putrezirii presupune msuri adecvate de tratare

preventiv a lemnului, precum i soluii constructive judicioase
adoptate prin proiectare i o execuie corect i ngrijit.

- Tratamentele preventive se aplic fie sub presiune, fie la

presiune atmosferic, prin nmuiere, n baie succesiv la cald i la
rece, prin injecie la faa locului, .a.

In general, este bine ca lemnul sa fie uscat nainte de tratament,

deoarece injectarea soluiilor apoase presupune o cantitate
suplimentar de umiditate, care ar putea accentua fenomenul de
contragere la evaporarea acesteia. Fasonarea final trebuie facut
ntotdeauna dup aplicarea tratamentului i uscarea materialului
lemnos tratat.

Principalele msuri de prevenire constau n lupta mpotriva

reproducerii insectelor, tratarea lemnului cu un produs chimic
care le distruge, asigurarea inaccesibilitii lemnului la atacul
acestora.
Aceste msuri se concretizeaz n:
-verificarea i dac este cazul, sterilizarea lemnului nainte de
utilizare;
-vopsirea, respectiv acoperirea cu un strat de ulei sau cear,
pentru a impiedeca insectele s depun ou n porii lemnului;
-mbibarea lemnului cu o soluie de pentaclorfenol, pentru a
opri aciunea insectelor (efectul este provizoriu);
-aplicarea unui tratament similar celui recomandat pentru
distrugerea ciupercilor, descris mai sus, cu acelai tip de soluii.
n ceea ce privete msurile de prevenire a pericolului atacului
ciupercilor sau insectelor xilofage asupra lemnului se impune ca
n fazele de proiectare, execuie i n exploatare s se respecte
acele msuri constructive care s asigure mpiedecarea umezirii
excesive a elementelor de rezisten, precum i alte msuri,
descrise pe larg mai sus.

Prevenirea degradarii elementelor de imbinare

- Ca msur preventiv, n vederea evitrii coroziunii, se impune pentru
elementele metalice de mbinare respectarea dimensiunilor minime date n
tabel:
Imbinare
In interiorul constructiilor
In exteriorul

Buloane
[mm]

Table
[mm]

Saibe
[mm]

12

16

25

12

constructiilor

In mediu marin

Prevenirea degradarii structurilor din lemn la aciunea focului

- Solutia radical de protecie a structurilor din lemn la aciunea focului este
ignifugarea. Operaiile de ignifugare se desfasoar de obicei concomitent cu
cele de protecie insectofungic.
- Este de remarcat faptul ca soluiile insectofungicide i ignifuge pot reprezenta
pana la 8% din greutatea totala a structurii din lemn.

CONSERVAREA LEMNULUI
Protectia preventiv a materialului lemnos, elementelor si pieselor din lemn
pentru constructii
Protectia preventiv a lemnului verde
a). Impregnarea pieselor din lemn cu solutii insectofungicide si ignifuge prin osmoz si
capilaritate.

Impregnarea prin capilaritate presupune introducerea pieselor din lemn

verde (trunchiuri dar i piese din lemn ecarisat) cu un capt ntr-o cuv
coninnd substane insectofungicide i ignifuge, capilaritatea conducnd la
impregnarea n o anumit durat de timp a acestor piese.

Impregnarea prin osmoz const n aplicarea unor paste pe suprafaa

pieselor din lemn i apoi acoperirea pieselor astfel tratate spre a se evita
evaporarea substanelor insectofungicide i ignifuge coninute de aceste
paste i pentru a favoriza absorbia acestora n structura pieselor din lemn.
Procedeul se aplic pe trunchiuri decojite, dar i pe piese din cherestea
verde.

Bandijonarea (pensularea) suprafeelor pieselor din lemn cu soluii

insectofungicide i ignifuge
a).Pensularea pieselor din lemn
Procedeul este simplu dar are o productivitate redus. Se folosete pentru
piese mici i n special la protecia mbinrilor naintea asamblrii acestor
piese i imediat dup realizarea asamblrilor.
b).Aplicarea prin pulverizare a soluiilor de protecie insectofungicid
i ignifug. Procedeul este de mare randament, eficient i presupune un
consum relativ mare de substante chimice n soluii. Aplicarea se face prin
procedee mecanice i presupune msuri speciale de protectia muncii
(produsele aplicate sunt toxice i uneori inflamabile).

Penetrare (longitudinal i transversal pe fibre), dup o imersie de 24 de ore n lichid.

Bandijonarea (pensularea) suprafeelor pieselor din lemn cu

soluii insectofungicide i ignifuge.

Tratamentul preventiv al trunchiului verde decojit sau nedecojit prin

impregnare se poate face sub presiune, vidare sau prin cdere liber n
vasele liberiene, introducnd-se pe la capetele trunchiului soluiile
insectofungicide i ignifuge
Metoda folosete n special soluii cu sulfat de cupru. n acest caz,
viteza de penetrare a soluiei de sulfat de cupru injectat sub presiune
este de cca. 1,50 m / 24 ore, iar consumul este de cca. 4 kg de sulfat de
cupru cristalizat pentru 1 mc de material lemnos tratat. Procedeul este
eficace n special pentru tratarea lemnului de rinoase.

Imersia sau tratamentul n cuve inchise

Procedeul imersiei presupune instalaii cu volume importante
(cuve) n care imersia se poate face prin scufundarea (mbibarea)
pieselor din lemn n soluii insectofungicide i ignifuge aflate la anumite
temperaturi, alternarea acestor temperaturi (bi calde-reci) sau n cuve
nchise n care se realizeaz suprapresiuni sau subpresiuni alternante,
combinate cu variaii de temperatur ale soluiei
Metoda asigura o impregnare deosebit a pieselor din lemn cu substane
insectofungicide i ignifuge, fiind folosit inclusiv la tratamentul
traverselor de cale ferat.

Injectarea sub presiune n piesele din lemn verde a soluiilor insectofungicide i

ignifuge prin diferite procedee.

Imersia sau tratamentul in

cuve inchise

Protectia preventiv a lemnului uscat - procedee de tratament

preventiv a lemnului uscat n recipieni nchii
Aceste procedee sunt cele mai eficiente, dar necesit instalaii speciale,
costisitoare i rentabilitatea lor este justificat numai dac se
impregneaz volume importante de cherestea. n aceste instalaii se
pot trata insectofungicid i ignifug grinzi, stlpi etc.
Cele mai cunoscute procedee sunt:
Metoda Bethell (vid i presiune) presupune existena unei
autoclave de impregnare (nchis ermetic), suficient de mare pentru
a cuprinde vagoneii ncrcai cu piesele de cherestea (dar i lemn
rotund uscat) care urmeaz a fi impregnat. Instalaiile mai cuprind
rezervoare, dozatoare pentru soluiile de impegnat, pompe de vid,
compresoare, aparatura de comand i control, etc. Consumul de
substane insectofungicide i ignifuge este de cca. 4 kg / mc pentru
lemnul de rinoase si 6 kg / mc pentru lemnul de foioase.

Metoda Ruping (vidarea celulelor materialului lemnos) presupune

crearea n prima faz a unei suprapresiuni de 1-4 at. n autoclava care
umple cu aer celulele materialului lemnos. Apoi se injecteaz n
autoclav creozot cald i se crete presiunea pna la 6-9 at. Se videaz
apoi autoclava, astfel nct creozotul nlocuieste total aerul n celulele
materialului lemnos de impregnat. Metoda se aplica cu succes la lemnul
de rinoase.

Metoda Estrade presupune expunerea pieselor din lemn timp de 48-100

ore n autclave n care circul un curent de aer uscat la o temperatur
de cca. 100oC, provocnd uscarea i fisurarea superficial a lemnului
supus tratamentului preventiv. Se introduc apoi n autoclav
substanele insectofungicide i ignifuge care ptrund n microfisurile
lemnului. La reducerea temperaturii n autoclav microfisurile se
nchid, nglobnd substanele de tratament utilizate (creozot etc).

n literatura de specialitate se mentioneaz i alte metode combinate sau

derivate din cele expuse mai sus: procedeul Dessemond, procedeul
Poulain .a.

Metoda Kyan const in imersia pieselor din lemn pentru o durat

limitat de timp ntr-o soluie de biclorur de mercur.
Operaiunea se efectueaz n bazine din beton armat, ermetic
nchise, cptuite cu zidrie antiacid. Durata manoperei este de
4-10 zile. Rezultatele metodei pot fi amplificate prin pregtirea
prealabil a lemnului de impregnat (eliminarea rinii din lemn,
injecia de vapori supraincalzii pentru deschiderea celulelor
lemnului etc.).
Metoda bilor calde reci presupune imersia total a pieselor din
lemn uscat n cuve din beton sau metal izolate antiacid i
alternarea temperaturii soluiei de impregnat, care ptrunde n
acest fel mai profund n masa lemnului supus tratamentului
antiseptic i ignifug.

Protecia la foc a elementelor din lemn

Materiale i tehnici de protecie a elementelor din lemn

Pentru asigurarea pentru o structur din lemn a unei

rezistente la foc suficienta se poate mri seciunea
elementelor. Protecia realizat astfel nu este eficienta
dac se caut timpi mari si foarte mari de rezistenta si
stabilitate.
Procedeele de ignifugare nu amelioreaz dect timpul
de reacie a lemnului la foc i nu diminueaz cu nimic
procesul de combustie odat ce acesta a nceput.
Tinnd cont de variaia umiditii lemnului, o expunere de
durata la flacari a elementelor structurale din lemn
protejate conduce la o variaie a dimensiunilor grinzilor
datorita contragerii, variaie care poate avea efecte
negative asupra mbinrilor cu materialele de protecie.

Protecia cu past de ipsos sau placarea cu elemente din ipsos:

n cazul proteciei lemnului se recurge n practic la ipsos,

care este singurul material la care costurile pentru executarea
proteciei sunt comparabile cu cele ale mririi seciunilor
elementului din lemn. n acelai timp, att n varianta aplicrii de
past de ipsos ct i n cea a placrii, principala problem const
n prinderea materialului de protecie, mai ales datorita variaiilor
de dimensiuni cauzate de umiditatea lemnului.

n cazul aplicrii ipsosului sub form de past i se

imbuntete aderena prin amestecarea cu nisip silicios sau prin
legarea de elementul din lemn prin cuie cu cap lat complet
inglobate in masa de ipsos.

n cazul plcilor prefabricate este important s se in

seama de punile termice reprezentate de elementele metalice de
prindere (uruburi) ale cror capete se nclzesc rapid i transmit
cldura lemnului, care se usuc sau se carbonizeaz n imediata
vecintate a urubului, ducnd la desprinderea prematur a
plcilor, de aceea capetele suruburilor trebuie protejate.

De asemenea, este important evitarea

elementelor a cror geometrie sau stare a suprafeei
favorizeaza aprinderea: eliminarea reazemelor sau
mbinrilor expuse (vzute), diminuarea raportului
suprafa/volum, lefuirea suprafeelor, iar dac
cerinele de natur economic o permit, folosirea
lemnului de esen tare.
Comportarea mbinrilor
Pentru asigurarea legturilor ntre elementele
structurale, se recurge deseori la aa numitele
mbinri mecanice, cu alte cuvinte la gusee metalice,
buloane, cuie, uruburi, tije, etc.
Prezena acestui tip de mbinri ridic insa probleme n
ceea ce privete comportarea la aciunea incendiului.

Mai nti, este problema punilor termice care se pot crea

i care pot duce la desprinderea elementelor din lemn din
mbinare prin carbonizare local.
O a doua problem este chiar cedarea elementelor
metalice.
Pentru a fi prentmpinate aceste posibile riscuri, se
adopt de preferin soluii n care metalul nu este expus
direct la foc: piese metalice nglobate n seciunea de lemn,
buloane cu cap ngropat, protecie aplicat prin pulverizare
(ipsos sau materiale intumescente folosite la oel).
Dac aceste soluii nu sunt posibile, se prevd
elemente metalice de dimensiuni sporite, pentru a asigura
limitarea transferului de caldur i mrirea gradului de
siguran prin creterea capacitii lor portante mult peste
limitele necesare n mod obinuit. n acelai timp, este
posibil o evaluare a comportrii acestor piese de mbinare
metalice prin folosirea metodelor specifice prevzute de
norme pentru proiectarea elementelor din oel.

Rezistena la foc a elementelor din lemn protejate cu plci

din ipsos armat
Rezistena la foc a elementelor structurale din lemn
depinde de comportarea plcilor de protecie, de extinderea
carbonizrii i de capacitatea portant a poriunii
necarbonizate. Pentru determinarea rezistenei la foc a
elementelor din lemn protejate cu plci de ipsos - carton
rezistente la foc se va utiliza metoda de calcul adiional, a
componentelor.
Astfel, rezistena la foc a ansamblului izolat depinde
de tipul i grosimea plcilor de ipsos - carton. Suma
rezistenelor la foc a plcilor de protecie va reprezenta
rezistena minim la foc a elementului de lemn protejat.
Rezistena la foc a plcilor de ipsos - carton este
aproximativ direct proporional cu grosimea acestora
(placa de 10 mm are rezistena la foc de 10 minute; de 12.5
mm 15 minute; de 18 mm 20 minute; dou plci de 10
mm 25 minute, etc).

Rezistena la foc a scheletului de lemn depinde de poziia

elementului (stlp, grind), la care se adaug eventuala izolare cu vat
mineral (la ansamblurile de planeu sau acoperi) i finisajul exterior.
Plcile din ipsos carton se vor monta la perei cu dimensiunea
lung paralel cu componentele scheletului. n cazul utilizrii la
elementele orizontale sau nclinate (n cazul elementelor de acoperi)
plcile vor fi montate cu dimensiunea lung perpendicular pe
elementele scheletului din lemn. n ambele cazuri, rosturile vor fi
umplute.
Rezistena la foc a elementelor structurale din lemn de tip stlp,
grind expuse pe trei sau patru laturi la foc se determin cu relaia:

R 2,54 f B C1 C2
C3 H

unde:

R - este rezistena la foc a grinzii sau stlpului din lemn

(minute);
B - este latura mic a grinzii sau stlpului din lemn nainte de
expunerea la foc (dm);
H - este latura mare a grinzii sau stlpului nainte de
expunerea la foc (dm);

f - este un factor funcie de ncrcare, iar pentru stlpi se

adaug i lungimea efectiv ;
L - este lungimea liber a stlpului sau grinzii (dm).
Ci coeficient ce ine seama de tipul de element i de modul de
expunere la foc al acestuia:
pentru grinzi expuse la foc pe 3 i 4 laturi;
pentru stlpi expui la foc pe 3 i 4 laturi;
pentru grinzi expuse la foc pe 4 laturi;
pentru grinzi expuse la foc pe 3 laturi i stlpi
expui pe 3 i 4 laturi;
C3 = 2 pentru stlpi expui la foc pe 3 laturi;
C3 = 1 pentru grinzi expuse la foc pe 3 i 4 laturi i
stlpi expui pe 4 laturi.
C1 = 4
C1 = 3
C2 = 2
C2 = 1

REABILITAREA CONSTRUCTIILOR DIN LEMN

Reabilitarea unui element de constructie, subansamblu sau constructie in
intregimea ei, devine necesara atunci cind degradarile produse afecteaza
calitatea acestora, influentind printr-o multitudine de factori de natura fizica,
chimica sau mecanica exigentele esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca o
constructie pe intreaga durata a vietii ei, conform prevederilor Legii nr. 10
1995, respectiv Legea nr. 123 2007 privind calitatea in constructii.
Legat de aceasta, trebuie mentionat Sistemul calitatii in constructii si
Cartea constructiei in care se inregistreaza orice interventie efectuata asupra
constructiilor.
ETAPELE REABILITRII :
Descoperirea degradarii

Determinarea cauzelor degradarilor

Evaluarea capacitatii portante in stare degradata

Estimarea reparatiilor necesare

Stabilirea si detalierea solutiei de remediere

Evaluarea rezervelor de rezistenta ale constructiilor din lemn

Repararea si consolidarea elementelor structurale

Asigurarea calitii lucrarilor de remediere

Descoperirea degradarii

Descoperirea degradarii poate constitui o problema dificila,

mai ales daca aceasta se afla in partile inaccesibile ale constructiei,
cum sint capetele de grinzi din plansee, stilpii etc., in care exista
posibilitatea de acumulare a umiditatii si mentinerea acesteia astfel
incit sa conduca la putrezirea lemnului. Numai o buna practica
profesionala, experienta, poate asigura identificarea degradarilor
potentiale si a cauzelor care le-au produs.
Determinarea cauzelor degradarilor

Identificarea cauzelor degradarilor este indispensabila stabilirii

masurilor de reabilitare necesare.

Cand degradarea constatata este rezultatul actiunii mai multor

factori (agenti), se impune luarea unor masuri care sa impiedece
degradarea ulterioara provocata de oricare din acestia.

In general nu exista reguli prestabilite pentru determinarea

cauzelor degradarilor, fiecare caz reprezentind o problema
particulara, specifica si deci trebuie sa constituie obiectul unui
diagnostic particular. Aceasta presupune o analiza temeinica,
evitarea unor decizii pripite.

Evaluarea capacitatii portante in stare degradata

a). Metoda evaluarii prestabilite

Se aplica atunci cind, dupa o analiza temeinica efectuata de
specialisti cu experienta, in cazul concret, tinind seama de metoda de
calcul folosita, conditiile de exploatare, evolutia incarcarilor in timp
etc., se poate admite ca pierderile de rezistenta a elementelor structurale
nu depasesc cca. 15%.
b). Analiza starii reale de eforturi
Aceasta metoda tine seama de dimensiunea reala a sectiunilor
elementelor structurii de rezistenta, de rezistenta efectiva a materialelor
(lemn, otel).
Metoda se aplica dupa parcurgerea intr-o prima etapa a metodei
mai sus amintita si descoperirea unor elemente structurale a caror
rezistenta este diminuata cu mai mult de 15%. Pentru acestea se propun
variante de consolidari si se evalueaza din nou capacitatea portanta a
structurii in ansamblu, tinind seama de aceste consolidari si de starea
reala de eforturi luind in considerare toti parametrii fizico-mecanici
reali.

c). Analiza prin probe de incarcare

Metoda se foloseste atunci cind din calcule rezulta un coeficient de

siguranta suficient de mare in raport cu valoarea efortului admisibil in
sectiunea considerata a fi cea mai solicitata, astfel incit incarcarea
suplimentara de proba sa nu conduca la degradari si mai mari.

Experienta arata ca in cazurile obisnuite, unde schemele statice

luate in calcul sint in concordanta cu realizarea efectiva a structurii,
capacitatea portanta a constructiei este mai mare cu cca. 20% decit cea
rezultata din calcule. Explicatia rezida din conlucrarea spatiala a
structurii de rezistenta (de obicei calculele considera structurile ca
sisteme plane), caracterul neliniar al diagramei - , variatia neliniara a
modulului de elasticitate E, considerat constant etc. Se mai semnaleaza
si faptul ca, in conformitate cu prevederile legale, calculul structurilor
de rezistenta ale constructiilor din lemn se face in mediul elastic,
incarcarile utile normate nu sint si efective, adeseori elementele de
rezistenta sunt supradimensionate etc.

Analiza prin probe de incarcare permite concluzii corecte (reale)

de apreciere a capacitatii portante structurale.

Estimarea reparatiilor necesare

Dupa stabilirea cauzelor deteriorarii elementelor structurale

si verificarea capacitatii portante, se poate trece la stabilirea
masurilor pentru oprirea degradarilor prin interventii adecvate
sau, dupa caz, evacuarea si demolarea constructiei, etc.
Decizia va fi luata in functie de factorii economici, din conditii
estetice sau de securitate a utilizatorilor. Daca analiza facuta
arata ca rezistenta si stabilitatea constructiei se inscriu in
parametri de functionare a constructiei in conditii de siguranta,
aceasta se pune sub observatie pentru a se constata daca
degradarea continua sau este stabilizata. Daca degradarea
continua, se va analiza din punct de vedere tehnic si economic
solutia optima:
- degradarea va fi lasata sa evolueze pana la stabilizare;
- remedierea va fi efectuata imediat.
In cazul in care degradarea este stabilizata, se va analiza daca
prin aceasta este afectata capacitatea portanta si in ce proportie
sau daca este afectat numai aspectul exterior, urmind a se lua apoi
masurile de remediere care se impun.

In cazul in care analiza arata ca rezistenta si stabilitatea

constructiei este afectata, sau va fi iminent afectata, se recurge la
una sau mai multe din urmatoarele masuri:
-consolidarea elementelor structurale, ansamblului structural
sau structurii in intregime;
- renuntarea partiala sau totala a exploatarii constructiei;
- schimbarea destinatiei constructiei;
- demolarea constructiei si postutilizarea materialelor.
In general, in cazul in care cheltuielile necesare pentru efectuarea
reparatiilor sunt sub 50% din valoarea lucrarii considerate noi,
este eficient sa se faca aceste lucrari; in caz contrar este
recomandabila demolarea sau dezafectarea constructiei.
In eventualitatea in care constructia reprezinta un monument
istoric sau este indispensabila unui proces tehnologic cu implicatii
importante, financiare sau de alta natura, repararea se va face
indiferent de costuri.

Stabilirea si detalierea solutiei de remediere

Pentru stabilirea solutiei optime de remediere se va urmari

alegerea unui procedeu cit mai eficient din punct de vedere al
restabilirii capacitatii portante si stabilitatii constructiei la cel mai
redus pret de cost.

La alegerea masurii de remediere se va tine seama, in

principal, de urmatorii factori:
- lucrarea trebuie sa se poata executa in timp scurt, fara a
astepta sa devina urgenta, deoarece pe masura ce starea de
degradare avanseaza, costul reparatiilor creste;
- in cazul unor degradari locale ale citorva elemente ale
structurii se poate accepta numai remedierea acestora, dar daca
degradarile sunt extinse, afectind un numar mare de elemente
structurale, se recomanda reparatii de ansamblu;
- analiza tehnico-economica va tine seama si de influenta
costurilor intretinerii constructiei in exploatare, daca reparatiile
se fac local, numai pentru citeva elemente structurale, cele mai
afectate, sau se fac pentru ansamblul structurii.

Calitatea lucrarilor de remediere

Principalele cauze ale degradarii structurii constructiilor din lemn

sunt erori sau neglijente in activitatea de proiectare si executie a acestora,
precum si datorit intretinerii necorespunzatoare in perioada de
exploatare.
Lucrarile de remediere au menirea de a corecta si inlatura toate aceste
cauze. In acest sens, lucrarile de remediere vor urmari cu acuratete:
- adoptarea unor solutii optime de remediere;
- elaborarea cu competenta, de catre specialisti cu experienta in
domeniu, a proiectului lucrarilor de remediere, cu detalii de executie clare
si fara echivoc si insotite de un proiect tehnologic de executie a realizarii
lucrarilor de remediere, riguros intocmit;
- executia va fi ingrijita, se vor utiliza muncitori de calificare inalta iar
calitatea manoperei va fi deosebita;
- se vor folosi in executie materiale de calitate superioara, in
conformitate cu prevederile proiectului, precum si procedee, scule si
dispozitive de punere in opera moderne.
Pentru asigurarea succesului lucrarilor de remediere o importanta
majora va fi acordata indepartarii partilor structurale degradate, tratarea
si dezinfectia insectofungica a constructiei (daca este cazul), asigurarea
corecta a legaturilor de continuitate a elementelor structurale.
Se va da o atentie speciala controlului calitatii, incepind cu faza de
proiectare si terminind cu receptia lucrarilor de remediere.

Rezerve de rezistenta ale constructiilor din lemn

In general se poate afirma ca o constructie deteriorata, a carei

capacitate portanta este aparent mult afectata, prezinta de fapt o
rezerva de rezistenta mare in raport cu actiunile care o solicita.
Aceasta stare de fapt se explica astfel:
- calculul structural se face, de obicei, prin metode (procedee)
simplificate care conduc in mod evident la cresterea sigurantei acestora
in exploatare;
- elementele structurale sint calculate pentru incarcari maxime
care determina eforturi maxime numai in anumite sectiuni si situatii;
- incarcarile utile impuse de norme nu sint atinse in practica decit
partial;

Protectia curativa a constructiilor din lemn, elementelor si pieselor din lemn ale
constructiilor
Tratamente de suprafata
a). Pulverizarea mecanica presupune existenta unui compresor si a unor
tije metalice destul de lungi pentru a ajune in zone mai putin accesibile (de
exemplu zona coamei la o sarpanta, colturi, dolii etc.). Metoda impune
desprafuirea elementelor din lemn pe care urmeaza a se aplica prin pulverizare
substantele insectofungicide si ignifuge. De obicei, se aplica prin pulverizare
mai multe straturi de solutie. Substantele folosite fiind de regula toxice si
uneori inflamabile, se vor lua masurile de protectie biologica si antiincendiu a
personalului de executie.
b). Aplicarea prin pensulare a substantelor insectofungicide si ignifuge
este simpla, dar, datorita productivitatii mici si imposibilitatii aplicarii eficiente
in zone greu accesibile, se foloseste numai pe scara limitata.
Tratamente de profunzime
a). Metoda forajului care consta in forarea unor gauri cu diametrul de
10 mm si avind adincimea de cca. 2/3 din grosimea piesei. Gaurile se practica la
distanta de 30-60 cm una de alta in doua siruri paralele sau decalate. Cu
ajutorul unui compresor si unor ace speciale se injecteaza in gauri pina la refuz
substantele insectofungicide si ignifuge. In figura de mai jos se prezinta modul
de realizare a acestei metode de tratament curativ al pieselor din lemn si
efectele procedeului. Desigur, se va tine seama de slabirile sectiunii prin
practicarea gaurilor, astfel incit procedeul va fi aplicat numai daca piesele din
lemn supuse tratamentului permit aceste slabiri fara sa compromita rezistenta
si stabilitatea elementului de constructie si a constructiei in ansamblu.

Tratamente de profunzime
a). Metoda forajului

b) Metoda injectiilor (metoda Cobra) presupune practicarea de gauri in

elemetele din lemn (in special n cele verticale stlpi ), cu ajutorul unui aparat
special dotat cu un ac asemanator cu cel de seringa, dar evident cu diametrul
mai mare. Infigerea acului se face cu ajutorul unui levier special. Instalatia este
dotata si cu un rezervor cu substante insectofungicide si ignifuge care patrund
in piesa din lemn, randamentul injectarilor fiind foarte mare, de pana la 25.000
injectii / 24 ore
c) Metoda Dolger-Wolman consta in aplicarea unor bandaje din pisla
speciala plasate la anumite intervale pe inaltimea elementului vertical tratat.
Bandajele se imbiba cu substante insectofungicide si ignifuge care impregneaza
apoi piesa din lemn intr-un interval calculat
d). Metoda tratamentului cu aer supraincalzit. Procedeul se foloseste
pentru tratamentul insectofungicid general al sarpantelor de pod si
mansardelor din lemn. Constatarea existentei larvelor de insecte se face in
afara observatiilor directe si cu aparate speciale de ascultat. Desigur, inaintea
insuflarii aerului supraincalzit in zona podului sau mansardei acest spatiu se
desprafuieste, se curata si se etanseaza
In figura de mai jos se prezinta modul in care actioneaza aerul
supraincalzit in incintele din lemn supuse tratamentului. Durata de insuflare
necesara pina la distrugerea completa a ciupercilor si larvelor de insecte
depinde de temperatura aerului supraincalzit.

b). Metoda injectiilor

c). Metoda Dolger-Wolman

Metoda tratamentului cu aer supraincalzit

- Constatarea existentei larvelor de insecte se face, in afara observatiilor
directe, cu aparate speciale de ascultat
- Inaintea insuflarii aerului supraincalzit in zona podului sau mansardei
acest spatiu se desprafuieste, se curata si se etanseaza

- Modul in care actioneaza aerul supraincalzit in incintele din lemn supuse

tratamentului :

REPARAREA I CONSOLIDAREA ELEMENTELOR STRUCTURALE

Repararea unor elemente structurale care nu este oportun a fi inlocuite din
motive tehnice, economice, estetice, arhitecturale sau artistic-istorice constituie o
problema extrem de delicata care implica solutii tehnice ingenioase si adesea deosebit de
costisitoare.
Repararea i consolidarea capetelor de grinzi
Zonele cele mai expuse degradrii, n cazul elementelor structurale, sunt cele
aflate n locuri slab ventilate, capetele de grinzi ncastrate n zidrie de crmid
neprotejate corespunztor fiind tipice din acest punct de vedere.
Capetele de grinzi putrezite se nltur i apoi grinzile se repar prin diferite
metode. Repararea se poate se poate face cu ajutorul unor eclise laterale din scnduri
btute n cuie sau cupoane de oel U sau cu o construcie din bare i aibe sudate din
oel

Repararea si consolidarea capetelor de grinzi

Solutii moderne de inlocuire apeleaza la folosirea materialelor
netraditionale. Astfel, solidarizarea segmentului nou cu elementul care se
repara se poate face prin injectarea de rasini epoxidice armate cu fibre din
sticla in orificii practicate in cele doua elemente de imbinat, dupa scheme
bine stabilite, prin calcul, de la caz la caz.
Lipsa protectiei contra agresiunilor insectofungice si contra
umiditatii, lipsa ventilarii acestor locasuri precum si vechimea acestor
elemente de constructie sint factorii cei mai incisivi care contribuie la
degradarea elementelor structurale de acest tip.

Repararea si consolidarea elementelor comprimate (stalpi, piloti,

diagonale si montanti ale fermelor etc.)
In functie de solutia de remediere adoptata, se poate inlocui
elementul degradat, repara sau consolida.

In cazul stalpilor, pentru realizarea operatiei de inlocuire sau

reparare se impune descarcarea provizorie a constructiei pe
portiunea aferenta stalpului care urmeaza a se consolida. Se
folosesc in acest scop sprijiniri provizorii, de regula din popi
metalici reglabili, numarul si pozitia lor stabilindu-se de la caz la
caz.

In cazul stalpilor puternic solicitati la compresiune pot

interveni situatii de pierdere a stabilitatii (aparitia si cresterea
deformatiilor transversale) ca urmare a supraincarcarilor sau a
reducerii rigiditatii.

Daca sageata se inscrie in limitele admisibile (f < L/200),

consolidarea se poate face fara indreptarea lor anterioara, prin
dispunerea pe ambele fete a unor eclise fixate prin cuie sau
buloane.
Numarul legaturilor de imbinare (cuie, buloane) in cazul
solicitarii la compresiune cu flambaj sau la compresiune cu
incovoiere se stabileste prin calcul tinind seama de eforturile de
lunecare.

n cazul stlpilor obnuii, pentru realizarea operaiei de

nlocuire sau reparare se impune descrcarea provizorie a
construciei pe poriunea aferent stlpului care urmeaz a se
consolida. n cazul degradrii pariale (captul superior, inferior sau
o portiune median putrezite) se poate face nlocuirea prii
degradate cu segmente de lemn sntos. Extremitile degradate ale
lemnului afectat se nltur prin tieturi transversale executate la
90o, astfel nct s se asigure un contact perfect, pe toat suprafaa
ntre piesele nndite. Eclisele i buloanele de nndire trebuie s
poat prelua 0,3-0,5 din ncrcarea axial care solicit stlpul.
n unele situaii se impune n prealabil reaxarea (ndreptarea,
aducerea la vertical) a stlpului cu ajutorul unor juguri metalice
sau prese mecanice sau hidraulice, pentru prevenirea eforturilor
suplimentare care, crescnd n timp, pot duce la situaii periculoase
pentru elementul de construcie afectat i pentru construcie n
ansamblu.

Repararea si consolidarea elementelor comprimate

Repararea i consolidarea elementelor ntinse

Consolidarea acestor elemente se poate face prin eclise metalice sau din lemn
dispuse simetric i fixate cu buloane sau cu juguri din oel, eclise.
In cazul elementelor puternic solicitate la intindere, prezenta nodurilor sau
crapaturilor determina slabirea sectiunilor si aparitia concentrarilor de
tensiuni care pot conduce la eforturi sectionale mai mari decit cele admise.
n msura posibilului, gurile pentru buloane este bine s coincid cu gurile
existente n elementul care se consolideaz pentru a evita noi perforaii care
slbesc seciunea
In general, repararea si consolidarea
elementelor intinse este dificila,
deoarece presupune slabirea piesei
care trebuie reparata datorita
gaurilor practicate pentru
solidarizarea acesteia cu eclisele sau
jugurile folosite. De aceea, de cate
ori este posibil, elementele intinse
din lemn se vor inlocui cu elemente
noi, sanatoase, din lemn sau cu
elemente din metal.

Repararea si consolidarea elementelor intinse

Repararea si consolidarea elementelor incovoiate (grinzi)

Ponderea elementelor structurale ale constructiilor din lemn

solicitate la incovoiere este foarte mare, de aceea repararea si
consolidarea acestor elemente este foarte importanta si
modalitatile de realizare a acestor remedieri sunt foarte diverse.

Planseele ca subansamble structurale orizontale, trebuie sa

asigure preluarea si transmiterea incarcarilor la elementele
structurale verticale, iar prin intermediul legaturilor de
conlucrare realizate pe contur cu subansamblele structurii
verticale trebuie sa asigure stabilitatea si rigiditatea ansamblului
structural la preluarea incarcarilor orizontale. In aceste conditii,
problema fundamentala pentru plansee consta in asigurarea
capacitatii portante si rigiditatii necesare la preluarea incarcarilor
verticale si realizarea unor legaturi stabile si rigide cu peretii de
rezistenta (interiori si exteriori).

Capacitatea portanta si rigiditatea necesare la preluarea

incarcarilor verticale se asigura prin evaluarea corecta a
incarcarilor, stabilirea unei distante corespunzatoare intre grinzi,
dimensionarea eficienta a sectiunii elementelor structurale, iar
pentru asigurarea conlucrarii planseelor cu peretii de rezistenta,
asigurarea unei dispuneri corespunzatoare a grinzilor pe doua
directii in plan si conlucrarea acestora cu peretii prin intermediul
unor ancore metalice. In cazul cladirilor etajate, pentru realizarea
efectului de saiba rigida in planul ei (al planseului), se impune
rigidizarea grinzilor intre ele pe toata latimea planseului.

Lucrarile de reparatii a planseelor presupun fie inlocuirea

elementelor degradate, fie inlaturarea partilor degradate ale
acestora si inlocuirea cu elemente sanatoase, concomitent cu
consolidarea elementului structural reabilitat, sau dupa caz, a
planseului in ansamblu. In ambele situatii, inainte de inceperea
lucrarilor, planseul care urmeaza a fi reabilitat se descarca
provizoriu pe stalpi, esafodaje, etc.

Daca se constata ca au aparut fenomene de putrezire a

elementelor structurale sau nestructurale, se verifica minutios toate
zonele planseului si se indeparteaza cu grija partile atinse de
putregai, deoarece portiunile netratate sunt atacate usor de ciuperci.

Datorit ponderii foarte marI a elementelor ncovoiate, se

desprind modaliti de realizare a remedierilor acestora foarte
diverse.
n cazul unor deteriorri importante ale planeelor se impune
nlocuirea lor n ntregime, cu excepia cazurilor n care din motive
arhitectural-patrimoniale acest lucru nu se admite.
Grinzile care lucreaz la ncovoiere i prezint defecte n zona
cu moment maxim pot fi eclisate cu eclise metalice sau de lemn dac
acest lucru nu produce disconfort estetic sau functional.
Eclisarea n cmp conduce cu greu la obinerea rezistenei
necesare, deoarece slbirile datorate gurilor pentru buloanele de
prindere a ecliselor nu permite aceasta. Soluia const n folosirea
unor eclise lungi.
O alt posibilitate de remediere a unor astfel de grinzi este
dublarea cu profile metalice capabile s preia parial sau integral
solicitrile la care sunt supuse acestea

O soluie eficient este suspendarea lor cu juguri de alte

elemente portante care permit aceasta sau, de asemenea, dac acest
lucru se poate accepta, prevederea unor elemente portante verticale
(stlpi) n zona afectat i a unei subgrinzi cu caracter definitiv.
In fine, se pot adopta solutii de consolidare a grinzii pe toata
lungimea ei prin structuri din otel special concepute. Una dintre cele mai
simple consta in aplicarea unei platbande longitudinale pe intradosul
grinzii, legata de aceasta cu scoabe infipte la partea superioara si montate
la 45 de grade care transmit astfel la extradosul grinzii fortele de tractiune

Repararea si consolidarea elementelor incovoiate

Repararea si consolidarea elementelor incovoiate

Repararea si consolidarea elementelor incovoiate

Repararea si consolidarea elementelor incovoiate

Msuri pentru mbuntirea legturilor dintre planeul de lemn i

pereii de zidrie

Alctuirea planeului trebuie s permit transmiterea ncrcrilor

masice orizontale la structura vertical a construciei. Cnd acest rol nu
poate fi ndeplinit n condiii de siguran (rezemri insuficiente ale
grinzilor, fore verticale insuficiente pe zidrie care s asigure o frecare
eficient, mortarul zidriei este degradat etc.) sunt necesare msuri
speciale de legare a elementelor planeului de pereii structurali de
zidrie.
n vederea realizrii acestei cerine se introduc dornuri de prindere care
lucreaz la forfecare sau/i se monteaz tirani de oel, de preferat
pretensionai, prevzui cu ancoraje adecvate la legtura cu peretele.
Tiranii care pot ndeplini i suplimentar rolul de solidarizare a
pereilor de pe cele dou direcii se vor dispune cu precdere n lungul
pereilor paraleli cu direcia de atac seismic pentru care se prevd
tiranii (fig. de mai jos).

Msuri pentru sporirea rigiditii planeelor n planul lor

Sporirea rigiditii n planul planeelor este necesar pentru

multe din construciile de zidrie cu planee de lemn, la care
aceste elemente nu au fost concepute ca diafragme orizontale.
Soluia din fig. de mai jos const n introducerea unor tirani de
oel, de o parte i de alta a grinzilor secundare i a unei podine
rigide din plci de placaj gros prins cu cuie de grinzile de pe
cele dou direcii.
O alta soluie prezentat principial n fig. de mai jos const n
introducerea de contravntuiri metalice, pentru a realiza
mpreun cu elementele de lemn ale planeului grinzi cu zbrele
pe ambele direcii. Aceste elemente rigide sunt n msur s
transmit forele de inerie orizontale la pereii structurali.

Planeu de lemn alctuit din grinzi (pe direcia y), antretoaze i toroane de
oel (pe direcia x) i acoperite de elemente de placaj fixate cu cuie de grinzi i
antretoaze

Diafragma parial. Cazul unui planeu de lemn cu grinzi i antretoaze (fr panouri
fixate cu cuie), rigidizate prin contrafise de rigidizare alctuite din elemente de lemn i
toroane de oel

Repararea si consolidarea elementelor structurale ale acoperisurilor

Acoperisurile cu structura de rezistenta din lemn sunt realizate

intr-o varietate mare de tipuri constructive si deschideri din cele mai
diverse, mergand pana la cele foarte mari, chiar peste 100m.

La constructiile civile, in special cele de locuit, structura de

rezistenta a acoperisurilor din lemn este sub forma unor sarpante, cele
mai frecvente fiind cele pe scaune. Elementele care se degradeaza
frecvent la acest tip de sarpante sunt: astereala, capriorii (cel mai
adesea la streasina) si panele. In cazul panelor si capriorilor, foarte
adesea sagetile efective depasesc sagetile admisibile.

O solutie simpla de consolidare a elementelor degradate este

dublarea acestora cu elemente sanatoase din lemn.

La constructiile industriale si agricole se realizeaza, de obicei,

structuri de rezistenta ale acoperisurilor din grinzi cu inima plina din
scanduri incrucisate batute in cuie, ferme triunghiulare sau
trapezoidale (grinzi cu zabrele cu talpa superioarea dreapta sau curba,
realizate din lemn sau lemn si metal), cadre sau arce cu trei articulatii
etc.