Poezia intrebari anticipeaza viziunea poetului privind poezia ca act, cristalizata mai

tarziu, in Noduri si semne, volum care, impreuna cu Epica magna (1978), Operele
imperfecte (1979) si Oase plangand (1983), placheta aparuta in Iugoslavia, reprezinta
ultima etapa a lirismului stanescian, unde se modeleaza, poetic, cu precadere tema
timpului si a mortii.
vedem in poezia intrebari nu "reprezentarea" a ceva cert, ci un "joc" al unor trairi, senzatii
si perceptii, care-si cauta o cristalizare, printr-o sarabanda de interogatii, starnite de
trairile in plan emotional-reflexiv ale eului poetic, in relatie cu una din problemele
fundamentale ale existentei - Timpul.

Se pare ca actul trait de poet si aflat pe muchia cuvintelor, care se straduiesc sa devina
text, ar fi o stare de incandescenta emotional-reflexiva declansata, la un moment dat, de
persistenta in a descoperi identitatea de sine a fiintei, locul si motivatia fiintarii, stare
pusa sub semnul unei nelinistite curiozitati ontologice, intretinuta de avalansa de
intrebari adresate "in vant" privind Timpul, ca problema filosofica fundamentala a
existentei. Aceasta traire e incarcata de o dramatica tensiune, care creste pe masura ce
interogatiile se pentru a culmina cu dureroasa constatare ca traim fara sa stim "cine
suntem", "de ce suntem", limitati intr-o temporalitate obiectiva masurabila, luand doar
cunostinta de bataia "ceasurilor inscrisa pe cadrane".
Textul intrebarilor stanesciene ar sugera o sistematologie (sau tipologiE) poetica a
Timpului, tentata din diverse perspective: filosofica, mitica, religioasa, cosmologica,
psihologica, biologica, relevand largul orizont cultural al poetului si talentul
metamorfozarii lui in fenomen poetic. Interogatiile sale tasnesc din cunoasterea gandirii
filosofice din mai toate timpurile si locurile, a unor mituri fundamentale si, nu in ultimul
rand, a performantelor stiintelor moderne (astrofizica, biologie etC). Aceste interogatii
tintesc, frontal, toate laturile problemei Timpului (existenta, identitatea polimorfa a lui,
viteza, relatia cu alte aspecte ale existenteI). O parte din intrebari se reiau, in forme
relativ diferite, sugerand, prin recurenta lor, dimensiunea obsesiva a problematicii
cunoasterii.

Alte intrebari sugereaza ideea Timpului mister: "Timpul este tot ceea ce nu intelegem?"
sau "Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?", adica o dimensiune metafizica, depasind
capacitatea noastra de intelegere si, de aceea, obsedanta si generatoare de nelinisti.
Poezia implica un lirism reflexiv, o stare tensionata de constientizare a lipsei de identitate
si de motivatie a existentei noastre, de imposibilitate a gasirii unor raspunsuri la intrebari
fundamentale privind locul si rostul nostru in lume. Starea poetica implicata este,
spuneam, limpede exprimata, cu maxima economie de elemente figurative, cumulul de
interogatii fiind procedeul retoric aproape exclusiv folosit, care are ca efect alertarea
constiintei receptoare fata de necunoscutele existentei sale in lume.