Curs 4

Ecuatii diferentiale de ordinul I integrabile prin

cvadraturi (continuare)
9. Ecuatii diferentiale de tip Riccati
Ecuatiile diferentiale de tip Riccati sunt de forma
dx
= A(t)x2 + B(t)x + f (t),
dt

A(), B(), f () : I R functii continue

Pentru a afla solutia generala a ecuatiei de tip Riccati trebuie sa se cunoasca o solutie
particulara. Daca nu este data explicit o astfel de solutie, atunci se poate tatona o solutie
particulara cautand-o de forma functiilor A(t), B(t) sau f (t).
Presupunem ca se stie o solutie particulara, pe care o notam cu 0 , deci
0 = A(t)02 + B(t)0 + f (t).
Se face schimbarea de functie x = y + 0 si obtinem
x = y + 0 = A(t)(y + 0 )2 + B(t)(y + 0 ) + f (t)
= A(t)y 2 + 2A(t)y0 + A(t)02 + B(t)y + B(t)0 + f (t).
Deci

y = A(t)y 2 + 2A(t)y0 + B(t)y = A(t)y 2 + [2A(t)0 + B(t)]y.

Am obtinut astfel o ecuatie diferentiala de tip Bernoulli cu = 2, care se rezolva dupa algoritmul de rezolvare a ecuatiilor de tip Bernoulli.
Exemplu
x = 2tx2 x

t+1
,
t2

0 (t) =

1
t

Rezolvare
t+1
Avem o ecuatie diferentiala de tip Riccati, cu A(t) = 2t, B(t) = 1, f (t) = 2 , deci
t
1
facem schimbarea de variabila x = y + . Obtinem
t
(
)2 (
)
1
1
1
t+1

x = y 2 = 2t y +
y+
2
t
t
t
t
1
1 1
1
2
= 2ty 2 + 2t y + 2t 2 y 2
t
t
t
t t
Rezulta ecuatia diferentiala de tip Bernoulli cu = 2
y = 2ty 2 + 3y.
1

Impartim ultima ecuatie prin y 2 , obtinem

y y 2 = 2t + 3y 1

(1)

si facem schimbarea de necunoscuta z = y 1 , de unde rezulta z = y 2 y si, nlocuind n

ecuatia (1) avem z = 2t + 3z, adica ecuatia diferentiala afina
z = 3z 2t

(2)

Rezolvam ecuatia afina prin metoda variatiei constantei. Mai ntai rezolvam ecuatia omogena z = 3z si obtinem

dz
dz
dz
= 3z
= 3dt
= 3 dt ln |z| = 3t + c |z| = e3t+c ,
dt
z
z
de unde obtinem solutia ecuatiei omogene
zo = ce3t .
Acum variem constanta, deci z(t) = c(t)e3t . Inlocuind n ecuatia afina (2) avem
c (t)e3t 3c(t)e3t = 3c(t)e3t 2t c (t)e3t = 2t,
de unde obtinem ecuatia direct integrabila
c (t) = 2te3t .
Integrand, obtinem
)
(
)

1 3t
1 3t
1 3t
2 3t 2 3t
3t
c(t) = 2 te dt = 2 t
e
dt = 2
te
e dt =
te + e + c1 .
3
3
3
3
9
Inlocuind pe c(t) n solutia ecuatiei omogene rezulta
(
)
2 3t 2 3t
2
2
0 =
te + e + c1 e3t =
t + + c1 e3t ,
3
9
3
9
deci solutia generala a ecuatiei afine este
2
2
2
2
z = zo + 0 = ce3t t + + c1 e3t = ce3t t + .
3
9
3
9
Cum z =

1
rezulta
y
y=

1
1
1
=x ,
= 2
2
3t
z
t
3 t + 9 + ce

deci
x=

1
1
+ 2
.
2
t 3 t + 9 + ce3t

10. Ecuatii cu diferentiale exacte

Ecuatiile cu diferentiale exacte sunt de forma
dx
P (t, x)
=
,
dt
Q(t, x)
sau, echivalent,
P (t, x)dt + Q(t, x)dx = 0,

(3)

cu P, Q : D R2 R continue si Q(t, x) = 0.
Definitia 1. Daca F (, ) : D R2 R este derivabila astfel ncat

t = P (t, x)

= Q(t, x)

atunci F se numeste integrala prima pentru ecuatia (3).

Observatia 1. Ecuatiei (3) i se poate atasa o forma diferentiabila
d = P (t, x)dt + Q(t, x)dx,
de unde rezulta ca ecuatia diferentiala (3) este echivalenta cu d = 0.
a exacta daca si numai
Definitia 2. Forma diferentiabila d se numeste forma diferentiabil
daca exista o functie F : D R derivabila astfel ncat

t = P (t, x)

= Q(t, x)

Observatia 2. Cum
dF (t, x) =

F
F
(t, x)dt +
(t, x)dx
t
x

rezulta
d = dF (t, x).
In acest caz F este o integrala prima pentru ecuatia (3).
In continuare vom studia cazurile:

Q
P
(t, x) =
(t, x)
x
t

Q
P
(t, x) =
(t, x)
x
t

P
Q
(t, x) =
(t, x).
x
t
Propozitia 1. Daca D este un domeniu simplu conex, P, Q C 1 (D, R) si forma diferentiabila
P
Q
(t, x) este nchisa (i.e.
(t, x) =
(t, x) pe D) atunci solutia generala a ecuatiei cu
x
t
diferentiale exacte este data sub forma implicita de F (t, x) = c, unde
I. Cazul

t
F (t, x) =

x
P (, x0 )d +

t0

Q(t, )d
x0

P
Q
(t, x) =
(t, x), (t, x) D, rezulta ca ecuatia diferentiala (3) este
Demonstratie. Cum
x
t
cu diferentiale totale exacte. Stim ca
d = P (t, x)dt + Q(t, x)dx,
deci

(t,x)

(P (t, x)dt + Q(t, x)dx) ,

(t0 ,x0 )

care este o integrala curbilinie, deci nu depinde de drum.

Rezulta ca

t
=

x
P (, x0 )d +

t0

Q(t, )d
x0

Dar d = dF = 0, deci F = = c, de unde rezulta

t
F (t, x) =

x
P (, x0 )d +

t0

Q(t, )d = c.
x0

In concluzie, daca P (t, x) = Q (t, x), atunci solutia este F (t, x) = c, unde
x
t
t
F (t, x) =

x
P (, x0 )d +

t0

Q(t, )d = c.
x0

Exemplu
(t + x + 1)dt + (t x2 + 3)dx = 0
Rezolvare
Avem P (t, x) = t + x + 1 si Q(t, x) = t x2 + 3,

x (t, x) = 1

(t, x) = 1
t
deci

P
Q
(t, x) =
(t, x). Astfel solutia sub forma implicita este F (t, x) = c, unde
x
t
t
F (t, x) =

x
P (, x0 )d +

t0

Q(t, )d
x0

t
=

t 2 + 3)d

( + x0 + 1)d +
t0

x
x0

)t
(
)x



3

+ x0 +  + t
+ 3 
2
3
t0
x0
2

t2
t2
x3
x3
+ x0 t + t 0 x0 t0 t0 + tx
+ 3x tx0 + 0 3x0
2
2
3
3
t2
x3
=
+ t + tx
+ 3x + c,
2
3

deci solutia n forma implicita este:

t2
x3
+ t + tx
+ 3x = c.
2
3
Observatia 3. Se obtine acelasi rezultat daca se considera t0 = x0 = 0.
Intr-adevar, daca consideram
t
F (t, x) =

x
P (, 0)d +

Q(t, )d
0

t
=

x
t 2 + 3)d

( + 0 + 1)d +
0

)t (
)x
3



+  + t
+ 3 
=
2
3
0
0
2
3
t
x
=
+ t + tx
+ 3x,
2
3
(

deci solutia n forma implicita este:

t2
x3
+ t + tx
+ 3x = c.
2
3
Q
P
II. Cazul
(t, x) =
(t, x).
x
t
In aceasta situatie se cauta o functie , numita factor integrant, astfel ncat nmultind
ecuatia (3) cu , aceasta sa devina o ecuatie cu diferentiale totale exacte.
Deci
(t, x)P (t, x)dt + (t, x)Q(t, x)dx = 0.
Notand P (t, x) = (t, x)P (t, x) si Q (t, x) = (t, x)Q(t, x) avem
P
Q
(t, x) =
(t, x),
x
t
relatie echivalenta cu

Q
P (t, x) + (t, x) =
Q(t, x) +
(t, x),
x
t
t
adica

]
P
Q

(t, x) =
Q(t, x)
P (t, x).
x
t
t
x

(4)

S-a obtinut astfel o ecuatie cu derivate partiale, care, uneori este destul de dificila. De aceea,
pentru simplificarea calculelor factorul integrant se considera numai functie de t sau numai
functie de x. Astfel, avem:
Pentru = (t) rezulta

= 0, deci ecuatia (4) devine ecuatia diferentiala de ordinul I

x
[
]
P
Q
d

(t, x) =
Q(t, x).
x
t
dt

Pentru = (x) rezulta

= 0, deci ecuatia (4) devine ecuatia diferentiala de ordinul I

t
[
]
P
Q
d

(t, x) =
P (t, x).
x
t
dx

Observatia 4. In cazul n care nu exista factor integrant de forma

( ) (t) sau (x), factorul
integrant de poate alege si de forma (t x), (t2 x2 ), (t, x), xt , etc.
Exemplu
)
(
1 3
2
2tx + t + x dt + (t2 + x2 )dx = 0
3

Rezolvare
1
Avem P (t, x) = 2tx + t2 + x3 si Q(t, x) = t2 + x2 , deci
3

2
2

x (t, x) = 2t + t + x
P
Q

(t, x) =
(t, x)

x
t

(t, x) = 2t
t
Cautam un factor integrant de forma = (t), deci
(
)
1 3
2
(t) 2tx + t + x dt + (t)(t2 + x2 )dx = 0
3
astfel ncat

Avem

P
Q
(t, x) =
(t, x), unde
x
t
(
)
1 3

2
P (t, x) = (t) 2tx + t + x
si Q (t, x) = (t)(t2 + x2 )dx.
3
P
Q
d
(t, x) = (t) (2t + t2 + x2 ) si
(t, x) =
(t2 + x2 ) + 2t (t),
x
t
dt

deci
(t) (2t + t2 + x2 ) =

d
d 2
(t2 + x2 ) + 2t (t)
(t + x2 ) = (t)(t2 + x2 ),
dt
dt

de unde se obtine ecuatia diferentialacu variabile separabile

d
= (t).
dt
Obtinem
d
= dt

d
=

dt ln || = t + c || = et+c = cet .

Vom considera c = 1, deci (t) = et , de unde se obtine

)
(
1 2

t
2
si Q (t, x) = et (t2 + x2 ).
P (t, x) = e 2tx + t x + x
3
Se obtine astfel solutia sub forma implicita
t

(
)
x
1 2
2
e 2 x0 + x0 + x0 d + et (t2 + 2 )d = c.
3

F (t, x) =
t0

x0

Considerand (t0 , x0 ) = (0, 0), obtinem

x

t 2

F (t, x) =

et 2 d

e t d +
0

t 2

= et

d + e

2 d
0


3 x

t 
t 2 x
= et 0+e 
3 0
3
x
= et t2 x + et
3
0

deci solutia n forma implicita este:

)
(
x3
2
ex t +
= c.
3
t