ANTRAXUL

DEF: Antraxul este o boala infecioasa comuna mai multor specii de animale si omului,
produsa de Bacillus anthracis, caracterizata clinic prin evoluie acuta, febra, tulburri
circulatorii, respiratorii si digestive, urmate de moarte, iar anatomopatologic prin aspectul
asfixie al sngelui.
SINONIME :
Boala mai este denumita (la om) si pustula maligna, buba neagra, edemul malign, boala
tbcarilor, boala scarmanatorilor de lna, iar la animale, dalac, talan, insplinare. De
asemenea, se mai intalneste si sub numele de infecia crbunoasa, febra crbunoasa
sau crbunele bacterian.
ISTORIC : Antraxul este cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind menionat n scrierile
egiptene, arabe, ebraice si latine. n secolul al XVIII -lea Chabert coreleaz apariia acestei
maladii cu psunatul pe cmpii blestemate" denumind-o ANTRAX (termen provenit din
limba greac n care anthrakos=crbune). Antraxul este mai fercvent n rile cu climat
temperat si cald unde sunt condiii favorabile sporulrii germenilor.
ETIOLOGIE
- Bacilul antraxului Bacillus anthracis are habitatul in sol, iar rezistenta lui este
variabila, dup cum este cazul de forma vegetativa sau de spori.
- Astfel, forma vegetativa este distrusa la temperatura de 55-60 C, iar dezinfectantele
obisnuite o inactiveaz in 15 minute. Sucul gastric este nociv pentru formele bacilare,
iar in cadavrele nedeschise, sub aciunea fenomenelor de putrefacie, forma
vegetativa este distrusa in 4 zile, vara mai rapid dect iarna.
- Sporii, dimpotriv, sunt foarte rezisteni. Uscciunea, putrefacia sau sucul gastric nu au
nici o aciune asupra lor.
- Dezinfectantele uzuale necesita un contact prelungit pentru distrugerea sporilor, acestia
nefiind distrusi nici prin procesul de srare a crnii sau a pieilor.
- Sulfamidele si antibioticele sunt active fata de forma vegetativa, dar sunt fara efect asupra
sporilor.
La om. antraxul se poate transmite prin manipularea cadavrelor, a produselor provenite de
la animale bolnave, prin consumul crnii contaminate, prin folosirea obiectelor confecionate
din piele, lna, par, carne, oase etc, constituind o importanta problema de sntate publica.
SURSELE DE INFECTIE:
Sursele primare sunt reprezentate de animalele bolnave (in special de cele cu forme
septicemice), de cadavrele animalelor moarte de antrax (surse de infecie extrem de
periculoase, deoarece in cele deschise sau jupuite germenii sporuleaza iar sporii se
conserva foarte mult timp), ca si de toate produsele si subprodusele, provenite de la
animalele bolnave si moarte de aceasta boala (pieile, parul, oasele, carnea, lna, sngele
etc)
Sporii persista in ele att in starea lor bruta, cat si dup prelucrare, iar obiectele
confecionate din acestea (harnasamentele, incaltamine, curele, perii etc.) pot infecta
animalele si oamenii chiar dup zeci de ani.
De asemenea, furajele de origine animala si ingrasamintele, precum si deseurile din
tabacarie pot conine spori.
Sursele secundare de infecie sunt reprezentate de obiectele, solul si apa care au venit in
contact cu materialele patologice. Pot constitui surse de infecie si ntreprinderile care
prelucreaz produse animale, precum si instituiile in care se lucreaz cu animale bolnave
sau germeni patogeni : tbcarii, centre de ecarisaj, laboratoare etc.
MANIFESTARI CLINICE LA OM:
Antraxul la om se manifesta sub 2 forme: forma cutanata si forma viscerala sau

organica.Crbunele cutanat este urmarea localizrii agentului patogen la nivelul

pielii.Leziunea este denumita, dup gravitate: pustula maligna sau edem malign.
Pustula maligna apare de obicei pe prile descoperite ale corpului (fata, gat, membre) si
debuteaz cu o mica zona eritematoasa ce se transforma intr-o vezicula cu o serozitate
uneori hemoragica. Vezicula ulcereaz iar ulceraia se acoper cu o crusta de culoare
neagra.
In jurul leziunii, se formeaz o zona mare de edem insotita de o coroana de vezicule. Dup
10-15 zile crusta cade lsnd in urma o cicatrice.
Bolnavul prezint febra, respiraie frecventa, puls accelerat, nesigurana in mers.
Cnd edemul este foarte intens se produce asa numitul edem malign ce evolueaz cu stare
grava septicemica, drept urmare a ptrunderii germenilor in snge.
Crbunele visceral poate avea localizare intestinala sau pulmonara.
Localizarea la nivelul intestinului debuteaz brusc cu febra, frisoane, dureri abdominale
puternice sub forma de colici, scaune frecvente, diareice, sangvinolente cu aspect
holeriform. Abdomenul este destins, balonat, splina mrita.
Crbunele pulmonar ia aspectul bronhopneumoniei crbunoase cu febra, tuse cu sputa
sangvinolenta in care se elimina bacilii carbunosi.
DIAGNOSTICUL :
In toate cazurile in care se constata sau se suspicioneaz boala, trebuie efectuat examenul
bacteriologic, fie in laboratorul propriu al unitii unde s-a efectuat tierea (efectundu-se
frotiuri din organele unde bacilii se gsesc in numr mare, in special din splina, si
colorndu-se prin metodele Giemsa sau Gram), fie se recolteaz probe (ficat, splina,
limfonoduri, os lung nedeschis ) si se realizeaz frotiuri care se trimit la laboratorul Direciei
Veterinare si pentru Sigurana Alimentelor judeean si/sau la Institutul de Diagnostic si
Sntate Animala (I.D.S.A.)- Bucuresti.
PREVEDERI LEGISLATIVE :
Pentru protejarea mpotriva antraxului, se efectueaz vaccinri preventive obligatorii la
animalele din specii receptive, conform planurilor tehnice anuale de aciuni sanitare
veterinare elaborate de Direcia Veterinara si pentru Sigurana Alimentelor.
Este interzisa deschiderea cadavrelor de la animalele care au avut simptome suspecte de
antrax.
In zonele in care exista antecedente de antrax, scoaterea la psunat a animalelor
receptive este permisa numai dup cel puin 14 zile de la vaccinarea anticrbunoasa.
- Se interzice folosirea sau industrializarea crnii si subproduselor de la animalele receptive
la antrax, tiate de necesitate, nainte de efectuarea examenului de ctre un medic
veterinar.
PREVEDERI LEGISLATIVE :
animalele sntoase, afebrile, din loturile contaminate se vaccineaz de necesitate si se
in sub observaie timp de 14 zile, iar in cazul apariiei simptomelor se supun tratamentului
specific;
cadavrele animalelor moarte de antrax se distrug in ntregime prin ardere, ngropare
adnca sau la puul sec;
carnea si subprodusele de la animalele tiate de necesitate pana la instituirea masurilor
de carantina, la care prin examen sanitar veterinar se diagnosticheaz antraxul, se distrug.
PREVEDERI LEGISLATIVE :
In locurile puse sub masuri de carantina se interzice:
- introducerea de animale receptive;
- scoaterea de animale receptive si produse de la acestea;
- scoaterea furajelor si cerealelor care au putut fi contaminate de animale bolnave;
- sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de antrax;

- folosirea laptelui de la animalele bolnave. Acesta se va steriliza prin fierbere timp de o ora
si se va distruge;
- accesul persoanelor strine.
- Psunile si locurile de adpat care au fost folosite de efective de animale in care au
aprut cazuri de antrax vor putea fi utilizate numai pentru animale care au fost vaccinate cu
cel puin 14 zile nainte si care se afla in perioada de imunitate activa.
Boala se considera stinsa si masurile sanitare veterinare se ridica dup 14 zile de la ultimul
caz de moarte sau vindecare, daca au trecut minimum 14 zile de la vaccinarea animalelor
receptive si s-a efectuat dezinfecia finala.
TUBERCULOZA
Tuberculoza este o boala infecto-contagioasa, intalnita la om si la numeroase specii de
mamifere si de pasari domestice si salbatice,produsa de germeni din genul
Mycobacterium tuberculosis.
Tuberculoza este o maladie periculoasa, care, in cazul nedepistarii la timp si tratarii
inadecvate,poate duce la pierderea capacitatii de munca,invaliditate si deces.
Istoric,raspandire si importanta
Tuberculoza este una dintre cele mai vechi boli, ea fiind descoperita chiar si in mumiile
egiptene.si la scheletele umane din epoca de piatra. In 1810, Laennec efectueaza un
studiu clinic care i-a permis afirmarea unicitatii si specificitatii tuberculozei. Agentul
etiologic a fost descoperit in 1882 la data de 24 martie de catre medicul Robert Koch.
Etiologie
Tuberculoza este produsa de bacterii incadrate in genul Mycobacterium. In cadrul
acesteia s-au diferentiat in 3 tipuri uman, bovin si aviar , fiecare avand patogenitate
maxima pentru specia de animale la care s-au adaptat si o patogenitate mai redusa
pentru alte specii.
Ca structura antigenica , microbacteriile au fost incadrate in 4 tipuri antigenice distinctive :
-un tip al bacililor tuberculozei de tip uman si bovin care au o structura antigenica practic
identica ;-un tip al bacililor tuberculozei aviare ;-un tip al tuberculozei animalelor cu singe
rece ;-un tip al acidorezistentilor saprofiti.
Cel mai important agent al tuberculozei zoonotice este Mycobacterium bovis.
Micobacteriile sunt :
- germeni imobili, necapsulai, nesporulati,
- Gram pozitivi si acidorezistenti. Rezistenta bacililor la aciunea factorilor fizici si chimici
este ridicata, conferita de un nvelis exterior cerolipidic ; sunt distrusi in 10-15 ore de
aciunea directa a razelor solare, in 10 minute la 70C si in 30 de secunde la 100C
La temperatura de refrigerare, raman viabili pana la 3 ani pe medii uscate.
Mycobacterium avium rezista peste 1 an la temperatura camerei; de
asemenea, acest germen rezista la temperatura (-192C) si isi pstreaz
intacte viabilitatea si virulenta dup 200 de congelri si decongelri succesive.
Mycobacterium bovis ramane viabil peste 4 sptmni in unt, in brnza
fermentata 4-5 luni, iar in laptele acidofil 15 zile.
Caractere epizootologice
Tuberculoza se intalneste la om si la foarte multe specii de mamifere si
pasari,carnasiere , cabaline si ovine.
Incidenta boli variaza in limite largi de la o specie la alta in stransa legatura cu
interventia factorilor favorizanti.Animalele din rasele perfectionate, exploatate
intensiv subalimentate, epuizate, supra-aglomerate sunt mai predispuse la
inbolnaviri.

Surse de contaminare
Sursele primare sunt reprezentate in primul rand de animale bolnave ,care elimina
germenii in mediul extern prin jetaj,tuse,stranut,materii fecale,etc,contaminand
solul,apa,furajele,asternutul,ustensilele de ingrijire,etc,care devin surse secundare de
infectie.
Germenii ajung in fecale fie din leziunile intestinale, pancreatice sau pulmonare,fie ca
sunt eliminati
Secretiile vaginale, sperma, urina, pot contine germeni in cazul localizarii procesului
tuberculos la nivelul organelor genito-urinare, laptele,in caz de mamita tuberculoasa
si in fazele de bacilemie.
Carnea este in general mai rar si mai slab
virulenta, continand germeni mai ales in perioadele
de bacilemie si la animalele cu tuberculoza miliara.
Ouale de la pasarile tuberculoase pot contine bacili.
Mod de contaminare si cai de patrudere in organism
Caile principale de patrundere a germenilor in organism sunt respiratorie si digestiva.
Infectia pe cale respiratorie intervine mai ales la om si taurinele adulte si se
realizeaza in special prin inhalarea de aerosoli continand bacili proveniti in urma tusei,sau
de pulberi rezultate din uscarea si pulverizarea materiilor virulente.
Transmiterea infectiei pe cale digestiva,prin ingerarea apei si a furajelor
contaminate,este mai putin severa decat calea respiratorie deoarece o parte din germenii
ingerati sunt inglobati in continutul gastrointestinal si nu ajung in contact direct cu mucoasa
digestiva ,fiind eliminati
Aceasta cale este observata mai ales la:
tineret prin consumul de lapte contaminat,
porcii hraniti cu reziduuri de la laptarii,sau alte produse contaminate;
pasari si carnivore.
In afara focarelor,infectia tuberculoasa are o slaba tendinta de extindere.
Incubatie este de 4-12 saptamani, dar infectia poate sa persiste luni sau ani inaintea
aparitiei bolii. Un bolnav este contagios mai multe saptamani dupa inceperea tratamentului.
Cei mai expusi sunt copiii sub 3 ani si varstnicii, persoanele al caror sistem imun
Simptomatologie
Simptomatologia tuberculozei la animale este extrem de polimorfa , fiind conditionata
de:
In general , infectia tuberculoasa imbraca o evolutie cronica.
- La bovine perioada de incubatie este intotdeauna destul de lunga , atingind si adeseori
depasind 3-4 saptamani.
In forma cronica , tuberculoza pulmonara constituie localizarea principala a infectiei la
taurinele adulte , reprezentand 90-96% din totalul cazurilor.
Simptomatologia la om
Tuberculoza se manifesta prin stare de slabiciune generala, pierdere in greutate, febra si
transpiratii nocturne.
Simptomele tuberculozei pulmonare includ:
tusea persistenta,
expectoratii sangvinolente,
durere de piept.
La copii cu varsta mai mica,tuberculoza pulmonara se manifesta uneori doar prin
oprirea cresterii sau un retard staturo-ponderal. Celelalte semne si simptome depind de
localizarea bolii.
Diagnostic

- Diagnosticul tuberculozei se stabileste pe baza de datelor epizootologice,

anatomoclinice, cercetari bacteriologice, serologice si teste alergice.
La bovine datele epizoologice vor avea in vedere caracterul de boala de grajd cu
extindere insidioasa si relativ radiara in focar.
Diagnosticul clinic este foarte greu de stabilit avand in vedere evolutia adeseori
asimptomatica a infectiei cu manifestari necaracteristice.
Diagnosticul serologic urmareste punerea in evidenta a anticorpilor specifici in singele
animalelor purtatoare de infectii tuberculoase. Se utilizeaza in acest scop reactia de
aglutinare , R.F.C. si reactia de hemoaglutinare si hemoliza conditionata valoarea
diagnostica a acestora este in general inferioara testului alergic.
Diagnosticul alergic se face prin tuberculinoreactie sau testul tuberculinic
- El se bazeaza pe punerea in evidenta a starii de alergie ce se instaleaza in organismele
infectate cu bacilii tuberculozei folosind ca substanta revelatoare tuberculina.
La noi in tara se practica numai testul intradermic, cu tuberculina purificata de tip mamifer
sau aviar aplicat dupa doua procedee principale:- testul unic in care se foloseste numai una
din cele doua tuberculine si se obtin 3 categorii de reactii: negative, dubioase si pozitive.testul simultan in care se folosesc ambele tuberculine inoculate simultan la acelasi animal in
puncte separate.
Legislatia sanitar veterinara stabileste pentru tuberculoza urmatoarea conduita:
In cazul in care la taierile obisnuite se intalnesc una sau mai multe leziuni se procedeaza
astfel:
Se opreste banda transportoare a carcaselor si organelor, se identifica carcasa,
capul, organele, masa gastrointestinala in care s-au gasit leziuni aplicand o eticheta ce
arata restrictii. Se anunta medicul veterinar care va lua deciziile privind destinatia carnii
si organelor.
Animalele bolnave de tuberculoza provenite din centre de izolare sau unitati de asanare,
precum si animale reagente se vor sacrifica la sala sanitara, sau la sfarsitul
programului de taieri normale, in partida separata, urmata de curatirea mecanica si
dezinfectia salii.
Se confisca in totalitate carnea si subprodusele comestibile la toate speciile de
animale in urmatoarele situatii :-Cand se constata stare de slabiciune avansata,
-Cand se constata ca animalul este febril la examenul antemortem, iar la expertiza de
abator se constata leziuni de tuberculoza cu caracter infiltrativ,
-Cand se constata leziuni de tuberculoza generalizata in mai multe organe, mase
musculare, articulatii si ganglioni,
4. Carnea si subprodusele se dau in consum conditionat dupa sterilizare (fierbere sau
autoclavare) si se fac confiscari partiale a organelor sau zonelor cu leziuni in urmatoarele
situatii :
- Cand se gasesc leziuni concomitente in doua organe sau in doua grupe de ganglioni
limfatici (cap si pulmon ; cap si masa gastointestinala),
- Cand se gasesc leziuni specifice in musculatura, articulatii, oase si grupe de ganglioni
aferenti,
In toate cazurile cand desi nu exista leziuni multiple care sa justifice confiscarea totala,
totusi exista modificari organoleptice ale carnii sau ale produselor comestibile,
5. Se fac confiscari partiale in urmatoarele situatii :
- Cand se constata leziuni numai la ganglionii din zona capului (submaxilari ori
retrofaringieni) se confisca doar capul
- Cand se gasesc leziuni in ganglionii intestinali (mezenterici) se confisca doar masa
gastrointestinala,
- Cand se constata leziuni in pulmon se confisca pulmonul insotit de trahee, laringe si

ganglionii aferenti,
6. Carnea si subprodusele provenite de la animalele care au reactionat pozitiv la testul
alergic dar la care nu s-au gasit leziuni specifice la examenul de laborator, se dau in
consum fara restrictie,
7. Sangele de la animalele cu leziuni se confisca,
8. Pielea , coarnele, unghiile, parul se pot folosi dupa o prealabila dezinfectie