Cardiologie si nursing in cardiologie

Semne si simptome prezente in afectiunile cardiovasculare

Durerea
- poate fi localizat precordial sau retrosternal;
- este foarte important a se stabili caracteristicile ei (debut, localizare, intensitate, iradiere,
legatura cu efortul, miscarile respiratorii, miscarea toracelui) pentru confirmarea diagnosticului ;
- determina disconfort, anxietate .
Dispneea
- este consecinta stazei si hipertensiunii pulmonare ;
- poate aparea la efort sau in repaus, cu predirectie noaptea ;
- poate fii insotita de tuse si neliniste ;
- este simptom dominant in insuficienta cardiaca stanga .
Palpitati
- pot survenii izolate sau in accese ;
- cele tranzitorii sunt determinate de efort, stari emotionale, abuz de cafea si tutun ;
- cele cu durata mai mare sunt caracteristice in tulburarile de ritm sau de conducere .
Paloare
- este prezenta in endocardita reumatica .
Cianoza
- este simptom dominant in unele afectiuni (insuficienta cardiaca, cardiopatii congenitale) .
Edem
- este manifestarea insuficientei cardiace .
Manifestari respiratorii
- tuse cardiaca ;
- hemoptizie .
Manifestari digestive
- greturi ;
- varsaturi ;
- balonare .
Manifestari generale
- astenie .

Particularitati de ingrijire a bolnavilor

cu afectiuni cardiovasculare
O imobilizare prelungita la pat predispune organismul la complicatii vasculare,
flebotromboze (coagularea sangelui la nivelul partiunii inflamate a vaselor) generatoare de embolii
(astuparea unui vas bula de aer sau cheag de sange) . De aceea se recomanda miscari dirijate de
respiratie si miscari ale membrelor . Daca insa flebita sau tromboza sau constituit, masajul sau
miscarile pasive sau active cu membrul respectiv sunt interzise pentru a evita embolia la distanta .
Alimentatia - regimul dietetic al bolnavilor trebuie sa asigure un aport caloric corespunzator
nevoilor alimentatiei, inclusiv vitaminele si sarurile minerale .
In infarctul miocardic si insuficienta cardiaca severa se administreaza o dieta hipocalorica .
In procesele de arteroscleroza se elimina alimentele cu continut de colesterol si se reduce
substantial proportia grasimilor din alimente (distrugerea fibrelor, elastice ale peretilor arteriali) .
1

Principiul de baza al dietei la majoritatea cardiacilor ramane regimul hiposodat .

Cantitatea de sodiu pe care o consuma bolnavul este stabilita de medic, in functie de retentia
de lichide . Daca nu exista pericol de decompensare excluderea sodiului din alimentatie nu este
absolut necesara .
Alimentatia trebuie sa asigure un aport bogat in potasiu (ceaiuri, banane) mai ales daca
bolnavul primeste si medicatie diuretica . Mesele trebuie sa fie fractionate, evitand consumul
cantitatilor mai mari la o masa . Masa de seara trebuie sa fie saraca in lichide.
Supraveghearea bolnavilor cardiaci - prevede inregistrarea paralela a pulsului central
periferic, a tensiunii arteriale, a diurezei, a respiratiei, urmarirea dispneei, a cianozei, a edemelor,
a greutatii corporale, precum si pulsatiile venelor jugulare .
O importanta deosebita este supravegherea starii psihice a bolnavului .
Este important ca asistenta sa prevada si sa recunoasca din timp semnele agravarilor si
complicatiilor posibile ca instalarea starilor de insuficienta cardiaca acuta, edemul pulmonar,
starile de ischemie miocardica si periferica (suferinta provocata de insuficienta circulatiei cu sange
a unui organ sau tesut), embolie, tromboflebite, sindromul ADAMS-STOKES, ceea ce permite
prevenirea agravarilor, luarea masurilor de urgenta si pregatirea instrumentelor si materialelor
pana la venirea medicului .
Recoltarea probelor de laborator
Inca de la primele ore de la internare, asistenta va recolta probele necesare pentru analiza
completa de rutina, determinarea de hemoglobina, a leucogramei si a V.S.H.ului si pentru probe de
coagubilitate, pentru determinarea fibrinogenului, lipide si colesterol, timp Quik, hemocultura,
uree sanguina, creatinina, glicerina .
Administrarea medicamentelor la bolnavii cardiaci
Medicamentele se administreaza la indicatia medicului, dar uneori asistenta va trebui sa
intervina de urgenta in unele cazuri extreme, pana la sosirea medicului cu nitroglicerina si oxigen .
Medicatia analgezica si cardiotonica sau orice alta medicatie se face numai la dispozitia
medicului, cu respectarea indicatiilor.
Asistenta trebuie sa sesizeze cat mai devreme supradozarea sau efectul nefavorabil al unor
medicamente .
In momentul externarii, bolnavul trebuie sa stie modul de administrare al medicamentelor,
semnele preliminare ale supradozarilor de medicamente (inapetente, greturile, bradicardia pot
privi o supradozare de digitala), datele de prezentare la controlul medical.

Educarea pacientului pentru prevenirea

afectiunilor cardiovasculare
-

asanarea focoaselor de infectie din organism ;

alimentatie echilibrata : fara exces de sare si grasimi, aport de vitamine ;
combaterea obezitatii ;
regim de viata echilibrat ;
evitarea consumului de alcool si cafea ;
suprimarea fumatului ;
efectuarea de exercitii fizice zilnic, plimbari in aer liber ;
evitarea stresului psihic ;
regim de viata echilibrat, alternand perioadele de activitate cu perioade de repaus ;
control periodic al tensiunii arteriale ;
tratamentul afectiunilor cronice .
2

Pentru evitarea afectiunilor vaselor periferice :

evitarea statului excesiv in picioare ;
purtarea de incaltaminte comoda ;
evitarea purtarii de imbracaminte stramta, care stanjeneste circulatia .

Pregatirea si asistarea probelor functionale

ale aparatului cardiovascular
Explorarea functionala a aparatului cardiovascular are scopul de a stabili capacitatea
functionala si posibilitatile de adaptare la eforturi a inimii si vaselor sanguine, de a evidentia
tulburari functionale incipiente, clinic latente, de a preciza gradul si intensitatea tulburarilor
manifestate si de a stabili mecanismul prin care s-a instalat deficitul functional constatat .
Tulburarile aparatului cardiovascular reprezinta de multe ori rasunetul imbolnavirii altor
organe, dintre care in special ale aparatului respirator (emfizemul si sclerozele pulmonare,
ingrosarile pleurale), care influenteaza in mod substantial rezultatul produselor .
Capacitatea functionala a inimii si a vaselor este influentata si de factorii externi :
surmenaj, abuz de alcool, nicotina, emotii, gradul de antrenament care modifica substantial
rezultatele probelor .
Din aceste considerente pentru efectuarea probelor functionale cardiovasculatorii, bolnavii
trebuie pregatiti in mod constincios, iar explorarile propriu-zise trebuie executate cu respectarea
riguroasa a conditiilor de mediu, asigurand odihna fizica, linistea fiziologica si psihologica a
bolnavului explorat .
Probele functionale ale aparatului cardiovascular se executa in camerele de explorari
functionale, dar si in salon, bolnavul ramanand in pat .
Cu cateva zile inainte de efectuarea lor este bine ca bolnavul sa nu primeasca medicamente
care ar putea influenta rezultatele si masca anumite stari functionale deficitare .
Examinarile se executa pe nemancate sau la o distanta de cel putin 2-3 ore de la ultima
masa .
Asistenta se va ingriji ca bolnavul sa fie transportat din salon in camera de explorari
functionale pe targa sau cu fotoliu rulant, iar la sosire sa se odihneasca 10-15 minute in decubit
dorsal caci orice efort fizic in preajma determinarilor ar putea modifica valorilor reale ale
probelor .
Este important ca bolnavul sa fie insotit de asistenta de salon .
Metode de explorare
a) explorarea cordului
1. E.K.G. de repaus si de efort
2. fonocardiograma
3. apexocardiograma
4. ecocardiograma
5. cateterismul cardiac
6. radiocardiografia
b) explorari functionale ale aparatului circulator
1. masurarea tensiuni arteriale
2. oscilometria
3. masurarea presiunii venoase
4. determinarea timpului de circulatie
5. determinarea masei sanguine
3

6. arteriograma
7. flebograma
8. proba rumpel-leede

a) explorarea cordului
1. E.K.G. electrocardiograma : inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor
bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac . Ea ne furnizeaza informatii asupra originii, duratei si
raspandirii procesului de excitatie a miocardului normal si patologic.
Executia
Pregatirea bolnavului :
Se pregateste bolnavul din punct de vedere :
- psihic pentru a inlatura factorii emotionalii
- fizic se va odihneste 10-15 minute inainte de inregistrare .
Asistenta va avea grija ca temperatura camerei sa fie optima (20-21 0 C) deoarece
temperatura scazuta poate produce tremuraturi si contractii musculare, modificand astfel curbele
obisnuite .
Bolnavul este culcat comod pentru a-si relaxa musculatura, deoarece contractiile musculare
sunt generatoare de curenti electrici .
Se monteaza pe partile moi ale extremitatilor placile de metal ale electrozilor .
Sub placa de metal a electrozilor se aplica pasta speciala pentru electrozi .
Sunt 10 electrozi : 4 pentru membre si 6 precordiale care se fixeaza pe bolnav in felul
urmator :
- montarea electrozilor pe membre :
rosu pe mana dreapta ;
galben pe mana stanga ;
verde pe piciorul stang ;
negru pe piciorul drept .
- montarea electrozilor precordiali
V1 - adica spatiul IV intercostal pe partea dreapta a sternului ;
V2 - adica spatiul IV intercostal pe partea stanga a strenului ;
V3 intre V2 si V4 ;
V4 in spatiul V intercostal stanga pe linia medioclaviculara (apex) ;
V5 la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axiala anterioara stang ;
V6 la intersectia dintre orizontala adusa din V4 si linia axiala mijlocie stanga .
Dupa terminarea efectuarii E.K.G. asistenta noteaza pe electrovardiograma : numele si
prenumele pacientului, varsta, inaltimea, greutatea, mentioneaza medicatia folosita, data si ora
inregistrarii, viteza de derulare si semnatura celui care a inregistrat. Este interpretata de medic.
2. fonocardiograma - reprezentarea grafica a zgomotelor produse in cursul unui ciclu
cardiac . Zgomotele cardiace sunt captate de un microfon special care le transforma in semnale
electrice,si dupa filtrare si amplificare sunt inregistrate pe hartie.
Pregatirea bolnavului este aceeasi ca la E.K.G. .
3. apexocardiograma - reprezinta curba rezultata din inregistrarea grafica a socului apexian
(posibilitatea de a percepe tactil varful inimii in ala V spatiu intercostal stang) .
4. ecocardiograma - metoda de explorare bazata pe inregistrarea ultrasunetelor strabatute
si reflectate la nivelul cordului .
4

5. Cateterismul cardiac reprezentarea introducerea unei sonde radioopace opace pe cale

venoasa sau arteriala in cavitatile inimii sau in vasele mari .
Sonda e dirijata sub ecran radiologic .
Este o metoda rezervata numai unitatilor se inalta specializate .
Are o indicatie precisa legata de atitudinea exploratore si terapeutica care trebuie luata
fata de bolnav (cardiopatii operabili) .
Cateterismul cardiac permite masurarea presiunilor intracavitare, recoltarea de probe
sanguine direct din cavitatile inimii si din vasele mari pentru dozarea oxigenului si dioxidului de
carbon, executarea de coronografii in substante de contrast sau izotopi radioactivi, precizarea unor
modificari anatomice cardiace, inregistrate unui E.K.G. endocavitare .
Se efectueaza cu o echipa de medici, asistenta avand doar rolul de a pregati sala, aparatura,
instrumentarul precum si bolnavul la indicatia medicului .
Pregatirea bolnavului este asemanator cu pregatirea pentru interventii chirurgicale.

b) explorari functionale ale aparatului circulator

1. masurarea tensiuni arteriale
2. Oscilometria este o metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui
arterial cu ajutorul oscilometrului (PACHON) . Aparatul este alcatuit dintr-un cadrul gradat in
unitati, o manseta pneumatica cu doua camere in care se pompeaza aerul cu o bara de cauciuc .
Manseta aparatului se fixeaza la nivelurile dorite pe membrele bolnavului, de unde
pulsatiile se transmit la manometru . Amplitudinea oscilatiilor arteriale se observa pe un cadran al
aparatului .
Regiunile la care se cerceteaza oscilometria sunt : 1/3 inferioara sau superioara a gambei,
1/3 inferioara a coapsei, antebratului si bratului .
3. masurarea presiunii venoase
Presiunea venoasa este presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor venelor .
Presiunea venoasa centrala se masoara prin intermediul cateterismului cardiac, iar
presiunea venoasa periferica pe unele din venele superficiale mari ale membrelor.
Ea se determina de obicei in centimetri coloana de apa . Se poate executa cu aparate sau cu
un simplu tub de sticla care este in forma de L, gradat in centimetri, lung de 30 cm. cu diametrul de
3-4 mm si prevazut la ambele capete cu tuburi de cauciuc (capatul scurt al tubului L se cupleaza la
acul de punctie iar cel lung la o seringa de 20 ml .
4. determinarea timpului de circulatie
Timpul de circulatie este perioada de timp (in secunde) in care o substanta parcurge un
segment vascular .
Durata timpului de circulatie este in functie de viteza de circulatii, de debitul cardiac si de
volemie .
Principiul determinant consta in introducerea in sange a unor substante test si de detectarea
lor (prin mijloace obiective sau subiective), la o anumita distanta de la locul de administrare unde
apare o reactie caracteristica . Se poate determina timpul necesar pentru parcurgerea arborelui
circulator in toata lungimea lui si se numeste timp de circulatie total sau numai o portiune a lui si
se numeste timp de circulatie partiala.
Pregatirea materialului - este ca si pentru punctia venoasa (ace mai groase), substanta
folosita, ceas cu cronometru .
Pregatirea bolnavului :
- nu va manca cu 2-3 ore inainte de inceperea examinarii ;
5

- va sta in repaus la pat 15 minute ;

- va purta lenjerie lejera pentru a nu provoca staza circulatiei venoase ;
- i se explica tehnica pentru a-i indeparta emotiile si pentru a colabora cu examinatorul .
Executie :
- se incarca seringa cu substanta folosita ;
- se face punctia venoasa fara staza ;
- se injecteaza substanta brusc ;
- se masoara timpul din momentul apasarii pe piston pana la aparitia senzatiei caracteristice .
Acest examen scoate in evidenta insuficiente cardiaca in faza incipienta, ajuta la
diferentierea dispneei cardiace din insuficienta ventriculara stanga, de dispnee pulmonara .
5. determinarea masei sangvine circulante
Se face prin metodele diluarii colorantilor in sange sau cu izotopi radioactivi .
Executie
Pregatirea bolnavului - se explica tehnica pentru a nu fi emotionat .
Injectarea substantei se injecteaza pe cale intravenoasa substanta sterila coloranta
(albastru EVANS 0,5 % cu 4 mg/kg corp .
Recoltarea sangelui - dupa 10 minute se recolteaza 10ml sange pentru determinarea
concentratiei colorantului prin electrofotometrie .
Rezultatul obtinut se raporteaza la valoarea hemotocritului pentru a obtine volumul sangelui
circulant, care la barbati este 1/12 din greutatea corporala iar la femei 1/13 .
6. arteriograma (carotidograma, sfigmograma) (inregistrarea pulsului arterial)
- arteriograma - inregistrarea pulsului arterial sub forma unei curbe cu frecventa de 50mm /
secunda .
7. flebograma (jugulograma) - inregistrarea pulsului venos .
Flebograma reprezinta inregistrarea grafica a pulsatiilor venei jugulare .
Inregistrarea se face cu o frecventa de 50-75 mm / secunda .
8. proba rumpel-leede - reprezinta aprecierea fragilitatii peretilor capi;ari (rezistentei
capilare) .
Tehnica se executa o staza la nivelul bratului timp de 5 minute, printr-o manseta
pneumatica umflata la 10 mm sub presiunea sistolica .
Interpretare daca nu apar petesii sau apar numai 1-3 nu sunt semen de fragilitate capilara
. Aparitia unui numar mai mare de petesi se considera pozitiva (+++) .

Principalele afectiuni cardiovasculare

Ingrijirea pacientului cu endocardita infectioasa
Endocardita infectioasa se produce in cursul unei infectii generale (septicemie) ca urmare a
multiplicarii agentilor microbieni la nivelul valvelor sau pe leziuni existente .
Vegetatiile formate pot migra provocand embolii septice (in circulatie mare) .
Circumstante de aparitie :
Septicemiile :
- locul de pornire a infectiei poate fi cavitatea bucala (extractii dentare, amigdalectomie),
aparatul respirator (dupa brohoscopie cu biopsie), aparatul renal (citoscopie, cateterism vezical pe
urina infectata), infectii tegumentare (furuncul) .
Manifestari de dependenta (semne si simptome)
- febra, frison, transpiratii ;
- slabiciune, oboseala ;
6

- scadere ponderala ;
- anorexie ;
- cefalee ;
- dispnee ;
- paloare ;
- petesii pe mucoasa bucala si oculara ;
- splenomegalie (splina marita) ;
- nodozitati OSLER (pe pulpa degetului) ;
- tulburari neurologice : modificari de comportament, afazie ;
- semne de emboli in arterele membrelor .
Examinari paraclinice :
- ecografie ;
- angiocardiografie ;
- E.K.G. ;
- Hemocultura ;
- examene de laborator :
sange : leucocitroza cu neutrofilie, V.S.H. crescuta ;
urina : protenurie si cilindrurie .
Problemele pacientului :
- alterarea nutritiei prin deficit :
anorexie .
- deficit de autoingrijire :
slabiciune, oboseala .
- disconfort :
noduli durerosi .
- alterarea proceselor cognitive :
afaziei .
- potential de complicatii :
migrarea vegetatiilor .
Obiective vizeaza :
- combaterea infectiei ;
- prevenirea fenomenelor de embolie ;
- promovarea confortului fizic si psihic al pacientului ;
- asigurarea unui apord nutritional adecvat .
Interventii asistenta :
- repaus la pat (spitalizare) ;
- asigurarea unei alimentatii usor digerabile (regim lichid si semilichid) in perioada febrile,
apoi regim hipercaloric si reducerea aportului de sodiu (sare) ;
- supravegherea functiilor vitale si a starii mentale ;
- observarea aparitiei semnelor de embolie :
la nivelul arterelor membrelor : durere, paloare, hipertensiuni, disparitia pulsului ;
la nivel renal : hematurie, dureri .
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale ;
- pregatirea pacientului pentru examinari radiografice ;
- recoltarea produselor biologice pentru examinari de laborator ;
7

- administrarea tratamentului medicamentos prescris - se incepe imediat dupa terminarea

insamamtari pe medii de cultura . Dupa obtinerea antibiogramei se incepe tratamentul cu
antibiotic . Deoarece dozele de medicamente administrate pe cale injectabila sunt de obicei mari,
se administreaza cu foarte mare atentie, injectiile se vor face in locuri alternative .
Medicamentele administrate pe cale intravenoasa sunt administrate prin cateter (banda,
flexor) mentinand permeabilitatea cateterului in perioadele dintre dozele de antibiotice cu perfuzii
lente de glucoza sau prin heparinuzarea (ser fiziologic) a cateterismului dupa administrarea
antibioticului si inchiderea lui in conditii sterile pana la doza urmatoare de antibiotic .
Asistenta trebuie sa supravegheze eventualele efecte secundare ale antibioticelor, cum sunt
manifestarile alergodermice sau de intoleranta fata de antibiotice .
- educatia sanitara a pacientului privind modul de viata dupa externare :
profilaxia infectiilor (in caz de interventii chirurgicale) pentru cei cu leziuni valvulare .

Ingrijirea pacientului cu infarct miocardic

Infarctul miocardic acut (I.M.A.) se caracterizeaza prin necroza miocardica (tesut muscular
al inimi) pe o suprafata mai mult sau mai putin extinsa determinate de o obstructie cronaraniana
(vasele musculaturii inimii : arterele si venele care asigura aprovizionare ei cu sange) prin
tromboza (obstruarea lumenului unui vas de catrea un cheag) .
Circumstante de aparitie :
- dupa mese copioase ;
- efort fizic intens ;
- expunere la frig.
Factorii de risc :
- hiperlipemii, hipercolesterolemii, alcool, tutun, obezitate, stres, sedentarism, diabet zaharat,
hipertensiune arteriala .
Manifestari de dependenta (semne si simptome)
- durere angiosa, intensa (violenta, insuportabila, ocogena) nu cedeaza la nitroglicerina sau
repaus - dureaza peste 30 minute, durerea poate fi :
poate fi tipica - localizata retrosternal cu sau fara iradieri, instalata brusc si de
intensitate mare ;
atipica - localizata in regiunea epigastrica .
- semne care insotesc durerea :
dispnee ;
anxietate marcata ;
transpiratii reci ;
sughit ;
greturi, varsaturi ;
stare de slabiciune ;
ameteli .
- hipertensiune arteriala se poate ajunge la colaps ;
- hipotermie (apare dupa 24-48 ore) .
Examinari complementare :
- electrocardiograma ;
- examene de laborator :
8

 sange : V.S.H. crescute, fibrinogen crescut, TGO crescute, leucocitoza, cheratinfosfokiniaza crescute .
- coronorografie ;
- ventriculografie radioizotopica ;
- cateterism cardiac .
Problemele pacientului :
- disconfort : durere ;
- anxietatea : senzatie de ,,moarte iminenta ;
- scaderea debitului cardiac : obstructie coronariana ;
- alterarea perfuziei tisulare : prezenta zonelor de necroza ;
- deficit de autoingrijire :
intoleranta la efort .
- potential de alterarea nutritiei : deficit - greturi, varsaturi ;
- potential de complicatii .
Obiective - vizeaza :
- combaterea durerii ;
- combaterea anxietatii ;
- prevenirea complicatiilor imediate si tardive ;
- limitarea extinderii necrozei ;
- recuperare socio-profesionale .
Interventii :
In etapa prespitaliceasca :
- asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea efectuarii oricarei miscarii ;
- combaterea durerii la indicatia medicului :
morfina 0,01- 0,02 (1fiola = 0,02gr) subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos
incet diluat cu ser fiziologic si sub controlul respirator ;
mialgin 0,10 gr subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos diluat cu ser fiziologic
10ml sau glucoza 10% ;
fortral 30 mg intravenos sau intramuscular ;
Morfina se administreaza asociat cu atropina cu 1mg subcutanat, intramuscular, eventual
intravenos 0,5 ml pentru a preveni hipertensiunea arteriala si deprimarea ventilatiei pulmonare .
- urmarirea tensiunii arteriale si a pulsului - mentinerea tensiuni arterile se face cu perfuzii,
glucoza 5%, dextran si hemisuscinat de cortizon (HHC) ;
- oxigenoterapie .
Transportul la spital :
- se face cu autosanitara si obligatoriu cu targa - autosanitarele sunt dotate cu aparatura de
monitorizare, defibrilare si reanimare si insotite de un cadru medical si se numesc unitati mobile
coronariene .
In unitatile spitalicesti trebuie sa existe trusa de prim ajutor care cuprinde :
- medicatie pentru calmarea durerii, sedative, anticoagulante, xilina, coronodilatatoare,
hemisuscinat de cortizon ;
- seringi sterile, solutii de perfuzat, aparatura de perfuzie, deschizator de gura pipet GUEDEL,
aspirator de secretii, aparat de respiratii artificiala de tip Ruben, aparatura pentru monitorizare si
defibrilare ;
- mutarea de pe targa se face fara a permite bolnavului vreo miscare, apoi este dus in salon
linistit, incalzit, aerisit (dupa caz se duce la cardiologie, terapie intensiva sau interne) ;
9

- din decubit dorsal poate fi ridicat pasiv cu ajutorul somierelor reglabile in pozitie
semisezanda de 30-400 ceea ce amelioreaza circulatia si respiratia multor bolnavi ;
- concomitent cu imobilizarea bolnavului se face calmarea durerilor cu derivatii de opiacee
(morfina, mialgin), fortral sau amestecuri litice (romergan+largactil+mialgin) ;
- combaterea anxietatii cu sedative (fenobarbitot si diazepan) ;
- oxigenoterapie ;
- supravegherea functiilor vitale : monitorizare (EKG, tensiunea arteriala, ritmul cardiac), se
urmareste culoarea fetei si a tegumentelor, starea generala a bolnavului ;
- pentru evitarea extinderii cheagului in vasul trombozat se incepe la indicatia medicului
tratamentul anticoagulant cu heparina (1fiola=50 mg); se administreaza 2 fiole la 4-6 ore urmat de
trombostop (4-6 tablete/zi) sub controlul probelor de coagubiilitate a sangelui ;
- preintampinarea hiperexcibilitatii (tahicardie) miocardului se administreaza xilina 200mg
intramuscular, intravenos sau in perfuzie ;
- alimentatia bolnavului - trebuie sa fie fractionata, in cantitati mici si repetate ;
- se va face alimentatie pasiva, la pat, in primele zile in decubit dorsal, treptat se va trece la
alimentatie activa la pat la recomandarea medicului in pozitie sezanda ;
- regimul alimentar va fi hiposodat si hipocaloric . In primele zile va fi alcatuit din lichide si
pireuri date lent cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi . Cand se
largeste regimul alimentar se vor evita alimentele meteorizante sau cele care intarzie tranzitul
intestinal .
Imobilizarea la pat predispune bolnavul la constipatie care se combate cu clisme uleioase
sau laxative usoare .
- urmareste bilantul hidric (ingesta escreta) se va servi bolnavul cu bazinet si urina fara a fi
ridicat in pozitie sezanda . Diureza si scaunul se noteaza in foaia de observatie ;
- mobilizarea bolnavului : repaus absolut la pat in prima saptamana apoi ea variaza intre 2 si 4
saptamani, la indicatia medicului se pot face miscari pasive ale degetelor la maini si picioare ;
- treptat se permite schimbarea pozitiei in pat si miscari active ale membrelor ;
- mobilizarea se face progresiv : sederea pe marginea patului, sederea in fatoliu, ridicarea din
pat - sub controlul pulsului si a tensiunii arteriale, in prezenta medicului ;
- somnul bolnavului trebuie asigurat la nevoie cu medicamente cu actiune hipnotica ;
- fumatul e interzis ;
- educatia sanitara a pacientului privand regimul de viata postinfarct :
modul de administrare al medicamentelor ;
reluarea treptata si progresiva a efortului fizic ;
alimentatie echilibrata ;
kinetoterapic in servicii specializate ;
tratament balnear ;
control medical periodic ;
interzicerea fumatului ;
respectarea programului rational de mancare si viata .

Ingrijirea pacientului cu pericardita acuta

Pericardul este invelisul membros al inimii format dintr-o punga formata din 2 foite una
interna numita epicard si externa, intre ele exista un spatiu virtual cu + putin lichud care permite
miscarile permanente ale inimii (sacul ce inveleste inima) .
10

Pericardita acuta e o inflamatie a pericardului parietal sau visceral care evolueaza cu

prezenta unui exudat pericardic in cantitate variabila (la inceput apare exudat fibros apoi serofibros) .
Circumstante de aparitie :
- infectii ;
- TBC ;
- complicatii ale infarctului miocardic acut (IMA);
- boli reumatismale ;
- traumatisme ;
- cateterism cardiac .
Manifestari de dependenta (semne si simptome) :
- durere localizata retrosternal : accentuata la miscarea de rotatie a toracelui, clinostatism,
tuse, inspiratie, se diminueaza in intensitate odata cu acumularea lichidului intre foitele
pericardului ;
- dispnee la inceput moderata, se intensifica odata cu acumularea lichidului, devenind dispnee
de efort ;
- tuse uscata ;
- sughit ;
- disfagie ;
- febra ;
- transpiratii ;
- in faza exudativa apar semnele de tamponada cardiaca (acumularea anormala de lichid in
spatiul intrapericardic) .
Examinari paraclinice:
- radiografie toracica ;
- EKG ;
- punctie pericardica ;
- angiografie ;
- scintigrafie ;
- examene de laborator hemocultura, VSH, ASLO, hemoleucograma ;
- IDR la P.P.D. .
Problemele pacientului :
- Anxietate ;
- disconfort determinat de durere ;
- scaderea debitului cardiac : comprimarea exercitata de lichidul intra pericardic ;
- alterarea volumului lichidian prin exces :
cresterea presiunii venoase .
- potential de complicatii : afectarea miocardica .
Obiective - vizeaza :
- combaterea manifestarilor de iritatie pericardica ;
- combaterea infectiei ;
- prevenirea complicatiilor .
Interventii :
- repaus la pat (spitalizare) ;
- pozitie semisezand ;
- asigurarea unui climat de liniste ;
- masurarea functiilor vitale ;
11

- observarea aparitiei semnelor de tamponada cardiaca ;

- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale ;
- administrarea tratamentului prescris :
simptomatic (spuse de bolnav si observate de medic) ;
eteologic (al cauzelor care o produc) ;
al complicatiilor .
- administrarea oxigenului ;
- pregatirea pacientului pentru examinari radiologice, explorari functionale, punctie
pericardica ;
- recoltarea probelor biologice pentru examinari de laborator .

Ingrijirea pacientului cu insuficienta

cardiaca congestiva
In cursul insuficientei cardiace, forta contractila a inimii nu mai poate asigura debitul de
sange necesar pentru functia normala a organismului .
Starea de insuficienta cardiaca se instaleaza in momentul in care se epuizeaza forta de
rezerva a inimii, aceasta nemaifiind in stare sa satisfaca nevoile circulatorii ale tesuturilor si
organelor .
Irigatia insuficienta si aportul deficitar de substante nutritive si de oxigen creaza grave
tulburari ale metabolismului tisular, care reduce la randul lui si mai mult forta de contractii a
inimii .
In cursul ingrijirii pacientului cu insuficienta cardiaca, asistenta se va conduce dupa
urmatoarele reguli generale :
1. asigurarea repausului fizic
Se asigura confort maxim . Bolnavii fiind dispneici se prefera pozitia de ortopnee (sezand) .
In functie de evolutia bolii, pozitia pacientului trebuie schimbata in pat dupa indicatiile medicului .
Se va tine seama de tendinta de formare a edemelor de staza, in partile declive ale corpului
si in functie de starea pacientului se va cauta sa se tina ridicate partile edematiate paturile
speciale prevazute cu utilaj anxiliar necesar reglabil .
2. asigurarea repausului psihic
Pacientii cu insuficienta cardiaca sunt anxiosi, nelinistiti, datorita aportului insuficient de
sange in sistemul nervos central (SNC) .
Asistenta il calmeaza prin medicamente prescrise de medic cat si prin indepartarea a tot
ceea ce ar putea tulbura echilibrul lui nervos .
3. asigurarea igienei personale a pacientului
Toaleta zilnica trebuie executata astfel incat pacientul sa depuna cat mai putin efort fizic .
4. regimul alimentar urmareste mentinerea greutatii corporale corespunzatoare inaltimii
lui .
Regimul in primele zile de tratament se va mentine hipocaloric si va fi imbogatit numai in
masura in care se amelioreaza simptomologia .
Regimul alimentar trebuie sa fi sarac in ioni de sodiu pentru a impiedica retentia apei in
organism, contribuind astfel la scaderea edemelor .
Ratia zilnica de alimente va fi impartita in 4-5 mese, ultima masa se va lua cu cel putin 3 ore
inainte de culcare .
5. asigurarea tranzitului intestinal
12

- asistenta trebuie sa urmareasca tranzitul intestinal al pacientului, deoarece repausul la pat

favorizeaza constipatia . Tranzitul intestinal normal trebuie asigurat printr-un regim bogat in fibre
vegetale si reziduuri .
Retentia materialelor fecale si meteorismului disloca inima prin ridicarea diafragmului,
ingreunandu-i functia si reduce capacitatea vitala a plamanilor .
In cazurile de insuficienta mai usoare starile usoare de constipatie vor fi combatute prin
clisme, iar in cazurile mai grave prin purgative (sulfatul de magneziu 30gr) .
6. urmarirea retentiei de apa
Asistenta trebuie sa tina evidenta exacta a lichidelor consumate si eliminate . Diureza
trebuie determinata zilnic prin masurarea volumetrica si nu prin apreciere .
Pacientul cu edeme trebuie cantarit zilnic dupa evacuarea scaunului si urinei, insa inainte
de mancare .
7. administrarea medicamentelor tonicardiace
Medicatia de baza a pacientului cu insuficienta cardiaca este reprezentata prin cardiotonice
majore digitala si in unele stari de extrema urgenta strofantina . Formele de administrare, alegerea
preparatului si dozajul sunt stabilite de medic in functie de forma insuficientei cardiace si de starea
pacientului .
Preparatele uzuale se administreaza sub forma de picaturi, tablete, prafuri . Daca exista o
staza postala accentuata, atunci nu se mai resoarbe si va trebui sa se ocoleasca bariera hepatica,
administrarea facandu-se pe cale rectala (microclisma picatura cu picatura sau supozitoare)
intramuscular sau intravenos .
Digitala se acumuleaza in organism si produce fenomene de intoxicatie .
Aparitia inapetentei, greturi, varsaturi, cefalee, insomnie, tulburari vizuale, instalarea unei
bradicardii sub 60 batai/ min trebuie raportate medicului .
Stronfantina nu se acumuleaza in organism, efectul dispare in 8-10 ore . Calea de
administrarea e strict intravenos astfel apar induratii dureroase pana la necroza . Se injecteaza
foarte lent si nu se administreaza la pacientii care primesc digitala dand fibrilatie ventriculara .
8. reducerea masei sangelui circulant si mobilizarea aglomerarilor de lichide
Reducerea masei sangelui circulant se poate face cel mai simplu prin lezarea membrelor
inferioare sa atarne, astfel reducand afluxul sangelui venos spre inima, se acumuleaza lichidele
sub forma de edeme in partile declive (picioare, maini) .
Reducerea masei circulante, eliminarea lichidelor acumulate in organism si suprimarea
bandajelor periferice, edemele si colectiile din cavitatile seroase se fac prin medicatie diuretica.
Dintre medicamentele diuretice, cel mai ades folosit in insuficienta cardiaca este
furosemidul, care are actiune imediata si se poate administra per os, intramuscular si intravenos
impiedicand resorbtia sodiului .
Dintre diureticele care inhiba eliminarea potasiului cel mai folosit medicament este
spironolactona care actioneaza lent dar durabil .
9. administrarea de oxigen prin inhalatie
In unele forme de insuficienta cardiaca, hipoxia, hipoximia arteriala si afluxul venos,
consecutiv crescut spre inima dreapta pot fi reduse si prin oxigenoterapie .
Administrarea oxigenului se va face in proportie de 50%, amestecat cu aer,sub cort sau din
masca, eventual prin sonda nazala .
10. supravegherea pacientului si educatia sanitara
Supravegherea atenta a pacientului contribuie la recunoasterea din timp nu numai a
manifestarilor precoce ale intoxicatiei digitalice ci si a complicatiilor ce pot aparea in cursul
13

insuficientei cardiace : infectiile pulmonare, retentie de urina, infectiile urinare precum si

complicatii tromboembolice .
Asistenta va explica pacientului necesitatea repausul fizic si psihic, a regimului dietetic,
precum si a restrictiilor prescrise ca : alimentatia hiposodata, abandonarea fumatului .
In perioada de spitalizare, pacientul cu insuficienta cardiaca trebuie sa fie educat si deprins
cu noul ritm de viata si activitate pe care va trebui sa-l continuie cu mici modificari si acasa,
pentru ca odata cu parasirea spitalului el sa fie inarmat cu cunostinte necesare pentru a preveni o
noua decompensare .

Ingrijirea pacientului cu tulburari de ritm cardiac

Inima functioneaza ritmic, frecventa normala fiind de 60-80 de revoluti cardiace/ minut .
In conditii patologice (boala) ritmicitatea nu mai este respectata si abaterile de la ritmul
normal poarta numele de aritmi .
- aritmi arteriale
- aritmi ventriculare
1. aritmiile arteriale sunt tulburari de ritm ale inimii, in care mecanismul de producere a
acestora actioneaza in atriu :
a) fie in nodulul sinuzal
b) sau intr-un focar ectopic situat in afara nodulului sinuzal .
a) aritmiile sinuzale sunt :
- tahicardia sinuzala care reprezinta accelerarea ritmului cardiac intre 100-150/min cu
frecventa regulata .
Poate fi fiziologica si apare la efort, emotii in timpul digestiei, sau patologica : intoxicatii cu
tutun, cafea, alcool, medicamente, stari febrile, hemoragi, stari nevrotice si colaps .
In general tahicardia sinuzala e bine suportata .
- bradicardia sinuzala este scaderea ritmului sub 60 de pulsatii/min, iar ritmul e regulat .
Poate fi fiziologica la sportivi bine antrenati, tineri, in somn, in sarcina, la varstnici sau
poate sa apara in stari patologice : hipertensiune intracraniana, icter, febra tifoida, mixedem
(boala provocata de insuficienta tiroidiana), intoxicatii ci digitala, saturnism .
b) aritmii extrasinuzale (ectopice) in aceste cazuri pentru o perioada oarecare sau
definitiva, comanda inimii este preluata de centrul ectopic (extra sinuzal) .
Aritmiile extrasinuzale sunt cele mai frecvente :
- extrasistole arteriale - sunt contractii premature ale inimii, declansate de impulsuri pornite
din focare ectopice situate in peretii atriilor .
Pot aparea la indivizi sanatosi - emotii, efort, tulburari digestive, dupa abuz de cafea, tutun
si la bolnavi cu afectiuni organice de inima sau in alte boli .
Obiectiv la palparea pulsului se constata o pulsatie mica, urmata de o pauza lunga, pauza
compensatorie . Pot fi sporadice, izolate sau sistematizate .
- tahicardia arteriala paroxistica : este o tulburare de ritm generala de impulsuri ectopice
arteriale, caracterizata printr-un ritm cardiac rapid, 150-200 batai/minut, regulat, cu debut si
sfarsit brusc .
Poate apare pe o inima normala cauzata de emotii, oboseala, cafea, tutun, tulburari
digestive dar si in cardiopati ischemice, stenoza mitrala .
- fibrilatia arteriala : este o tulburare de ritm generata de impulsuri ectopice foarte rapide intre
400-500 batai/minut, neregulate .
Poate fi paroxistica sau permanenta .
14

Tratamentul aritmiilor arteriale

- aritmii sinuzale :
in tahicardia sinuzala :
tratamentul este cauzal : se suspenda alcoolul, cafeaua, fumatul ;
se administreaza sedative .
in bradicardia sinuzala
tratamentul afectiunii care a provocat bradicardia ;
in starile fiziologice nu se face tratament .
- aritmii extrasinuzale
in extrasistole arteriale :
suprimarea toxicelor ;
sedative si tranchilizante ;
reducerea dozelor de digitale sau se stopeaza administrarea cand aceasta este cauza .
in tahicardia arteriala paroxistica
se face compresiunea sinusului corotidian drept ;
compresiune pe globii oculari bilaterali si subcornean nu pe cornee timp de 20-30 sec ;
inghitirea unui bol alimentar solid ;
provocarea de varsaturi prin excitarea mecanica a peretelui posterior al faringelui ;
- se administreaza :
deslansid ;
climidina ;
propanolon ;
socul electric extern preceda administrarea digitalicelor
electrostimulare in unitatile spitalizate prin introducerea unui electrod in atriu drept .
2. Aritmii ventriculare - sunt tulburari de ritm in care mecanismul de producere al acestora
se afla in ventricule (focar ectopice)
- extrasistole ventriculare ;
- tahicardia ventriculara ;
- fibrilatia .
Tratamentul in aritmiile ventriculare
- extrasistolele ventriculare - se trateaza la fel ca si la extrasistole arteriale.
aici se mai da xilina in perfuzie lenta intravenos 200-300mg+glucoza 5% .
- tahicardia ventriculara
a) se intrerupe tratamentul cu diagitala, climidina sau alte medicamente care duc la
tulburari ;
b) uneori aplicarea unei lovituri usoare cu pumnul in regiunea presternala poate duce la
intreruperea crizei ;
c) se administreaza xilina in doza de atac 1-2 mg/kg corp timp de 2 minute . Doza se poate
repeta de 2-3 ori la interval de 20 minute ;
d) se aplica socul electric extern.
Rolul asistentei in cazul pacientului cu aritmii :
- pregateste medicamentele si instrumente care sunt necesare pentru a putea fi folosite de
urgente la indicatia medicului ;
- asigura repaus bolnavului ;
- se administreaza sedative :
15

 diazepam ;
fenobarbital .

Ingrijirea pacientului cu angina pectorala

sau angor pectoral
Angorul pectoral (angina pectorala) este un sindrom clinic care tradeaza o suferinta
miocardica determinata de un dezechilibru intre necesitatea de oxigen a muschiului inimii si
aportul coronarian .
Se caracterizeaza prin crize dureroase poroxistice, localizate de cele mai multe ori, inapoia
sternului, cu radiere, in cazurile tipice in umarul stang, bratul si antebratul stang pana la ultimele
2 degete . Criza dureroasa apare dupa efort, emotii, mese copioase si dureaza 2-3 minute pana la
maxim 10 minute si dispare spontan sau la administrarea de nitroglicerina (2-3 minute) .
Cauze :
Cauze determinante :
- arteroscleroza coronoriana care duce la ingustarea lumenului arterial ;
- cardiopatii vulvarere, stenoza mitrala (ingustarea orificiului mitral) .
Cauze favorizante :
- diabet zaharat ;
- hipertensiune sistenica ;
- tulburari de ritm ;
- bolile aparatului digestiv (colecistele cronice, ulcer gastric si duodenal, hernia diafragmatica)
;
- administrarea unor medicamente (extractele tiroidiene) ;
- tabagismul .
Simptome :
Durerea are urmatoarele caractere :
a) localizarea
- in 80-90% din cazuri este localizata retrosternal de unde se raspandeste catre regiunea
precordiala, cuprinzand difuz regiunea toracica anterioara ;
- durerea da senzatie de constrictie, descrisa ca o gheara .
b) iradierea :
Durerea cel mai frecvent iradiaza in umarul stang si de-a lungul membrului superior stang,
pe marginea cubitala pana spre ultimele 2 degete si se numeste iradiere tipica . In iradiere atipica
durerea iradiaza pana la umar sau cot, alteori la baza gatului, in maxilarul inferior spre umarul
drept, regiunea interscapulara, hipocondrul drept .
c) durata : este de 2-3 minute pana la 10 minute .
d) durerea se instaleaza concomitent cu :
- un efort fizic, digestiv, emotional ;
- frigul este un factor principal al durerii ;
- durerea dispare dupa repaus fizic, la nitroglicerina in 2-3 minute .
Alte semne care insotesc durerea : anxietatea si senzatia mortii iminente .
Interventii :
Atitudinea de urgenta :
- repaus prin oprirea imediata a efortului fizic si inlaturarea stresului psihic ;
- administrarea de nitroglicerina sublingual, tablete de 0,5 mg .
16

Investigatii :
- EKG ;
- sange .
Tratament de durata :
Instituirea de masuri igieno dietetice :
a) regim dietetic (reducerea aportului caloric) . Alimentatie echilibrata cu evitarea
grasimilor animale, reducerea cantitatilor hidrocarbonate, evitarea alimentelor bogate in
colesterol ;
b) reducerea consumului de alcool, tutun, cafea ;
c) indepartarea stresului psihic si al tensiunii psihice de orice fel (neliniste,
frica,contrarietatea) survenite la locul de munca sau in familie trebuie evitate ;
d) instituirea antrnamentului fizic .
Medicatia antiangioasa
- nitroglicerina tablete 0,5 mg sublingual, care este medicament de electie ;
- izoket pe cale orala sau sublingual, isodril capsule .
Betablocante - au rol in diminuarea consumului de oxigen de catre miocard .
Coronoro - dilatatoare - dipiridamol drajeuri intravenos sau intramuscular .
Glicozizi digitali digoxin .
Medicatie auxiliara sedative .
Tratament chirurgical - este indicat in angorul sever (angina), invalidant, rebel la medicatia
corect recomandata .

Ingrijirea pacientului cu hipertensiune arteriala

Hipertensiunea arteriala se caracterizeaza prin cresterea presiunii arteriale (sistolice sau
diastolice) peste valorile normale (139/89mm Hg) .
Circumstante de aparitie :
- fara cauze directe (hipertensiune arteriala esentiala) ;
- secundara unei afectiuni renale, endocrine, cardiovasculare, neurologice (hipertensiune
arteriala secundara) ;
Factori de risc :
- stres psihic ;
- fumat ;
- obezitate ;
- sedentarism ;
- ingestie excesiva de sare .
Persoane cu risc :
- cei cu responsabilitati sociale crescute ;
- cei cu regim de viata dezechilibrat ;
- cei cu comportament agresiv .
Manifestari d dependenta (semne si simptome) :
Sunt diferite in functie de statul hipertensiunii arteriale :
- cresterea moderata a valorilor tensiunii arteriale tranzitorii ;
- cresterea permanenta a tensiunii arteriale ;
- cefalee occipitala, frecvent dimineata cu caracter pulsativ ;
- ameteli ;
- astenie, oboseala ;
17

- tulburari de vedere ;
- tulburari de memorie si concentrare ;
- parestezii ;
- palpitatii ;
- dureri precordiale ;
- dispnee la efort,
- hemoragii (epistaxis, metroragii) .
Complicatii :
- cerebrale (encefalopatie hipertensiva, hemoragii cerebrale) ;
- cardiace (insuficienta cardiaca) ;
- coronare ( infarctul miocardic acut, angor) ;
- renale (insuficienta renala) .
Examinari paraclinice :
- EKG ;
- oftalmoscopie ;
- ecografie ;
- sange : glicemie, colesterol, creatinina, azotomie ;
- examen de urina .
Problemele pacientului :
- scaderea debitului cardiac ;
- alterarea perfuziei tisulare ;
- potential de accident :tulburari de vedere ;
- diminuarea tolerantei la efort : slabiciuni, oboseala ;
- potential de complicatii .
Obiective vizeaza :
- scaderea valorilor tensiunii arteriale in limite acceptabile ;
- asigurarea confortului ;
- prevenirea accidentelor ;
- prevenirea complicatiilor .
Interventii :
- asigura repaus fizic ;
- combaterea factorilor de risc ;
- masurarea tensiunii arteriale, puls, respiratie ;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris ;
- efectuarea bilantului hidric adica ingesto- excreto (intrari-iesiri) ;
- asigurarea unei alimentatii echilibrate, tinand cont si de afectiunile existente :
hipocaloric in obezitate ;
hipolipidic in arteroscleroza .
- reducerea aportului de sodiu ;
- Lichide administrate fractionat pentru a evita cresterea brusca a tensiunii arteriale ;
- educatia pacientului :
regim de viata echilibrat (alternarea perioadei de activitate cu perioade de repaus) ;
evitarea stresului psihic (stari conflictuale, surmenaj intelectual) ;
suprimarea fumatului ;
combaterea obezitatii ;
exercitii fizice, plimbarile ;
18

 alimentatie echilibrata ;
control periodic .

Ingrijirea pacientului cu afectiuni ale venelor

a) tromboflebita
- obstructia lumenului venos cu trombus, insotita de inflamare a peretelui venos .
Circumstante de aparitie, factori favorizanti :
- afectiuni insotite de staza venoasa (cardiopatii, obezitate, varice) ;
- imobilizare prelungita (insuficienta cardiaca, dupa interventii chirurgicale, imobilizare in
aparat gipsat) ;
- afectiuni care produc alterarea endoteiului venos (traumatisme, infectii, ultimele luni de
sarcina) ;
- afectiuni care favorizeaza tromboza (casexia,colagenoze) ;
- afectuni ale sangelui ( anemii, leucemii, poliglobului) in care se produc tulburari de
coagulabilitate sanguina .
Manifestari de dependenta (semne si simptome) :
Simptomotologia este diferentiata in functie de vasele afectate si stadiul afectiunii :
- subfebrilitate ;
- tahicardie ;
- local :
durere pe traiectul venei care poate fi spontana sau provocata de palpare digitala,
miscari, mers, se identifica in stadiu edematos ;
impotenta functionala proportionala cu evolutia bolii ;
edeme .
Examene paraclinice :
- flebografie ;
- ecografie DOPPLER .
Problemele pacientului :
- diminuarea mobilitatii fizice :
impotenta functionara .
- alterarea perfuziei tisulare periferice :
inflamarea peretilor venosi .
- disconfort :
durere .
- potential de complicatii :
migrarea trombusului .
Obiective vizeaza :
- combaterea stazei venoase ;
- corectarea tulburarilor biologice favorizante ;
- promovarea confortului ;
- prevenirea complicatilor .
Interventii :
- repaus la pat in perioadele febrile si dureroase ;
- pozitionare care sa favorizeze intoarcerea venoasa (cu membrul inferior ridicat) ;
19

- dupa 10 zile de repaus, daca semnele locale sau diminuat, iar pulsul si temperatura sunt
normale se poate incepe mobilizarea progresiva ;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris ;
- observarea semnelor si simptomelor de complicatii :
semne renale, hematuria ;
semne de embolie pulmonara .
- ajutarea pacientului sa-si satisfaca nevoile fundamentale in perioada imobilizarii si aplicarea
masurii de combatere a efectelor imobilizarii la pat ;
- ingrijiri pre si postoperatorii pentru pacientul cu tratament chirurgical ;
- educarea pacientului :
purtarea de ciorapi elastici ;
masajul membrelor ;
mers pe jos zilnic ;
evitarea ortostatismului prelungit
alternarea perioadelor de activitat cu perioade de repaus .
b) varicele - se caracterizeaza prin dilatarea venelor superficiale, de obicei la nivelul
gambei .
Circumstante de aparitie :
- insuficienta valvulara venoasa constitutionala, ereditara se numeste varice primitive ;
- compresiuni venoase : sunt date de ortostatism prelungit, tumori abdominale, pelviene se
numesc varicele secundare .
Manifestari de dependenta (semne si simptome) :
- seazatia de tensiune si amorteli la nivelul gambei ;
- dureri accentuate in ortostatism care diminueaza pe masura dezvoltarii cordoanelor venoase ;
- local : dilatarea venelor superficiale, uneori formandu-se pachete varicoase ;
- edem accentuat dupa ortostatism prelungit, diminuat dupa repaus .
Problemele pacientului :
- disconfort :
durere .
- alterarea perfuziei venoase :
starii venoase .
- potential de complicatii :
ruperea peretilor venosi .
- potential de alterare a imaginii corporale :
cordoanele venoase vizibile .
Obiective vizeaza :
- favorizarea circulatiei venoase ;
- prevenirea complicatiilor ;
- promovarea confortul .
Interventii :
- asigurarea perioadei de repaus, cu membrele inferioare ridicate ;
- administrarea medicatiei prescrise ;
- observarea semnelor de complicatii : tromboflebite, ruperea varicelor ;
- pregatiri preoperatorii, ingrijiri postoperatorii pentru pacientul cu interventie chirurgicale ;
- educarea pacientului :
evitarea ortostatismului prelungit ;
20

ciorap elastic ;
alternarea perioadei de activitate cu perioade de repaus ;
masaj membrelor ;
mers pe jos ;
combaterea obezitatii .

Resuscitarea cardio-respiratorie .Reanimarea

Prin reanimare se intelege totalitatea procedeelor terapeutice aplicate in scopul de a
restabili functiile vitale, partial sau total intrerupte . Intreruperea respiratiei si a circulatiei
suspenda aprovizionarea organismului cu oxigen si duce la anoxie tisulara, aceasta se resimte in
primul rand la nivelul sistemului nervos central (SNC), caci anoxia centrilor nervosi le opreste
total functia .
Pierderea cunostintei, intreruperea respiratiei si a circulatiei totalizeaza conditiile mortii
clinice . Aceasta stare insa nu echivaleaza cu moartea biologica, adica cu disrugerea capacitatii
vitale a tesuturilor .
Intre moartea clinica si moartea biologica a tesutului nervos adica a sistemului nervos
central (SNC) - tesutul cel mai sensibil fata de anoxie exista un interval scurt de timp, in care
functiile vitale mai pot fi inca restabilite, daca sunt inlaturati factorii care au cauzat moartea
clinica si cand prin procedeele de reanimare, viata pacientului poate fi salvata .
Timp de maxim 6 min celulele nervoase pot suporta starea de anoxie . Dupa acest interval
de timp, datorita lipsei de respiratie si nutritie, in aceste celule se petrec modificari ireversibile,
echivalente cu moartea biologica . Din acest motiv, masurile de reanimare pot restabili functiile
vitale numai daca au fost aplicate in primele 5-6 min dupa moartea clinica, acesta fiind timpul
maxim pana la instalarea mortii biologice a sistemului nervos central .
Dintre functiile vitale intii se opreste activitatea scoartei cerebrale, apoi respiratia si in
urma inima .
In schimb prima care isi revine este inima, apoi respiratia si in urma functia scoarta
cerebrala .
Daca distrugerile de la nivelul scoartei sunt ireversibile, restabilirea circulatiei si a
respiratiei nu mai este suficienta pentru salvarea pacientului .
Caracterul de urgenta al masurilor de reanimare, precum si operativitatea cu care trebuie sa
se lucreze, obliga asistenta medicala sa cunoasca bine procedeele de tehnica legate de reanimare :
mersul procesului salvator, materiale necesare medicului, manuirea aparaturii si instrumentarului .
Reanimarea cuprinde in principiu urmatoarele probleme :
1. restabilirea functiei cardiace .
2. umplerea patului vascular si completarea masei sanguine .
3. restabilirea functiei respiratorii .
4. sustinerea medicamentoasa a circulatiei si respiratiei .
5. completarea masurilor luate contra anoxiei prin oxigenoterapie .
6. inlaturarea cauzelor care au dus la necesitatea aplicarii masurilor de resuscitare cardiorespiratorie .
Toate acestea trebuie aplicate concomitent pentru a avea eficacitate salvatoare .
Aparatura si instrumentarul necesar acestor procedee trebuie sa fie totdeauna pregatite in
stare de perfecta functionalitate si sterilitate .
21

Reanimarea se efectueaza de cele mai multe ori la locul unde s-a instalat moartea clinica, pe
masa de operatie, la patul bolnavului sau la locul accidentului.
1. restabilirea functiei cardiace
Restabilirea functiei cardiace se impune cand se opreste inima sau cand activitatea ei nu
asigura circulatia periferica si oxigenarea centrilor nervosi superiori .
Ea se realizeaza prin masaj cardiac, infectie intracardiaca, transfuzie intraarteriala de
sange sau stimularea electrica a inimii .
Masajul cardiac extern se face prin peretele toracic, concomitent cu permeabilizarea cailor
respiratorii si ventilatie pulmonara artificiala gura la gura . Bolnavul culcat in decubit dorsal pe o
suprafata rigida, este adus in pozitie trendelenburg de 30-40 0 cu capul in hiperextensie, pentru a
evita caderea inapoi a limbii si a asigura drenarea cailor respiratorii de secretii .
Reanimatorul se apliaca asupra bolnavului si cu mainile suprapuse exercita cu toata
greutetea corpului o presiune ritmica, puternica asupra toracelui in 1/3 inferioara a sternului,
realizand o deplasare anteroposterioara a peretelui toracal de 4-6 cm cu o frecventa de 60-80
compresiuni pe minut .
Asigurarea functiei circulatorii minimale se traduce prin retrocedarea midriozei (dilatarea
pupilei peste limitele obisnuite), recolorarea tegumentelor, aparitia pulsului periferic si eventual si
a tensiunii arteriale si reaparitia respiratiei spontane .
Forta cu care se executa masajul cardiac extern este in functie de elasticitatea peretelui
toracal . Astfel la copii masajul se va putea face cu o singura mana iar la sugari numai cu cele
doua police . Ritmul cu care se vor executa miscarile de masaj, vor fi in functie de varsta copilului,
ajungand pana la 100-140 pe minut la sugar .
Masajul cardiac extern trebuie facut cu atentie deoarece se pot provoca fracturi de coaste
sau rupturi viscerale (ficat, splina) . Daca oprirea inimii s-a produs in timpul unei interventii
chirurgicale, cand inima sau toracele sunt deschise, chirurgul poate face un masaj
transdiafragmatic sau direct al inimi .
Injectia intracardiaca se face cu cofeina, adrenalina sau cu un amestec de atropinaadrenalina si trofantina .
Injectia intracardiaca actioneaza excitant asupra inimii si in mod mecanic prin simpla
intepare, indiferent de substanta injectata . Asistenta pregateste medicamentele in seringa si asista
medicul . Acele pentru injectia iantracardiaca trebuie sa aiba ca lungimi intre 8-10 cm .
Transfuzia intraarteriala se face cu sange diluat cu solutie de glucoza 40%, oxigenat si
adrenalinat .
Sangele se administreaza in artera femurala, humerala sau radiala .
Transfuzia se face cu o presiune de 16-20 mm Hg (coloana de marcur) .
Imediat ce activitatea inimii s-a restabilit, se intrerupe transfuzia intraarteriala,
constituindu-se transfuzia pe cale intravenoasa . Aprecierea momentului trecerii la transfuzia
intravenoasa se face pe baza calitatii pulsului si a valorii tensiunii arteriale .
Stimularea electrica a inimii - se poate face cu cardiostimulatorul . Acesta genereaza
impulsuri electrice care sunt conduse la inima cu ajutorul unor electrozi care se aplica fie pe
suprafata toracelui fie intraoperator - direct pe inima .
In caz de fibrilatie ventriculara, defibrilarea inimii se realizeaza cu ajutorul defibrilatorului
electric .
2. umplarea patului vascular si completarea masei sanguine
Se incepe cu ocazia resuscitarii inimii prin transfuzie arteriala, care se continua cu
transfuzie intravenoasa si administrare de substituenti ai sangelui . Cantitatea de sange transfuzat
trebuie se fie in raport cu gradul anemiei si starea generala a bolnavului .
22

3. restabilirea functiei respiratorii

Se face prin respiratie artificiala care inlocuieste in acelasi timp ventilatia pulmonara
reflexa, pe durata cat se intrerupe respiratia pulmonara .
Ea trebuie facuta concomitent cu resuscitarea cardiaca si transfuzia de sange .
Respiratia artificiala se poate face prin actiuni interne si externe si este precedata de
controlul si la nevoie de permeabilizarea cailor respiratorii .
Pentru mentinerea permeabilitatii cailor respiratori in timpul reanimarii se utilizeaza tubul
de cauciuc denumit PIPA GUEDDEL .
Aceasta are forma de S prevazut cu o placa de cauciuc de care se fixeaza in vestibulul
bucal .
Tubul se introduca in cavitatea bucala a bolnavului cu curba in sus, pana in faringe, cand se
suceste imprejurul axei longitudinale cu 1800, iar placa de cauciuc se fixeaza intre arcadele dentare
si suprafetele interne ale buzelor . Prin forma si calibrul ei, pipa Gueddel asigura mentinerea
limbii in pozitie corespunzatoare si trecerea aerului in laringe si trahee .
In cazuri extreme medicul va executa intubatia traheala sau traheostomia bolnavului .
Asistenta va pregati pipe Gueddel de diferite marimi, pense de apucat limba si departator de
maxilare .
Respiratia artificiala prin metode interne se face dupa urmatoarele procedee :
Respiratia gura la gura se respecta pozitia de hiperextensie a coloanei cervicale si a
capului .
Cu mana stanga, alaturi de fixarea fruntii bolnavului, asistenta penseaza si nasul, pentru a
impiedica scaparea aerului pe aceasta cale . Cu mana dreapta propulseaza mandibula si asigura
mentinerea cavitatii bucale in stare deschisa, apoi fixeaza buzele pe gura bolnavului si insufla cu
presiune aerul in plamanii acestora .
Dupa umplerea plamanilor cu aer, elibereaza gura bolnavului, care elimina aerul datorita
elasticitatii organului respirator si a cavitatii toracice, inca mentinute, dupa care se reia procedeul
dinainte .
Ritmul de insuflare trebuie sa fie de 12-14 ori/minut iar in decurs de 30-60 sec porneste
respiratia spontana .
Respiratia gura la nas necesita acceasi pozitie de hiperextensie a capului si coloanei
vertebrale insa orificiile nazale raman deschise, iar cu mana dreapta se apasa asupra barbiei
bolnavului, pentru a inchide cavitatea bucala, impiedicand astfel scaparea aerului insuflat .
Reanimatorul cuprinde in gura nasul bolnavului si dupa o inspiratie profunda, insufla aerul
in caile respiratorii ale acestuia . Expirarea se face pasiv prin gura, care in aceasta faza a
respiratiei trebuie deschisa .
Ritmul de insuflare este de 12-14 ori/min .
Resuscitarile respiratorii sunt cele mai eficace metode de resuscitare respiratorie, dar
utilizarea lor are si unele inconveniente igenice, epidermiologice si psihologice . Din acest motiv se
obisnuieste ca insuflarea sa se faca prin intermediul catorva straturi de tifon, sau in caz de
accidente pe straza sau excursi prin batista .
Pe baza acelorasi considerente, se intercaleaza intre gura insuflatului si diferite piese
intermediare (masca, tuburi) .
Astfel se utilizeaza :
Respiratia gura la masca se face cu ajutorul unei mastii, care se fixeaza etans pe fata
bolnavului, acoperind atat gura cat si nasul . Insuflarea se face la fel ca si in cazurile precedente
insa prin orificiul de racord al mastii, evitand contactul direct cu bolnavul .
respiratia prin pipa Gueddel ;
23

 respiratia prin insuflare cu balon Ruben ;

- acesta se compune dintr-o masca aplicata etans pe fata bolnavului, care se leaga, printr-un
tub elastic de legatura de un balon cu care se face insuflarea ritmica a plamanilor .
respiratia prin insuflare ritmica asupra bolnavului aparatelor de anestezie cu circuit
inchis, aplicat la masca sau la sonda endotraheala .
Respiratia artificiala prin metode externe
Se poate face manual si mecanic . Foma cea mai simpla este cea mecanica si poate fi
executa dupa mai multe tehnici .
Metoda Silvester
Bolnavul este asezat in decubit dorsal . Sub regiunea scapulara se introduce o perna tare,
pentru ca toracele sa fie pe un plan superior capului . Se elibereaza orice legatura din jurul
corpului bolnavului si capul se intoarce intr-o parte, pentru a impiedica caderea inapoi a limbii .
Asistenta se aseaza la capul bolnavului si-l apuca de antebrat, aproape de articulatia radiocarpiana .
In timpul inspirator asistenta aduce membrele superioare ale bolnavului lateral si inapoi,
pana ce acestea ajung sa fie intinse pararel de-a lungul capului . Prin acesta diametrele
anteroposterioare si laterale ale toracelui se maresc, facand sa-i creasca capacitatea .
In timpul expirator, miscarea se executa la fel dar in sens invers, ajungand cu bratele pe
suprafata antero-laterala a toracelui si cu antebratele flectate pe brate . In acest moment se
executa asupra membrelor superioare o presiune puternica, care reduce diametrele
anteroposterioare si laterale ale cutiei toracice, reducandu-i capacitatea .
Mancarea trebuie executata cu un ritm de 18- 20 muscari/minut, cu viteza uniforma,
respectand raportul normal intre inspiratie si expiratie . Este bine ca limba bolnavului sa fie
extrasa cu o pensa lingurala .
Aceasta metoda e bine sa fie executata simultan de 2 persoane . Acestea se aseaza la stanga
si dreapta capului bolnavului si apuca cu o mana bratul si cu cealalta antebratul . Miscarile de
inspiratie si de expiratie trebuie executate sincron si la comanda .
Metoda Howard
Bolnavul este asezat in aceasi pozitie ca la metoda Silvester, dar cu membrele superioare
ridicate de-a lungul capului . Asistenta se aseaza fata in fata cu bolnavul si aplecandu-se deasupra
lui, exercita o presiune puternica asupra rebordurilor costale cu cele 2 palme intinse, pana ce
plamanii se golesc de aer .
In al 2-lea timp ridica palmele, presiunea inainteaza, iar cutia toracica, datorita elasticitatii
sale, isi revine imediat la pozitia initiala, asigurand patrunderea aerului in plamani .
Miscarile de presiune si de relaxare se executa cu un ritm de 16-20 miscari/minut .
Presiunea ritmica asupra toracelui se executa cu greutatea corporala, ceea ce implica
miscari din articulatiile coloanei lombare, foarte obositoare pentru asistenta medicala .
Atat metoda Silvester cat si metoda howard nu pun in functie diafragmul care are un rol
deosebit de important in respiratia normala .
Metoda Guilloz
Realizeaza respiratia artificiala prin intermediul diafragmului . Pozitia bolnavului este
aceeasi ca si in cursul metodei Silvester, iar pozitia asistentei ca in cursul metodei Howard, dar mai
aproape de picioarele bolnavului .
Respiratia se incepe prin actul expirator, exercitand cu palmele inchise o presiune asupra
etajului inferior al peretelui abdominal, cautand sa se impinga continutul lui in sus spre
diafragma .
24

Deplasarea viscerelor ridica diafragmul, care micsoreaza diametrul vertical al toracelui,

realizand actul expiratiei .
Imediat dupa golirea toracelui, asistenta inceteaza brusc presiunea asupra peretelui
abdominal, viscerele cad inapoi in pozitia lor initiala, tragand dupa ele diafragmul . Diametrul
vertical al toracelui se mareste, ceea ce asigura patrunderea aerului in plamani, adica actul
inspirator .
Respiratia artificiala manuala, prin mobilizarea diafragmului, poate fi executata si cu
ajutorul membrelor inferioare ale bolnavului .
Bolnavul ramane in decubit dorsal, cu membrele inferioare intinse . In acesta pozitie
organele abdominale ocupa intreaga cavitate abdominala si diafragmul se gaseste in pozitie de
inspiratie .
Se indoaie puternic coapsele de bazin si gambele pe coapse, ceea ce impinge organele
abdominale in sus, diafragmul ridicandu-se astfel in pozitie de expiratie . Are ca avantaj
mobilizarea sangelui din membrele inferioare .
Se executa cu un ritm de 16-20 miscari/minut .
Metoda Schfer
Are avantajul ca asigura si drenajul cailor respiratorii (la cei inecati) .
Bolnavul e asezat in decubit ventral, cu capul intors intr-o parte . Reanimatorul se aseaza in
ghenunchi calare pe coapsele bolnavului si cu palmele intinse exercita o presiune puternica asupra
bazei toracelui, in mod ritmic de 16-20 ori/minut . Cu ocazia presiunii, toracele se turteste si se
elimina aerul din plamani, pentru ca odata cu intreruperea presiunii, diametrele toracelui sa revina
la pozitia initiala, aerul patrunzand in plamani .
Se va avea grija ca gura bolnavului sa ramana deschisa pentru a asigura drenarea
continutului cailor respiratorii .
Metoda Holger- Nielsen
Asigura o buna ventilatie a plamanilor .
Bolnavul e culcat in decubit ventral, cele 2 maini asezata una peste alta, sub frunte .
Reanimatorul se aseaza la capul bolnavului, rezemandu-se pe unul din genunchi si aplica cele 2
palme pe spatele bolnavului in asa fel ca policele sa ajunga de o parte si de alta a coloanei
vertebrale, sub omoplati .
In aceasta pozitie exercita o presiune asupra fetei posterioare a toracelui bolnavului .
Dupa ce s-au golit plamanii de aer, schimbandu-si centrul de greutate a corpului,
reanimatorul inceteaza presiunea asupra toracelui . Astfel incheie actul expiratiei .
Pentru dilatarea cutiei toracice, reanimatorul aluneca mainile de pe spatele bolnavului pe
bratele lui, pe care le apuca in apropierea articulatiilor coatelor si aplecandu-se inapoi, le ridica
spre spate . Cutia toracica se dilata si aerul patrunde in plamani . Actul inspiratiei fiind terminat,
se elibereaza bratele si se reincepe intreaga operatie .
Tractiunea ritmica a limbii
Se utilizeaza pentru completarea metodelor de respiratie artificiala . Se deschide larg
cavitatea bucala si se mentine in aceasta pozitie cu ajutorul unui departator de maxilare, se prinde
limba cu o pensa linguala (sau cu un servet), exercitand tractiuni ritmice de 16-20 ori/minut
sincron cu celelalte miscari de respiratie artificiala . Extragerea limbii deschide epiglota,
corespunzand timpului inspirator . Lasarea limbii inapoi in cavitatea bucala corespunde actului
exspirator .
Metode combinate
Procedeele descrise, utilizate separat, nu mobilizeaza intreaga masa circulanta a aerului, nu
actioneaza asupra tuturor diametrelor cutiei toracice, dar prin combinarea diferitelor procedee pot
25

fi obtinute rezultate superioare . Daca exista o echipa bine acomodata pentru executarea miscarilor
sincrone, combinarea metodei Silvester cu metoda Guilloz sau a respiratiei artificiale cu membrele
inferioare impreuna cu tractiunea ritmica a limbii intruneste toate conditiile unei bune reanimari
respiratorii .
4. sustinerea circulatiei si respiratiei prin medicamente
In afara de metodele manuale sau mecanice, pentru stimularea artificiala a respiratiei se
mai utilizeaza si unele medicamente analeptice pentru excitarea centrului respirator ca : efedrina,
stricnina, administrate pe cale subcutanata sau intramusculara . Se pot administra si pe cale
intravenoasa si alte medicamente care au efect mai prompt .
Sustinerea circulatiei prin medicamente se face concomitent cu respiratia artificiala si
umplerea patului vascular . Asistenta trebuie sa puna la dispozitia medicului medicamentele
pregatite anterior .
5. completarea masurilor luate contra anoxiei prin oxigenoterapie
Inlaturarea starii de anoxie poate fi accelerata prin administrare de oxigen, ce se face prin
sonda, masca sau cu aparate sub presiune .
Daca circulatia si respiratia se mai mentin, se pot aplica o serie de metode practice foarte
simple, declansand anumite reflexe stimulatoare, cu rezultate satisfacatoare daca sunt aplicate la
timp : stropirea cu apa rece a fetei si toracelui, asezarea bolnavului in pozitie trendelenburg, ca si
frectionarea fetei si a gatului cu apa rece .
6. ingrijirea bolnavului dupa restabilirea functiei cardiorespiratorii
Daca functia inimii se restabileste in decurs de un minut si al respiratiei in 2 minute de la
inceperea reanimarii, dar in limita celor 5-6 minute de la instalarea mortii clinice, bolnavul poate
fi considerat salvat . El trebuie mentinut sub supraveghere in continuare pentru a preveni recaderea
lui .
Daca bolnavul nu si-a revenit la constienta, se va incerca reducerea edemului cerebral prin
injecti intravenoase (perfuzi) de soluti hipertonice : glucaza 33%, manitol 20% la care se adauga
HHC (hemisuscinat de cortizon) si substante diuretice .
Se va combate tendinta de acidoza prin solutie de bicarbonat si hipercoagulabilitatea
sangelui cu heparina .
Oxigenoterapia sub presiune poate contribui la reducerea sindromului postanoxic .
Sensibilitatea excesiva a sistemului nervos central (SNC) fata de anoxemie face ca unii
bolnavi reanimati sa ramana cu sechele nervoase si psihice grave, accese convulsive, stari
comatoase sau tulburari mintale .

26

Cuprins
Cardiologie si nursing in cardiologie..1
Particularitati de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni cardiovasculare..1
Educarea pacientului pentru prevenirea afectiunilor cardiovasculare 2
Pregatirea si asistarea probelor functionale ale aparatului cardiovascular...3
a) explorarea cordului.4
b) explorari functionale ale aparatului circulator.5
Principalele afectiuni cardiovasculare6
Ingrijirea pacientului cu infarct miocardic.8
Ingrijirea
pacientului
cu
acuta...10

pericardita

Ingrijirea pacientului cu insuficienta cardiaca congestiva12

Ingrijirea pacientului cu tulburari de ritm cardiac.14
Ingrijirea pacientului cu angina pectorala sau angor pectoral15
Ingrijirea
pacientului
cu
arteriala.17

hipertensiune

Ingrijirea pacientului cu afectiuni ale venelor.18

27

Resuscitarea cardio-respiratorie. Reanimarea20

Cardiologie si nursing
in cardiologie
28