ARTA

ROMANICA
(sec. XI
XII)
In acest interval, n Europa occidentala ncepe un complex proces de
reconfigurare si stabilizare politica, economica, sociala si culturala,
favorabil aparitiei unei arte originale. Acesta arta a primit ulterior numele
de romanica, si a luat nastere prin asimilarea si sintetizarea influentelor
bizantine, a artei popoarelor migratoare, a artei romane antice.
Sculptura romanica a avut un simt particular al monumentalitatii.
A adus din nou n actualitate grandoarea continuta latent n unele modele
ale miniaturilor caloringiene ce continuau traditia clasica antica. Dar, spre
deosebire de conceptia antica greco-romana, ce interpreta corpul ca pe o
entitate autonoma, cu o mobilitate pluriaxiala controlata din interior,
conceptia medievala impunea volumului sculptural trei legi plastice
(canoane) foarte ferme: legea cadrului, legea axialitatii si legea
frontalitatii. Formele plastice ale sculpturii, desi independent tratate, se
subordoneaza ntotdeauna volumului tutelar arhitectural ntr-o perfecta
logica spatiala. Aceasta logica volumetrica este ntruparea unei complexe
gndiri teologice bazate pe o perceptie mistica, vizionara, a unui univers
clar si strict ierarhizat. .
In cadrul limbajului sculptural romanic, tratarea plastica a
vesmntului se bucura de o atentie speciala. Prin ritmurile suple si n
acelasi timp disciplinate ale faldurilor, personajele sunt nsufletite,
participa la ritmul universal solemn al universului. Cadenta cutelor
vesmintelor abat atentia de la senzualitatea corporala, astfel nct
personajele se integreaza perfect n structura arhitecturala careia i dau
o viata particulara. Intre corp si vesmnt se stabileste o relatie de
interdependenta ce nu depinde de aparenta anatomica. Att
personajele ct si vesmintele par animate de un suflu de dincolo de
timpul si spatiul fizic, omenesc.
Exemple exceptionale de sculpturi romanice le gasim n cele mai
reprezentative monumente de arhitectura: catedrala din Santiago de

Compostella, Sainte Foy de Conques, Saint Trophime din Arles, Saint

Sernin din Toulouse, Souillac (Profetul Iisaia), din Autun (Somnul Magilor),
Vezelay, Moissac, Saint-Benoit-sur-Loire , Pisa. Cele mai spectaculoase
ansambluri sculpturale se desfasoara n cmpul timpanului ce
surmonteaza ancadramentul portalurilor. Scenele reprezinta cel mai
adesea imaginea Judecatii de Apoi, ale Apocalipsei, Inaltarii sau a
Coborrii Sfntului Duh. Scenele extrem de complexe sunt alcatuite
conform unor programe iconografice foarte clar concepute, dominate de
legea cadrului si a perspectivei hieratice, n care figura centrala,
maiestuoasa a lui Hristos domina axial ntregul cmp plastic. Tratarea
volumelor sculpturale este foarte alerta ca si ritm si liniara ca si expresie
decorativa. Formele sunt aplatizate si alungite pentru a marca
semnificatia lor spirituala (ce sta sub semnul eternitatii) si nu cea
materiala (perisabila, trecatoare, iluzorie).
Pictura romanica se manifesta pe doua directii principale:
miniatura si pictura monumentala n tehnica numita fresca (pictata pe
tencuiala proaspata si fixata prin uscarea mortarului). Temele sunt cele
religioase, tratate ntr-o maniera sintetica, narativa, puternic aplatizata
prin grafia liniara si prin conturarea accentuata a figurilor. Lipsa
perspectivei si a clarobscurului
este compensata de o foarte bogata plasticizare a suprafetei, ceea ce
confera un dinamism aparte ntregului cmp pictural.Toate scenele sunt
aduse n prim plan, fapt ce le sporeste impactul psihologic. Un rol
esential l joaca limbajul simbolic, ce implica o subtila cunoastere a
dogmelor teologice. Importante scoli de pictura romanica se dezvolta n
Franta, Spania, Italia, sudul Angliei, vestul Germaniei, Flandra, Elvetia,
Austria. Programul iconografic este de o mare bogatie, care dezvolta
conform canoanelor viziunii medievale cteva teme esentiale. Ele sunt
inspirate din cartile Vechiului Testament, din Viata lui Hristos, din
parabole, din Apocalipsa, din Judecata de Apoi. O tema frecvent ntlnita
este aceea a luptei dintre virtuti si vicii. Alte teme ilustreaza episoade
cavaleresti inspirate mai ales din cruciade, unde figura Sfintei Fecioare

joaca un rol central n apararea si victoria crestinatatii. Ansambluri bine

pastrate de pictura murala se pastreaza la biserica Saint-Savin, la Leon
(biserica San Isidoro), la Muzeul de Arta Catalana din Barcelona, la Muzeul
Prado din Madrid.