Materiale inteligente cu memoria formei

web
hostin
g

MENIU
Introducere
Continut Tehnic

INTRODUCERE

Aplicatie

Studiul materialelor cu memoria formei a nceput acum 60 de ani si, treptat,

odata cu descoperirea de noi tehnologii acestea au devenit din ce n ce mai
performante si mai utilizate n tehnica. n Romnia nu exista o industrie a
acestor materiale, dar din punct de vedere al cercetarii putem vorbi de un
mult mai mare interes, mai ales n centrele universitare. Fenomenul de
memoria formei poate fi definit astfel: un produs finit confectionat din
materiale cu memoria formei poate fi deformat de la o forma initiala, cu o
configuratie stabila termic, pna la o alta forma, cu o configuratie instabila
termic. Procesul de baza care sta la baza fenomenului de memoria formei
este procesul pseudo-elasticitatii.
Materialele inteligente sunt noua generatie de materiale exceptionale. Aceste
materiale poseda capabilitati adaptive la stimuli externi cum ar fi incarcarile,
sau la mediul inconjurator, cu o inteligenta intrinseca.
La US Army Research Office Wokshop (1988), materialele inteligente (smart
materials) se defineau ca: materiale care poseda abilitati pentru a-si schimba
proprietatile intr-o maniera specifica cu un raspuns specific la stimulii de
intrare. Stimulii ar putea fi: presiunea, temperatura, campul electric si
campul magnetic, radiatiile chimice sau radiatiile nucleare. Prin asocierea
schimbarilor proprietatilor fizice, se poate schimba forma, rigiditatea,
vascozitatea sau vibratia.
Programarea inteligentei materialului depinde de compozitia materialului,
procesarea specifica a acestuia, introducerea de defecte sau modificand
microstructura, astfel incat sa se adapteze la diferite niveluri de stimuli intrun mod controlat.
Takagi (1990) definea ca material inteligent acel material care raspunde la
schimbarile mediului inconjurator in conditiile cele mai optime cu ajutorul
functiilor proprii, in raport cu mediul inconjurator. Functiile feedback-ului
din cadrul materialului sunt combinate cu proprietatile si functiile
materialului.
Fibrele optice, polimerii piezoelectrici si ceramicele piezoelectrice,
materialele magnetostrictive si aliajele cu memoria formei (SMA), fac parte
din categoria materialelor inteligente. Datorita acestor abilitati speciale de a

raspunde la stimuli, s-a gasit pentru ele un camp larg de aplicatii ca senzor si
actuator. O foarte detaliata descriere a materialelor inteligente (smart
materials) este acoperita de Gandhi si Thompson (1992).
Materialele inteligente pot fi active sau pasive. Fairweather (1998) definea ca
materiale inteligente active, acele materiale care poseda capacitatea de
modificare a propriei geometrii sau a proprietatilor materiale sub actiunea
electrica, termica sau a campului magnetic, prin aceasta achizitionand o
inerenta capacitate de transformare a energiei.
Materialele piezoelectrice, SMAs, fluidele ER, si materialele magnetostrictive sunt materiale inteligente (Smart Materials) active. Caracterul activ
al lor este exprimat prin transformarea intr-o forta actuatoare. Spre exemplu
SMAs au o mare forta de revenire la forma initiala de ordinul a 700 Mpa care
pot fi utilizati ca forta actuatoare. Similar, materialele piezoelectrice, care
transforma energia electrica in energie mecanica (forta mecanica) sunt de
asemenea active.
Materialele inteligente, care nu sunt active, se numesc materiale inteligente
(Smart Materials) pasive. Desi inteligent (smart), acest neajuns de a nu fi
activ, care este inerent, nu da capabilitatea de transformare a energiei.
Materialul fibrei optice este un bun exemplu de material inteligent (smart
material), pasiv. Aceste materiale pot fi folosite ca senzori dar nu ca
actuatori.