Cerul peste mine s-a prebusit in incercarea disperata de a gasi afectiune, astfel

incat din culoarea azurie a acestuia, un intuneric sumbru, mortal si asfixiator m-a
cuprins. Respiratia mi se opreise, intunericul ma cuprinse iar lumina disparu.
Trecusem intr-o lume noua, o lume intunecata, malefica a umbrelor in care nimic nu
supravietuieste. Lumina pura a Cerului s-a stins pentru mine, steaua datatoare de
viata s-a tins si odata cu ea, am cazut si eu. Pluteam in Abisul umbrelor si al noptii
eterne, fara de sfarsit unde demonii isi fac de cap. Notiunea de prezent s-a prabusit
si ea, incat traiam in doua planuri total paralele, in trecut si in viitor in acelasi timp.
Devenisem o fantoma a doua lumi unde speranta nu exista, unde viata a murit cu
mult timp inainte, unde nu exista dorinta, doar trecut si viitor imbinate intr-un timp
adiacent, total inexistent. Priveam in gol, priveam la ceea ce nu mai puteam sa
privesc, la Cer... Vorbele nu isi aveau locul in aceasta lume... era haos, un haos
ordonat dupa legile Universului. O eterna ordine, o liniste mormantala, un intuneric
prin care nici-o raza de lumina nu poate patrunde vreodata. Ma miscam... pluteam,
dar nu aveam directie, nu aveam repere... odata, viata ma invadase, energia sa imi
dadea putere insa acum... acum sunt singur. Nici demonii nu se incumetau sa
patrunda in aceasta lume a nimicului, a vesniciei... am deschis Portile Eterne... am
gasit ceea ce multi cautau, am gasit vechea invatatura pentru care prea multi
murisera. Brusc un sunet invada intunericul. Un suntet de o foarte inalta rezonanta,
ca cel produs din ciocnirea a doua cristale. Vedeam pur si simplu cum intunericul
vibra in fata mea. Nu mai vroiam sa mai aud nimic, si o liniste vesnica a cazut pe
mine. Atunci am simtit o atingere, o durere imi invada corpul de parca eram sfasiat
de o bestie nevazuta... Nu vroiam sa mai simt, si nu am mai simtit. Eu nu mai eram,
devenisem trecut si viitor, gasisem puterea, gasisem tot ceea ce vroiam... brusc
ajunsesem aici, in lumea acesta. Prin lipsa prezentului, trecutul si viitorul erau
imbinate, incat notiunea de timp isi pierdu orice sens...