TEHnICR lustrat EDITURA ENCICLOPEDICA ROMANA Bucuresti - 1973Cuvint inainte Traim intr-o epoca fard precedent in evolugia stiingei si tehnicit. Ritmul in care acestea se dezvolté face ca, in medie, la opt-zece ani toate cunostinjele dintr-un anumit domeniu, fie electronict, fie chimie cuanticé, sd se dublere. Apare asifel evidenta imposibilitatea ca 0 persoand sé imbratiseze totalitatea cunostintelor umane. Un calcul relativ simplu aratét ed, la acest ritm, intr-un singur deceniu— sit spunem 1962—1972 — s-a produs mai multa stiinja decit in intreaga istorie a omenirit pind in 1962! Omul contemporan traieste intr-o ambianja in care mediul natural este permanent completat cu creajii tehnice. in acelasi timp, mijloacele de comunicare in mast — televiziunea, radioul, cinematograful etc. — ne transmit in permanenja un volwen urias de informasii evaluat la LI 000 000 de biti pe secundé, In aceste conditii stringerea si organizarea informatiei in lucrari de specialitate devine o necesitate, deoarece Ia fiecare pas omul este con- fruntat atit cu probleme de decizie, cit si cu probleme tehnice cotidiene. Ce este cibernetica? Cun se realizeazd aselenizarea? Ce stnt caleula- toarele? Cum functioneazi 0 racheut cosmicd? Ce inseamné un motor cu explozie in patru timpi? Sina intrebétri curente. Desigur ca pentru a le raspunde este necesar si cunoastem atit notiunile tehnice uzuale, cit si Principiile de baza ale unor aparate si dispozitive integrate in ambianja umand, Printre multiplele mijloace care oferé cititorului posibilitatea unei informari rapide si accesibile, se numird si enciclopediile si dictionarele enciclopedice. Mica enciclopedie technica ilustrata, editatd in versiunea roméneasca de Editura enciclopedicd roménd, reprezintd traducerea lucrarii Wie funktioniert das? elaboratt de «Bibliographisches Institut din Mann-heim, Editia original a fost tradusd, partial, si in limba francezd de Editura Dunod din Paris si premiatd printre cele mai bune 50 de cari ale anului 1968 din Franta. Prezentul volun reprezintd o selectie a articolelor editiei originale, find in acelasi timp imbogéfit cu alte 20 de articole, elaborate de spe- cialisti romédni. Articolele care completeaza textul original, ca, de exemplu, Efect Coand&, Sonicitate, Teoria relativititii, Cibernetica, Maseri si laseri ete., oferd cititorulu o informare la zi asupra tehnicii mondiale si asupra contribufiei importante pe care savangii romani au adus-o la dezvoltarea tehnicii si stiinfei_ mondiale. Inseriindw-se pe linia preocuparilor Editurit enciclopedice roméne de a face cunoscute cercurilor largi de cititori diferite domenii ale culturit si gindirii umane, Mica enciclopedie tehnici ilustrath este utild celor care dorese si se informeze asupra principalelor realizdri ale tehnicii contemporane. Prof. dr. ing. EDMOND NICOLAUCuprins Paz Cuvint mainte... 3 5 Tehnica telecomunicatiilor RGU as sate a se ate ++ 7 Telegrafie, ieleimprimatoare . 2 6... Bale wn nh one hee i Fotomultiplicatoare Pen EY arteatinilt Ochi magic fs ee ew we Lucru mecanic, putére, energie... . 11 Televiziunes alb-negea Lucru mecanic, putere, energie II... . © 14 ‘Toonoscoape. 2. ee a De la atom la formula chimick ..... 16 Tuburicinescop . . . BE Structura atomului......-.... 18 Convertoaredeimagini .. . . . PEPE ce de emi oe 20 Aparate eidofor Compresoare (compresoare cu piston). . 22 Film alb-negra oar Cabuni oe - 24 Aparate fotografice 2... . Titi... 26 Fotografia in culori Distilarea pigeiului 2... 28 Televiziunea in culori. . 2... Gaze naturale ses 30 Aparate de filmat Cazanedeabur . 2... 1. ee 32 Aparate de proiectie or Motoare cu abur cu piston... . - 34° Procedeul ecran lat I (cinemascop) . . Turbine cu bur... =... 36 Procedenl ecran lat Il (procedeul Todd-AO. Turbine cu gaze 2. eee 88 SiCiberamay)» 6. ‘Turbine hidraulice I... 40 Episcoape si diascoape . 20... Turbine hidrautice Ws... 42. Microscoape clectronice 2... . Reacioare aveleare = 44 Zgomot, intensitatea zgomotlui . . . . Generstoare clectricg . 2... 2... © 46 Rezonanta, ecou ‘ HELE Baterii, acummulatoare 48° Ultrasunet eer ere Curent altemativ. 6.5 0.-..+- 90 Puri... ... ene ee ur Producetes ndelor clotromagnetice 52 Stavilare si baraje ae Emisia si receptia undelor electromagnetice «54 ‘Tratarenapel 2... BEUE Tuburiclectronice 2... 2. 56 Alimentarea cUaph 6... wee Generarea oxcilailor de fceventa foarte Canalis: oragenesti, stati de epucare, cime fl. ee + $8 purideirigae 22... 2.22... Gonerarea osclatiilor de freevenfé foarte. Instalatfi de incdlzire (seu de racine) a unei aN. 2. ee neske 5 Ol idipet oot se as ae we Redtesoare we 62 instalafii de limatizare (condifionare) Semiconductoare . . a 64 Compresoare (turbocompresoare) . . . Radioreceptoare =... - + 66 Aparate pentra inedlzirea unui flux continua Difuzoare 2 68 de ap cu ajutorul gazclor Rana Transformatoare 6... «OAM Ge co Ree... - R Aspiratoare de praf Rage Roentwen . 2... 1+. + ~~. 74 Masinidecaleul .... . acre Acceleratoare ciclice 2... 2. Jo Masini cu cartele perforate B 80, 82 84 86 £888 96 8 100 102 105 ry 42 4 ie 18 120 122 124 126 128 130 132 134 136 138 140 142 is 146 148 150 152Prelucratea informajieiT 2... Preluctarea informatiei IL Prelucrarea informatie II (ealeulatoareelec- tronice cu comandé-program) Preluerarea informatie IV (programul de calcul al unui calculator cx comanda~ program) Prelucrarea informatici V (traducere eu un calculator cu comand’-program) =... . Picupuri I me PicupuiIT . 2... Discuri de patefon . . . . Magnetofoane I ‘Magnetofoane TI Materiale plastice Masini de spalat . Tractoare I F TractomeH ss. ee Combine de secerat-treierat - - Combine de recoltat sfecls Masini de adunat si presat fin Aparate Roentgen Electrocardiograma Radioactivitate De ce nu se fastoamné bicicleta? Motociclete . . Motoare ou aprindere prin scinteie (cu ox- plozie) 1 Motoare cu aprindere prin scinteie (cu ex- plozie) It Motoare cu aprindere prin compresie (diese!) Motoare eu piston rotativ (Wankel) Locomotive cu abur Locomotive electrice Locomotive diesel Tramvaie si troleibuze . Teleferice Chiferatedemunte ...,0-.-- Vehicule sistem Alweg . 2.2 0s BORA TUAHIG, ae ace we De ce pluteste 0 nav? Navigatie cu vele 154 156 160 1602 164 166 168 170 172 174 176 180 182 184 186 188 190 192 194 196 198 202 204 210 212 214 216 218 220 mM 224 226 Navigate maritima] 2.2.0... Navigatie maritima IL ; Cum zboard avionul? , ‘VitezA supersonica - Planoare Elicoptere Motoare reactive... Motoare reactive II Rachete 1 Rachete I ‘Navigatie aeriana | - ‘J avigatic acriand I... . ‘Navigatie aeviand IIL . Vehicule cu perni de aer Partea a doua Poluarea mediului Combeterea zgomotului si vibratiilor Demineralizarea apei de mare Automobile I Automobile TT... Comunicatii telefonice. . . Mijloace audio-viznale moderne Caleulatoare L Caleulatoare 1 Cibernetica “Telecomunicatii la distante mari | (prin radiorelee) ‘Telecomunicatii la distante mari Il (prin se- telipi artificial). Satcliti artficiall ai Pamintului I Sateliti artificiali ai Pamintului Inttiniri aerospatiale. Aselenizare . . Fisiune nucleara Fuziune nuclear ‘Teoria relativitatit ‘Maseri gi laser Sonicitate nee © Efect Coandi . 28 230 232 24 236 238 282 262 264 266 268 20 ee 26 281 282 284 286 288 292 204 296 298 300 303 306Lucru mecanic, putere, energie I Lucrul mecanie, Fie o fori F, constant ca marime si directie, al c&rei punot de aplicatie A se deplaseazi pe distanta s. Prin definitie, lucrul mecanic L efectuat de fort este egal cu produsul dintre marimea forjei si deplasarea punctului ei de aplicajie cu condijia ea depla~ sarea si se fac pe directia forfei (fig. 1, a): L= Fs; daci deplasarea au se face in directia fortei, ci formeaz4 cu aceasta un unghi, lucrul mecanic este egal cu produsul dintre deplasare si proiectia F, a fortei pe directia drumului (fig. 1. 6): b= Fs. Nofiunea fizicd de ueru mecanic definita ca mai sus mu corespunde intru totul eu aceea folosit in viata de toate zilele, Astfel, se considera cd Iucrm mecenic efectueaza si un om care fine o greutate mare cu bretul intins in directie orizontals (fig. 2), desi in sensul strict al cuvintului nu se produce o deplasare sub efectul unei. forte. Luerul mecanic se masoara in jouli. Un joule (simbol J) este lucrul mecanic efectuat de © forta de 1 newton al carci punct de aplicatie se deplascazA pe directia forjei cu 1 metru: 1d INim, Lucrul mecanic se mai poate masura in ergi (daca se Iucreaza i sistenmul de unitati CGS) sia in kilograme forta-metri (dacd se foloseste sistemsul de unitati MKS). Relatiile de trans- formare a acestor unit sint: Lerg = 107J, Lkgem = 981 J = 981-10 erg; Pentru a tidica un corp de 1 kg la indlyimea de 1 m, este necesarii o fort de 9,81 N. Lueral mecanic efectuat in acest caz (fig. 3) este 981 N-1m=981J. © alt unitate de masuri a lucrului mecanie (folosita in electricitate) este kilowattul- ori (kWh): 1 KWh = 3 600.000 J = 367098 kef-m. Efectuind un lucru mecanic de 1 kWh, se pot ridica, de exemplu, 367 de saci a 50 kg la 20 m indlyime (fig. 4): 367-50-20 — 367 000 kgf mevl kWh. iPuterea, in practicd, lucrul mecanic poate fi efectuat intr-un timp mai scurt sau intr-un timp mai indelungat. Evaluarea luccului mecanic in timp impune folosirea unei nogiuni noi, $i anume aceea de putere. Cu cit timpul in care se face un anumit lucra mecanic este mai mic, cu atit puterea este mai mare. fn fizicd, puterea P se defineste ce find lucrul mecanic produs sau consumat in unitatea de timp, adie raportul dintre lucrul mecanic Z si timpul ¢ necesar efectuatii acestuia: P= Ut. Unitatea de misuri uzualé a puterii este wattul (W) sau multipiul stu kilowattul (kW): 1 kW = 1000 W. Wattul reprezinté puterea necesara pentru efectuarea unui lucra mecanic de 1 J in timp de I's. Pentru putere se mai folosesc unititile de mAsuré: kilogram-forté-metra_pe secunda (kgfém/s) in sistemmul de unitati MKS, ergol pe secunda (erg/s) in sistemul CGS sau (din ce in ce mai rar) calul-putere (CP): 1 CPs736 W = 75 kgf-m/s = 736-10" erg/s, L&W = 1000 W = 101,97 kef-m/s = 1,36 CP. © putere de 1 CP este dezvoltatd, de exemplu, de un om in greutate de 75 kef care se ure pe o scar cu o indltime de 1 m intr-o secunda (fig. 5). Energia, in general, se spune ca orice sistem care are capacitatea de a efectua un lucru mecanic posed energie; aceast’ energie se evalueazA prin insusi lucrul mecanic pe care-l poate produce gi se exprimi in acéleasi unii4ti ca ji lucrul mecanic. Energia potenjiala. Pentru ridicarea greuthtii din figura 2 s-a consumat un anumit lucru mecanic. Se spune ci in pozitia 17 corpul are o energie potentialé (energie de pozitic) mai mare decit in F. Energia potential £_ pe care o are un corp de greutate G ridicat la inaljimes ‘neste egal cu lucrul mecanic necesar pentru ridicare, deci E,, — Gh. Dac corpul se Intoarce in pozitia J, el poate dezvolta un Iucru mecamic egal cu cel con sumat inainte pentru 2-1 ridica. Greutatea din figura 2 poate deci, de exemplu cu ajutorul unei role, sh ridice o alti greutate egal’ Ja acceagi indltime h (fig. 6). Accasta nu este valabil decit daca se neglijeaza frecarea in rola; altfel, pentru invingerea frecarilor mai este necesara © mic& fort suplimentara. Energia cineticd. Pentru 2 imptima unui corp cn masa m aflat in repaus o anumitd vitez », trebuie efectuat de asemenea un Iucru mecanic (in contra fortei de inertie). Tn corp se va inmagazina o cantitate de lucru mecanic, care se denumeste energie cinetica. (energie de migcare) Ej, intre Ej, m $i v existh rolatia £_;,, — mv?/2. De aici se poate observa usor ci, la dublarea vitezei unui automobil, energia de lovire in cazul unei ciocniri se mareste de patru ori.Fig. 5. Puterea 1 CP Fi. 6 Eneag le potentialé (.rezerva de ru mecanic") in pozitia ItLucru mecanic, putere, energie II Diverse forme de energie. Pe ling’ formele de energie mecanicd, care cuprind energia cineticd si cea potential, mai existd gi alte forme de energie: energia termicd, energia electrict, energia chimicd, energia nucleard etc. $i valoarea acestor energii este indicaté prin lucrul mecanic care poate fi realizat cu ajutorul lor. De multe ori, pentru evaluarea diverselor forme de energie se folosesc si unit&ti de masurA speciale; ele sint inst raportate la unitatile clasice mentionate (kgfm, erg, J si kWh). ‘Energia termicit se indica de obicei in calorii (cal), respectiy kilocalorii (keal); | cal este caldura (energia termicd) necesard pentru a ridica temperatura unui gram de apa la presiunea atmosfericd normald, de la 14,5 la 15,5°C, Transformarea este: | cal=4,1855 J=0.42680 kgfem (echivalentul termic). Energia eleciricd se wiisoaré in kilowatt-ore (kWh). fn domeniul atomic, unitatea de m&sura a energici este electronvoltul (eV): 1 eV este energia pe care o capata un electron cind parcurge o diferent de potential electric de 1 volt, (¥). Aceasth unitate este foarte mic fata de unitatile menyionate fnainte: 1 eV — 4,45-10" kWh = 1,602-10® J. Electronvoltul se foloseste adesea ca unitate de misuri si pentru energia chimicd. Energia chimic& a unui atom este de ordinul a citorva eV. Cind se vorbeste tnsi de energie atomica, nu se infelege energia atomilor unui anumit clement ci aceea a nu- cleclor atomilor, care se denumeste mai corect ca energie nucleard Energia cuprins’ in nucleul unui atom este mult mai mare, fiind de ordinul milioanclor de eV pe fiecare nucleu. Un milion eV se numeste megaelectronvolt (MeV); 1 MeV — 1000 000 eV. Conservarea energie. Diversele forme de energie se pot transforma dintr-una intr-alta in diverse moduri, dar valoarea energici ramine aceeasi (legea conservarii energiei; Robert Mayer, 1842). De {apt nu exista o productie de energie; energia unei surse de energie se trans- forma intr-o form& corespunz&toare pentru a fi utilizaté. De exemplu, energia chimicd a cArbunelui se transforma prin ardere in energie termicd, care se transforma in energie meca- ‘nick in masina sau in turbina cu abur. Aceasta la rindul ei este transformat in centrala electricd, prin generator,in energie electric’ Sub aceasti forma, energia poate fi transportata ‘usor prin conducte electrice pe distante mari la locurile de consum, unde poate fi transformata in formele de energie necesare: actionare electric4, incilzire, iluminat etc. (fig. 7). Intr-o hidrocentrald electricd, de exemplu, se foloseste energia potential a apei dintr-un Inc de acumulare, aflat la un nivel mai ridicat decit centrala (fig. 8). In sistemul de conducte de coborire are loc o transformate a energiei apei din lac in energie cinetic’, care se transforma apoi, in generatoare, in energie electric’. Intr-un vapor actionat cu energie nucleara (fig. 9), prin fisiunea (transformarea energici nuclearé) combustibilului nuclear in elementele de ardere ale reactorului nuclear se produce caldurd. Reactorul este parours de un curent de. apa, care se incilzeste. Apa incilziti pro- duce cu ajutorul unor schimbitoare de céldura abur, care, la rindul stu, actioneaz’ o instalatie cu turbine, in care energia termica a aburului este transformati fn energie mecanica (actio- narea vaporului) si in energie electric (pentru consumul propriu al vaporului).De la atom la formula chimica Atomi si molecule. Cele mai mici particule ale unui element care pastreazA proprietatile chimice ale elementului respectiv si care nu se mai pot divide prin mijloace fizice se numesc diomi. Ei sint constitviti la rindul lor din cite un nucleu si unul sau mai multi electroni Pind in prezent se cunosc 104 elemente. Ele sint reprezentate prin simboluri formate din una sau dou litere (fig. 1). Toate elementele au tendinfa de a sc combina intre cle sau cu alte elemente, formind molecule. Formula bruté. Compozitia chimici a unei molecule se exprimi ou ajutorul formulei sale folosind simbolurile elementelor (fig. 2). Cind aceste formule reprezinté numai natura atomilor care intr in compozitia unei substanfe si raporturile numerice dintre acestia, fara a lua in considerafie natura legiturilor dintre atomi, ele se numese formule brute sau empirice. In general, cind o moleculd este format din mai multe clemente, acestea formeazA de obicei grupe bine coordonate, cu sarcini electrice pozitive sau negative, numite ioni, Cind o grupa este de mai multe ori prezent, ea apare scrisi in parantez’ rotund’, cu un indice in partea dreapti jos, care arati de cite ori se repel in compus (fig. 3). Compusii inruditi au 1a baz’, in general, un anumit tip de formula. Asa, de exemplu, formula generala pentru baze este Me(OH),,, in care Me reprezinta metalul bazei, OH grupa hidroxil. caracteristic& bazelor, iar n frecvenja grupelor to molecula, Deseori prin alte notatii se dau indicatii asupra leg&turilor dintre grupe de elemente, asupra valentei, respectiv asupra sareinii pozitive sau negative. In cazul moleculelor complicate (fig. 4), complecsii stabili in paranteze drepte. In sflrgit, pentru succesiunea elementelor in formula, respectiv a grupelor. exist’ anumite reguli. Aga. de exemplu, atomii metalelor sau grupele cu sarcini pozitive se scriu, in general, la inceputul formule, Chimie anorganicd si chimie organica. Se cunosc compus! anorganict (de exemplu mine- rale) si compusi organici (de exemplu grasimi, albumine). Compusii anorganici au o structurt incomparabil mai simpla decit a compusilor organici. Numarul compusilor anorganici este de aproximativ 60 000, pe cind cel al compusilor organici de aproximativ 2.000 000. Toti compusii organici au la bazd atomul de carbon, de care sint legate anumite elemente sau grupe de clemente, Modul in care sint legate diversele elemente este deosebit de important; doud molecule cu acceasi formula brut (izomeri), dar cu structuri diferit8, pot avea proprietiti foarte diferite. Forntula structurala, Daca in chimia anorganica formula empiricd este in general sufi- cient&, in chimia organic’ este necesari formula structurala (de constitusie), adic formula care di indicafii asupra modului de legare a elementelor sau a grupelor intre ele. Dupa nece- sitate, formula poate fi redat& mai mult sau mai putin simplificatd. In figura 5 este ilustrata compozitia pentanului C,H,. Intrucit pentru cinci atomi de carbon sint posibile mai multe structuri, trebuie si se tind seama de acest fapt si in formula structurala; deseori este suficient& indicarea pozitiei unei grape anumite in moleculd, Restul moleculei poate fi indicat ca sum& R, anexat formulei sau ilustrat printr-un indicator simbolic (fig. 6). 16Fig Fig2 Simbolunife cttorve elements Scheree fermulelor chimice Hidrogen = y tatom Ht 7 atom Cl = pry Teen ek farad cothi atic) drgen 5 Zatemi H #1ator 0 = 4,0 aa ae 1 atom C+ 2 atamiO-= oo, (*P8) Sodiu =H alam 0° Zatomi 0 = oo {[bioxid de‘carbon) fig Compusul Erupe Torect Gragit ‘Sore amara Mg + S04 Mg S0q |SMgQ, Or MgS Soda 2Nat+ 00, NapC0; |CNay Gs, Dy Nese fzotat de amoniu [Nitg! + NOs- | NiigNGs | SINHz Gs, GeNetHa, Carbonal de Lamont Anhig?+ GOs" _|initg)p 005 [Clvteslrt, (tte) Fig negating figs WOH OH formula Exemple pentru formule complicate: [Na Fes" Fes" (0H); 1®* [SigGz2]®°, homblendd,, format dimtr-un complex eu sarcind pocttiva, fier cu doug s) fret valente gun complex cu sarcind Structure Formutelor pirice Cer. zl cturalé~CHy - Cl = 0 CH, (CHa) -CHy ck Le we _h | 2-metilbutan | | 22=dimetil-propan H | 4 # oH HC CH CH CH, HOR HY a 5 le Hoose-cgt ae WNo7H Ao aa N H 7 ua [He de cry Ug cA 4 4 CH CH, CH ety, fig.6 0 3 i oe Acid palmitic CgHs20p sau C,, Hy, COOH =CHy (Cig) ig oly —-0HStructura atomului Model atomic. Pentru a ne imagina comporitia si reactia chimicd a compusilor este necesaré cunoasterea structurii atomului, O imagine asupra acesteia ne di modelul atomului (claborat de Niels Bohr in 1913) care 2 permis si se rezolve problema foarte important a ozifie electronilor in atomii diferitelor elemente gi st se stabileasci dependenta proprietatilor Fiementelor de structura invelisurilor de electroni ale atomilor lor. Dupé teoria lui Bohr, Gtomul se compune dintr-un nucieu incdscat pozitiv (fig. 1), in jurul clruia se rotesc pe anumite Straturi electronii, Toti electronii au acceasi sarcina clementari egala; sarcina pozitiva a nuclenlui corespunde sumei sarcinilor negative ale electronilor, atomul apare astfel electric neutru, Sarcina elementari a nucleului atomului corespunde cu aceea a electronilor. Odatt cu mumarul nucleelor creste si masa atomicd, care este dati de masa nucleului (99,97). Gnyeligul de clectroni al atomilor. Proprietitile chimice ale unui atom depind in mare misur de structura szraturilor de electroni. Electronii sint repartizati pe maximum sapte straturi divizate in substraturi. Fiec&rui strat ii apartine un anumit numéar de electroni care il satureazi. ‘lectronii unuia gi aceluiasi strat se caracterizeazA printr-o rezervi de energie aproape identicd. respectiv se giisesc pe aproximativ acelasi nivel de energie. Intregul invelis de elec- troni al atomului se descompune in straturi sau nivele de energie, notate prin literele K, I, M,N... Cu litera X se noteaz4 stratul cel mai apropiat de nucleu. Electromii din fiecare strat urmator se gAsesc la un nivel de energie mai inalt decit electronii stratului precedent, Numrul maxim de clectroni care se pot gisi intr-ua strat dat (la un nivel de energie dat) este egal cu dubjul patratului numérului stratului 2 7°, » find numirul stratului, Astfel, stratul X poate contine maximum 2: — 2 electroni, straturile L si M fiecare cite 8 electroni, straturile N’ 510 cite 18, iar P si Q cite 32 de electroni. Electronii din stratul exterior, lind cei mai depar- tati de nucleu gi deci cei mai slab legai de acesta, se pot desprinde din atom si aditiona le alti atomi, intrind in componenta stratului exterior al acestora din urma. Stratul K se com- pleteazA la heliu, stratul L la neon, stratul Af Ia argon etc. Stratul Q este Inc incomplet. Corespunziitor teoriei clectronice a valenfelor, atomii tind sé-si completeze straturile sau cel putin substraturile cu electroni. Este cazul numai al gazelor rare, care, in conditii normale, Gu be combina cu alfi atom (au toate straturile complete). Alte elemente capati o structura a cea 2 gazelor rare prin combinari intre ele, astfel incit electromii de pe stratul lor exterior 2 se completeze (intr-un fel mai mult sau mai puyin complicat), obinind 0 configuratie Comund stabil. Astfel se leagk Na (cu un electron pe stratul exterior) cu Cl (cu 7 electroni pe stratul exterior) rezultind péntru fiecare cite un strat cu 8 electroni, Atonmul de sodiu cedeaz’ Promutai de clor electronul stu, transformindu-se in ion pozitiv, iar atomul de clor care a primit un electron devine fon negatiy (lig, 2). Forta de atractie dintre sarcinile de semn contrar Jeaga intre ei ionii formaji, objinindu-se ca rezultat o sare, clorura desodiu, in mod asemanitor se explicd i formarea altor compusi ionici, reprezentati prin formule chimice im figura 3. Sistemml periodic al clementelor. In sistemul periodic elementele sint repartizate in ordi- nea numerelor lor atomice (numirul de electroni din atom) crescinde. Elementele care sint fnrudite prin proprietitile lor apar periodic, iar atomii cu acelasi numér de electroni pe stratul exterior (de la 1 pina la 8 electroni) sint ordonati in coloane unul dedesubtul celuilalt. Rezulta astfel de la stinga la dreapta 8 grupe (fig. 4). 187 Strat Q. 6, Siratal P 5. Stretal 0 Strat eee 2 Statut urile KL, sint comp Stracturaolsttinfe numal 1 Stetal wisi “Blectront exteriors (eletront de valeansy 4 if Fig. 1. Model atomic (magueziu) Ye, * K+ 0s Kom. qe 4 HCL + NaOH Nott = 50 CHOY = €0, 4 cao, + 0 B+ om —e shetia sexes Feactis este reverie Pricer se volaliteara sub forma de nae Fig. NaCl — Net cl Fig. 3. Exempla de react chimice Fig, 4. Sisteml periodical elementelor (simplificat) = Grips 1 Grepu ll Grupa lll Grops 1V Grupa Y Grupa VI Grupa Vit Gropa ven) Periosda 1 Higrogen Hetia Periouds 2 Litlu Beriliu Bor Carbon Aso Oxigen—‘Flbor Neon Penoada 3 Sola Magnesiu Aluminiy Siliciu Fosfor Sul Cor Argon Perioda 4 Potisiu Calciu Gallu—Germaniu Area Seleuiu Brom _Kripion | Perioaéa's Rubidiu Sicomjis Indio Sunio AmtimociuTelur tod ‘Xenon ‘| Perioada 6 Coin Basin Tally Plum,” ‘BigmatPolont Aatatin Radon Peroada? Francia RadluPompe Pompele servesc la deplasarea lichidelor si functioneaz dupa urmAtoral: principiu: pompa preia fluidul dintr-un spatiu de aspiratie, unde se produce o subpresiune datorita careit fluidul este aspirat, si-l debiteaz intr-un spatiu de refulare, unde se produce 0 supra- preciune datorit2 céreia fiuidul este refulat, Dup’ principiul de funefionare, pompele se pot Hasifica in pompe volumice (cu piston, cu membran8), pompe cu rotor (centrifuge, axiale) etc. 1. Pompe eu piston, Dacd un piston, plasat in interioru) unui cilindru (fig. 1) in legacura cu un rezervor cu lichid, este deplasat de 1 pozitia sa initial (punctul mort), lichidul este aspirat datorita vidului creat prin deplasarea. pistonului. Presiunea atmosferica este teoretic echilibrat de o coloana de ap de 10 m, deci, teoretic, indltimea de aspiratie a unei pompe este de 10 m, Lichidul are insa o tensitme de vapori si trebuie sé invinga si forgele de frecare de peretii conductelor, incit inAltimea real de aspirafie este, in general, de numai 7 m (fig. 2). ‘Ajuns la celilalt punct mort, pistonul schimbi sensul de deplasare si supapa de aspirate se fnchide datoritd presiunii mari creat in cilindru, iar supapa de refulare se deschide. In timpul aspiratiei, supapa de refulare ramine inchisi, deoarece presiunea fm conducta: de refulare este mai mare decit in cilindrn. Pistonul evacueaz’ lichidul din cilindru, invingind presiunea din conducta de refulare. Pontpa aspiratoare teprezentata in figura 3 este o pompa cu piston care refuleaz’ lichidul la ridicarea pistonului. Pompa cu membrand (fig. 4) foloseste in locul pistonului o membrana elastic’ actionati de o tj La pompa de mind (tip Allweiler, fig. 5), Pistonul este inlocuit cu un plan diametral, actionat cu miscari alternative in jurul axulut carcasei de o maniveld. Supapele de aspiratic sint montate pe doi pereti radiali ficgi. 2. Pompe centrifuge. Pompele centrifuge fac parte din categoria pompelor cu rotor, find de fapt niste turbine de ap cu functionare inversd, previizute cu un rotor care depla- seazA lichidul. In cazul pompelor centrifuge, functionarea neuniforma (cu yocuri) a pompelor cu piston este evitati, datorita continuitatii curentului de lichid care traverseaza pompa. Presiunea necesar’ pentru echilibrarea inaltimii coloanei de apa este realizati de actiunea paletelor rotorului asupra lichidului, actiune care se exerciti prin forte centrifuge. Lichidul patrunde in pomp’ datorit& aspiratici rotorului si este condus in rotor in directie axiala, find apoi deviat intre paletele rotorului dupa o directie radial. Sub actiunea rotorului, ichidul este impins spre periferia acestuia, de unde este evacuat. Lichidul este astfel dirijat in alti directie si in acelasi timp accelerat. Presiunea la iesirea din rotor este mult ridicatA, incit ‘curentul de lichid poate invinge diferenga de nivel. La iesirea din rotor, lichidul intra in sta- torul prevazut cu ajutaje divergente, care-i scad viteza,5i in interiorul cérora energia cinetic8 fa lichidului se transforma in energie potentiali, restul transformarii realizindu-se. intr-o ‘carcasi elicoidala (fig. 6). Pompa desctist realizeazi presiuni joase de refulare. Pentru @ construi pompe cu presiuni de refulare ridicate, sc montcaz& in seric mai multe elemente totorice si statorice (compara figurile 8 si 7). In general, pompele centrifuge nu se pot amorsa direct, deoarece aerul existent initial in rotor impiedica antrenarea lichidului din spatiul de aspiratie. Pentru amorsare, conducta de aspiratie trebuie umpluti cu lichid.Fig. 7. Schema wnat pompe de jonsa presiune / a Fig. 8. Seema unei pompe Ue presiune rlascataCompresoare (compresoare cu piston) Compresoarele servesc pentru comprimarea acrului si a gazelor pind la presiuni de 2.000 kgfjem? si chiar mai mari. fn vederea realizarii unor presiuni inalte si foarte inalte se folosese compresoarele volumice (cu piston, cu organ de comprimare rotitor), iar pentru realizarea wor presiuni mici si medi compresoarele cu rotor (sau turbocompresoarele). Un compresor cu piston este reprezentat in figura 1. Comprimarea gazului se realizeaz& prin migcarea pistonului in cilindru. Arborele cotit este actionat de tm motor (electric, cu abur, cu ardere intern’ etc.) prin intermediul unui volant. Biela, articulaté cu un capiit cu arborele cotit, iar cu celilalt capt cu pistonul, transform migcarea rotativa a arborelui cotit intr-o migcare de du-te-vino a pistonului fa cilindru. Supapele plate, prevéizute cu resorturi pentru reglarea obturatorului, reactioneaz& la variatiile de presiune produse de misoarea pistonului. La admisie, migcarea pistonului produce in cilindru 0 subpresiune, obturatorul (fig. 2) se ridied gi gazal patrunde tn cilindru. Cind pistonul se deplasea7 in sens invers, supapa de admisie se inchide, datoritA suprapresiunii create, si incepe comprimarea gazului pind ce pistonul ajunge la punctul mort. fn acest moment, presiunea in cilindru este suficient de mate pentru ca obturatorul supapei de refulare s& se tidice, permitind astfel evacuarea gazului in conducta de refulare. Resortul supapei de refulare nu opune o rezistentii prea mare, deoa- rece la sfirsitul cursei de comprimare presiunea in conducta de refulare este numai cu putin mai mici dectt presiunea in cilindru. Presiuzea din conducta de refulare menfine inchisi supape de refulare cind are loc admisia gazului in cilindru. in cele mai multe cazuri, instalatiile cu compresoare cu piston sint previzute ou rezer- voare intermediare (denumite rezervoare-tampon), care sint tinute sub presiune. Punctele de consum sint alimentate, de regulZ, de la aceste rezervoare-tampon. ‘Modul de lueru al compresoarelor cu piston este caracterizat de asa-numita diagrama indicatoare, care reprezinté ciclul de functionare a compresorului (fig. 3). In aceasta diagrama ste trasat® curba Variafiei presiunii cu volumnul la 0 rotatie a arborelui cotit, deci in timpul nei curse a pistonului. Linia J reprezint& admisia gazului in cilindru Ja presiunea spatiului de aspiratie: la aceeasi presiune, volumul gazului in cilindru creste. Linia 2 reprezinté com- presia gazului pind la presiunea de debitare; presiunea creste, iar volumul se micsoreaza. Linia 3 reprezinth refularea gazului la presiunea de debitare: la presiune constant, volumul gezului in cilindru se micsoreaz3. Linia 4 reprezinti expansiunea gazului comprimat, dar neevacuat la tnceputul cursei de admisie. Supapa de admisie nu se deschide imediat, admisia gazului in cilindru incepind numai dupa ce presiunea din cilindra devine egala cu presiunea spatiului de admisie. ‘Din diagram’ reiese cA numai o parte a cursei de admisie este folositA efectiv pentru aspirajia gazului in clindru, spatiul cuprins intre capacul cilindrului si piston cind acesta se giseste la punctul mort reprezentind spajiul yatim&tor al compresorului in care rimine {in rest neutilizat de gaz. Daca trebuie si se invingi difereate mari de presiune, comprimarea se realizeazA in mai multe trepte. Se construiesc compresoare in care comprimarea gazului pind la presiunea finald se realizeazé in doua cicluri de compresiune (bietajate) sau mai multe (multietajate), folosind 1—4 cilindri (fig. 4). Deoarece tn timpul comprimarii gazele se incal- zesc,este necesar ca intre ctajele de compresie sii se faci o ricire a gazelor (fig. 4a). Compre- soarele multietajate se construiese de obicei cu pistoane cu dublu efect: la mersul inainte al pistonului, pe o fata a acestuia are loc comprimarea gazului, iar pe cealalta fai admisia gazului; la mersul inapoi al pistonului, actiunea are loc invers (fig. 4). 2' eae ‘comprare 3a linded er wpe Fig. 1. Secjiume printr-un compresor cu piston Fi 2' Bivens are are a presence presionea de adeisie Fig. 3. Reprezentarea in diagrama a iclulus de functionare ‘a compresorulul cu piston supapa de admive Solem ¥——™ { teroana sapapa de adeno supers de stare al doen ei aeimul et fae ciinprene =| sspspa ce tia da eter adiisie 6¢ compra em Fg tPrin acumularea de materii vegetale (flork format din alge, ciuperci ete. dezvoltata in mlastini, floré luxuriant, conifere), s-au format in timp de sute de milioane de ani, printr-ua proces de incérbunare — transformari chimice (biochimice si geochimice), c&rbuni, Continua surpare de terenuri si variatiile climatice au dus la inundarea si la ingroparea unor piduri bogate in care predominau foioasele si coniferele (arbori-mamut, chiparos de mlastina, sorturi de cetind), ‘Astfel de transformari s-au repetat in decurs de milioane de ani, aya incit s-au format zictiminte de c&rbuni cu peste 100 de straturi suprapuse, avind diferite grosimi. Presiunea, cAldura, umiditatea si alti factori an transformat celuloza, lignina si celelalte substante conti- nute de plante in c&rbune, Din punct de vedere chimic, c&rbunele se compune din mii de compusi, dintre care marca majoritate o formeazi hidrocarburile aromate. Carbomul liber se giseste in cArbuce numai in proportie de 10%. Compozitia elementara a c&rbunelui este foarte diferiti, unele sorturi de lignit deosebindu-se mult de cele ale edrbunelui de piatra. fn timp ce un sortiment de lignit lipsit de cenus are o compozitie tipica de 747 carbon, 5% hidrogen si 21% oxigen, un c&rbune tipie de piatra conjine 90% carbon, 5% hidrogen $1 5% oxigen. Substantele de bazi pentru ambele sorturi au fost 30% carbon, 6% hidrogen 3{ 44°, oxigen. Prin procesul de incarbunare a crescut deci confinutul in carbon si a scdzut eontinutul in oxigen. Continutul pirtilor inferioare si modul de prelucrare influenteaza nivelul de energie al cArbunelui (puterea calorific atinge valori cuprinse intre 3 000 si 8 000 kcal/kg). Carbuncle poate fi extras in functie de volumul zicmintului prin exploatare Ja 7, daca stratul steril de deasupra este subtire (majoritatea zAc&mintelor de lignit sint exploatate ‘jazi; 2ie&mintele mari acoperd suprafete de aproximativ 2 000 km*), ins majoritatea exploa~ tarilor se fac {a adincimi ale subsolului (in $.U.A. la aproximativ 60 m, in Geomania la 760 = adincime in medie). ‘Carbunele este principalul distribuitor de energie, materialul de baz4 al industriei chimice si al industriei grele. Din eirbune se obtin mii de produse chimice, materii prime necesare energie’. Circa 25% din productia de clrbune se foloseste drept combustibil, aproximativ 258 este folositd in industria chimici pentru uleiuri, dizolvanii, medicamente, coloranti, fenoli, la objinerea sultlului, a materialelor plastice, a produselor pentru combaterea diund- torilor, a produselor de impregnare, materiale de constructie ete.,aproximativ 20% la elabo- rarea otelului, 16% pentru producerea de energie (curent electric, vapori, gaze), iar 10% este folosita direct sau indirect (generare de energie electric) la clile ferate.‘precal inciebniere acer erat exten Go calor ‘Cansarle arbor a eae ‘elu (eee ieee Talc TeteTitei Acum circa 300 000 000 de ani s-au creat premiscle pentru formarea* titefului in apele putin adinci de pe lingé farmul marilor din cantitatile uriase de microorganisme, plante si alge existente in acea perioada. In absenta oxigenului, noroiurile provenite din aceste resturi de animale si plante nu s-au putut descompune complet. Schimbarile climatice care au urmat an condus la inglobarea unora dintre aceste zone cu api In zone de uscat; resturile de plante si animale acoperite de argilé si de nisip au fost supuse apoi,timp de milioane de ani, unei Presiuni crescinde si temperaturii Pamfntului. Grdsimile, hidrafii de carbon si albuminele resturilor de animale si plante au fost supuse astfel unor condilii care au permis realizarea unor transformiri chimice importante. Prin degajarea bioxidului de carbon a Inat nastere un numar mare de compusi chimici (alcani, compust aromatici, compusi cu sulf ete.) compo- nenti ai tjeiului. Deoarece condifille locale ale descompunerii nu au fost aceleasi, compozitia titeiului din diferite regiuni variazi uneori foarte mult. Pe ling presiune si temperatura, asupra compozitici chimice 2 tijeiurilor brute, au influentat in mare masur& catalizatorii, fermentii si in special bacteriile. Utilizarea petrolului. in prezent, titeiul este o materie prim esengiala pentru sute de produse, printre care gazele combustibile, picura pentru incilzire, carburanjii pentru auto- mobile, avioane, vapoare si locomotive etc. Din fifei se obtin, intr-o m&sura din ce in ce mai mare, substanje chimice organice, din care se fabric’ cauciue sintetic, antidaunitori, fibre sintetice, solventi,medicamente si multé alte produse. Mii de tehnicieni se ocup’ de problema petrolului. Extractia fijeiului la scaré industrial a inceput eu eproximativ 100 de ani in urmé, dezvoltarea tehnicii de extractie flind de cea mai mare importanf& pentru economia mondiala. + Asupra formariitieiului s-an emis dowd ipoteze: ipoteza formarii «minerale» si ipoteza formasii «organicen, In prezent, majoritatea cercetitorilor consider’ c}tifeul sa format potrivit ipotezel organice,at )86(F HAN Ferment, bate BldarsDistilarea titeiului Titeiul este un amestec complex de hidrocarburi cu volatilitati diferite si de cantitati reduse de compusi cu oxigen, azot, sulf si cenusi, provenind din resturile vegetale si animale care I-au format. Transportat in rafinarii prin conducte, tancuri sau cisterne, el este in primul rind separat de apa si de impurititi mecanice si apoi supus distiliri fractionate. Tigeiul este pompat in cuptoare tubulare incalzite cu flacdrd, unde este incalzit In 280—300°C, apoi intra intr-o coloana de distilare (care IucreazA la presiune atmosferica), unde se separa gazele, benzinele usor volatile si petrolul lampant. Reziduul viscos al distilarii se pompeaz intr-un al doiiea cuptor tubular, unde este incdlzit, dupa care este introdus intr-o a doua coloand de fractionare, care de data aceasta lucrea7A sub vid. In aceasti coloand distilea7’ uleiurile industriale (motorina, uleiul de cilindru, uleiul de masini s.a.); in urma acestei distiléri, rimin asfaltul, smoala, cocsul de petrol si resturi anorganice. Aproape toate fractiunile de fitei, afari de cele gazoase, se tratea7i suplimentar pentru a micgora sau elimina complet conji- nutul in substanje nedorite (cenusi, compusi cu sulf si azot, substante care formeazi risini sau polimeri). Aceasta se realizeaz cu ajutorul unor produsi chimici sau prin adaus de sub- stante active (cirbune activ, silicagel, diatomit), care transform chimic produsele nedorite sau le elimina fizie prin absorbtie. Numeroase fractiuni de petrol se supun unor tratari supli- mentare (adaus de aditivi) pentru a le conferi proprietasile dorite. De exemplu, benzina ire- buie s& capete calititi antidetonante, sA devin’ ugor inflamabilé si stabili, iar uleiurile de masini s4 devind slab colorate, inodore gi stabile la oxidare. Prin distilarea jiteiului se separa fractiuni care contin mai putini componenti dectt a avut produsul initial; totusi benzina mai contine, de exemplu, peste 0 suta de produse diferite. Din aceasté cauzd, distilarea corecti a {iteiului este © «art» si necesito tehnologie avansata precum si utilaje numeroase si complicate, Deoarece fifeiul contine si substante corozive, coloanele pentru distilarea fiteiului sint executate din ofel innobilat, iar functionarea lor este aproape in intregime automatizatd.Gaze naturale Anual se exirag din pamtut peste 500 miliarde m* de gaze. Gazele naturale sint gazele care se extrag din pamint fie singure, fie impreun’ cu titeiul, folosindu-se ca atare sau in urma unor simple operatii de separare a impuritdtilor lichide si solide pe care le contin. Gazele naturale extrase din zickmintele de gaze (ciciminte in care nu se gisesc asociate cu fitei) se numesc gaze naturale uscate sau, impropriu, gaz metan. Gazele extrase din zi- cdminte de {itei (c&cdminte in care se glscsc asociate cu tifei) constituie gaze asociate, gaze de sondit sau gaze naturale umede. Gazele asociate, Ja rindul lor, pot fi bogate sau sarace, respectiv bogate sau sdrace in hidrocarburi, Componenta principal a gazelor naturale o constituie metanul, care se poate intilni in proporfii de 80 pina la 95%. Gazele asociate sint constituite din hidrocarburi aciclice satu- rate parafinice: metan, etan, propan, butan si alti omologi superiori, in functie de compozitia chimicd a titeiului brut i de conditiile de separare. Unele surse de gaze naturale sint insotite si de impuritati foarte toxice, cum sint bioxidul de carbon, azotul, hidrogenul sulfurat, bioxidul de sulf etc. Rareori aceste gaze sint insotite de unele gaze rare, cum sint heliul, argonul, neonul etc. Gazele naturale din zicAmintele independente se exploateaza si sint intrebuintate ca un ‘excelent combustibil, o mare parte din gaze fiind arse in motoare pentru producerea energiei electrice. In acest scop, gazele sint transportate prin conducte magistrale de la surse la cen- trele industriale. Gazele naturale constituie de asemenea o foarte importanta materie prima pentru industria chimic3. Prin prelucrarea termica 2 hidrocarburilor constituente (etan, propan) se obfin alcooli, solventi, fibre sintetice, cauciue sintetic etc. Consumul de gaze, menajer $i industrial, variazA atit in cursul aceleiasi zile, cit si in cursul unui an. Pentru a asigura cantitatea necesara de gaze, acestea sint inmagazinate in conducte de transport, in rezervoare sau in depozite subterane, in care caz se folosesc fostele zAckminte de fitei (surse epuizate), care pot atioge uneori o capacitate de un miliard m’ in prezent, cea mai mare sursi de gaze naturale este situatd in apropiere de Groningen (Olanda), find estimata la cca. 1,1 bilioane m°.tit are naturale produce de enersteCazane de abur In instalatiile industriale care necesitii cantit&ji mari de abur de presiune inalta, in scopuri tehnologice si de incilzire se folosesc cazane de abur care produc abur Ja o presiune de 1240 kef/em? (si in cazuri speciale pind la 160 kgf/cm”). Consiructiv, cazaneie de abur se deosebesc dup mogul in care e&ldura produsa de focar si de gazele de ardere aduc apa in stare de fierbere. La constructia cea mai simpla, oala de abur de uz menajer (fig. 1), apa este incdlziti direct de o flacdr& amplasata sub oald. Tn cazul cazanelor ignitubulare (eazane cu corp vaporizator), incdlzirea apei se face prin trecerea flacsrii gia gazelor de ardere prin fevile de flactrd ale cazanului. Desi de constructie i deservire simple, aceste cazane prezinta o serie de dezavantaje: suprafati de amplasare mare, capaci tate micd, timp de punere in serviciu lung datorita suprafetei mici a gratarului si circulayici ente 2 apei, presiune nominal mici. Astfel de cazane se folosesc, in general, la locomotive sin instalajiile industriale de capacitate mici pentru produccrea aburului tehnologic. Cazane de mare capacitate, care ajung rapid la regimul de virf, sint cazanele acvatubulare (cu fevi vaporizatoare}. in aceste cazane, apa este vaporizata in fascicule de tevi fierbatoare, fa cdror suprafaté exterioard este supusi clldurii radiante a flacérii sia gazelor de ardere. Unastfel de cazan este previizut cu doi tamburi (camere de apa colectoare) intre care se fixeazd jevile fierbétoare montate cu 0 inclinare mai mare sau mai mica (fig. 2) fati de orizontal’. ‘De obicei tamburii sint asezati perpendicular fafa de tevi. Apa de alimentare, preincdlzita cu ajutorul gazelor de ardere, intr in tamburul superior, trece prin tevile fierbatoare ne- fncalzite sau inedlzite slab in tambural inferior, iar de aici urca in tevi. Apa vaporizati ured sub forma de amestee apé-abur inapoi in tamburul superior. De aici aburul, separat de apa antrenatd, trece prin tevile suprainetlzitorului (incdilzite de gazele de ardere), de unde poate fi distribuit prin conducte Ja consumator. Apa separata de abur intra impreuna cu apa proaspat de alimentare intr-un now circuit de incilzire. Cazanele de acest tip pot fi incifizite cu c&rbune sau pacura. Pentru arderea combusti- ililor solizi (carbuni) se folosese focare cu gritar rulant (lig, 4), Acesta este constituit dintr-un transportor continuu (asemanator cu o banda fart stirsit), alcatuit din bare. Cérbunii, introdusi pe o parte, ard in tocar, 1ar reziduunile, zgura si cenusa sint evacuate pe partea opusa in cent- gar. Pentru o ardere cit mai completa se insufli aer pe la partea inferioara a focarului prin gritar. In alte sisteme de ardere, se insufld in focar praf de carbune atestecat eu aer; arderea are loc la o temperaturi de cca. | 800°C. Cind se folosesc combustibili lichizi (pacurdi), acestia se pulverizeaz4 cu ajutorel injectoarelor direct in focar. Focarul este eaptusit in interior cu carimizi refractare. In cazul cazanelor de radiajie in peretii interior’ ai focarului sint mon- tate fevi fierbatoare, care constituie suprafata de incalzire prin radiatie. uncle cazane de consiructie special se poate genera abur de inalti presiune (00—225 kefjcm?). in aceste cazane, care sint cazane cu cireulatie fortata (fig. 5), prin jevile fierbatoare circula tn volum de apti de 6—7 ori mai mate decit cel corespunzator capacitittii lor de vaporizare, circulatia apei find asigurati de pompe de circulatie. fn cazanele cu trecere ‘forjata (fig. 6), apa este pompata direct in fevile cazanului.Fig. |. Ceainic fambarateuperior anus gesetor focar ca etter ‘a (ie erdere es deans Fig. 8. Cazan eu tevi cu Inelinare micé Fig. 4. Grétar rulant ey supeanesiioe Preinchitar de aps P sportier svacuaren gular tocar Ge andere Fig. 5. Cazan cu ceclatie forfata Fie Cai ea dere aAMotoare cu abur cu piston Motorul cu abur cu piston, impropriu denumit masina cu abur, utilizeazi energia furni- ‘até. de aburul de inalta presiune. Energia pe care o clibereaz aburul prin detenta poate fi folositd (prin transformare intr-o migcare de rotatie) la actionares masinilor. Aburul de inalté presiune este admis intr-un cilindrn in care se gAseste un piston. Aburul expandeaza in cilin- Gru gi impinge pistonul, efectuind astfel un lueru mecanic (Be. 1a). Cind pistonul ajunge la capdtul ciindrului, respectiv la punctul mort sau de intoarcere (fig. 1b). aburu) destins se evacteazi, iar aburul proaspit este admis in partea opusi. Aburul proaspat admis acum fn compartimentul cilindrului opus celui in care sa produs expandarea, actionca7A asupra pistonului, deplasindu-l Inapoi spre punctul de pornire (fig. 12), devenit acum noul punet de intoarcere (fig. 1d). O asifel de masind se numeste cu dublu efeci, deoarece aburul actio- neaz’ alternativ pe ambele fee ale pistonului. fn timp ce pe una dintre fetele pistonului se face admisia aburului, pe faja opus a pistonului se efectueaz evacuarea aburului destins. Schimbarea directiei de actionare a aburului, adici conducerea aburului proaspat la faja coresphazatoare a pistonului, precum si evacuiarea aburului destins. o efectueaza un dispo- Giix de distributie numit serzar (la uncle tipuri, schimbarea de sens se face prin supape, ca Ta motorul cu ardere interna), Cel mai folosit tip de sertar este sertarul plan (fig. 2), care obtu- teazi alternativ fantele de admisie sirespectiv, de evacuare a aburului, punind succesiy fiecare dintre spafiile de Juern ale cilindrului masinii in legaturd cu camerele de admisie si de evacuare ‘a aburului (fig. 2a si 6). Pozitiile suecesive ale sertarului sint corelate cu pozitiile corespunzi- toare ale pistonului, astfel incit sertarul s8 se afle intr-o pozitie care si permit ca pe o fat a pistonulul si se facd. admisia aburului proaspat, iar pe cealalié faté evacuarea aburulut destins, Sertarul executi o migcare de du-te-vino, fiind actionat de un excentric calat fa arbo- rele cotit (fig. 3). Deplasarea sa se face in sens invers cu a pistonului. La iesirea din masin’, aburul evacuat se condenseazA Intr-un condensator. fn unele cazuri, cum este la locomo- tivele cu abur, aburnl este evacuat in atmosfer’. ‘La masinile compound, expansiunea se efectueazé succesiv in mai multi cilindri, dispust cu axcle paralele, in trepte succesive. La aceste masini, pistoanele au, in general, acceasi cured, find actionate de acelasi arbore cotit. Deoarece la scéderea presiunii volumul aburulut se marestc la destindere, in cazul unei masini compound cu trei cilindri diametrul pistomulut Ja treapta a doua (treapta presiunii medii) este mai mare decit la prima teaptd (treapta pre- siunii inalte), iar la teeapta a treia (treapta presiunii joase) este mai, mare decit la treapta presiunii medii. Lucrul mecanic efectuat de piston se transmite la arborele motor prin snter- Fnediul unui mecanism bieli-maniveld articulat la un cap de cruce (fig. 1 si 3), care executa © miscare de du-te-vino intram ghidaj cu glisare. Tija pistonului este articulata solidar ta capul de cruce, iar biela este articulat mobil la un cap de capul de cruce si la celalalt cap la butonul manivele? sau la. cotul arborelui_ motor. ‘Cind pistonul gi capul de cruce executé migcarea de du-te-vino, capul de cruce transmite aceasti migeare prin intermediul bielei arborclut cotit, producind o rotire. Un volant montat pe un capat al arborelui cotit. asiguré o rotire uniforms, nesucadata. ‘Maginile cu abur se folosesc la mstalatiile industriale mici $i medii (sub 1 000 CP) si la jnstalafile stabile cu sareini variabile mari, ca, de exemplu, la instalatile de ridicat (In mine), la actionarea laminoarelor, la uncle nave, la locomotivele cu abur ete. Energia continuta in citbune este valorificaté aumai 1S—18%, chiar in masinile cele mai perfectionate.Fig. 1, Modol de fancHionare a unut motor cu abur eu piston me 7a sxbore cut tnTurbine cu abur tn turbinele cu abur, energia aburului sub presitine se transforma in energie mecanicil folosit& pentru actionarea generatoarelor electrice din centralele termozlectrice. Aburul este condus Ja un ajutaj de unde iese cu vitezA mare si loveste paletele rotorului, care incepe si se Savirteascé. Pentru a transforma energia de presiune a aburului cit mai complet in energie Ginetica, turbinele ou abur folosese asa-numitele ajutaje Laval (fig, 1). Ajutajul este prevazut Gu o deschidere a cfrei secjiune se ingusteazA la partea de intrare si se largeste 1a partea de jesire. Trecind prin ajutaj, presiunea aburuhii scade continuu, iar viteza sa creste. Cu eit viteza aburului este mai mare, cu atit este mai mare si forta pe care jetul de abur 0 poate exercita asupra unui obstacol. Aceasta forti depinde de unghiul cu care jetul de abur este Geviat fat de direotia initiala. Aburul expandat in ajutajele statorice este dirijat cu vitezi mare spre rotor, in care, prin devierea jetului de abur spre periferia acestuia (ig. 2), se gene- reazé forje care fl pun in migcare (fig. 3). Pentru folosirea completa a energiei pe care 0 con. fine aburul, este necesar ca destinderea aburului si s¢ fuck in trepte consecutive. Rotori Sint fixati pe acelasi ax i au deci acelasi numar de rotatii, sciderea presiunii aburului si mi- tirea diametrelor rotorilor avind loc in trepte bine determinate. Teoretic, intreaga presiune a aburului (de exemplu 100 kefjem*) poate fi destins pind la presiunea atmosferica si transfor gata in vitez intr-un singur ajutaj. Cum inst pentru objinerea unui randament de transfor- mnare optim rotorul ar trebui si se invirteasea cu o vitez& periferica foarte mare, forfele contri- fuge produse ar putea distruge masina. Pentru a evita acest lucru, turbinele se constrniese ca micsorarea in trepte a energiei. Dupa modul in care se produce destinderea aburulut, turbinele pot fi: 1) turbine cu trepte de viteza (micsorarea in trepte a vitezei): energia potentiald a aburului se transforma in energie cineticd intr-o singurd coroana statoricd, aceasta transformindu-se apo! fractionat in energie mecanic in doud sau trei coroane de palete rotorice montate Pe acelasi ax (turbine Curtis, fig. 4); 2) turbine cu trepte de presiune (micsorarea fn trepte a presiunii): energia potenfialli a aburulu este transformatd in energie mecanic’ in mai multe trepte de presiune, fiecare treapt Constind dintr-o coroand statoricd si una rotoried, Aburul este destins in coroana statorici $i viteza este preluatd de coroana rotorica urmitoare (fig. 2). Trecerea aburului prin coroa- Hele statorice si rotorice se continu pind ce se consuma intreaga presiune a aburului, Prin joate coroanele rotorice trece consecutiv aceeasi cantitate de abur. Deoarece insi lz micso- tarea in trepte a presiunii volumul aburului creste, diametrele exterioare ale coroanelor fotorice sint din ce in ce mai mari pe miisur ce se trece de la partea de inalté presiune spre partea de joast presiune (turbine cu acjiune) : 3) turbine cu suprapresiune (micsorarea in trepte a suprapresiunii): presivnea aburului se reduce atit in ajutajele statorice, cit si in paletele rotorice, obfinindu-se o viteza suplimen- tara (turbine x reacjtne)- in functie de presiunea aburului la iesirea din turbind se deosebese: turbine eu condensarie (Gg. 5), in care presiunea de sfirsit de expansiune a aburului este inferioara presiunii atmosferice datoriti vidului mentinut intr-un condensator legat cu tubul de aspiratic al turbinei; nurbine cu contrapresiune, in care presiunea de sfirsit de expansiune este superioara presiunii atmosfe- fice. $i, in sfirsit, turbine cu ensisimne, in care presiunea aburului de sfirsit de expansiune este putin superioar® presiunii atmosferice, aburul fiind evacuat din turbind direct in atmosferd. 36plete ror P ~ jetul de abu anal! ajuapelat polete Girectoare lotaie) Fig. 1, Sectiume transversala pelots-un ajutaj Laval layaeg tp sntrere Fig, 2. Devierea jetulut de atur, micsorarea in trepte ' presiuni! Inu-o turbind cu trepte de presiune ‘itera peitries eocanel rouoriee pales — orice Fig, 4, Sectiune transversala. prin ajutajele 91 paleteleune! turbine cu treple de vitexa (Curtis), cu doud coroane. (eategoraroa in tepte a vitezet) Fig. 3. Actionarea unal roft cu palote rotorice ‘erie de joa presume tes do midi prevune shar prospit, artes de aid presiane Fig, §. Turbind cu condensafieTurbine cu gaze Turbinele cu gaze stnt actionate de gazele rezultate din arderea unor combustibili. Dupi modul de funciionare si de constructie sint asemAnatoare turbinelor cu abur. $i in turbina cu gaze un mediu fluid cu mare energie (gazele de ardere) actioncaza paletele unei roti, impri- mindu-io migcare de rotatie. In figura | este reprezentat modul de functionare a unei instalatfi de turbine cu gaze: compresorul, de tipul turbocompresoarelor, aspiré acr proaspiit pe care 4l comprima la 3—5 kefjcm® si-l refuleazé in camera de ardere printr-un schimbitor de cil- dura, in care aerul este preincdlzit de gazele de ardere fierbinti provenite din turbind. Prin ardetea combustibililor se obtin gaze de ardere cu o temperatura de aproximativ 650° C, care acjioneazi turbina. Turbina propriu-zisi, compresorul si gencratorul de energie clectric& sint montate, de reguli, pe acelasi ax. In aceast& situatie, turbina nu transmite generatorului intreaga putere, deoarece o mare parte din energia livrata de aceasta este necesari pentru actionarea turbo- compresorului, Pentru demararea turbinei se utilizea74 un motor electric, cu ajutorul ciruia se pune in functiune turbocompresorul in vederea comprimarii aerului necesar arderii. In figura 2 este reprezentati schema unci instalatii de turbine cu gaze. Asemenea instalatii de turbine cu gaze se intilnesc in centralele electrice si la motoarele cu reaote ale avioanelor, unde reprezinti ins’ numai o forma speciala de folosire, In general, turbinele cu gaze sint utilizate numai atunci cind se dispune de combustibili lichizi. ‘Un alt tip de turbind cu gaze este turbina cx aer cald (ig. 3), care foloseste aerul atmosferic comprimat si apoi incalzit la temperatura inalta intr-un schimbator de cildurd. Acrul evacuat din turbin& este recirculat continuu: se riceste (preincalzind aerul comprimat inainte de Girijarea in turbing) si apoi este din nou aspirat de catre compresor. Acrul se rliceste pentru a Impiedica uzura prematura a paletelor turbinei‘cle are rei, stings ser etintecomprimat JE combust {Tl [= srmecrin 7 Sgt ‘sehimbitor de eildans (] 7 / S58 prefect ere earnest le loo : t -compresor ————— lurbind Fig. 1, Schema unel instatatit de turbine cu gazel slimentarea cu combustibil ‘amera de andere ars avacuate Selimbitor de ida soter de demarore Fig, 2, Turbina eu gore samisio ser ber destin. dir ined Fectione shirobater de curs aionetare ea combust “er compriseTurbine hidraulice I In turbinele hidraulice, energia apelor curgatoare, captaté prio amenajari sau instalatii hidrotehnice, este transformat2 in energie mecanic& de rotatie, care actioneaz un rotor ou palete. Forma cea mai veche si mai simplé a turbinei hidraulice este roata de moard (roata hidraulicd), care folosegte cnergia unui curs de apa. Apa loveste paletele unei roti mari de Jemn, care, in cele mai multe cazuri, antreneazi moara de apa. Dupa modul de admisie a apei, rotile hidraulice pot fi: cu admisie superioard (apa curge pe paletele de sus ale rotii) si cu admisie inferioara (apa loveste paletele de jos ale rotii) (fig. 1). Tehnica revine la forma Tofii de moar prin turbina Pelton, care este 0 turbind cu egalé presiune (se transforma in- treaga energie cineticd a apei) (fig. 2). Accasta este constituita dintr-un rotor, pe periferia c&ruia sint montate palete de forma unor cupe (fig. 3). Apa, admis4 si dirijata spre rotor cu ajutorul unui injector, loveste cupele acestuia, imprimindu-io migcare de rotatic. Viteza rotatiei este determinat& de debitul si de viteza apei, turbina fanctionind in conditii optime cind viteza de rotatie a rotorului este egalé cu jumatatea vitezei de cAdere a jetului de apa Injectorul este prevazut cu un ac, care permite reglarea debitului de apa, si cu undeflector, care actioneaz’ in vederea evitarii loviturilor de berbec ale apei in conducta la descarcarea brusca a turbinei. In asemenea situatii, deflectorul deviazi curentul de ap’ de la cupele roto- rului pind cind acul a micsorat sectiunea de trecere a apei in mod corespunzator (fig. 4) Jn cele mai multe cazuri, reglarea deflectorului este cuplata cu un gencrator electric. Turbina Pelton se foloseste atunci cind se dispune de c&deri mari gi debite specifice mici de apd. In aceste cazuri, apa se capteaza la iniltime intr-un lac sau un rezervor de acumulare sieste condusé la turbina montatA la un nivel mai coborit prin conducte sau galerii,Fig. 1. Roaté de moara Fig. 2. Turbing Pelton eu d Fig 4: Reglarea dubia tublnetorPetton!Turbine hidraulice II Pentru caderi de apa mijlocii si debite specifice normale si pint Ia foarte mari, se folosese turbine Francis sau turbine radiale. Spre deoscbire de turbina Pelton, in turbina Francis direc- fia jetului de apa este schimbata; schimbarea se face perpendicular pe directia de intrare (fig. 1a si 18), ccea ce face ca rotorul turbinei si fie pus in miscare. Turbina este prevazuti cu un distribuitor echipat cu palete reglabile, on ajutorul cZiruia se realizea7 admisia si diri- jatea apei spre rotor. Dintr-un canal de aductie inelar care inconjuré turbina, apa intrd in distribuitor, care imprima jetului de apa directia de curgere cea mai favorabila. Jetul de apd este distribuit uniform pe intreaga periferie a rotorului turbinei si trece radial prin acesta de la exterior spre centrul rotorului. Psletele distribuitorului (numite palete directoare) asigur& astfel transformarea energiei apei in principal in energie de rotatie, evitind consumul acesteia prin virtejuri gi alti curenfi de curgere. Distribuitorul turbinei Francis este dispozitivul director ciruia in cazul turbinei Pelton fi corespunde injectorul. Figura la reprezinti schéma unei turbine Francis, iar figura 1b © sectiune prin turbind; se poate observa deviatia perpendicular a jetului de apa. Pentru caderi de ap mici si:debite mari, de exemplu, Ja barajul unui riu_ se foloseste turbina Kaplan sau turbina elicoidald, Constructia rotorului acestei turbine se aseamfini cu cea a unei elice de nav’, cu deosebirea cA, in timp ce clicea unei nave impinge prin rotire apa inapoi si depla- seazi nava inainte, in turbina Kaplan apa actioneazi elicea, imprimindu-i o migcare de ro- tajie. Apa este admisé in turbina lateral printr-un canal de aductie inelar (fig. 2), apoi este deviat’ prin distribuitor si dirijata in lungul axei rotorului. ‘Acest tip de turbine se mai numeso turbine axiale. Debitul de apé care trece prin turbin’s poate fi reglat prin modificarea distantei dintre paletele distribuitorului, reglindu-se tn mod corespunzitor si paletele rotorulut (fig. 3). Fiectrei pozitii a paletelor distribuitorului fi corespunde, in vederea obtinerii unui randament inalt, numai o singurd pozitie a paletelor rotorului. Turbinele hidraulice se utilizeaz tn centralele hidraulice; rotoarele acestora, prin inter- mediul unui organ de transmisie, actioneaz% generacoarele electrice, 42Fig. 1a. Schema turbine! Francis (vedere laterala) | tb de aphraie ‘onal de aducie inelar ig. 2. Schema turbine! Kaplan WY ST ‘Fig. 3. Rotoral unet turbine Kaplan,Reactoare nucleare Jn reactorul nuclear are Joc transformarea energie’ atomice in energie termicd prin reacia de fisiune tn lant controlata @ nucleelor izotopilor uraniului, phutoniului sau toriului. Primul reactor din lume a functionat in 1942 la Chicago, sub conducerea lui E. Fermi. Reac- torul nuclear contine combustibil sub forma unui element fisionabil: uraniu-235 (prezent in uraniu natural fa proporfie de 0,71°%), plutoniu-239 sau uraniu-233, Dupd cnergia neuiro- nilor care produc majoritatea fisiunilor, reactoarele nucleare pot fi termice si rapide. Tntr-un reactor termic (fig, 2), fisiunea se produce sub actiunea neutronilor lenfi. Incetinirea neutro- nilor rapizi emisi in fisiune se face prin ciocnirea lor cu nucleele unei substante denumita moderator. [ntr-un reactor rapid, majoritatea fisiunilor sint produse de neutroni rapizi si deci folosirea moderatorului nu mai este necesart. Reactoarele rapide prezint& interes prin faptul ci pot fi construite astfel incit si genereze material fisionabil in timpul functionarii Jor. In acest scop se folosesc aga-numitele materiale fertile, cum sint uraniul-238, prezent in proportie de 99,2%% in uraninl natural, si toriul-232, Aceste elemente nu sint convenabile pentru producerea unci reactii in lant; in schimb, prin absorbjia unui neutron rapid emis fn fisiunea uraniului-235, a uraniului-238 si a toriului-232, acestea tree prin citeva transfor- méri succesive (fig, 1), generind in final clementele fisionabile plutoniu-239 si, respectiv, uraniu-233. Astfel de reactoare in care se genereazi combustibil nuclear se numese reactoare reproducdtoare. In figura 2 este reprezentat un reactor térmic cu apa sub presiuze (reactorul propritezis, miezul, este situat in stinga figurii). In interiorul su, uraniul, sub forma de bare metalic. este introdus intr-un vas umplut cu apa. Aici are loc reactia de fisiune in lent, Neutronii cliberati in timpul reacfiei p&trund in ap si, prin ciocnirea cu atomii ugori ai bidrogenului si oxigenului, pierd din energia lor cinetica, fiind astfel frinati. ‘Neutronii lenti rezultati pot ajunge cu o oarecare probabilitate la o bara de uraniu $i pot produce noi reactii de fisiune. Fragmentele de fisiune care iau nastere eliberea7a energia jor cineticd sub forma de cllduri uraniului, care o cedeazé ulterior apei; prin intermedin! unui schimbitor de ollduri, cildura este transferati apo} intr-un circuit sccundar normal de c&ldura. Pentru ca reactorul si nu inceteze si functioneze sau si nu se incalzeasca excesiv, bilantul neutronilor trebuie foarte precis reglat. In acest scop se folosesc bare de reglare confecjionate din maieriale care absorb neutroni,, acestea se introduc in reactor pind la adin- cimi astfel reglate, {nit in urma unei reactii de fisiune sa rezulte un singur neutron pentru © noua fisiune, Intructt fragmentele de fisiune stat puternic radioactive, este necesar ca reac- torul sa fie ecranat cu un strat gros de beton. [n cazul reactorului cu apa fierbinte (fig. 3) schimbitorul de eildur’ poate lipsi, aburii rezultati prin evaporarea apei folosindu-se direct in circuit.By ty ty le. By, Se wt ar wt” ame? aascie Be, 1 tw, mR, fe 2, ety Ee =e att? 2” ieee Ree | Fig, 1, React de fisane tn lant ale urantuui si foriulut bare de roare nim rector ace de urania dou poms fe sastecare Fig. 2. Reactor cu apa sub presiune are de ran Fig. 3 Reactor cu api tierbinteGeneratoare electrice Producerea pe scart larg’ a energiei electrice se realizeat cu ajutorul generatoarelor electrice. Modul lor de functionare se bazeazi pe principiul inductiei eleciromagnetice, gi anume pe generarea unui curent electric intr-o bucli de conductor sau o bobin& (bobind de inductie) plasat4 intr-un cimp magnetic prin variatia periodicd a fluxului magnetic. Aceast& variatie se poate objine fie rotind bobina intr-un chmp magnetic constant, fie menfinind fixi bobina si rotind cimpul magnetic. Avind in vedere principiul de functionare mentionat, tipurile constructive de genera- toare se pot grupa in dow mari categorii: generaioare cu poli exteriori (sau cu poli ficsi), la care bobina de inductie se roteste intre polii magnetic, si generatoare cu polt interior! (sau cu poli rotitori), la care polii magvetici se invirtesc in fata unor bobine de inductie fixe. In figurile 1 si 3 este reprezentat’ constructia unui generator electric ale cirui bobine (In care’ induce curentul electric) sint dispuse in interiorul unui inel de fier fix (stator), iar magnetii (electromagnetii) pe polii unui rotor. Distanta dintre polii statorului si cei ai rotorului este foarte mick. Tensiunea curentului alternativ indus este preluat4 nemijlocit de la stator, evi- tindu-se contactele mobile (periile). Aceasti constructie se preteaz4 in special la genetarea tensiunilor alternative inalte, deoarece partea in care se produce cnergia clectric’ este fixd. La tensiunile inalte ale generatoarslor mari (cca. 20 000 V), contactele mobile s-ar distruge prin formarea scinteilor. Rotorul, al crui rol in cazul de fay este acela de a genera cimpul magnetic rotitor, este prevazut la generatoarele de puteri mici cu magne}i permanenti (de exemplu lanterna de buzu- nar cu dinam, dinamul bicicletei), iar la generatoare de puteri mari cu electromagneti alimen- tafi (sau, cum se mai spune, excitati) in curent continuu. Curentul continuu pentru alimen- tarea acestor electromagneti este produs de obicei de un mic dinam, montat pe acelasi ax cu rotorul (fig. 2), numit generator de excitatie sau excitatoare. Bobinele statorului si rotorului generatorului, reprezentat in figura 1, sint bobinate consecutiv in sens invers, pentru ca ten- siunea indus si aib% aceeasi directie. Actionarea generatoarelor de putere foarte mare se realizeaz’ prin cuplarea coaxiala a generatoarelor cu turbine hidraulice, cu abur sau cu gaze. In uzinele mai vechi dotate cu masini cu abur cu piston, rotorul generatorului constituie de obicei volantul, a c&rui coroand Ppoarta bobinele polilor magnetici, In figura 3 este reprezentat un dinam (generator) de putere mie construit dupa principiul deseris (cimpul magnetic rotitor, bobinajul statorutui fix). Roata polilor este in acest caz construiti ca un rotor T din doud pirgi.Baterii, acumulatoare Daca s¢ introduc doua metal diferite intr-un electrolit (substan{A care in stare lichid& conduce curentul electric, de exemplu o solutie apoasd de acid sulfuric), acestea au tendinte diferite de a trece in solutic, incarcindu-se electric. Intre metal si electrolit au loc reactii chi- mice a céror energie furnizeazé energie electric, la suprafata de contact dintre metal si elec- trolit stabilindu-se o diferenta de potential. Studiind fenomenele care au loc la contactul dintre un metal si un electrolit, Volta a ordonat metalele intr-un anumit sir (seria tensiunilor): ©, Au, Ag, Cu, Sn, Pb, Fe, Zn,... Conform seriei tensiunilor, la introducerea intr-un electro- lit, C se incarea pozitiv fata de Au, Ag, Cu etc., Au se incarc& pozitiv fata de Ag, Cu, Sn etc... diferenta de potential care se stabileste intre cele dowd metale fiind cu atit mai mare cu cit acestea ocup pozitii mai departate in seric. Un sistem electrochimic format din doua metale introduse intr-o solutie apoas4, capabil si genereze curent clectric, reprezint& un element (pild) galvanic. Pila Volta (fig. 1) este un element galvanic constituit dintr-o bar de cupru (anod) si una din zinc (catod), introduse ‘intr-o solutie apoast de acid sulfuric. Daca se face legaturd intre cei doi electrozi, cu ajutorul unui conductor si un bee se constaté in exteriorul pilei existenta unui curent electric. Circuitul electric, care in exterior este inchis de conductor gi de bec, sc inchide in interior prin solutia de acid sulfuric. In timpul functionarii pilei, in jurul ancdului (Cu) se degaja bidrogen, care se depune pe suprafata Cu, dind nastere fenomenului de polarizare a electrozilor. Fenomenul este casacterizat prin marirea rezistenfei interioare, micsorarea tensiuaii electrice produs’ pe cale chimicd si sciderea intensitatii curentului, uneori pind la zero. Pentru evitarea acestor neajunsuri se folosese depolarizanti, cu ajutorul cArora se inl&tura pe cale chimic& hidro- genul care acopera anodul. In cazul pilei Leclanché (fig. 2) se foloseste ca depolarizant bioxidul de-mangan. Accsta, introdus intr-o punga de pinz& de in, inconjoara anodul, O astfel de pili furnizeazd curenti slabi (sonerii) si este constituit’ dintr-un anod de c&rbune si dintr-un catod de zine, introdusi intr-o solutic de clorura de amoniu. Pila dezvolti o tensiune de —L.5 V. Dimensiunile pilei nu influenteazé valoarea tensiunii, tnsi au o influenté hotaritoare asupra intensitatii curentului. La introducerea in solutie, electrodul de zine s¢ descompune, zincul trece in solutie si energia chimica creat se transforma in energie electricd. Acest proces este ireversibil. In consccinta, electrodul de zinc trebuie reianoit dup’ un anumit timp, ca si depolarizantul care, dealtfel, se consuma. Pilele ai cAror electrozi se consumi se numesc pile primare. Spre deoscbire de acestea, in cazul pilelor secundare, prin aport de energie elec Wicd de la o sursi de curent continuu (incdrcare), starea inifial& poate fi reconstituiti, respectiv electrozii pot fi regenerati. Atit pilele primare cit si cele secundare se pot realiza sub forma de pile uscate, in care ca7 electrolitul se prezintZ sub forma unei paste. Din categoria pilelor seeundare fac parte acumulatoarele. Cele mai rispindite sint acumulatoarele cu plumb. Acestea sint constituite din clectrozi de plumb introdusi intr-o solutie apoasd de acid sulfuric (fig. 3 si 4). Cind acumulatorul debiteazi,pe electrozi se formeazi un strat de sulfat de plumb. La inetircare, stratul de pe anod este redus la bioxid de plumb (brun), iar cel de pe catod este redus la plumb spongios. Energia electricA este transformata in energie chimicd, electrozii de plumb si, resneetiv, de bioxid de plumb functionind impreund cu electrolitul ca un element galvanic La descdircare are loc transformarea energiei chimice acumulate In energie electricd, in efara acumulatorului cu plumb se utilizeaza frecvent si acumulatorul eu fier nichel, care foloseste ca clectrolit o solutic apoasa de hidroxid de potasiu. Acumulatorul cu plumb dez- Volt o tensiune de 2 V, iar cel cu fier-nichel o tensiune de 14 V. Prin legarea mai multor elemente in serie (fig. 5) sau in parale! (fig. 6), se obtin baterii de acuriulatoare care furni- zeazii curent continu de tensiuni mari, respectiv de intensitati superioare. 8Curent alternatiy Putere electrics. La producerea energiei electrice prin inductie electromagnetic’, in generatorul clectric apare o tensiune altermativi care furnizeazi curent alternatiy intr-un circuit exterior (fig. 12), Prezenta unor capacititi si a inductantelor in circuit poate provoca defazarea (decalare in timp) a tensiunii fafs de intensitatea curentului (fig. 16). Futerea electric caracterizeazi viteza de transformare a energiei electrice in alte energii $i repre- zinti produsul dintre tensiunea si intensitatea curentului. Cind tensiunea si intensitatea curentului au acelasi semn, puterea este pozitiva (fig. la). Daca exist’ o defazare intre ten- siunea si intensitatea curentului, tensiunea si, cespectiv, intensitatea au semne diferite si puterile sint negative. In consecinta, puterea activa (puterea util) in cazul defazarii este mai mich (fig. 14) din cauza pati! negative decit in cazul cind intensitatea este in faza cu tensfunea (fig. 1a), Dac intensitatea este defazata fat de tensiune cu un sfert de perioada, puteren activi este nuld, desi conductor sint inc&rcati cu aya-numitii curenti reactivi. Puterea activ este dat de relatia P = Ul cosp . Cu cit factorul cos» (factorul de putere) arc valoare mai mare, cu atit puterea activi se apropie mai mult de valoarea maxima, UI. Curent trifazat. Trei curenti alternativi, defazati unul fat de celalalt cu 120F, se carac- terizeaz’ prin aceea ci suma intensititilor curentilor. respectiv a tensiunilor, este intotdeauna zero (fig. 2a). Pentru transportul acestor cureati sint nevesari, in loc de sasc, numai trei con- ductor, dact acestia sint montati fie in stea (fig. 26), fie in triunghi (fig. 2c). La o dispozitie geometrici corespunzitoare a electromagnetilor alimentati de un astfel de curent (fig. 2d), curengii din bobinele individuale (electromagneti) capal valoarea lor maxim’ consccutiv, cu o defazare de 120° (fig. 22), formindu-se astfel un cimp magnetic care se deplaseazi cu intensitate maxim’ si care, in consecint&, se roteste (cimp magnetic invistitor) Frecyenja curentului alternativ. Curentii alternativi se caracterizeaza prin durata perioa~ dei (intervalul de timp dup’ care tensiumea trece prin aceeasi valoare) sau prin inversul acestei valori, frecvenja (numérul de perioade pe secunda), a carei unitate de misuré este hertzul (Hz). Tp functie de valoarea frecventei, curentii alternativi pot fi de joas& frecventé (pina 1a.20 000 Hz), de medie freevent (pind la 300 000 Hz) side inalta frecventa (pina la 3 000 MHz); peste aceste valori sini curenti de frecvente foarte inalte. Curentul altemnativ industrial are frecvenja standardizat’ la 50 Hz; Curentii alternativi de frecventa foarte inalt, pind la citiva GHz (1 gigahertz = 10° Hz =1 miliard Hz), se folosesc in telecomunicatii. Studiul feno- menelor electromagnetice a ar&tat c4 prin variatia unui cimp magnetic al unui curent alter- nativ de tnaltd freevent& se poate genera un cimp clectrie, intre cele dowd cimpuri existind co profuada legiturd, unul fiind generat prin variatia celuilalt. Ansamblul acestor doud cimpuri se numeste cimp electromagnetic. O proprietate important a cimpului electromagnetic este capacitatea sa de a se propaga in spafiu cu viteza luminii, respectiv cu 300 000 km/s. In cazul unui curent alternativ de joasi frecventa, energia emis care se propagi in spatiu are timp suficient ca la schimbarea directici curentului alternativ, sa se intoarei in conductorul elec- tric; la freevente foarte inalte schimbarea directiei are loc inainte de revenirea din spayiu 4 intregii energii. Deci, 0 parte a energici se propaga in spatiu sub forma de radiatie electro- magneticd. Datorita caracterului séu periodic, aceasta radiatie a primit denumirea de osei- latie electromagneticd, iar datorita propagarii sale aseminAtoare cu a unei unde de apa,denu- mirea de undd electromagnetici,sum intensttior,respetiy ‘easiontior ate tatdeoume vere Fig. 2a. Curent tritaztc Fig. 2. ig, 26. Montaj fa triungbiProducerea undelor electromagnetice Producerea undelor electromagnetice se datoreste prezenfei unui curent alternativ de tnalti frecventd, a cdriii energie electromagnetica este radiat& in spatiu (corespunziitor cu frecventa curentului alternativ generator). Fenomenul de radiatie electromagnetic poate fi pus in evidenfi cu ajutorul dipolului electric (dipolul fwi Hertz). Acesta este un fir con- ductor liniar a cirui lungime se gaseste intr-un anumit raport fafé de lungumea undei elec- tromagnetice care se formeazi. Lungimea unei unde reprezinta raportul dintre viteza de propagare (distanta pe secundd) si frecventi (numar de oscilatii pe secunda). Dact acest conductor este parcurs de un curent alternativ de inalta frecventa (generat, de exemplu, prin “inductie), in jurul stu se formeaz’ un cimp clectromagnetic alternativ de inalti frecventi (Gig, 32). In figura 3h este reprezentat emisia undelor clectromagnetice la distanta critic’ 7,~ Legind un capit al dipolului Ja pimint, se obtine modelul cel mai simplu al unei antere (fig, 3¢). Pentru obtinerea undelor electromagnetic se foloseste un oscilator electromagnetic, eircuitul oscilant. Un cirenit oscilant este un circuit care, prin proprietitile sale electrice (capacitatea) si prin cele magnetice (inductan{a), este acordat cu frecventa curentului alternativ. respectiv tare este in rezonanti cu acesta. Un circuit oscilant este constituit dintr-un condensator si © bobind. Odati incdrcat, condeasatorul se descarc’ prin bobind, energia sa electric trans- formindu-se in energie magnetici. Dup& desc&rcarea condensatorului, cimpul magnetic dispare, inducind in bobin’ un curent care incarcé condensatorul In sens invers. Daci nu s-ar produce pierderi, incdrcarea condensatorului ar oscila incontinum intr-un sens si altul, Frecventa acestei oscilatii si, prin usmare, a curentului altemativ generat este cu atit mai jnalta, cn cit capacitatea C si inductanta L sint mai mici (fig. 4a). Se poate calcula durata oscilatiei T (durata unei perioade} cu ajutorul formulei lui Thomson T= 27/VEC. _indepar- tind una de alta armaturile condensatorului (fig. 45), se obtine un circuit oscilant descms. Dipolul electric reprezinti col mai simplu circuit oscilant deschis. Capacitatea si inductanta acestui circuit sint distritmite de-a Inngul intregului fir. In cazul antenei (fig. 4c si 4d), cimpul electric al condensatoruiui este utilizat pentru emisia, respectiv receptia energiei clectro- magnetice sub forma de unde, © bobin’ prinsi pe un cadru (anten’-cadru) poate fi folosita pentru receptia unui cimp magnetic (fig. 3c si fig. 4e). In radiolocatie, cadrul se roteste astfel inoit s& se obtina variatia maxima a fluxului magnetic. Pentru generarea undelor de freeventS foarte inaltd, cavitatea rezonant este un ele- ‘ment de constructie important. In figura 4f este prezentat modul in care se poate forma o cavitate rezonanta plecind de la un circuit oscilant de capacitate si inductanta minime.Fig. Ba, Sistem de unde sferice fn jurul dipotulut ul Hort mst unde Fig, Sc. Dipol tegat cw tumul din capete ta Fig. 36, Emusia undelor Pamint (Antend cin cee imp naaetic bobins = Varalis dirsiet ompute ca senna rareniaty Rig. 4b. Clrouit osculant deschis a Hing ceetie we sa Peso Panioe arent fa Fig. de: Antend Fig. 4d. Antena Fig. de. Antena radiogoniometrica | sini saint | Fig. 41, Cavitate servind drept reronatorEmisia si receptia undelor electromagnetice (Emifitoare, receptoare) Circuitele oscilante se utilizeaz ca organe de acordare sub formA de antene pentru emisia si receptia undelor electromagnetice. Deoarece prin envisia undclor electromagnetice de la emititor se preia continuu energie de Ja circuitul oscilant al acestuia, deci il amorti- zeazd, este necesar si i se furnizeze continu alta energie. Aceasta se realizeazt printr-o trioda sau un tranzistor in montaj cu reactie (fig. 1, 2 si 6). Prin reactie se introduce pe grila sau baz, din circuitul anodului sau al colectorului, un curent sau o tensiune in fazi care alimenteazé circuitul oscilant. Cu ajutorul unui microfon legat in mod corespunzitor. se moduleazii in amplitudine $i frecventi unda radiatd. Prin modulare, in radiotehnica se intelege variatia amplitudinii, fazei sau froevenjei oscilatiilor de inalt frecvengé fn ritmul semna- Tului de transmis. In functie de mirimea modulati se realizeazt modulatia in amplitudine, faz’ san frecventa, La receptor, circuitul oscilant este acordat pe trecventa undei receptionate, a cArei energie genereazé in circuitul oscilant un curent altemativ de aceeasi fiecventa. Tensiunea acestui curent comand& prin intermediul grilei (fig. 3 si 4), respectiv prin intermedinl emi- terului (fig. 5), curentul anodic, respectiv al colectorului. La recepjfe, dupa amplificarea oscilatnior de inalta frecventi modulate, se face o detectie sau o demodulare. Din oscilatia receptionaté s¢ refine numat semnalul de joasi freeven{f care a modulat oscilagia de tnalti freeventé. Acesta, dupa o eventual amplificare, se aplick difwzorului prin intermediul unei rezisten{e san al unui transformator (fig. 3, 4 si 5).ends emis icifon if aaateee sige mse“ pena aie A et —o Loe 4 far . < | i ae Fig. 1. Radioemititor cu tuburi (modularea tn amplitudine) Nand receptions Fig. 2. Radioemitator cu tubuxi (modularea in frecventa) end event runstortiatir IY seas ) [ % site )) madam, Pate Fig. 4 Resioroceptor ex tabu : * oe ‘cu fransformator Fig, & Radioreceptor ex tuburt (moduiares tn amplltudine) 4 t a eeponth ae ee sce i= ie Aa wuse ake J | iG yy wom eee ce JH +—2 Fig, §. Radloreceptor cu tranzlstoare Fig. 6. EmitStor eu tranzistoareTuburi electronice Electronii ovasiliberi ai retelei cristaline a metalelor pot fi eliberati prin adaos de ener- gic, Aceasta se poate face cel mai simpln prin incdizirea metalului. Eliberarea electronilor din metal poate fi imaginata in cazul de fati ca un proces de evaporare (fig. 1), Prin incal- rea metalului, numarul ciocnirilor dintre atomi ca urmare a agitatiei termice creste, pu- nindu-se in Jibertate in urma acestor ciocniri electroni cu energie mai mare. Bnergia elec- tronilor eliberati din reteaua cristalind este suficienti pentru a Invinge bariera de potential (forja de atractie a ionilor poritivi rimasi in metal) si electronii pot parisi metalul. Emisia electronilor, numité in acest caz emisie termoelectronicd, se face in vid, pentru a impiedica, in primul sind, oxidarea suprafetei metalului la temperaturi inalte si, in al doilea rind, cioc- nirea electronilor si neutralizarea lor cu moleculele si cu ionii aerului. Dispozitivul care inde- plineste aceasta conditie este tubul electronic; acesta trebuie s& contin’ cel putin doi clec- irozi, Tuburile electronice sint previzute cu mai multi electrozi, pentru a putea modifica curentul electric care circula prin tub. Forma cea mai simpld a unui tub electronic este dioda, tub cu doi electrozi (fig, 2), In fata catodului, adus ta incandescenfi de un filament elimentat separat si plasat foarte aproape sau, direct, prin incilzirea fui, se glseste anodul, Acesta, conectat la polul pozitiv al bateriei, capteazi electronii emisi de catod, care este conectat la polul negativ al bateriei de alimentare. In drumul lor de la catod la anod, electronii for- meazi o sarciné spatialA negativa, care poate fi influenfaté de cimpurile electrice create de alti electrozi (precum gi de cimpuri magnetice). Cel mai simplu tub electronic cu mai multi electrozi este irioda, care este prevazuti cu un al treilea electrod, numit grild de comanda. Prin constructia sa sub forma de sit& sau de gritar, aceasta permite patrunderea electro- nilor si poate comanda curentul de electroni, care circulé spre anod, prin modificarea sar- cinii spatiale. In figura 3 este reprezentati schema circuitului unei triode, iar in figura 4 se observa actiunea grilei asupra sarcinii spatiale. Variatiile tensiunii grilei micsoreazi sau maresc sarcina spatial, modificind intensitatea curentului electric ce trece spre anod. Trioda reprezentaté in figura 4 are o constructie speciala a catodului; electronii nu sint emisi de filamentul incandescent, ci de un strat de oxid (oxid de bariu) incilzit indirect prin filament. Catodul cu oxid prezinté doua avantaje: emite electroni la temperaturi relativ mai sc&zute. la rogu (f3r& a fi iscandescent), astfel incit pierderile de c&lduri sint mai mnici si formeaz& o suprafata cehipotentiald, ceea ce face ca emisia electronilor si aib& loc in aceleagi conditii (acest Ineru nu este posibil la tuburile cu incilzire direct a catodului, din cauza cAderii de tensiune de la capetele acestuia). Pentru trasarea (ridicarea) asa-numitelor curbe caracteristice, se misoari curentul anodic 1, in functie de tensiunea de gril U, (care, la triod&, poate fi poritiva sau negativa), menfinind de ficcare data constant’ tensiumea anodied Uj. Pentru diferite valori ale ten- siunii anodice Ug, Ue, Uz) rezultd o alta curb’ caracteristic& (fig. 5). Dintr-o familie de curbe caracteristice se pot determina anumite date (de exemplu panta S), servind Ja caracte- rizarea functionisii tubulul. Pentru valori mari negative ale tensiunii de grila, curentul prin tubul electronic poate fi anulat; pentru valori pozitive relativ mati ale tensiunii de grilé se obtine o valoare maximf (curentul de saturatie) atunci cind tofi electronii emigi de catod ajung Ia anod. Curentul prin tub creste aproape liniar cind tensiunea anodica variazi intre valorile corespunzitoare disparitiei curentului anodic si, respectiv, atingerii saturatici. Tubul electronic poate fi folosit ca redresor, deoarece curentul electronic poate si parcurgi tubpl numai intr-un sens, de la catod la anod. In general se folosesc ca redresoare diodele, tmburile cu mai multi electrozi find utilizate mai ales ca amplificatoare, detectoare etc. 56sypratans se de timentore ‘Sftamentutat st ect : seeitdlotintet ts Fig.) acon emi oun mea ig. lod ey (msi a ae = PERT ene oma, saa ee iY Sooo Fig. 4. Influenta geitel asupra sarcinitspallale curental anodic Pig. 5. Caracteristicile triode! ; panta $= S1AVe remsiunea de vid UsGenerarea oscilatiilor de frecventi foarte inalti I Cind intensitatea unui curent electric sau viteza electronilor variazi, cimpul electro- magnetic creat variazé in acclasi ritm, iar ciod variajille acestuia sint periodice, sint emise radiatii clectromagnetice. Radiatia electromagneticé este condifionat’ in acest caz de exis- tenta unui curent alternativ de inalté frecvenfa. Frecvenja curentului alternativ care furni- zeaz’ energia electromagnetic’ depinde de inductanta si de capacitatea circuitului care emite aceasta energie. Frecventele inalte, respectiv lungimile mici de und3, se pot obtine prin mic- sorarea inductantei si capacitStiicircuitului oscilant si prin provocarea unor variatii periodice ale vitezei electronilor (ig. | $i 2), fn figura 2 este reprezentat montajul in trei puncte (1-2-3), continind inductantele conductorilor (L 4 si Lg) si capacitatea unui condensator (C), montat in circuitul anodic al triodei; capacitirfle proprii ale tubului electronic constituie capacitati ale circuitului oscilant. Micyorind valoarea inductantei si a capacitatii, timpul necesar par- curgerii traseului de cltre electroni duce Ja perturbarea amorsisii oscilatiilor. Daca acest timp este mai mare decit perioada oscilajiilor (valoarea inverst a freeventei lor) din circuitul oscilant, sint introduse defazaje suplimentare. Pentru generarea oscilatiilor de inalta frec- venta se alege durata necesar’ parcursului drept perioada oscilatiilor (oscilatii scurte Bark- hausen), sau se micgoreazi distanfele intre grilt si catod, respectiv anod, construindu-se pentru stabilitate electrozi de forma unor discuti (triodele tip far — fig. 4). In primmul caz, grila irebuie sa aibé o tensiune pozitiva, iar anodul o tensiune negativa pentru ca electronii sh aibl 0 miscare de du-te-vino intre aniod si catod (prin grilé). Frecventele cele mai inaite pe care le poate genera o trioda sint de cca. 10* MHz; valorile acestea sint insé limitate de dis- lanja grild-catod (cea mai mick distanta realizatA este 15). Producerea unor variatii periodice ale curentului electric ffir ajutorul unei grile a fost objinutd folosind un cimp magnetic; electronii au putut fi dirijati si desorie fie miscare circulart, fie 0 traiectorie in spirala. Acest principiu sta la baza constructiei magnetronului: in interiorul acestuia, cimpul magnetic permanent de intensitate constant joacd rolul unei grile virtuale. Frecventa de rotajie a electronilor pe traiectoriile circulare dintre anod gi catod determing frecventa oscilatiilor electromagnetice (fig. 5a, 5, ¢).6 fits pees Ly aa Fig, 1, Montal de inductie reactlv Fig. 2 Montej in tret puncte pentrt (montaj Meisner) trecvente foarte Inalte Fig. 4 Trioda tp far pentru osctlatoy cavity! resonant sned ce de sete delind Tob form Ae abe" ‘S inageecronul plana de alt frsevent® Fig. 5. Magnetron NGenerarea oscilafiilor de frecyent’ foarte inalta IT Datorita dimensiunilor mici ale elementelor de constructie, depisirea unor limite ale frecventei curentului alternativ nu este posibild, chiar in magnetron. in consecingl, a fost necesar SA se recurga la modularea vitezei electronilor. Conform figurii 1, un fascicul de elec- troni de vitez’ constamta trece printr-o cavitate rezonant, care moduleazi viteza eleciro- nilor in titmul tensiunii aplicate, Datorit& timpilor diferiti de parcurgere a spafiului dintre catod si anod si vitezelor diferite ale electronilor, apar variafii ale densitiii acestora si, ca urmare, electronii sint comptimati periodic in pachete de electroni, Energia amplificati a curentului alternativ trece printr-o a doua cavitate rezonanta si apoi este condusé la o anten’ Comanda se realizeazA prin cuplarea celor .doua cavitati rezonante, in opozitie, prin inter mediul unui ghid de unde, Un astfel de tub in care se obtine modularea vitezei se numeste clistron. Tubul eu cimp invirtitor (fig. 2) se bazeazA pe proprietatea cimpului electric de a prefera vidului metalele ca mediu de propagare. Daca spirala metalic care conduce curentul electric are o panta de 1/13, pe directia de curgere a electronilor cimpul electric are o com- Ponenta a vitezei egalé cu 1/13 din viteza luminii, apcoximativ egal cu viteza electronilor accelerati sub o tensiuine de cca. 1 500 V. Cu astfel de tuburi se obtin radiatii electromagne- tice de freevente foarte inalte, avind lungimi de unda de osdinul milimetrilor. Urmitoarea problema care s-a pus a constituit-o realizarea dirijarii radiatiei atomice clectromagnetice. Aceasta poate fi rezolvata cy ajutorul unui generator de oscilatii moleculare maser sau laser. Maserul si laserul se deosebese prin lungimile de unda ale radiatiei emise: la maser acestea apartin domeniului microundeler, iar la laser domeniului huminii. Principiul de functionare al acestora este redat in figura 3, in care sint reprezentate trei stari posibile ale energiei elec- tronilor in atom, f, IT, TH, in jurul nucleului pozitiv. Sub actiunea radiatiei de pompaj (1), electronii trec din starea Tin starea III, unde vor gasi mai mulfi electroni decit ar cozespunde echilibrului termic. Datorita tadiatici de excitatie (2), acesti electroni, coboriti ulterior in starea II, trec in starea I, limitindu-se astfel radiatia (3). ‘Intregul proces (pompaj, excitare si emisie) se petrece atit de rapid, incit nu poate avea loc aparitia ecailibrului, Din aceasti cuz’, amplificatorii si generatorii de tip maser sau laser fucreazi practic fird fading, adicd nu prezinta perturbari datorate oscilatiilor termice ale electronilor (fading termic), care altfel nu s-ar putea remedia decit prin racire pind aproape de zero absolut (—273C). Cu ajutorul lor se pot decela puteri foarte mici pind la 10° W. Datoriti originit lor atomice, radialiile maser, respectiv laser, sint coerente si prezinta o remarcabilé stabilitate a frecventei, find emise in fascicule extrem de inguste. Maserul si Jaserul au multe aplicatii in tehnic&. In figura 4 este reprezentata executia tehnicd a unui Jaser cu rubin,‘Fig. 1. Cistron . Fig. 2, Tub ew cimp invirdtor = 4 re J “i packer de ecto xsi) resonant uit af af eS ‘Fig. 3. Schema de iunctionare \ « Sawenisigimeus VV hid de unde semten eoernia pomp) ig 4, Executta tehntca « uml laser cu rubinRedresoare Rodresoarele sint disporitive care permit trecerea curentilor electrici ints-o singurk directie, blocindu-le trecerea in directia cealalt’. Un echivalent mecanic este, de exemplu, un obturator de tip jaluzea (fig. 1). Tuburile redresoare sint, in general, diode, care au intotdeauna un catod (K), incdlzit la incandescent, si un anod (A). Catodul emite electroni care sau se deplaseazA cu vitez’ mare spre anod, stabilind legitura electric’ direct’ anod-catod (la tuburile cu: vid), sau ioni- zeazh gazele din betonul de stci8 (a tubule et gaze) Tuburile redresoare cu vid sintfolo- site numai pentru redresarea curentilor relativ mici. In figura 2 este reprezentatd o schem& de principiu a unuia dintre cele mai simple redresoare (redresor monoaltenanta). Decarece tubul redresor permite trecerea curentului intr-o singuré direcrie (fig. 3), in circuitul redre- sorului rezulti un curent pulsatoriu. Pulsatile curentului rezultat sint «neteziten cu ajutorul filtrelor, formate din elemente reactive (bobine si condensatoare). Tuburile redresoare cu gaz (de cele mai multe ori cu vapori de mercur sau cu gaz nobil, de exemplu argon sau heliu) se comporta altfel decit tuburile cu vid. La aplicarer unei tensiuni anodice mari se formeaza un curent foarte slab, deoarece gazul se opune trecerii spre anod a clectronilor emisi. Daca se m&reste tensiunea pint la o anumité valoare, numitA tensiune de aprindere, apare subit un curent de valoare mare si deci tubul «se aprinden. Crescind cu putin tensiunea anodic, electronii capit o vitezd atit de mare, incit ionizeazi atomii de gaz cu care se ciocnesc. Re- zistenja interioard a tubului ou gaz este mult mai mic’ dectt rezistenfa intern a unui tub cu vid. In figura 4 este reprezentat un redresor de mare putere (redresor de curent), prevazut ou trei anozi si un singur catod, pentru redresarea curentului alternatiy trifazic, fiecare anod find conectat 1a una dintre cele trei faze. Pe lingt redresoarele echipate cu tuburi descrise mai sus se mai folosesc ca clemente redresoare si semiconductoarele. Caracteristica esentiali a materialelor semiconductoare este posibilitatea modificdrii conductivititii lor prin dotarea acestora cu cantititi infime de substante strdine. Dacd se impurifici oristalele de germaniu sau de silicin in stare aproape pura cu un adaos dorit de substamte strdine (dopare), conductivitatea se mareste cu citeva ordine de marime. In functie de materialul de dopare se poate crea un strat conductor pozitiv (strat p) sau un strat conductor negativ (strat 1). Prin aceasta se poate determina directia de deplasare a purtatorilor de sarcind. Daca intr-un cristal de germaniu exist un strat n 3i.un strat p, care formeazi o jonctiune p-n, acest cristal are proprietati de redresor (fig. 6, diod& semiconductoare). Dac se aplicé o tensiune electrica exterioara, astfel ca polul negativ si fie conectat la stratul n, iar polul pozitiv la stratul p (fig. 6a), purtAtorii de sarcin’ negativa ai stratului n (clectronii) sint atrasi spre regiuni de trecere de cAtre cimpul de semn opus (—), creat de polul pozitiv al bateriei in stratul p, iar purtatorii de sarcind pozitiva ai stratului p (golurile) sint atrasi de polul (—) al bateriei, Datorité disponibilitagilor mari de purtatori de sarcind, in regiunea de trecere va lua nastere um scbimb puternic de electroni (—) gi de go- uri (+), deci un curent electric prin dispozitiv. Dac& se schimb’ polaritates tensiunii exte- tioare (fig. 66), purtatorii de sarcini negative si pozitive vor fi retrasi din regiunea de Lrecere de citre cimpurile electrice create in straturis In regiunea de trecete tn aceasta situa{ie nu mai sint purtatori de sarcina disponibili si prin dispozitiv nu circula curent. In figura 5 este reprezentati caracteristica diodei semiconductoare, tensiunea si curentul fiind trasate intr-un sistem de coordonate rectangulare. Se observa cresterea curentului odaté cu ridicarea tensiunii. Pentru tensiuni negative, intensitatea rimine zero si devine usor negativa de-abia Ja tensiuni negative mari. 622 I Fig. 1. Obturator tip ,jalures* condonsstor ca clement de redresare Fig. 2. Redresor mouoalternanga simpla a Fig. 3. Sensul de trecere (a) si sensul de blocare (b) 1a un tub redresor m8 (carantal) fence de be = 100 goa 10 = 42 +8 ‘y Geasiane) Fig. 4. Forma de executie tehaed a unui redresor de mare putere Fig. 5, Curba caracteristick a unet diode semiconductoere, sensul de blocare segnnea de treere +++ ee ++ Fig, 6. Hfectal de redresor al unet dlode semiconductoareSemiconductoare Spre deosebire de metale, intr-un semiconductor, la temperatura camerei, existA mult mai putini clectroni «liberi». Din aceastl cauzi, conductivitatea semiconductoarelor este de cea, 10° ori mai mica decit a'metalelor. Ba poate fi marita, rupind legaturile electronice exis- tente intre atomii substanjelor semiconductoare (germaniu, siliciu), asa cum refese din sche- mele structurii cristaline (fig. 1 si 2), Prin introducerea de atomi straini (cu valent’ mai mare sau mai mict decit valenfa patru a germaniului sia siliciului), care devin puncte de perturbare in reteaua cristalind, conductivitatea semiconductoarelor poate fi modificata in limite foarte largi. Se numeste donor un atom strain (pentavalent) care poate ceda un clectron, iar acceptor un atom (trivalent) care poate primi un electron. in cazul doparii semiconductoralui cu impu- Titi acceptoare, are loc o conductie-pozitiva, adica circula purtator! de sarcini pozitive (conductie prin goluri); o conductie negativa este provocata de un excedent de electroni, datorité dopiirii semiconductorulu: cu impuritati donoare. La contactul unor zone condue- tive poritive (de tip p), respectiv negative (de tip m) apare o zoné-limiti, adic un strat cu rezistentS mare, numit regiune de trecere a jonctiunii (fig. 6). Aplicarea unci tensiuni mi- reste sau micsoreazi regiunea de trecére dupa polaritatea sursei. In figurile 3 si 5 sint repre- zentate benaile energelace dintr-un semiconductor. Pe ordonati se reprezintA energia clec- tronilor £, iar pe abcisa lungimea. Zona AE se numeste «ona interzist». Elementele_ semiconductoare care contin un strat semiconductor dopat p si unul dopat 7 (o jonctiune pn saul n-p) Se numese diode semiconductoare. Elementele semiconductoare cu dow jonc~ fiuni de genul celor descrise se numesc tranzistoare (fig. 7) sau triode semiconductoaré. Cei trei electrozi ai tranzistorulvi se numese emiter, bazA si colector. Pentru o bund functionare, astfel ca purtitorii de sarcini s& treacd din zona emiterului prin regiunea de trecere J si prin zona bazei ca sé poatd iniluenta fenomencle din regiuinea de trecere 2, esie necesara o bari ingust’ (50 12); in acest {el se comanda curentul intre bazA si colector. Aceasta permite folo- sirea tranzistorului pentru amplificarea si generarea oscilayiilor. Tranzistoarele inlocuiese tuburile cu emisie termoelectronica intr-o mAsuré tot mai mare, deoarece au avantajul unui volum mai mic si nu se incilzesc datoritA pierderilor de energie prin disipare.ig, 1, Struetura cristaling @ nul semiconductor ‘ig. 2 Schema plani 2 unel refele cistaline Fig. 4 Nod de refea crest de donor ig. 5. Benzile de energie a til semiconductor st respectiv accoptor oat cu imparts — a ‘colecter peaks conducie negate tat ‘Fig. 7. Modal de fwnctooare a uml tranastor, areata) 7196 Apanita st vacitia reghuntt de trecere 48 cireuitalealectoroel este comandat ps ‘itera!Radioreceptoare Cel mai simplu aparat de radio se compune din circuitul de inirare pentru acordul pe freeventele diferitelor posturi de emisie, din cireuitul demodulator pentru separarea oscila- fillor de frecventi audio (circuit detector), din etreuinul de joasd freevenat si din difuzor. Pentru alimentarea elementelor de amplificare (tuburi cu vid. tranzistoare) exist o sursd (redresor conectat Ia rejea sau baterii) care furnizeazA tensiunile continue necesare. In general receptoarele sint previzute cu o gami de unde lungi (150—285 kHz),o gama de unde medii (pind Ia 1605 kHz), 0 gami de unde scurte (6-214 MHz) si o gama de unde ultrascurte (pind Ja 100 MHz). Gamele de unde lungi, medii si scurte lucreazi cu banda de 9 kHz pentru fiecare post si cu modulatie in amplitudine. Banda cu gama de unde ultrascurte este de 300 kHz si lucreaz’ cu modulatie de frec- venti. Calitatea receptiei in ultrascurte este mai buna decit pe celelalte game, intrucil si frecvenjele audio inalte, care influenteazi puternic timbrul sunetului pot fi transmise. De ‘asemenea parazitii care produc modulatie in amplitudine practic nu apar. Condiliile de pro- pagare in cele 4 game determin’ utilizarea si posibilititile de exploatare. Emititoarele de unde lungi si medii radiazi o und& terestra de-a lungul solului si una in spayin. In mod curent se receptioneaz’ unda terestra (distanta de propagare de citeva sute de km), Unda spatiala reflectath de ionosfera permite receptia la distante mult mai mari. In domeniul undelor scurte se lucreazi numai cu undele spatiale, Undele ultrascurte se pro- agi evasioptic (in linie dreaptt) de aceza stribat distanfe relativ mici (plasarea emitatoa- relor pe iniltimi). Cu cft numarul de etaje de frecven{4 intermediara (prevazute cu circuite acordate) ale receptorului este mai mare, cu att mai mare este si selectivitatea sa. Pentru aevita acordul manual al multor etaje, s-a realizat superheterodina («Super») (fig. 1). Intr-un aparat de acest gen se produc in etajul oscilator local, oscilatii proprit de inalté frecventi, care se combina cu oscilajiile receptionate in etajul de intrare. Ambele etaje se acorda cu un condensator variabil cu dou sectiuni montate pe acelasi ax. astfel tacit diferenta celor doua frecvenfe si fie totdeauna aceeasi. Toate filtrele de medie frecventa ale etajelor urmatoare sint acordate pe diferenja de frecventii. Se objine astfel o selectivitate mare si se acord’ ma- nual numai doud etaje, frecvenja intermediar’ find de valoare constanta. Pentra frecvenfele purtdtoare mult mai fnalte din gama undelor ultrascurte sint necesare circuite de dimensiuni mici acordate, folosind ansamble speciale. Condensatoarele variabile stat insd, in general, fixate pe acelasi ax ca pentru undele medii (fig. 2). Partea de, joasa frec- ven sau audiofrecventé a receptorului este impaxtita, in general, in mai multe benzi pentru sunete inalte si sunete joase. Se folosesc si diferite difwzoare pentru sunete inalte gi joase Pe ling& aparatele descrise existd, bineinfeles, si aparate de constructic speciala, cum sint recepioarele pentru autoturisme etc.a | = A eres L ~ | lim Lana AY ue = Fig. 1. Schema bloc « unul receptor superheterodina ‘ton de eooed bouton de scord — FG reglajal Yolumuln si al tomulat cumatator de game (scicaber de wnde) Fig. 2. Montajul de principiu al unut receptor radioDifuzorul transforma variatiile energici electrice in energie acusticd, adici in sunet, indeplinind acelasi rol pe care il are la scart mai mick microreceptorul telefonului (casca telefonic3), De aceea primele difuzoare aveau acelasi mod de constructie (fig. 1) ca si micro- receptoarele, dar realizate la o scari mai mare. In interiorul unui magnet permanent este plasaté o bobina prin care circula curentul de audiofrecvent& provenit de la amplificator. © membrana metalic& vibreaz’ in ritmul variatiilor cimpului electromagnetic rezultat, pro- ducind astfel sunetele corespunzatoare. Aceste oscilapii ale aerului se transmit prin inten diul membranei unei pilnii de forma conic’. Datoriti rigiditétii membranei, fidelitatea redarit sunetului este influentath defavorabil. Pentru acest motiv, ameliorarea difuzoarclor a impus vibratii ale membranei cit mai libere. Prima constructie, cu paletd liber’. este reprezentata in figura 2. Ca membrana serveste un con de carton fixat elastic si miscat de o armatura datorita unui curent audio de excitatie, aflat in cimpul unui magnet permancat. Astiel se produce miscarea liberi. conului. Un alt progres a fost realizarea difuzorulid dinamic (fig. 3 3i 4). Armatura care vibreaza liber in cimpul magnetului se compune dintr-o bobina solidara cu membrana, care, in cazul difuzorulut electrodinamic, este situat’ in interiorul unui electr magnet excitat cu curent contimuu, in timp ce la difuzorul permanent dinamic, bobina osci- Ieaz& in cimpul unui magnet permanent. Principiul de functionare a difuzoarelor descrise consti tn transformarea oscilatiilor curentului electric in oscilatii de natura mecanicd, transformare bazata pe principiul elec~ tromagnetic al interactiunii dintre curentul electric si cimpul magnetic. Pe alte principii se bazeazA difuzoarele cu cristal (Gig. 5) si cele electrostatice (fig. 6). Difuzorul piezoelectric (eu cristal) functioneaza pe baza efectului piezoelectric, adica unele cristale (cuart, sare Seignette) se incareé cui sarcind electric sub actiunea unei forte mecanice si invers, isi modificd grosi- mea in funetie de sarcina electric. AStel, la aplicarea unui curent alternativ. apare variatia alternativa a grosimii, care se transfera unei membrane, dupa cum reiese din figura 5. Difuzo- Tul electrostatic foloseste fortele de atractie si de respingere electrostatice, care actioneazit ‘© membran& tn cimpul unui condensator cind tensiunea oscileazi. Plicile condensatorului sint glurite, astfel incit variatiile de densitate ale aerului pot pardsi dispozitival sub forma de sunet. Ultimele dou’ tipuri de difuzoare descrise reproduc bine fteevenjele inalte si, datorit acestui fapt, sint folosite in instalatiile de inalti fidelitate (high fidelity; Hi-Fi) impreund cu difuzoarele electrodinamice.Transformatoare ‘Transformatoarele sint aparate electrice care servese la transformarea curentului alter- nativ mono- sau trifazat de o anumita tensiune intr-un curent alternativ de alt& tensiune, insi de aceeasi frecventd. Ele sint alcdtuite in principal dintr-un cadru (mniez) de fier inchis, pe care sint montate dowd infasurari in forma de bobine: una prin care trece curentul de transformat (denumiti bobind primard sau primarul transformatorului), iar alta (denumité bobind secundara sau secundarul transformatorului) in care se induce curentul cu tensiunea dorité. Principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaz4 pe fenomenul de induetie clectromagnetica, conform caruia la variatia flusului magnetic intr-o bucli inductiva iau nastere curenti electrici (de inductie) proportionali cu viteza de variatie. Dacd se conecteazi © sursi de curent alternativ la bobina primard, se creeazA un cimp magnetic, ale cArui linii de fortA siat situate in interiorul miezului de fier si a cArui intensitate si sens variaz’ in per- manenté cu freeventa tensiunii din primar. In consecinta, in bobina secundara se va induce un curent electric alternativ cu o freeventa egala cu frecventa curentulni din primarul trans- formatorului. Deoarece viteza variatiei vitezci fluxului magnetic este aceeasi pentru ambele bobine, ele fiind parcurse de accleasi linii de cimp, procesul de transformare a tensiunii va fi influentat numai de numarul de spire al celor doua bobine. Raportul dintre tensiunile bobinelor transformatorulni este egal cu raportul numerelor de spire ale acestora, aK uw, Daca la transformator este conectat un consumator, adicd circuitul bobinei secundare este inchis printr-o sarcind (motor electric, corp de iluminat etc.), puterea absorbit& pe pri- mar trebuie sa fie egalA (in cazul ideal) en puterea cedati pe secundar: U,1, = U, J, (curent primar x tensiune primar — curent secundar x tensiune secundard). Rezulti astfel ca, pornind de la o tensiune si un curent date in primarul unui transformator, putem obtine in secundar o tensiune mai mare (respectiv un curent mai mic) sau o tensiune mai mic& (res- pectiv un curent mai mare), dup’ cum numirul de spire ale infagurarii secundare este mai mare sau mai mic decit ale tnfisuririi primare (fig. 1). “Transformarea se face cu un randament foarte mare (98—99°%), pierderile care apar in transformator (la curenti alternativi de joasi freevent2) datorindu-se in special incAlzirii miezului de fier prin curenti turbionari, fenomenului de histerezis si pierderilor reziduale. Reducerea pierderilor se poate obtine confectionind miezul din tole subtiri izolate una fay de alta si aliate cu silicin. Pentru transportul pe distange mari a energiei electrice in condifii economice si tehnice cit mai avantajoase, sint necesare tensiuni de valori foarte ridicate. Se folosesc astfel transfor- matoare ridicdtoare de tensiune, care ridict tensiunea furnizati de generatoarele electrice din centrale (cca.10 KV) pind la valori de ordinul 220—400 kV. In apropierea consumatorilor, tensiunea inalti este redusi in stayii de transformare la valori joase (cca.6 kV), corespunzator tensiunii refelelor de distribuzie. Tensiunea refelelor de disttibutie se transform’ apoi prin transformatoare coboritoare, asezate in cartiere sau in case, la 220 V. Un alt exemplu de utilizare a transformatorului fl constituie si instalatia de sonerie, fn care energia electricd de la refeaua normala este transformati prin imermediul unui transformator mic de sonerie, autotransformator care debiteaz’ in secundar 4—8 V. In general, bobinele primara si secun- dari nu sint separate una de alta, Infagurdrile sint asezate una deasupra alteia sau divizate sub forma de galefi si se monteazi alternativ pe miezul transformatorului. O astfel de execu- tie a transformatorului cu circuit magnetic inchis pentru curent alternativ este reprezentatd in figura 2. In figura 3 este reprezentat schematic un autotransformator. La aceasti executie bobinele nu sint despartite galvanic. Autotransformatorul are un singur bobing) si prize in anumite locuri ale bobinajului, tensiunea dorith objinindu-se de la una sau alta din prize. 70‘curent primar, tonstae primed Fig. {. Transformator cu mler Inelar bobing secundars Fig. $b. Schema de prineipiu a unut Fig. 3. Autotransformator aulotranstormatorRelee Relevl este un dispozitiy electric cu unul sau cu mai multe contacte care inchid sau deschid calea curentilor de lucru in circuitele electrice. Actiunea de comutare se realizeaz cu ajutorul unei armaturi mobile, care, fiind atrasi sau cliberati de un electromagnet, inchide sau des- chide o serie de contacte. Existd si relee la care comutarea se face prin forte de alti natura, de exemplu fortele care iau nastere la incovoierea unei benzi bimetalice la releele termice. Yn continuare se vor face preciziri asupra releelor electromagnetice, care joack un rol important in telecomunicatii si automatizare. In figurile 1—3 se prezintd trei tipuri de relee clectromagnetice, care se deosebesc intre ele prin forma armitunii. Toate cele trei tipuri se compun dintr-o bobina cu miez de fier si o armatur’ mobila. Un jug magnetic transferk polaritatea magnetic’ a partii posterioare a miezului magnetic armAturii, astfel incit inire armatura gi partea din fata a miezului actioneaza o forta de atractie. Pentru ca armatura 8A nu ramina lipita de miez, datoriti remanentei magnetice sau din cauza intreruperii curen- tului de excitatie, se introduce intre armaturé si electromagnet o pies nemagnetica ingusti (alama), asigurind astfel dezlipirea armaturii la intreruperea curentului de excitatie, Con- ductoarele de alimentare cu curent ale bobinei sint conectate la terminafiile insemnate «pentru cositorire». La releul din figura 1, curentul de lucru dintre contactele / si 2 este intrerupt in repaus. Cind armatura este atrasa, prin stabilirea contactelor se inchide circuitul de lucru, Dupa cum se vede din figurile 2 si 3, se pot atasa [2 un releu mai multe grupuri de contacte: contactele in acest caz sint simultan actionate cind armatura este atrasd, Sint date si pozifil de contact care lucreazé in repaus, contactul fiind inchis in repaus (deci circul& curent), si se intrerupe la atragerea armiturii (fig. 2 si 3; contactele de lucru 2 si 3). Un releu electio- dinamic cu aplicatii mai ales in telegrafie este releu! polarizat (fig. 4), a cdrui armatur’ mobili poate fi actionata in ambele sensuri, ArmAtura prevazutd cu contacte este suspendat& de un fir de torstune si, datoriti unui magnet permanent, cap&td polaritatea polului nord. Partea ¢i posterioara intra in intrefierul unui jug cu polaritatea polului sud. Pe jug este fixath si bobina releului, care produce cimpal magnetic de comand. Suprapunerea cimpurilor mag- netice si, prin aceasta, a fortelor reiese din figura 4. 72Fig. Fig.2 wR q\ | Vises de sasjanre » areata, esiionares ia lr fir de torsiene contact we tnchide aRaze Roentgen Un fascicul de electroni foarte rapizi si cu energie mare, incident pe un electrod (anod) metalic, pitrunde partial in metal (fig. 1) si, in urma interactiunii cu ionii acestuia este frinat, cea ce duce [a emisia unei radiatii cu lnngime de uada foarte scurta, denumit’ radiatie Roentgen (sau de frinare). Aceast& radiatie este compus’ dintr-un amestec de raze cu lungimi de unda diferite, care, la rindul lor, depind de tensiunea la care sint accelerati electronii si de struc- ura atomilor metalului din care este constituit anodul. La patrunderea in atom a unui electron astfel accelerat (fig. 2) un alt electron este smuls de pe un strat electronic interior apropiat de nucleu, locul sit fiind ocupat de un alt electron dintr-un strat mai departat de nucleu. In urma acestui transfer se elibereazi o cuanti de radiatie, care se propaga in spatiu ca razi Roentgen. Aceasti radiatie a fost descoperiti in 1895 de W.C. Roentgen (la Universitatea din Wairzburg). Necunoscind natura radiatici, ela denumit-o «raze X», denumire des intiinita si astazi in limba englez& (X-rays). In limba germani, ea a primit numele descoperitorului ei. In figurile 3 gi 4 sint reprezentate construc- {ile tehnice ale tuburilor de descarcare destinate producerii razelor Roentgen. In interiorul acestora, electrodul bombardat de fasciculul electronic mi este anodul, ci un anticatod plasat in fata catodului. Intrucit prin ciocnirea electronilor cu anticatodul se degaja o cantitate mare de cdldura, este necesar ca acesta si fie ricit, sau construit ca un anod rotitor (fig. 4) astfel, fasciculul electronic cade pe suprafata sa, de fiecare data in alt loc. Datorita lungimii lor scurte de unda (10°° 10"? cm) razele Roentgen patrund prin obiecte opace pentru lumina obignuita; cu razele X se poate obtine o umbri a obiectelor strébatnte de ele. prin proiectia pe un ecran fluorescent continind platinocianura de bariu La trecerea razelor Roentgen prin substante cristaline, apare fenomenul de difractie, care pune in evidenté caracterul ondulatoria al razelor Roentgen. Prin interferenta razelor difractate pe o placi fotograficd apare un sistem de puncte si linii din care se poate deduce structura cristalini a materialului respectiv. Astfel de figuri de difractie au fost obtinute si interpretate pentru prima oari de M. von Laue i au primit numele de diagrame Laue (fig. 5). 14Acceleratoare ciclice Studiul structurii atomilor se realizeazi prin bombardarea acestora ou particule ele- mentare rapide, care constituie «proiectilen de mare energie. Intrucit majoritatea partic: lelor sint fnedreate electric, acestea pot fi accelerate cu ajutorul unor cimpuri clectrice gi magnetice. Instalafiile folosite in scopul accelerérii particulelor elementare se numesc acce~ leratoare; in cazul cclor mai multe dintre ele, traiectoniile descrise de particule sint circulare (acceleratoare circulare sau ciclice). ‘Din punt de vedere constructiv, betatronul! (fig. 1) este asem&n&tor unui transformator. Este constituit dintr-un miez de fier, care are 0 infasurare de cxcitatie (corespunzitoare infiguririi primare a transformatorului) strSbdtut’ de un curent alternativ. Spre deosebire de transformator, in locul secundarului, betatronul este prevazut cu un tb circular vidat, in care sint introdusi electronii. Prin inductie magneticd, in tub apare un cimp electric circular alternativ (cimp turbionar), orientat in directie perpendicular’ pe cimpul magnetic. Acest cimp electric accelereazi dar poate si incetini electronii, care sint introdusi intermitent in tubul circular; procesul este astfel condus, incit momentul de introducere a electronilor sa fie cel in care cimpul alternativ are intensitatea maxim. Trebuie procedat astfel din motive de stabilitate a traiectorici. In urmatorul sfert de perioad’ a curentului alternativ, electronii sint accelerati, iar la sfirsitul sfertului de perioada are loc eliminarea electronilor din tubul circular (altfel in urmatoarea jumitate de perioadé ei ar fi incetiniti) Jn clectrodinamica clasicd, frecvenja de rotafie a unei particule inc&rcate care se roteste intr-un cimp magnetic este independent de raza traiectoriei, dar energia particulei crete odata cu valoarea acestei raze. Aceste doud principii au dus la constructia ciclotromuld Ciclotronul este previzut cu o cameri de accelerare vidata, plasata intr-un cimp magnetic omogen. tntre piesele polare (fig. 2). In centrul acesteia se giseste o sursi de ioni, Partsind cu o anumiti vite camera vidal, ionii sint dirijati de cimpul magnetic si deserit traiecto- ri circulare. Intrucit miscarea lor de rotatie are o frecventa constanti, ionii pot fi acce- lerati continuu cu ajutorul unui cimp alternativ de aceeasi frecventi. Aceasta se realizeaza alimentind doi electrozi in formA de cavititi semicilindrice (numiti duansi sau deuri) de la surs& de curent alternativ de inalta frecventa. Datorita cimpului electric existent intre clec- trozi, electronul este accelerat la fiecare trecere din interiorul unui duant in interiorul celui- Ialt. In acest mod se modifica viteza ionului si raza traiectoriei, frecventa de rotatie riminind aceeasi. Descriind in mod succesiv traiectorii de raz din ce in ce mai mare, ionul capiiti o energie cineticd din ce in ce mai mare, pentru ca la sfirsitul ciclului de accelerare si fie eli- minat din interiorul camerei de vid cu ajutorul unui condensator de deflexie. Vitezele atinse de particule in interiorul ciclotronului sint de ordin relativ mic. Accelerarea lor pind la viteze apropiate de viteza luminii se obtine in acceleratorul denumit sincrozron (fig. 3), al cdrui principin de funcjionare este asem‘inator cu cel al ciclotronului. Spre deosebire insi de acesta, in sincrotron raza traiectoriei si frecvenja de rotayie rimin constante in timp, in schimb creste cimpul magnetic (ca si in cazul betatronului). Faptul ci lao vitezi aproape constant a parti- culelor rezulti o crestere a energiei lor, se explici cu ajutorul teoriei relativitigi: cind viteza particulei se apropic de viteza Iuminii, masa (implicit energia) sa creste foarte mult la 0 mica crestere a vitezei, Cistigul de energie al particulelor in sincrotron nu se bazeazA deci in prin- cipal pe cresterea vitezei (ca in cazul primelor dou tipuri de acceleratoare). ci pe cresterea masei lor. 76obi de exctate primary VeGiniesne Seetiune transversal Fig. 2, Ciclotron Fig. 3. Sincrotron.Tehnica telecomunicatiilor Tebnica telecomunicayiilor este tot atit de veche ca si doringa omului de a face schimb de comunicatii In distange mari. In antichitate si in evul mediu erau folosite semmale optice sub form’ de focuri aprinse pe platformele turnurilor sau pe indltimi. Semnalizarea opticd se realiza prin brafe de semnalizare (semafoare), prin ridicarea si coborirea unor steaguri, sau prin semnale luminoase (faruri), cum se practici dealtfel si astdzi in navigajie. Tehnica telecomunicatiilor in sensul modem incepe dupi descoperirea interacjiuit dintre curentul electric si cimpul magnetic. Prinaul telegraf se compunea dintr-o busoli al clrei ac magnetic era deviat de actiunea impulsurilor de curent (fig. 1). Un pas inainte a insemmat descoperirea telegrafulud Morse (fig, 2). Pe o banda de hirtie in rulare cu un indicator pus in migcare prin forja electromagneticd, se inscriu linii lungi si scurte dupa un cod al literelor, care, dupa inventatorul stu, se numeste alfabetul Morse. De la transmniterea impulsurilor de curent s-a trecut (la mijlocul secolului trecut) la transmiterea variajillor curentului produs prin modulatii acustice. Telefonul si microfonul au fost descoperite si aplicate in reteaua telecomunicatiilor. ‘Transmisia variatiilor curentulut se face prin conductoare, prin cablu sau prin radio (fig. 4). Curentii electrici, respectiv undele radio pot primi informatia prin diferite metode de n.odulare: prin modulatie ix amplitudine (fig. 5), adick prin variatia intensitStii curentului, prin modulatie in frecven{a, adic& prin va- fiatia in timp a trecerii prin zero (fig. 6), sau prin succesiuni de impulsuri (fig. 7): Intrucit transmiterea informatiilor la distante mari prin cablu sau radio este costisitoare, s-a realizat transmisia simultan’ multipl& prin curenti purtatori. Astfel un curent de inalté freovengi se moduleazk in diverse game de frecventi. In telefonie se alege pentru fiecare convorbire o Wisime (banda) de 3 600 Hz, care asiguri inteligibilitatea. Banda de frecvente a unui canal de telefonie se poate din nou imparti in 26 de canale necesare pentru reteaua de teleimprimatoare. Canalele sint previzute cu sisteme de filtre electrice. Pentru transmite- rea frecvenjei purtitoare inalte se folosesc cablurile coaxiale (fig. 8). manta metalica flexi- bili confine un conductor coaxial, care este foarte bine izolat cu un material de tipul trolit sau styroflex si bine fixat mecanic. Cablul mai confine de obicei circuite simetrice pentru transmisii de joasd frecvenj’. Intr-un astfel de cablu cu conductor coaxial si circuite simetrice pot fi introduse 2 880 de canale de telecomunicatie. Conductorul central al cablului coaxial (tubul) este folosit pentru transmisia unui canal de televiziune. Tehnica telecomunicatiilor timpurilor noastre va fi revolutionata prin utilizarea maseri- lor $i laserilor.a net lg, 4. Transmisiune radio Fig. 3. Telecomunicatie imtensitatn curentu sat de pe treet on eaornaty a == . = a nt re ysis oe “yy || 1 ‘trecere prin zero. | cf MAN A of | ee NPN Fig.Telegrafie, teleimprimatoare ‘Dupa descoperirea electromagnetismului (seo. XIX), eforturile cercetatorilor s-au in- reptat spre gasirea unor aplicatii practice in telecomunicatii. In urma experimentirilor pro- mitatoare din 1833 ale profesorilor Gauss si Weber de la Universitatea din Géttingen, Morse concepe © aparaturé cu functionare sigura si elaboreazA un cod practic utilizabil (alfabetul Morse). Aparatura Morse contine un sul de banda de hirtie care se deruleazé in fata unui rulou imprimant. In repaus, banda nu atinge ruloul: in functiune. ea atinge ins un timp mai scurt sau mai indelungat ruloul, fiind impins4 de un electromagnet, asa incit scrisul se com- pune din liniute mai lungi sau mai scurte, punctate pe banda de hirtie (fig. 1). Semnificatia semnalelor Morse este urmitoarea: Cite “pm se age ome et eneooon gr Punet —.-.— Virgulk = =-..=- Dowd punete Liniuya de Jegitura ~....- Apostrof Parantezs at Semnul intrebarii ..—— Ghilimele Semnal de alarmé (SOS) ...-——.. In deceniile urmatoare, eforturile s-au indreptat spre receptionarea textului scris direct prin litere. Ultimele trepte de evolutie sint aparatele de scris Hell (Fig. 2) si teleimprimatorul (Gg. 3). Atit inscriptorul Hell, cit si teleimprimatorul folosesc alfabetul cu impulsuri pas cu as, care se compune in total din 7 impulsuri, respectiy 5 impulsuci de curent si 2 de separare. Succesiunea grupurilor de impulsuri (la teleimprimatoarele care lucreazA cu 5 impulsuri, 1/7 pe grupa) sc face atit la cmisic, cit sila receptie prin mersul sincron al arborelui cu came, care exccuti 7 rot/s. Diferitele grupe de semnale (litere) corespund cu diferite crestaturi in sina de sclectic de la emisic, care, dupa claviatura, se deplaseaza corespunztor impulsurilor de comanda (fig. 3, a). La receptie, ginele de selectic se deplaseaza in mod analog, astfel incit numai bratul corespunzitor literei transmise prin cod cade in crestitura si astfel litera res- pectiva se inscrie pe o hirtie sau pe o banda (fig. 3, 5). Teleimprimatorul seaman in exterior cn o maginA mare de scris. Imprimarea literei se face prin actionare electric, scrierea si transmiterea (receptia si transmisia) realizindu-se cu aceeasi magina, O alta ramuri a telegrafici este fototelegrafia. O fotografie fixaté pe un tambur este explo- rat& cu ajutorul unei raze de lumina. Lumina reflectata produce variatii de curent care cores- pund yariatiilor de luminozitate corespunzAtoare punctelor de pe fotografie (fig. 4, a). La receptie, variatiile de curent sint transformate in variatii de luminozitate de ciitre o lamp’ cu neon, Acestea impresioneazd pelicula fotosensibila a hirtici fotografice. 30,hands de hire @ ‘tore tn ne of arbors ro cama revpectiva Fig. 2 Modul de functionare a imprimatorului Hell t— ‘imputsurtreceptionate smiscaroe bral (aemindtor cell de Ie mayina de seri) sami de deboiare came de bloare i de dedlocare a Fig. 9. Modul de tuncHionare a teleimprimatorahul tambon suport penta imagine i nat Pe seni et rite 9 Feces i a / / \ detece$ amplificane Ip ea neon ca obiccte G 2 » Fig. 4. Principiul teletotografietRadar Radarul (Radio Detecting and Ranging—detectie si urmarire prin radio) este un procedeu de explorare a spatiului cu ajutorul undelor electromagnetice de inalt’ frecventa. Cind inttInesc obstacole, undele se reflecta mai mult sau mai pufin intens. Unda reflectata este din nou recepjionat2. Prin intensitatea gi directia sa, unda reflectat4 di informatii asupra obiectului care a produs reflexia, de exemplu informatii asupra mBrimii. distangei. inaljimit si pozitie! obiectului. Astfel, radarul reprezint& nu numai o metod’ de determinare a existen- fei obiectului (fintei), ci si 0 metod de masurare a parametrilor ei. Cind este necesara supre- vegherea unui domeniu din spatiu, se emite, de exemplu, dintr-un avion (ig. 1) o unda clec- tromagnetic; aceasta exploreaz4 circular un domeniu semisferic, din care ilumineaz& in fiecare clip cite un sector. Intensitates undei reflectate variazi in functie de caracterul obiec- tului reflectant (in cazul de fata a suprafetei Pamintului) (fig. 2). Emisia si receptia undelor de inaltd frecventS se realizeazi cu instalatia de radar (fig. 3). Undele electromagnetice sint generate de emijator, care vontine tuburi electronice de 0 constructie speciala (clistron, magnetron). Antena de emisie receptioneazi, tn general, si undele reflectate prin comutare periodic’. Aveste uade sint transmise unui tub catodic. Fasciculul de electroni din tubul Catodic este deviat, astfel incit exploreazi radial ecranul, producind un segment luminos din centra spre periferie. Acest segment se roteste in acelasi timp cu antena,cu acceasi vitezi de rotatie. Un semnal-ecou receptionat determin’ pe ecranul tubului catodic un punct Iu- minos. Punctele luminoase date de semnalele-ecou formeaz’ pe ecranul tubului catodic imaginea obiectului privit, Luminozitatea depinde de capacitatea obiectului de a reflecta undele de inalt& frecvenf. O imagine radar erat cu totul altfel decit o imagine optica, ins conturul lor este acelasi (fig. 4), Citirea si interpretarea imaginilor radar cere o pregatire intensi si multi indeminare. Dezvoltarea radarului a fost acceleratA in timpul ultimului rizboi mondial. in prezent are vaste domenii de aplicatie in scopuri pagnice, ca, de exemplu, asigurarea navigatiilor aefiene si maritime, in meteorologie etc.sntend radar axa de rotates antenst i \ \ 4 | I I I 1}. i 1 z Fig. 4. Imagines nul uragan pe Fig. 3. Schema unol instalafll radar ecranul unui radarFotomultiplicatoare Fotomnitiplicatorul serveste la multiplicarea si, prin aceasta, la amplificarea emisiei fotocatodulni, care emite electroni secundari. Principiul se bazeazi pe eliberarea de elec- troni prin bombardament electronic. In functie de marimea energiei cinctice a electronilor cu care se bombardeaz4, se elibereazi mai multi sau mai pufini electroni secundari, O emisie secundari pronunjat% prezinti straturile cu oxid de magneziu si oxid de cesiu, Numérul electronilor eliberati depinde de energia electronilor primari folositi pentru eliberare cit si de tensiunea care fi accelereazi. O tensiune joash elibereazd. in medie, mai putio de wa singur electron secundar pentru fiecare electron primar incident. Despre o multiplicare se poate vorbi numai atunci cind factorul de emusie secundara este mai mare decit 1. Acesta este in general, cazul tensiunilor de accelerare mai mari de 100 V (pentru electronii primar Pentru straturile de oxid de magneziu $i oxid de cesiu amintite, factorul de emisie secun capité valori mai mari de 10. Se obtine deci o multiplicare de zece ori. Prin inserierea umui numar mare de electrozi capabili si emit electroni secundari se poate mri factorul de mul- tiplicare. Daci un fascicul primar de electroni, eliberat fotoclectric, ciocneste o serie de catozi acoperifi cu straturi care pot emite electroni secundari, se obtin amplificéri pind 1a 10° ori fat de emisia primara. O amplificare mai mare este limitat& de neomogenitatea fascicululni electronic, produsi de efectele cildutii (zgomot termic). Electrozii de ciocnire se realizeaz sub forma de electrozi reticulaci (fig. 1) sau ca electrozi tubulari (fig. 2). In acest caz se folo- seyte la nevoie, 0 deflexic magnetic’ (fig. 3). Fotomultiplicatorul joacd un rol important in fizica nuclear la inregistrarea scintila- tiilor care se produc datorit4 particulelor cu energie marc; este folosit des si ca un fotometru extrem de sensibil. De asemenea constituie un element important al tuburilor orticon fiind folosit in televiziune. la transmisia filmelor de cinematograf.Ae RIN S/ ig. 3. Proves de dellexieOchi magic Ockinl magic este 0 Jampa radio (tub electronic) care indic& Ia aparatele de radio si magnetofoane, gradul de acord al receptorului pe semnalul receptionat, respectiv intensi- tatea semnalului dat de microfon (gi, prin aceasta, intensitatea semnalului imprimat pe banda). Ochiul magic se compune din dou’ elemente electronice: 0 triodd (lampi de radio cu catod, gril de comanda si anod) si un mb catodic, a chrui parte esentialA o reprezinth ecranul ih minat, de care sc ciocnesc electronii emisi de un catod incandescent; acestia sint acceleratf de un anod si comandati de un electrod (grilii indicatoare), iluminind astfel ecranul. Cele douk parti ale lampii indicatoare de acord au catodul ineilzit comun. grila separata gi o tensiune anodic comung. Ecranul luminos este circular si asezat simetric fa} de catod. Lumina rogu-inchis a catodului incalzit indirect este ecranali cu un capac. Imaginea ecranului in repaus este reprezentata in figura 1b. Sectoarele Iate intunecate sint separate prin sectoare inguste luminate. La aparitia semnalului (fig. 1a), sectoarele intunecate se micsoreazi, iar sectoarele luminate ocupa o suprafati mai mare. Un tip perfectionat al ochiului magic este reprezentat de ochiul magic dublu, care permite o reglare grosier’ si find (pentru posturi de emisiune de putere mare si medie). El confine dou triode si respectiv doi anozi. Imaginile ecranului in repaus pentru cazul reglajelor fin si grosier sint redate in figura 2a, 5, c. 86Televizimnea alb-negru Televiziunea se bazeazi pe principiul cinematografului, adic transmite, ca si filmul, cel pufin 25 de imagini pe secund3, aga incit ochiul omului, datoriti inertiei sale, percepe imagini intr-o mizcare continu. Ca si in cazul rasterului din tipografie, folosit Is redarea diferitelor valori de luminant3 (de exemplu la redarea diferitelor clisee foto), televiziunea foloseste descompunerea imaginii intr-un numr mare de puncte (fig. 1). La tubul analizor (iconoscop) (fig. 2), placa de semnal (tinta) care indeplineste rolul rasterului din tipografie, se compune din 500 000 de puncte, care sint, in spetd, identice eu tot atitea fotocatode mi- nuscule, Corespunzator valorilor de luminanté ale fiecdrui punct luminos (fig. 3). aceste celule se inearci ta un potential mai mult sau mai putin povitiv. Un fascicul electronic care parcurge (baleiaza) qinta in zig-zag in timp de 1/25 s descarca aceste celule, iar impulsurile electrice (sermnalul de imagine), care iau nastere corespunzitor luminozitifii fiecrui punct al imaginii, se transmit electrodului de comands al tubului cine- soop (tub Braun). Prin aceasta se modifici intensitatea fasciculului electronic al cinescopului receptor, corespunztor luminantei imaginii transmise; fasciculul electron‘c are si la receptic ° {In zig-zag pe suprafata ecranului, acest fel apare pe ecranul luminos al receptorului TV prin acumulare de puncte si printr-o succesiune rapid a imaginii, scena televizaté, pe care o numim imagine de tele- vigiune, Pe ecranul televizorului apare, potrivit alegerii Iuminoforului depus pe partea din fay a ecranului, o imagine alb-negru, Simultan cu semmalele de imagine (fig, 5) se transmite telespectatorului si sunetul. Pentru transmisia semnalelor de la locul de captare pina la stafia local’ de emisie se foloseste nu numai transmisia prin radio (unde herziene), ci si prin cablu (cabla coaxial), Din cauza propagirii in linie dreapti a undelor de inaltA frecvenfi folosite in televiziune si datoriti curburii globului pimintesc, raza de actiune a transmisiei este limi tat. De aceea trebuie instalate, la distante de aproximativ 80 km, posturi de emisic (statii de radioreleu) de televiziune pentru a obtine o receptie oarecuim uniforma in zona deser- vith (Gg. 6). Receptoarele de televiziune receptioneazs cimpul electromagnetic transmis (semnalul de televiziune) cu ajutorul antenelor instalate pe case, sau, ip cazul cimpurilor suficient de puternice, de aproximativ 5 mV/m gi mai mult, cu antene de camer.bt oe seal agi (eintay = reistents Fig. 2. Captarea sunetutui of imaginii (mieroton $1 iconoscop) fescieat de explorare Sitar eu Fig. 8 Iconoscop (anatizor) sl tubul Braun (receptor) Fig. 4, Receptia sumetulul 51 imagintt (dituzor 51 twbul Braun) Inteetesert ltr ‘cominatal magia ig. 5. Explorarea imaginil si semnalele electrice corespunzatoare state de rodirelew ‘emlaior printpat Fig. 6. Raza cvasiopticd a undelor TV impune stati de radio relee sf emitatoare de retranslatieIconoscoape Tconoscopul este cel mai vechi dispozitiv, complet electronic, care transforma o imagine optic& in semnale electrice in camercle de luat vederi (de televiziune). Partea cea mai impor- tant a iconoscopului o constituie asa-numita placa de mozaic. Aceasta serveste la descom- punerea imaginii in puncte succesive de rastere, care realizeazi linii ce baleiaz& totalitatea imaginii. In cazul plcii de mozaic, punctele de raster se compun din microcelule fotoelectrice de cesiu pe suport de oxid de argint. Cu ajutorul unui obiectiv, imaginea obiectului este proiectat pe placa de mozaic. Acolo se produc, in functie de valorile intensit&}ii luminoase, sarcini electrice, Pe placa de mozaic se formeazA imaginea electricd corespunzitoare imaginii optice (fig. 1). Deoarece particulele metalice (oxid de argint) sint depuse pe 0 plact subtire izolanti (de mica) metalizat& pe partea opus’, fiecare element al mozaicului formeazA un condensator clementar (fig. 2). Imaginea electricd ce se formeaz prin inedrcarea acestora Ia valori diferite este explorati de un fascicul electronic (produs intr-un circuit anexa) care se deplaseaza in zig-zag iar condensatorii atingi de fascicul se descarca. Descdircirile dau nastere la impulsuri (fig. 3), formind semnale care se transmit unui amplificator si fn continuare emijdtorului. Imaginea formata din 625 de linii, dup’ norma internationalA de televiziune, se compune din aproximativ 500 000 de punete ale imaginii, pentru a cliror transmisie sint necesare frecvente de ordinul 10 MHz. Explorarea imaginii la emisic trebuie si fie sincronizata cu explorarea imaginii pe ecranul tubului catodic al receptorului in mai putin de 1/25 s, acest interval de timp reprezentind limita de percepere a ochiului omenesc; astfel succesiunea de imagini da senzajia de migcare continua. Evolutia ulterioart a constructiei tubului de televiziune a determinat tnlocuirea plicii de mozaic cu semiconductoare (de ex. straturi subtiri de sulfur de arsen) care, datoritt conductibilititii lor reduse, fac rasterul de prisos. Prin combinarea tubului videocaptor cu un ‘smultiplicator de electroni secundari s-au obtinut sensibilitati sporite, S-au consacrat astfel urmétoarele denumiri: tub cu strat rezistiv semiconductor = rezistron; idem cu multipli- catoare de electroni secundari = orticon. Superorticonu! este un tub orticon imbuntatit, realizind o sensibilitate de aproape 1 000 de ori mai mare. Vidiconul este un tub electronic pentru transformarea imaginilor optice in semnale electrice in camera de luat vederi. Prin- cipiul su de functionare se bazeaz’ pe efectul fotcelectric intern. Vidiconul reactioneaza lent la schimbari rapide ale scenei (persistenta imaginii), necesit8 cheltuieli reduse gi se folo- seste de aceea tn special in televiziunea industriala, la controlul circulatiei etc. La vidicon, imaginea obiectului se proiecteaz3 optic pe o placa subtire de sticli, « cdrei parte opusi este acoperiti cu un strat transparent de aluminiu si care primeste, printr-o rezistenj de polari- zare, o mick tensiune pozitiva. Pe stratul de aluminiu se depune prin evaporare un strat semiconductor (de exemplu seleniu). Acest strat neiluminat se comport ca un izolator, iar luminat devine conductor. Un fascicul de electroni transmite succesiv stratului de seleniu potentialul zero al electrodului, asa incit stratul de seleniu si metalizarea formesz& un con- densator inc&rcat. O now! explorare nu modific3 repartitia sarcinii cu nimic, intrucit seleniul neiluminat izoleaz’. Dac se ilumineazi © portiune, sarcina scade treptat. La explorarea urmatoare, aceastt portiune primeste instantaneu potentialul catodului. Apare astfel un impuls de curent care produce semnalul electric al imaginii dorite.Fig. 4. Ieonoscop (vedere)Tuburi cinescop ‘Tubul cinescop este format dintr-un balon de sticla vidat, in interiorul ciruia un fila- ment adus la incandescent, formind catodul, emite electroni focalizaji intr-un fascicul vizibil pe peretele opus (ecran) ca un punct luminos. Focalizarea fasciculului de electroni se realizeaza electrostatic, cu ajutorul unor electrozi actionind ca niste lentile electrice (respeo- tiv magnetic cu ajutoru! unor bobine actionind ca lentile magnetice) (fig. 2). Deflexia fasoi- culului se obtine cu ajutorul a dou’ perechi de plici agezate perpendicular una fata de cea lalta (electrostatic) (fig. 1) sau cu bobine de deflexie (magnetic) (fig. 2). Avantajul deflexiei magnetice consti in faptul ci la o tensiune mic3 se objin unghiuri de deflexie mai mari decit la deflexia electrostatica. In prezent se folosesc pentru receptoare de televiziune aproape in exclusivitate tuburi cinescop cu deflexie magneticl, deoarece se reduc considerabil dimen- siunile aparatului, mai ales la cele cu diagonala ecranului mare. Fasciculul de electroni descrie un zig-zag explorind (sincron cu miscarea fusciculului tubului de ta emisie) imaginea pe ccranul luminos al televizorului. In migcarea de zig-zag a fasciculului, numai cursa direct’ (Geplasarea de la stinga la dreapta) pe ecranul televizorului este vizibila, revenirea (cursa invers4) nefiind sesizabil& ochiului. Ecranul luminos se compune dintr-um strat fin de substanta fuorescent (de exemplu sulfuri de zinc). Prin diferite adausuri se poate influenga nuanta stratului fluorescent. Focalizarea fasciculului electronic se face mai ales in lentila electrics format intre cilindrul Webnelt, pus la paimint (cu potential zero), gi anodul sub forma de plasa (cu potential pozitiy). Liniile cimpului electric formeaz suprafeje echipotentiale, aso- ménitoare cu suprafejele curbate ale lentilelor optice, La focalizarea magnetic’, fasciculul descrie 0 linie elicoidali. Deviatia electrostatic4 a electronilor in cimpul perechilor de pltci duble este comparabild cu ciderea unui corp in clmpul de gravitatie. Un electron se misca sub aoliunes cimpului electric pe o traiectorie parabolict. La deflexia magnetic’ se objine acelasi efect dup! parcurgerea partiali a unei traiectorii elicoidale. Tensiunile, respectiv Curentii de deflexie, se obtin cu ajutorul unor circuite basculante, adaptate scopului aplicatiefFig. 2. Dispozitiv pentru focaltzarea si detiexia magneticsConvertoare de imagini Prin convertor de imagini se injelege un dispozitiv care transform’ actiunea unor raze imperceptible (infrarosi, raze Roentgen etc.) tntr-o imagine perceptibilé ochiului, Aparatul se compune in prineipiu (fig. 1) dintr-un fotocatod, un ecran de proicctic (fluorescent) si 0 lentil electronic’. Imaginea elecironick produsi de fotocatod este proiectat4 pe ecranul fluorescent,cu ajutorul lentilelor magnetice sau electrice (fig. 2 si 3), unde dé nastere unei imagini vizibile. Pentru transformarea razelor Roentgen se foloseste un convertor de imagini format dintr-o folie subjire de aluminiu (fig. 4), avind pe o parte ecranul fluorescent, iat pe cealalté parte fotocatodul. Cu ajutorul convertorului de imagini pentru raze Roeutgen se pot amplifica imaginile radioscopice. Asifel se obtine o imagine radiograficd precisa cu 0 doz’ mici de radiatie, care nu prezint& pericol pentru pacient. Principiul de functionare a convertorului de imagini se bazcaza pe focalizarea fascicw Ielor de electroni cu ajutorul lentilelor electrice si magnetice. Notiunca de lentila este as milati din optic’. Aceastd asimilare se bazeazA pe actiunea comuna de focalizare a lent Ielor; cele optice focalizeaz’ raze luminoase, iar cele electronice fascicule de electroni. La Ientila electric’, focalizarea fasciculului se obtine prin existenta unui cimp clectric (de exemplu intre doi electrozi coaxial cilindrici, din care al doiles are un potential mai mare decit primul), cu suprafata curbati echipotentiald (suprafefe cu potential constant), comparabilé cu supra- fetele curbate ale unei lentile optice (fig. 2). Traiectoria unui singur electron se modificd sub actiunea cimpului electric, fiind deviata spre cea a cilindrului. Fasciculul electronic compus dintr-un numar mare de electroni ia forma unui con cu virful intr-un punct de pe ecran, realizindu-se astfel focalizarea. ‘Modul de functionare a unei lentile magnetice (fig. 3), constituita din bobine parcurse de curenti sau din sisteme de magnefi permanenti, nu poate fi comparat cu cel al unei lentile optice. Electronii descriu in directia componentei longitudinzle a cimpului magnetic (directia de migcare a electronilor este aproape paralelé cu accast4 component a cimpului magnetic) traiectorii elicoidale. Electronii cu diferite traicctorii, dup unul sau mai multe cicluri, se tntllnese intr-un singur punct, realizindu-se focalizarea fasciculului, Se preferd lentilele magnetice, deoarece acestea produe acelasi efect ca cele electrice cu tensiumi mai joase. Desi mai pufin periculoase, ele necesita curenti mai puternici. 94a at * ‘ehin Fig. 1. Principiul convertorului de imagint faecal Se elect i Fig, 2, Lentila slectrostatica si de fora sgh de dee , or Fig. 3. Lentila magnetica ‘suport de stuminia vate Rootes eran de oxplacare \ + sbicat de exploras Fig. 4. ConvertorAparate eidofor Aparatul eidofor, inventat de F. Fischer, serveste la proiectia mirifé pe un ecran a ima- ginilor de tleviziune. Spre deosebire de imaginea de televiziune obisnuit&, care primeste intensitatea luminoasd de la stratul fluorescent al ccranului bombardat de fasciculul de elec- toni, eidoforul primeste fluxul luminos de la o sursa local de lumin& foarte putemics. Intensitatea fasciculului de lumina care ajunge pe ecranul de proiectie este comandat pri semnalul de televiziune, Fluxul luminos al unei limpi cu arc (la televiziunea tn culori trecut prin filtre de culoare) este dirijat prin dowd obturatoare-grili (fig. 1) care pot fi tnlocuite cu 0 oglind’-grilii cu spatele argintat (fig. 2), pe o pelicula foarte find (film) de ulei si proiectat cu ajutorul unui obiectiv pe ecranul de proiectic. Filmul de ulei se incarci mai mult sau mai Butis, tm funcje de intensitaten fascculului electronic comandat de semmalul de ‘eleviziune, functie de mérimea forjelor electrostatice (deci de incarcarea cu sarcini electrice), filmul este mai mult sau mai putin curbat. Suprafata curbata a filmului produce o deviere a razelor reflectate de oglinda-grild, rezultind o schimbare a directici acestora. Fasciculul de lumin§ incident pe film va trece la intoarcere prin fantele oglinzii-grila cu intensitate variabild, din cauza reflexiei pe filmul de ulei. Rezulté c& prin acest efect, denumit, dupa descoperitorul su August Toepler, efect de striazie Toepler, fluxul luminos al lAmpii cu arc este comandat de la distant in functie de intensitatea semnalului. Prin explorarea filmului de ulei de c&tre un fascicul de electroni, se formeazA pe acesta un relief de potential corespunzitor intensit’fii luminoase a imaginii de televiziune. Comanda fluxului luminos al sursei locale de lumin& permite proiectia miriti a imaginii cu luminozitate mare pe ecranul de proiectie. Razele luminoase nedeviate de relieful de potential sint retinute (fig. 2) de oglinda-grila. Aparatura, prezentatd schematic in figura 2, trebuie, binein{eles, inchis’ intr-o carcas& cu vid inaintat, cic altfel comanda prin fasciculul de electroni nu ac fi posibila, Sarcina electrick a filmului de ulei scade in timp; de aceea acesta se roteste cu 0 vitezA mic&: un dispozitiv de netezire creeazi pentru o explorare o suprafata a filmului de ulei complet descircat’ si perfect neteda.Fig. 2, EidotorFilm alb-negru Filmele alb-negru sint constituite in principal dintr-un strat-suport pe care se depune © emulsie fotografica foarte sensibili la lumina si se comercializeazi sub form de role, plici fotografice sau hirtie fotosensibila. Suportul este format din materiale pe baza de nitro- celulozi, acetil-celuloz’ sau metal. De obicei,pe un strat intermediar subtire,de culoare nchisi (antihalo),se depune un strat de emulsie foarte subfire sensibild la lumina, compusa din 40% cristale de bromura de argint, 50% gelatin®, ca liant, si 10% apa. intr-o obscuritate perfect’ solufia de gelatina, cu alte adausuri, se aplicé pe suportul de film sau pe placa. Ma- rimea gcanulelor bromurii de argint determina sensibilitatea si puterea de rezolutie a emul- siei. Un gréunte grosier este foarte sensibil la lumin8; cu un astfel de film se poate fotografia in condifii de iluminare foarte redusi, in schimb rezolutia optic’ e redusi. Fotografiile ficute cu filme cu grunti grosieri nu se pot mari mult, deoarece ar rezulta imagini prea granulate. Solutia initiala (primar) de emulsie de bromuri de argint nu este la fel de sensibilf la toate culorile luminii (spectrului vizibil), Nuanje de culori galben-verde, galben, portocaliu si osu nu pot fi fotografiate cu un astfel de film. Pentru acest motiv se adaugé la stratul sensibil ia lumina al bromurii de argint cantit’ti minime de ioni ai auruhui, mercurului sau ai altor metale grele care in reactie usoara cu ionii sulfhidrici sensibilizeazé chimic filmul. Prin adaus de coloranti sensibilizatori in stratul sensibilizat fizic. acesta devine mai sensibil pentru gama mai mare de culori. Filmul ortocromatic este sensibil de la albastru la verde si pind Ja galben, materialul ortopancromatic este seusibil la culorile: albastru, verde, galben pind {a portocaliu, iar filmul pancromatic este sensibilizat pentru intreg spectrul vizibil de culori, chiar si rogu. Pentru diverse scopuri stiintifice se fabrici gi filme din materiale speciale, cu sensibi- Jiviti_variabite. © imagine fotografici se formeaz% cu ajutorul razelor luminoase reflectate de obiectul de fotografiat, care trec prin sistemul de lentile ale camerei de luat vederi fiind dirijate spre stratul fotosensibil al fiimului. Fiecare razi de lumina atinge pe film micile cristale de bro- muri de argint, pe care le impresioneazii. In procesul de developare care urmeaz’ in baia de developare, solujia de developare chimica’ actioneazh asupra castalclor din bromura de argint impresionate la expunerea filmului si reduce micii gréunji la argint metalic negru. Bromura de argint din emulsie neexpusi nu se reduce gi poate fi solubilizata si indepartata din stratul filmulni, in baia de fixare ( solutie pentru dizolvare sub forma de complex a bromurii de argint neexpuse). ‘Negativul se obtine dupa trecerea filmului prin baile de developare, de fixare si de spa- Jare, urmata de uscarea acestuia (negativul poate fi, bincinteles, influentat in continuare prin bai intermediare, expuneri intermediare, incdlziri intermediare ctc.). Pe un negativ apare. de exemplu, umbra in alb gi soarele in negru. Dacd se expune printr-un astfel de negativ un material fotografie pozitiv sau o hirtie fotograficl, lumina nu trece pe hirtia fotograficd prin parjile intunecoase ale negativului: astfel, hirtia poate fi impresionati numai prin PArtile luminoase. Partile expuse pe hirtia fotografict apar la developare din nou intunesate, cele neexpuse raminind deschise. Umbrele deschise din negativ devin in pozitiv inchise, asa am Ja vat fa cairns mod corespunziitor, soarele negru de pe negativ apare in poritiv Iuminat.Sct sensi a Jamis tee de sage , — dif \ iia de develope pinion expan Sek s iP haming deine nora revere prin objeciiv thw , I> stein Seite ac 2 embilaten| eS 7 \ uncte nedee dears cu grunt mars (a) se gobo i ¢Aparate fotografice (privire de ansamblu) Aparatele fotogralice sint dispozitive optice previzute cu o camer’ obsourd care prezint © deschidere ingusté (orificiu) in peretele din fati, putindu-se realiza o imagine realé a unui obiect de fotografiat pe un strat sensibil la Jumind plasat pe peretele opus. Un aparat modern (Gigurile arati o selectie a tipurilor curente) se compune din urmitoarele elemente compo- nente: magazia de pastrare a filmului, dispozitivul de wansport pentru derularea filmului, obiectivul, obturatorul. dispozitivul de punere la punct (eventual un telemetru) si vizorul pentru incadrarea imaginii. Pentru a obtine o imagine reali, adic o fotografie care s4 cores- pundi dimensiunilor si aspectului obiectului de fotografiat, se Jasi ca lumina reflectatt de obiect si actioneze un timp scurt pe stratul sensibil la lumind. Acest lucru se poate objine cu o deschidere de 0,4 mm (asa-numita stenop§), situat in partea din fat a camerei obscure. Se obtine un aparat cu o opticd de cea mai simpli executie (fig. 1), De Ia fiecare punct al obiectului de fotografiat ajunge un fascicul ingust de lumina prin stenopa aparatului pe placa fotosensibila, situata in interior pe partea opus’, pe care formeazi un punct-imagine. Fiecare punct-imagine al obiectului de fotografiat se prezinta ins sub forma de elips’ mici, cea ce are ca cfect. supraptmerea partiala a elipselor clementare ale diferitelor puncte gi formarea in ansamblu a unei imagini neclare. In afar de acest neajuns, o camera obscuri cu stenopa produce o imagine slab himinat si deci trebuie folosit un timp lung de expunere spre @ obtine o impresionare suficienti a plicii fotografice. O imagine mai bund se obtine folosind obiective compuse’din asociatii de mai multe lentile. fn acest caz, lumina care se reflect de la obiect formeaz4 un con al cdrui virf se afld pe obiectul fotografiat si cu baza pe obiectivul aparatului, astfel incit razele se focalizeaz4 si aper din nou ca puncte pe placa fotografics, La aparatul fotografic tip box, diafragma (fig. 2), deci implicit luminozitatea sint fixe. Aparatul de tip box are un obiectiv compus dintr-una sau doud lentile si repre- zintd prima treapti superioara a aparatelor de fotografiat. Se folosesc timpi de expunere lungi, cca. 1/2 s, astfel cd fotografierea obiectelor in migcare rapida este imposibili. De aceea s-all construit aparate la care atit diafragma, cit si timpii de expunere pot fi variati; obiectivele acestor aparate au mai multe lentile. Aparatele de format mai mare sint prevazute adesea cu camere obscure pliable gen armomica. dut de prele (camere-burduf) (fig. 3), iar cele de format mai mic cu camera obscura rigida in forma de tub (fig. 4). Acestea din urma prezinta avantaje optice importante mai ales in cazul folosirii filmelor de format mic (distanté focal scurta, unghi de cimp mare al imaginii si avantajele rezultate de aici). Cele mai perfec- fionate sint prevazute cu telemetru cuplat de obiectiv, un obturator cu timpi de expunere pind Ia 1/1250 s si cu obiective interschimbabile. Aparatele forografice reflex cu doua obiective (fig. 5) se compun din partea optic’ de foto- grafiere si vizorul reflex. Punerea la punct a distantei este cuplata pectra ambele parti, asa finctt imaginea claré care apare pe geamul mat al vizorului se formeazA si pe planul filmului, Obiectivele ambelor pArti au aceeasi distant focal. Deseori obiectivul vizorului este mai luminos decft cel de fotografiat, pentru a permite o mai rapida si mai previs& vizare a obiec- tului. Toate camerele cu doua obiective folosesc rolfilme de format 6% 6 cm. Camera mono- obiectiv reflex (fig. 6) are un singur obiectiv, prin care se face la inceput vizarea precisi pe geamul mat al aparatului sau pe un vizor cu prisma; dupa rotirea oglinzii cu 45", imaginea obiectului de fotografiat se proiecteaz’ pe planul filmului. Inainte de fotografiere se fixeaza valoarea diafragmei la aparatele eu preselectie automata a diafragmei, care, imediat inainte de expunere, se inchide la valoarea aleasi. La expunere, se ridica oglinda basculant& si obtura~ tomul cu perdea deschide fanta de expuriere, lasing liber drum razelor luminoase de la obiectiv spre film. Dupa expunere, filmul se transport mai departe odaté cu obturatorul care se armeazA; totodata oglinda este din nou coborité, asa incit se poate viza o imagine now’. 100