Aparatul locomotor

II

Entorse sunt traumatisme ale partilor moi in special cu distensia capsulelor ligamentare
dintr-o articulatie .
Semne clinice = simptome : apare roseata si caldura locala, urmata de tumefactie si durere
cu impotenta functionala . Prin tulburari de circulatie poate aparea si cianoza .
Tratament in formele usoare cu intinderi capsulo-ligamentare se fac raze ultrascurte reci
(oligoterme), raze infrarosii (diaterme) si se aplica o fasa elastica imobilizatoare .
Daca s-au produs si tulburari circulatorii se face blocaj lombar novocainic si infiltratiile in
jurul articulatiilor cu novocaina .
Agenti fizici mai activi sunt :
- curenti de foasa frecventa ;
- ultrasunete ;
- roentgen-terapie cu raze x cu o cantitate redusa 60-70 c .
In cazuri grave au loc :
- rupturi ale ligamentelor
in aceste cazuri se face
- smulgeri osoase
imobilizarea in ghips
Luxatiile este o indepartare prin traumatism a extremitatilor osoase care formeaza o
articulatie de la raporturile lor normale si mentinerea lor permanenta in aceasta situatie .
Se impart in 2 feluri :
- luxatie complecta cand cele 2 auprafete articulare nu-si mai corespund ;
- luxatie incomplecta cand suprafetele isi corespund partial .
Prin indepartarea suprafetelor in totalitate sau partial, luxatia se numeste disjunctie sau
incongruente articulara sau diastaza .
Cand traumatisme usoare fac ca o luxatie sa se repete, aceasta luxatie se numeste recidivata
sau habituala .
In cazul luxatiei recente sau veche la care in jurul fragmentului deplasat se construies, apar
tesuturi fibroase de neoformatie care impiedica reasezarea la loc a oaselor se face reducerea
articulatiei sau repunerea luxatiei .
Simptome de la inceput se instileaza o grava impotenta functionala cu durere, cu
compresiune nervoasa si tulburari neurovegetative ce duc la modificarea tesuturilor .
La lucatiile vechi, bolnavul poate avea dureri continue sau mari la miscarea sau besucarea
regiunii .
Uneori apar dureri de tip reumatoid la schimbari atmosferice . Apar si parestezi, tulburari
de sensibilitate, furnicaturi, invinetirea extremitatilor care devin reci cu transpiratii abundente, cu
edem dur al tesuturilor si chiar ulceratii cronice trofice .
Apar atrofii musculare, subtierea intregului menbr respectiv . Reliefurile osoase din
articulatii sunt modificate si usor accesibile la palpare .
Tratament
In cazurile recente se face reducerea articulatiei prin procedee artopedice aplicate corect
pentru a nu mai produce si alte leziuni , tesuturilor articulare : vase, nervi, capsula, tegumente,
tendoane .
In cazurile vechi daca bolnavul si-a reluat activitatea, articulatia nefiind dureroasa si
putand sa functioneze in sufiicienta masura, pentru bolnavul respectiv nu se ca incerca nici
repunerea ortopedica si niici operatorie .
1

Daca luxatia jeneaza, doare, supara si e prea dificitara antrenand si alte modificari
patologice locale, regionale sau generale se va aplica unul din cele 2 procedee :
- ortopedic daca este posibil ;
- chirurgical uneori cu rezectii sectionarea, inlaturarea unor portiuni sau parti nefunationale si
plastic (inlocuirea unui organ) acrilica sau din vitaliu ale capetelor osoase din articulatie .
Pentru membrul superior se va urmari marirea amplituudinii miscarilor iar la membrele
inferioare se va urmari stabilitatea si soliditate.
Fracturile
Definitie : intreruperea traumatica a continuitatii oaselor insotita de totalitatea reactiilor
reflexe locale sau generale .
Exista unele fracturi care pot lua nastere in urma unui traumatism minim, osul fiind anterior
bolnavului : tumori osoase, proces infectios, rarefierea structuri oaselor (osteoporoza) .
Acestea sunt fracturi patologice iar cele ce se produc numai sub actiunea traumatismelor se
numesc fracturi traumatice .
Dupa cum intreruperea solutiei de continut intereseaza toata sectiunea osului sau numai o
parte a acestuia, fractura poate fi complecta sau incomplecta . Linia de fractura poate fi oblica,
transversala, longitudinala sau in spirala .
Aceste linii pot fi unice sau sase prezinte sub cele mai variate combinatii, relizand in
procesul de fractura numeroase fragmente osoase de marimi variabile fractura = fracturi
cominutiva .
Traumatismul care a provocat fractura sau capete osoase fracturate pot leza tesuturile
vecine provocand hemoragii mari, sectionarea nervilo sau traumatizari altor tesuturi .
Daca in urma acestor leziuni se realizeaza si o comunicare cu exteriorul, printr-o plaga
cutanata vorbim de facturi deschise .
Daca insa pielea care acopera locul traumatizat isi pastreaza integritatea ei, vorbim de
facturi inchise .
Semnele de probabilitatea sunt urmatoarele :
- durerea aparuta odata cu traumatismul si care se exacerbeaza prin palpare la locul
fracturii ;
- deformarea segmentului fracturat scheletul rigid al accestia fiind rupt ;
- scurtarea membrului datorita deplasarii cu sens convergent al segmentelor fracturate ;
- impotenta functionala ;
- subfuziunile sanguine aparute dupa 24-48 ore, timp necesar pentru ca sangele din focarul
de fractura sa ajunga pana sub piele .
Semnele de certitudine sunt urmatoarele :
- miscarea anormala a segmentului fracturat la miscarile active sau pasive se produc
miscari unde nu exista articulatii ;
- crepitatia osoasa palpata su auzita in timpul miscarilor anormale, prin atingerea
fragmentelor osoase fracturate .
Prin radiografie se stabileste existenta sau lipsa fracturilor . Fracturile sunt insotite adesea
de socul traumatic caz in care bolnavul ingrijeste ca atare .
Ingrijirile de urgenta
Se incep de la locul accidentului, prin combaterea socului si imobilizarea provizorie a
segmentului fracturat .

1. combaterea socului
- se incepe cu suprimarea durerii, se face exclusiv de medic prin injectii ci morfina si infiltrarea
focarului de fractura cu novocaina .
- asistenta pregateste cele necesare pentru aceste interventii ;
- seringa de 2 si 10 ml, solutie novocaina 1% (fara adrenalina) fiole de morfina 1% ;
- in lipsa medicului se calmeaza durerile cu algocalmin, antinevrelgice .
2. evitarea infectiei
- in cazul fracturilor deschise, evitarea infectiei se face prin aplicarea de pansament steril pe
solutiile de continuitate ale pielii .
3. imobilizarea provizorie a fracturilor se va face inainte de a misca bolnavul de pe loc si
a-l transporta la spital
- pentru aceasta se utilizeaza atelele de sarma, tabla sau lemn sau orice alt obiect solid din care
se pot improviza aparate de imobilizare . Ele vor fi captusite si imbracate in vata, panza pentru a
nu leza pielea sau a provoca escare de decubit .
Cand lipsesc total mijloacele de imobilizare la membrul inferior fractura se leaga de cel
nefracturat, iar membrul superior se mobilizeaza pe torace .
4. tratamentul si evacuarea fracturatului pana la spital
- fracturile coloanei vertebrale se mobilizeaza, pe orice plan dur la cele lombare se pune
bolnavul ccu fata in jos, la fracturile cervicale se imobilizeaza cu mainile ;
- in spital se face tratament ce consta in reducerea fracturilor si imobilizarea lor .
Se aseaza fragmentele cap la cap prin extensie si control sub ecran radiologic .
Se face imobilizarea definitiva in aparat gipsat, plan dur (pat cu scandure) .
Inainte de imobilizarea in gips se face extensia regiuniii . Atat reducerea cat si imobilizarea
fracturii se face sub anestezie .
In alte cazuri este nevoie de interventii chirurgicale pentru a capta, a prinde intre le
fragmentele de fractura cad sunt multiple sau la orase mici (carp, tarsiene) apoi se leaga intre ele
fragmentele cu diferite materiale . Aceste operatii se numesc osteosinteze .
Ca materiale pentru orasele mari se folosesc scoabe, suruburi, tije metalice prin lumenul
oaselor lungi, placi metalice :
- pentru oasele mari se fragmentele multiple se folosesc fire mari :
matase ;
nailonul .
aceste materiale de osteosinteza, in principiu intarzie formarea calusului si mai tarziu incep sa dea
rarefieri osoase in jurul lor ajungandu-se pana la necroza osului . De aceea este bine sa se extraga
pana intr-un .
Calusul lipirea frgmentelor osoase de fractura prin formarea intai a unor legaturi
fibroelastice intre cele 2 fragmente tocmai din hematoamele si alte parti moi distruse din focar .
Calusul fibros se impregneaza cu saruri de calciu si fosfor si se formeaza apoi calusul osos .
Apare o anchilozaprin reabilizarea prelungita a osului .
Aparatele gipsate reprezinta forma cea mai frecventa de imobilizare definita a fracturilor .
Aparatele gipsate se confectioneaza din gips de calitate superioara .
Supravegherea aparatului gipsat, ingrijirea bolnavului cu aparate gipsate, ca si
indepartarea acestora dupa vindecarea bolnavilor sau cu ocazia schimbarii aparatelor intra in
sarcina asistentei .
Aparatele gipsate se confectioneaza in stare moale, mulndu-se precis pe suprafata
segmentelor pe care vrem sa-l mobilizam .
3

1. pregatirea materialelor pentru confectionare unui aparat gipsat se vor pregati

urmatoarele :
- gipsul un praf alb, foarte fin si unsuros la pipait . Amestecat cu apa se transforma intr-o
pasta care se intareste in cateva minute ;
- material cu suport pentru gips tifon cu tesatura mai rara .
Se utilizeaza fesi mai late (10 cm), ele sunt bogat presarate cu praf de gips, partile gipsate
fiind rasucite moale . Fesele astfel pregatite trebuie pastrate uscate si inchise emetic, sau utilizat in
timp scurt .
In functie de rezistenta dorita se pot impaturi in 8-14 straturi si apoi se impregneaza cu praf
de gips . De obicei atelele se confectioneaza numai in momentul aplicarii lor .
- apa intr-un lighean .
Apa se incalzeste la temperatura corpului pentru a nu produce reflexe neplacute : cu cat
temperatura este mai mare cu atat gipsul se intareste repede .
- smantana sau ciulamaua de gips pregateste intr-o tavita renala mai mare, trebuie sa fie cat
mai subtire ;
- 1 cutit pentru gips ;
- 1 ferastrau pentru gips ;
- 1 foarfeca puternica ;
- 1 cleste pentru scos gipsul ;
- 3 sorturi de musama ;
- vata pentru captusirea aparatului sau daca se pune direct pe piele vaselina sau lanolina .
2. pregatirea bolnavului
- suprimarea durerii si reducerea fracturii care sunt executate de medic;
- pregatirea psihica a bolnavului .
3. rolul asistentelor in timpul aplicari aparatelor gipsate
- sunt necesare 2 asitente ;
- una asigura pozitia adecvata a segmentului imobilizat ;
- cealalta pregateste atelele, inmoaia fesele in gips si le servesete mediicului inpreuna cu
instrumentele necesare ;
- segmentul care va fi mobilizat se unge cu o substanta groasa sau se aplica stratul izolator de
sub gips ;
- fesile de gips pregateste sa cufunda in ligheanul cu apa care patrunde printre starurile de
tifon si in voie toata cantitatea de gips din fasa, se scoate, se stoarce si cu o usoara miscare de
rsucire se apropie capetele .
Stoarcerea se face in pozitie verticala, o persoana o tine atarnata iar cealalta o stoarce intre
cele 2 palme intinse .
Dupa stoarcere se intinde pe o suprafta de sticla unde se netezeset si se presara cu pudra de
gips . Cand incepe sa se consolideze, inca inainte de intarire poate fi aplicata si modelata pe
segmentul respectiv .
Aparatele gipsate se confectioneaza cu fesi inmuiate si aplicate in forma de spirale pe toata
lungimea planificata a aparatului, ele nu trebuie sa aib indoituri sau incretituri .
La 2-3 straturi de fasa gipsatase intinde un strat de smantana de gips netezind toate
neregularitatile, se continua aplicarea pana se obtin 8-12 straturi care in stare intarita asigura o
soliditate buna .

Pozitia de imobilizare definitiva este identica cu aceea de la imobilizarea provizorie . Astfel

cotul se pune in flexie de 900, piciorul fac cu gamba un unghi drept . Degetele se lasa totdeauna
libere .
Pentru fracturile coloanei vertebrale se confectioneaza corsete gipsate din fesi, reducerea
fracturii facandu-se in hiperextensia coloanei .
In cazul fracturilor deschise trebuie asigurata ingrijirea plagii . Accesul la plaga se face
prin ferestrele taiate in gips sau prin aplicarea de aparate gipsate armate .
4. supravegherea bolnavului dupa aplicarea aparatului gipsat
- un aparat incorect aplicat poate duce la escare de decubit, necroze, paralizii sau la vindecari
in pozitie vicioasa a osului ;
- bolnavul poate permite dureri cand reducerea nu este corecta se controleza prin examen
radiologic ;
- aparatul gipsat poate fi strinit si stinghereste circulatia sau apasa pe unele puncte unde sau
facute indoituri pe fasa ;
- aparatul gipsat poate fi scurt neasigurand imobilizarea capetelor rupte ;
- se va controla culoarea degetelor, care in caz de staza sent cianotice, sau palide in caz de
ischemie ;
- se va urmari temperatura degetelor si se va urmari sa nu fie edematiate ;
- se va urmari calitatea pulsului la membrul respectiv ;
- lezarea unor trunchiuri nervoase sau compresiunea lor duce la tulburarea in miscarea
degetelor ;
- pentru remedirea acestor tulburari, gipsul poate fi taiat in toata lungimea lui, ceea ce
restabileste circulatia normala .
5. indepartarea aparatelor gipsate se face dupa vindecare, sau daca trebuie inlocuit .
Gipsul se inmoaie cu apa sarata, apoi se taie cu un foarfece special, in toata lungimea lui pe
fata sa anterioara

Ortopedie traumatologie si
nursing specific