Poezia intrebari anticipeaza viziunea poetului privind poezia ca act, cristalizata mai

tarziu, in Noduri si semne, volum care, impreuna cu Epica magna (1978), Operele
imperfecte (1979) si Oase plangand (1983), placheta aparuta in Iugoslavia, reprezinta
ultima etapa a lirismului stanescian, unde se modeleaza, poetic, cu precadere tema
timpului si a mortii.
vedem in poezia intrebari nu "reprezentarea" a ceva cert, ci un "joc" al unor trairi, senzatii
si perceptii, care-si cauta o cristalizare, printr-o sarabanda de interogatii, starnite de
trairile in plan emotional-reflexiv ale eului poetic, in relatie cu una din problemele
fundamentale ale existentei - Timpul.

Se pare ca actul trait de poet si aflat pe muchia cuvintelor, care se straduiesc sa devina
text, ar fi o stare de incandescenta emotional-reflexiva declansata, la un moment dat, de
persistenta in a descoperi identitatea de sine a fiintei, locul si motivatia fiintarii, stare
pusa sub semnul unei nelinistite curiozitati ontologice, intretinuta de avalansa de
intrebari adresate "in vant" privind Timpul, ca problema filosofica fundamentala a
existentei. Aceasta traire e incarcata de o dramatica tensiune, care creste pe masura ce
interogatiile se pentru a culmina cu dureroasa constatare ca traim fara sa stim "cine
suntem", "de ce suntem", limitati intr-o temporalitate obiectiva masurabila, luand doar
cunostinta de bataia "ceasurilor inscrisa pe cadrane".