Modalitati de caracterizare a personajului (dupa al Doilea Razboi

Mondial) Morometii, Ilie Moromete

Caracterizarea directa

realizata de autor sub forma portretului fizic si moral; observatia psihologica

Ilie Moromete este primul taran-filosof din literatura romana (NU intelectual), aflat intre tinerete si batranete ,
cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva . Autorul se foloseste de scena cinei pentru
a evidentia autoritatea lui Moromete fata de ceilalti membri ai familiei si varsta sa inaintea scenei taierii
salcamului:
Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu
privirea pe fiecare. Toti ceilalti stateau umara langa umar, inghesuiti
Moromete avea uneori obiceiul semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai
intortcheate ganduri pot capata glas de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi
singur
El este un bun orator, interesul sau pentru probleme si intelectul sau fiind recunoscute de catre ceilalti tarani ce se
adunau in poiana fierariei lui Iocan. Prietenii lui Moromete sunt Cocosila si Ion a lui Miai, cu care discuta
politica, pentru ca el are o mare placere de a vorbi si de a se sti ascultat. Adunarile din poiana fierariei lui locan
nu ar fi avut nici un farmec fara Ilie Moromete, se mentioneaza in finalul romanului, dupa ce Moromete se
schimba total, devenind mai tacut, mai singur, meditand la greseala care se va fi facut in viata lui, astfel ca a fost
parasit de cei trei baieti).

Este un om inteligent, spiritual, cu o logica a sa, pe care cu greu o desluseste hraparetul sau vecin Tudor Balosu
sau agentul fiscal venit dupa fonciire
Lipsite insa de omul lor, aceste adunari aveau sa-si piarda si ele curand orice interes
Aflam ca facuse primul razboi (era contingent 1911), avea 14 pogoane de pamant si o familie numeroasa: trei
baieti din prima casatorie: Achim, Nila si Paraschiv, si trei din a doua, cu Catrina, al carei sot murise din cauza
unei boli de plamani: Tita, Ilinca si Niculae. Sora lui Moromete, Maria, poreclita Guica, era necasatorita si il
invinuia pe fratele ei pentru asta si pentru ca i-a furat pamantul din spatele casei parintesti si a gonit-o. De aceea,
ea ii invrajbeste pe baietii cei mari contra lui Ilie, a Catrinei, a fetelor si a lui Niculae, indemnandu-i sa plece la
Bucuresti cu oile (Achim) si cu caii (Paraschiv si Nila).

realizata de alte personaje

Personajul este sucit, dupa cum observa si sotia lui, Catrina, dar asta face parte din firea lui reflexiva, din spiritul
sau mucalit, ironic, specific taranului roman. Face mereu efortul de a intelege lumea, cauta unde a gresit si se
mira de reactiile celorlalti care i se par ilogice. La ntrebarea lui Blosu dac s-a hotrt s-i vnd salcmul,
Moromete se gndete c e posibil s-l vnd, ns i rspunde altceva, i anume, c la noapte o s plou i c o
s fac o grmad de bani, subnelegndu-se c s-ar putea s scape astfel de datorii, dect s taie salcmul.
Baietii sai nu sunt de acord cu viziunea pe care acesta incearca sa o impuna familiei si il suspecteaza tot timpul
iar sora lui mai mare, Maria Moromete il dezaproba si se certa cu el in permanenta:
Maria Moromete il invinuia pe fratele ei ca nu s-a putut marita si-si face un rost. Spunea ca n-a ajutat-o, ca i-a
furat pamantul din spatele casei, ca la impartitul celor trei pogoane mostenite, Moromete a ales pamantul cel mai
bun pe care se putea pune vie si ca a gonit-o din casa parinteasca ca pe un hot. De fapt ea ar fi vrut ca fratele ei sa
nu se mai fi insurat a doua oara, s-o fi tinut pe ea in casa, sa-i creasca ea pe cei trei, Paraschiv, Nila si Achim si sa
fi trait asa pana la batranete.

Autocaracterizarea

Doua scene sunt reprezentative Moromete considera ca a facut tot ce era in putinta pentru fii sai, desi acestia lau tradat fugind la Bucuresti. Moromete are o filozofie a vietii, a supravietuirii, folosind tehnica disimularii si
a tergiversarii, grijile, framantarile sunt interiorizate, devin o mohoreala, o posomorare. Destramarea familiei
constituie un soc, o lovitura psihica, incearca sa-i readuca in sat pe fiii sai (vol.II), pentru a reintregi familia,
sensul vietii sale, dar nu reuseste:
Mi-am luat mana de pe voi. Mana mea asupra voastra nu mai exista
Ultimile capitole ale crii constiuie cele mai frumoase pagini care ilustreaz moartea unui ran din toat
literatura noastr. Prsit de Catrina i de fiii lui, rmne la btrnee cu fata cea mic, Ilinca. Apropiindu-se de
vrsta de 80 de ani, slbit i mpuinat la trup, Moromete, cu ciomagul n mn, rtcete n netire pe lng
garduri, pe cmp, pn cnd, ntr-o zi fu adus cu roaba acas. Pe patul de moarte, Ilie Moromete i concentreaz
ntreaga filozofie de via n cteva cuvinte pe care le adreseaz, cu mndrie i satisfacie, doctorului:
Domnule eu totdeauna am dus o viata independenta
Caracterizarea indirecta

Actiunea operei, prezentarea personajului intr-o serie de intamplari alaturi de alte personaje

Disimularea este trstura definitorie a firii lui Ilie Moromete, evident n majoritatea scenelor din roman. Scena
dintre Tudor Blosu i Moromete este semnificativ pentru firea sucit a eroului. La ntrebarea lui Blosu dac sa hotrt s-i vnd salcmul, Moromete se gndete c e posibil s-l vnd, ns i rspunde altceva, i anume,
c la noapte o s plou i c o s fac o grmad de bani, subnelegandu-se c s-ar putea s scape astfel de
datorii, dect s taie salcmul.
In scena ploii, cnd Moromete ud pn la piele, cuget i exprim o adevrat filozofie de via printr-un
monolog interior, analiznd condiia ranului n lume, precum i relaia dintre tat i copii. Dezamgit de etica sa
patern, rnit de fiii si mai mari n autoritatea de tat, se consoleaz spunndu-i siei c i-a fcut datoria de
printe, inndu-le pmntul pn n momentul de fa, dei ei au fugit ca nite trdtori nevrnd s-l munceasc.
Grija lui pentru educaia copiilor rzbate cu tristee la suprafa, i, dei niciodat nu s-a artat iubitor cu ei, este
limpede c le-a dorit ntotdeauna binele, vrnd s fac din ei oameni.

Tehnica amnrii este un alt concept al filozofiei de via a lui Ilie Moromete, el ncercnd s trgneze orice
decizie sau atitudine care nu-i convenea. Scena cu Jupuitu este magistral construit de prozator, atmosfera,
tensiunea, iritarea celorlali fiind nadins provocat de Moromete pentru a se rzbuna pe cei care nu neleg
greutile bietului ran. Mai nti Moromete intr n curte, trece pe lng prisp fr s se uite la cei doi, se
ntoarce cu spatele la agent, se rstete la Paraschiv care nu se vede nicieri, apoi se rotete brusc pe clcie i
strig N-am! totul desfurndu-se sub privire uluite, nucite ale agenilor. Calm apoi se caut prin
buzunarele flanelei, de unde scoate praf de tutun, se uit urt la omul care-l nsoea pe Jupuitu i i se adreseaz
suprat i poruncitor - D-mi, m, o igar! Plcerea de a vorbi este o pasiune pentru ranul mucalit, care
profit de orice ntlnire cu cte cineva pentru a sta la taclale, dei singurul cu care putea vorbi cu adevrat era
prietenul su, Cocoil, cu care pierdea ceasuri ntregi, spre suprarea Catrinei.
De unde sa platesc, Jupuitule, ca-ti mai spusei si adineauri: daca as putea sa fac bani, de cate ori ai veni as facea
si ia, dornnule!
Agentii fiscali sunt, in lumea lui Moromete, opresorii ei inflexibili, singurii care fac legatura acestei lumi
atemporale cu un centru indepartat, un oras despre care taranii cred ca nu aduce decat chemari la razboi,
impozite de platit si nenumarate alte constrangeri. Moromete exprima atitudinea generala a taranilor, care au
avut repulsie fata de cei ce veneau sa le controleze averile. Un reprezentant al acestei politii este Jupuitul:
I se spunea Jupuitul din pricina ca, atunci cand se barbierea, fata lui parea jupuita. Era un agent de urmarire
cinstit, adica prost cum ii spuneau oamenii, injurandu-1 in acelasi timp. imbogatise, asa credeau ei, doi
perceptori, iar el ramasese tot sarac. Adevarul era ca fusese la inceput sarac lipit si ceea ce avea acum inca nu se
cunostea
In cele din urma, Moromete, proprietarul a paisprezece pogoane de pamant, ii va da o mie de lei, cu doua sute
mai putin decat primise pe salcamul taiat.
Citirea ziarelor in Poiana lui Iocan este o hrana sufleteasca pentru Moromete , discutiile purtate aici au rolul de a
clarifica si disocia ideile din articolele publicate , de a descifra sensurile profunde ale politicii vremii si nu de a
prezenta fapte de senzatie . El este categoric , in viata colectivitatii , o autoritate care-i domina prin replici bine
gandite , pline de umor si ironie : Lasa-l, ma Dumitre, zise Moromete blajin. E si el legionar, ce-ai cu el? .

Mediul in care traieste

Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua biserici, o scoala cu patru sute cincizeci de elevi incrisi si vreo
sapte invatatori. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restranse ale taranilor si mosia Maricica,
vegheata cu strasnicie de un paznic. Afara de bogatasii satului, care au casa mari, taranii ceilalti vietuiesc in case
cu doua sau trei camere si chiar in bordeie.
Gospodaria Morometiilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru intaia oara cand
in literatura romana taranul nu este stapanit de ideea de a avea pamant, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra.
In volumul I satul e infatisat cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, in vara anului 1937, intr-o
perioada de relativa sau iluzorie stabilitate sociala, perioada in care timpul era foarte rabdator cu oamenii. Traiul
populatiei din Silistea-Gumesti nu e usor deloc, decat pentru cateva familii instarite, familiile unora ca alde
Aristide, Cotelici, Balosu sau Iocan, dar nici peste masura de amarat nu este. Ii apasa pe multi impozitele,
fonciirea si alte neajunsuri dar ele pot fi inca suportate de oameni, care se aduna cu placere duminica, la taifas, in
poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajandu-se in adevarate dueluri ale
inteligentei.

Ilie Moromete este personajul al romanului "Morometii". Autorul foloseste diferite mijloace de caracterizare a
personajului:

Caracterizare directa
a. facuta de narator: dezvaluie un Moromete cu o personalitate complexa, un lider al satului, care are
o placere deosebita de a sta de vorba si de a medita;
b. facuta de alte personaje:

Catrina se amuza de glumele lui. De cele mai multe ori i face reprosuri si crede ca are sufletul
negru de rautate si de tutun.

Cocosila l face prost, dar n realitate l admira si chiar l invidiaza pentru ca stia sa gaseasca n ziar
lucruri pe care el nu le vedea.

c.

autocaracterizare: "Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta" - libertatea interioara e

trasatura lui definitorie.

Caracterizare indirecta dedusa din faptele personajului, care dezvaluie mai multe trasaturi de caracter:
-

Moromete are o fire reflexiva: se framnta gndindu-se la soarta taranilor dependenti de roadele
pamntului, la Dumnezeu etc.

Una din trasaturile definitorii ale lui Moromete este disimularea, evidenta n majoritatea scenelor din
roman.

Se considera superior celorlalti. nainte de ntlnirea din poiana fierariei lui Iocan intra sa se
barbiereasca si se lasa asteptat ca o vedeta.

Nu scapa nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalti: cnd bea tuica la Balosu, cnd comenteaza articolele
din ziar.

Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur sa se miste dupa vointa lui.

Are reactii paradoxale: unde te astepti sa se supere, el se amuza. De exemplu, n momentul n care
cinele fura brnza de la masa, o cearta pe Catrina: "De ce sa mncam cinele, fa, e bun cinele de
mncat? E bun sa te mannce el pe tine."

Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a carui autoritate e n
declin.