1.

Conceptul de administratie publica

Dictionarul limbii romane explica verbul ,,a administra prin a conduce, a carmui, iar
substantivul ,,administratie prin totalitatea autoritatilor administratiei existente intr-un stat,
sectie sau serviciu care au in competenta, probleme administrative a unei institutii sau agent
economic.
Paul Negulescu, in ,,Tratat de drept administrativ considera ca cercetarile teoretice
asupra termenului de A.P. trebuie sa vizeze clasificarea notiunii de A.P. luata ca forma de
exercitare a puterii executive in stat, a modului in care trebuie sa fie organizata realizarea ei in
practica.
Exista o serie de definitii date ale A.P, insistantu-se pe diferite aspecte ce caracterizeaza
acest domeniu de activitate:
- rolul de mijloc: administratia este activitatea prin care se realizeaza scopurile si
obiectivele Guvernului (John Carson si J.P.Harris); sau A.P. ca domeniu de activitate este in
principal preocupata de mijloacele pentru implementarea valorilor politice (John Piffner,
Nicholas Henry);
- identificarea A.P. cu ramura executiva a guvernarii (James W. Davis) sau administratia
este activitatea activa, cea de ,,afaceri a Guvernului preocupata cu punerea in aplicare a legii
care e realizata de corpurile legislative.
Definitie: A.P. estea acea activitate realizata de catre autoritatile abilitate ce consta in
principal in organizarea si asigurarea executarii dar si in executarea nemijlocita a legilor, a
tuturor actelor normative si a celorlalte acte emise de autoritatile statului de drept.
Administratia statului de drept se deosebeste de admn. Statului totalitar care este: la
dispozitia puterii unice organizata centralizat si unitar la nivelul intregii comunitati nationale
Administratia statului de drept se caracterizeaza prin:
- descentralizarea sarcinilor admn. Si autonomia admn. In conditiile separatiei puterilor
- structurile organizatorice si functionale ale admnist. Sunt constituite atat la nivelul
statului ca A.P. centrala sau teritoriala de stat.
- are o relativa independenta fata de sfera politicului data atat de caracterul birocratic (de
specializare a aparatului) cat si de stabilitatea functionarilor.
2. Caracteristicile A.P.
Admn. este subordonata. Subordonarea se manifesta in raport cu Guvernul care-i prescrie
ce trebuie sa faca, ii numeste sefii, ii furnizeaza mijlaocele. Intr-o societate civilizata, admn. e
subordonata legii dreptului care:
- ii stabileste obiectivele
- ii fixeaza limitele
- ii impune respectarea unor garantii
Ea are o relativa autonomie manifestata prin:
- regulamente proprii
- detinerea unor puteri de care nu dispun persoanele private (ex. puterea de a percepe taxe
si impozite).

- independenta in aprecierea oportunitatii (se conformeaza lor, dar are capacitatea de a

aprecia daca in circumstantele care se prezinta, sa actioneze sau sa se abtina).
Admn. indeplineste 2 categorii de sarcini de executare si de elaborare.
Executarea = interpretarea unor texte, executarea mijloacelor, coordonarea intre activitati
diverse.
Elaborarea = pregatirea textelor care devin obligatorii pentru admn., odata ce sunt
acceptate de Guvern sau organe legislative.
Admn. e ierarhizata si ordonata
Ierarhizata = divizata pe linie verticala si orizontala, in grad sau etaje organul superior
exercita autoritate si control asupra celor inferioare si e supus autoritatilor superioare, daca
aceasta exista.
Controlul asupra admn. poate fi admin.-ierarhic si judiciar (verifica legalitatea deciziilor
si nu oportunitatea acestora).
Admn. este remunerata, civila, laica, egalitara
Remunerata = toate functiile publice sunt platite cu salarii, cele gratuite sunt o exceptie;
Civila = administratia publica este desparaita de cea militara, in perioadele de
normalitate; numai in cazuri exceptionale, administratia militara intervine legalmente
dupa proclamarea starii de urgenta
Laica = pentru ca foloseste un personal care nu este clerical si care nu intervine direct
pentru asigurarea unor nevoi religioase.
Egalitara = furnizeaza servicii tuturor fara a face distinctie de rasa, religie, origine, opinie
politica
Admn. este in toate tarile formalista, scrisa si birocratica
Scrisa = are la baza documente, decizii consemnate in scris
Formala si birocratica = este organizata in birouri si supusa unor regulamente speciale
Admn. e permanenta, necesita din ce in ce mai multa conoastere si tehnicitate. Prin
functionarii permanenti se asigura continuitatea amdn.
Admn. e compartimentata vertical si orizontal
- e divizata pe grupe de servicii si servicii astfel: directii generale, directii, servicii,
birouri
- pe linie orizontala: admn. centrala, serviciile comunitarilor locali
Admn. e intr-o continua expansiune: tendinta statului de a face fata unor nevoi sociale
noi, de a oferi conditii de viata mai bune.
3. Functiile A.P.
Functia primara determinata de pozitia pe care admn. o are in raport cu puterea politica:
aceea de a organiza si asigura executia prin folosirea, in ultima instanta a autoritatii sau
constrangerii. Aceasta functie are urmat. laturi:
- functia de pregatire a deciziilor politice
- functia de organizare a executarii deciziilor politice
- functia de executare directa, in concret, in anumite cazuri, a deciziilor politice

- functia de asigurare a executarii deciziilor politice care se realizeaza fie prin convingere,
fie la nevoie, prin forta de constrangere.
Functia derivata se refera la scopul actiunilor desfasurate de aceasta. In conditii statului
de drept, A.P. are drept scop infaptuirea deciziei politice, reflectata in legi si alte acte normative
ale autoritatilor statului si comunitatilor locale.
In acest plan se disting:
- functia de instrument de conservare a valorilor materiale si spirituale ale societatii
(asigura continuitatea si perenitatea societatii).
- functia de organizare si coordonare a adaptarilor ce se impun datorita transformarilor ce
se produc curent in evolutia diferitelor componente ale societatii, indeosebi in structura ei
economica.
4. Izvoarele dreptului admn.
Notiunea de izvor de drept are 2 intelesuri:
- in sens material, prin izvor de drpet se inteleg conditiile materiale de existenta care
determina vointa membrilor societatii, exprimata in normele juridice, iar in al II-lea sens, se
intelege forma specifica de exprimare a normelor juridice (izvor formal de drept).
In concluzie, izvorul de drept admn.. poate fi definit ca forma specifica de exprimare a
normelor de drept admn.
In afara normelor juridice care au ca izvor acte ce provin de la puterea legiuitoare, exista
si izvoare ale dreptului admn. care provin de la autoritatile de A.P. si aceasta constituie o
particularitate a dreptului admn.
In cadrul sistemului, ierarhia izvoarelor dreptului admn. priveste raportul dintre diferitele
acte normative si are la baza suprematia legii:
- Constitutia, legile constitutionale (de revizuire a Const.), legi organice, legi ordinare
- Decretele prezidentiale care contin norme ce reglementeaza raporturi juridice din sfera
puterii executive
- Hotararile si ordonantele Guvernului
- Actele normative ale A.P. locale si centrale
- Conventiile internationale care sunt direct executori in ordinea juridica interna daca au
fost ratificate de Parlament
- Principiile generale ale dreptului admn. desprinse prin generalizare de prevederile mai
multor acte normative, acestea capata valoarea unor izvoare distincte de actele respective (ex.
principiile revocabilitatii).
- Doctrina nu constituie izvor de drept
- jurisprudenta nu constituie izvor de drept, considerandu-se ca judecatorul apuca dreptul
si nu il creaza, dar exista si opinie carora jurisprudenta poate constitui izvor de drept (unele
solutii ale instantelor de contecios admnistrativ).
5. Elementele raportului de drept admn.
Sunt aceleasi ca la orice raport juridic:

- partile, obiectul, continutul

Partile. Unul din subiectii raportului de drpet admn. este o autoritate publica. Ea poate
intra in raporturi juridice cu alte autoritati administrative, cu diverse organisme sociale,
(sindicate, culte), cu persoane fizice sau juridice particulare. In cazul raporturilor juridice admn.
tipice (raport de subordonare), autoritatea A.P. actioneaza ca subiect supraordonat. De exemplu,
persoana fizica ce exercita o functie publica, intrucat, exercitand atributiuni in numele unei
autoritati, este la randul sau invesita cu autoritate prin natura acestor atributiuni. De aceea,
intrand in raporturi juridice administrative, ea nu actioneaza in numele sau ( in nume propriu), ci
in numele autoritatii in care este incadrata, revenindu-i calitatea de subiect supraordonat.
Sunt si cazuri cand un demnitar nu poate sa intre in raport juridic in numele autoritatilor
din care face parte, ci ca organ impersonal, de ex. primarul, prefectul.
Capacitatea persoanei fizice si juridice de a intra in raport de drept admn. ca subiect
subordonat.
In drept civil se face distinctie intre:
- capacitatea de folosinta (prin nastere) generala si abstracta, aptitudinea de a avea
drepturi si obligatii
- capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, dobandita
In dreptul admn., aceasta distinctie nu prezinta prea mare importanta, neexistand o regula
privind limita de varsta la care minorul poate fi capabil sa-si exercite personal drepturile si
obligatiile - si le poate exercita la orice varsta. Scopul este ocrotirea minorului in a nu fi pagubit
in interesele proprii - minorul poate intra direct in contact cu o autoritate publica, daca se
considera lezat in drepturile sale (ex: cu autoritatea tutelara, daca tutorele nu-si indeplineste
atributiile, cu inspectoratul scolar, daca a fost molestat sau nedreptatit).
Obiectul este reprezentat de actiunea sau inactiunea subiectilor. Ex. neplata taxelor,
refuzul emiterii unui act, decizie de imputare catre o persoana fizica
Continutul drepturile si obligatiile partilor
O particularitate a raportului de drept administrativ, din perspectiva continutului, o
constituie aceea ca exercitarea drepturilor subiective ale organelor administrative este o obligatie
legala a acestora; aceasta inseamna ca autoritatea publica nu are facultatea de a-si exercita sau nu
drepturile ce fac parte din continutul raportului juridic dat (ex. constatarea diminuarii
patrimoniului public de catre o persoana fizica nu lasa la latitudinea autoritatii publice
interventia, ci aceasta este obligatie a acestora).

6.Sistemul admn. romanesc

Administraia public, din punct de vedere material, se realizeaz printr-o
multitudine de forme organizatorice, care alctuiesc sistemul administraiei publice. Acest
angrenaj este la rndul su subsistem al sistemului organizrii sociale a societii globale.
Avnd rolul de realizare a valorilor politice, prin care se exprim interesele generale ale
societii, administraia public, privit ca activitate, este legat de puterea n stat.

Sistemul administraiei publice este legat, organizatoric i funcional, de puterea

legiuitoare i de puterea executiv.
Puterea executiv este cea care asigur conducerea i controlul ntregului sistem al
administraiei publice, pentru realizarea puterii statului.
Gruparea colectivitilor sociale, n raport cu care se construiete sistemul administraiei
publice, se face pe criteriul teritorial i pe cel funcional, care sunt criterii de organizare a
societii. Colectivitile sociale n raport cu care se construiete sistemul administraiei publice
alctuiesc populaia rii, element definitoriu al statului.
Sistemul administraiei publice se construiete pentru realizarea unor activiti de
organizare a executrii i de executare a legii, care se refer la ntreaga populaie a rii i se
aplic pe ntreg teritoriul statului i n unitile teritorial-administrative ale acestuia.
n temeiul Constituiei Romniei conducerea general a administraiei publice este
ncredinat guvernului, care alturi de Preedintele Romniei alctuiesc autoritile puterii
executive.
Alturi de funcia de guvernare, puterea executiv exercit i funcia de administrare.
Componentele sistemului administraiei publice se pot grupa, dup raportul acestora fa de stat,
n dou subsisteme:
subsistemul administraiei publice statale;
subsistemul administraiei publice locale autonome
Subsistemul administraiei publice statale se organizeaz, n raport cu teritoriul, pe dou
paliere:
-palier central : - administraia prezidenial (Preedintele Romniei)
administraia guvernamental (alctuit din guvern )
administraia public central de specialitate;
ministere i alte organe de specialitate organizate n subordinea
Guvernului
organe de specialitate nfiinate n subordinea ministerelor;
autoritile administrative autonome:
cu statut constituional: Consiliul Suprem de Aprare a rii,
Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ;
cu statut legal: Serviciul Romn de Informaii Externe, Banca
Naional, Consiliul Naional de Evaluare i Acreditare Academic
- palier teritorial : - prefectul
- serviciile ministeriale exterioare, deconcentrate n judee, aflate n
raporturi de subordonare fa de ministerele care le-au constituit i sub coordonarea
prefectului judeului.
Subsistemul administraiei publice locale este alctuit din autoriti
ale colectivitilor locale, deliberative i executive.
7. Sistemul prezidential
In sistemul prezidenial: (cazul SUA este considerat, de cei mai muli analisti, unic in
lume), institutia sefului statului concentreaza intreaga putere executiva; resursele si
legitimitatea puterii sunt considerate a fi reprezentate de alegerea prin vot universal
(vot indirect, dat de membrii Colegiului Electoral, alesi la nivelul fiecarui stat) iar
alegerea Presedintelui este independenta de alegerea membrilor Congresului (Senat sau
Camera Reprezentantilor);

Pentru exercitarea atributiilor executive, Presedintele numeste membrii "Cabinetului"

(conducatorii departamentelor).
Ponderari ale puteii:
- numirile trebuie confirmate de Senat;
- nu exista responsabilitatea guvernamentala in fata Senatului sau a
Congresului in ansamblul sau;
- Presedintele nu poate dizolva Congresul;
- Congresul are competente de control asupra titularilor de functii din cadrul
acestora;
- membrii executivului nu detin mandate in Congres (singura exceptie,
Vicepresedintele care este si Presedintele Senatului);
- Presedintele are drept de veto.
8. Sistemul semiprezidential
Sistemul semi-prezidential, un regim mixt, ce contine elemente atat din
sistemul
parlamentar cat si din cel prezidential, (termen utilizat pentru prima data de M. Duverger
spre a desemna sistemul politic francez actual, "a V-a republica") se caracterizeaza
prin aceea ca Presedintele ales prin vot universal coexista cu un Pim-ministru si un
Cabinet responsabil fata de legislativ. Multi analisti considera ca interferenta celor
doua seturi de caracteristici reprezinta un sistem politic ce se caracterizeaza printr-o
"semi-separare a puterilor".
Prerogative ale Presedintelui in Franta (prin raportare la sistemul prezidential):
- numeste Primul-ministru;
- are dreptul de a supune un proiect de lege referendumului si acest drept ii
apartine in mod exclusiv;
- poate dizolva Adunarea Nationala (nu si cealalta Camera a ParlamentuluiSenatul);
nu are drept de veto.