Binecuvntarea mare

Liturghia propriu-zis, ca mpreun slujire a preotului si credinciosilor, debuteaz cu

binecuvntarea solemn a mprtiei Sfintei Treimi, mrturisire a faptului c Sfnta Liturghie
reprezint intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu.
Liturghia, asa cum se descoper ea credinciosilor, este alctuit din dou prti care au o structur
paralel si sunt indisolubil legate: Liturghia Cuvntului (a catehumenilor) si Liturghia
Euharistic (a credinciosilor). Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu convoac, vorbeste, se istoriseste
si, n cele din urm, se ofer pe Sine ca hran.
La Liturghia Cuvntului, n timpul creia n centrul Sfintei Mese se afl Sfnta Evanghelie,
Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt: citirile din Sfnta Scriptur,
predica, rugciunea si cntarea cci "cel ce ascult cuvntul Meu si crede n cel ce m-a trimis pe
Mine are viat vesnic" (Ioan 5, 24) iar "cuvintele Mele duh sunt si viat"
La Liturghia Euharistic n centrul Sfintei Mese se afl Potirul euharistic descoperindu-ne
sensul principal al acesteia de mprtsire cu Dumnezeu Cuvntul ntrupat, cu nsusi Trupul si
Sngele Lui, cci "Cuvntul S-a fcut trup" (Ioan 1, 14) si "dac nu veti mnca Trupul Fiului
Omului si nu veti bea Sngele Lui, nu veti avea viat n voi" (Ioan 6, 53).
Liturghia Cuvntului se mplineste n Liturghia Euharistic, cele dou prti ale Sfintei Liturghii
realiznd numai mpreun ntlnirea deplin cu Hristos cel nviat si intrarea Bisericii n mprtia
lui Dumnezeu.
Ectenia mare (I)
Cuvntul ectenie Provine din limba greac de la cuvntul ektenhs, care nseamn ntins, prelung,
termenul de ectenie desemneaz, n limbajul liturgic romnesc, o rugciune prelungit sub form
de ndemnuri struitoare la rugciune adresate de diacon credinciosilor la care acestia rspund
invocnd mila lui Dumnezeu, ndemnuri ncheiate cu slvirea lui Dumnezeu de ctre preot n
numele tuturor. Prima ectenie a Sfintei Liturghii se numeste mare comparativ cu ecteniile mici
care reprezint o prescurtare a ei.
Doamne miluieste!
Toti cei prezenti n biseric particip la aceast rugciune: preotul sau diaconul adreseaz
succesiv credinciosilor ndemnurile spre rugciune nvtndu-i astfel ce s cear iar acestia
rspund nltnd spre Dumnezeu o scurt dar profund rugciune: "Doamne miluieste!". Este o
invocare a milei lui Dumnezeu fcut cu ndejdea dobndirii cererilor nu pentru meritele lor ci
pentru milostivirea lui Dumnezeu.
Antifonul I - starea n care pornim spre mprtie

Sintez a ntregului psalm 102, acest verset ne arat starea n care trebuie s purcedem n
pelerinajul nostru spre mprtia lui Dumnezeu, starea n care ne putem apropia de Dumnezeu
cel ce miluieste pe cei ce se tem de El precum tatl pe fii (Ps. 102, 13).

Antifonul al II-lea - mrturisirea credintei n Hristos

ntregul continut al credintei crestine depinde de modul n care se rspunde la ntrebarea "Cine
este Iisus Hristos?". Prin cntarea imnului Unule-Nscut, "una dintre cele mai pline de nvttur
alctuiri care se spun la o slujb dumnezeiasc" peste care ns multi credinciosi trec cu
superficialitate fr a lua seama la bogtia de nvtturi pe care o cuprinde, rspundem nc de la
nceputul Sfintei Liturghii la aceast ntrebare. Antifonul al II-lea este o mrturisire de credint n
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a deschis calea spre mprtia lui Dumnezeu si ne
druieste puterea de a intra n ea.:
Ecfonisele se completeaz reciproc
Ecfonisele primelor trei ectenii, chiar luate separat de rugciuni, asa cum sunt percepute astzi de
credinciosi, ne nvat c lui Dumnezeu n Treime i se cuvine "toat slava, cinstea si
nchinciunea" deoarece a Lui este "stpnirea si () mprtia si puterea si slava". Slvindu-l,
cinstindu-l, nchinndu-ne lui Dumnezeu nu facem dect s-i dm ceea ce I se cuvine. Dar faptul
c a lui este "stpnirea si puterea si slava" trebuie s ne umple de ndejde pentru c "bun si
iubitor de oameni" este Dumnezeul nostru.
Intrarea mic
n rnduiala de astzi Intrarea mic const n purtarea solemn a Evangheliei de ctre diacon sau
preot, prin mijlocul credinciosilor, intrarea n altar prin usile mprtesti si asezarea acesteia pe
Sfnta Mas. Acest ritual concentreaz n sine dou actiuni distincte n Biserica primar si anume
intrarea clerului si a credinciosilor n biseric si pregtirea pentru citirea Evangheliei.
Sufletul treaz si trupul drept
Ridicarea Evangheliei si exclamaia "ntelepciune, drepti!" este o mrturisire a prezentei lui
Hristos si o atentionare asupra felului n care trebuie s-L ntmpinm: cu sufletul deschis spre
primirea ntelepciunii supreme si cu trupul drept, n stare de veghe. "Care este aceast
ntelepciune cu care se cuvine s lum aminte la Sfintele Taine? Sunt gndurile ce se cuvine s le
avem n timpul sfintei slujbe si cu care trebuie s privim si s ascultm cele ce se svrsesc si se
rostesc, gndurile cele pline de credint, cele ce nu au nimic omenesc ntr-nsele.
Trisaghionul exprim uimirea sufletului n fata sfinteniei lui Dumnezeu
Cntarea ntreit sfnt pe care o intonm mpreun cu ngerii dup nltarea noastr la cer
exprimat simbolic de ritualul Intrrii Mici, ne pregteste pentru momentul culminant al
Liturghiei Cuvntului: mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale.
2

Dup ecfonis adunarea liturgic ncepe cntarea trisaghionului. Acest imn este alctuit, n
original, dintr-o aclamatie si o rugciune.
Ortodoxia a atribuit ntotdeauna un sens treimic trisaghionului mrturisind astfel c sfintenia si
are izvorul n faptul c Dumnezeu este treime de persoane: Tatl - izvorul sfinteniei, Fiul biruitorul mortii (tare), Duhul Sfnt - dttorul de viat (fr de moarte).

Consumarea euharistic a cuvntului

Citirea fragmentului din scrierile apostolice, cunoscut sub numele generic de Apostol, ne
pregteste pentru primirea cuvntului lui Hristos cuprins n Sfnta Evanghelie deoarece
nvttura apostolilor reprezint ntelegerea adevrat si complet a nvtturii lui Hristos.
cdirea
n timpul cntrii Aliluia este locul originar si firesc al cdirii de dinainte de Evanghelie,
simbolismul si lucrarea cntrii mpletindu-se cu cele ale cdirii.
Tmia care arde transformndu-se n "miros de bun mireasm duhovniceasc" ce se nalt la
cer exprim jertfa bine-plcut lui Dumnezeu. "Nu exist religie, n care ideea si actul de jertf
s nu reprezinte smburele ntregii ei vieti Jertfa se descoper a fi actul de deschidere si
comunicare, de mplinire prin druire Exprimnd fiinta religiei, jertfa exprim n acelasi timp
conditia fundamental a omului". Omul nsusi trebuie s se jertfeasc, s ard duhovniceste
druindu-se lui Dumnezeu ca "miros de bun mireasm duhovniceasc".
Prinii Bisericii ne atrag atenia asupra faptului c primirea cuvintelor dumnezeiesti reprezint o
mprtsire la fel de real cu Dumnezeu Cuvntul ca si primirea Sfintei Euharistii. "S nu
pierdem un singur cuvnt din Sfnta Evanghelie, subliniaz Origen, cci, dac atunci cnd v
mprtsiti luati seama pe bun dreptate ca s nu cad jos nici cea mai mic prticic, pentru ce
s nu credeti c este ru a neglija un singur cuvnt al lui Hristos". Clement Alexandrinul
(Stromatele 1, 1) arat c trebuie s ne hrnim cu semintele vietii care se gsesc n Scriptur asa
cum ne mprtsim cu Sfnta Euharistie iar Sfntul Ioan Gur de Aur (Omilii la Facere 6, 2) si
Sfntul Grigorie Teologul (Cuvntarea 45, 16) vorbesc despre consumarea euharistic a
cuvntului frnt n mod tainic.
Dupa evanghelie
Lecturile biblice duc la prezenta real a Cuvntului lui Dumnezeu, la
ntlnirea cu El, la mprtsirea cu El prin cuvintele Sale.
Sfnta Liturghie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru c
aici Duhul Sfnt l face prezent pe Mntuitorul. Lecturile biblice duc la prezenta real a
Cuvntului lui Dumnezeu, la ntlnirea cu El, la mprtsirea cu El prin cuvintele Sale.

Predica (I)
3

Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt n prima parte a Sfintei

Liturghii numit, pentru aceasta, Liturghia Cuvntului. Dar aceast mprtsire nu se
realizeaz numai prin citirea cuvntului lui Dumnezeu cuprins n Sfnta Scriptur ci si
prin actualizarea acestuia n adunarea euharistic prin predic.
Ectenia ntreit
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt prin citirea si explicarea Sfintei Scripturi n
cadru primei prti a Sfintei Liturghii, numit Liturghia Cuvntului, este urmat de ectenia
ntreit. Prin ectenia ntreit ntelegem invocarea struitoare a milei lui Dumnezeu printr-un sir
de cereri pe care diaconul (sau preotul) le adreseaz lui Dumnezeu, poporul continund
rugciunea prin rspunsul "Doamne miluieste!" rostit de cte trei ori.
Ectenia mortilor
Ectenia mortilor este o cerere staruitoare, izvorta din dragoste, ca mila lui Dumnezeu sa se
reverse si asupra celor adormiti.
Ectenia catehumenilor
Prima parte a Sfintei Liturghii se ncheie cu o ectenie n care rugaciunea se concentreaza asupra
celor care nu au primit botezul. Este vorba despre catehumeni, cei chemati sa devina crestini,
care au dreptul sa participe la slujba numai pna n acest moment.
Deschiderea antimisului marcheaza sfrsitul Liturghiei catehumenilor, deschisa participarii
tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovaduire a Evangheliei lumii. n ea
Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste, ne nvata si ni se mpartaseste prin cuvnt. Urmeaza cea de a
doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credinciosilor sau euharistica, n care Biserica se separa
de lume pentru a aduce, n Hristos, jertfa euharistica cea fara de snge si a fi naltata n mparatia
cerurilor, la ospatul Stapnului, primind ca hrana nsusi Trupul si Sngele Domnului.
La nceput toti credinciosii se mpartaseau la Liturghie
n Biserica primara era de neconceput ca cei ce participa la Liturghia euharistica sa nu se
mpartaseasca. Canoanele 8 si 9 apostolice si canonul 2 al sinodului de la Antiohia sunt
categorice n aceasta privinta amenintnd cu afurisirea (excomunicarea) att pe clericii ct si pe
laicii care participa la slujba si nu se cumineca. De aceea la sfrsitul Liturghiei Cuvntului
paraseau biserica att catehumenii ct si penitentii, adica cei opriti de la mpartasanie datorita
unor pacate grave, la ndemnul diaconului: "Cei care nu participa la mpartasanie sa paraseasca
adunarea!". "Potrivit sensului liturgic numai cei ce se mpartasesc, numai credinciosii participa
la Sfnta Liturghie. Si este un privilegiu nfricosator"(1). Ct de mult ne-am ndepartat n zilele
noastre de la aceasta ntelegere cnd majoritatea credinciosilor ramn n biserica la Liturghia
celor credinciosi fara sa constientizeze privilegiul nfricosator pe care l reprezinta aceasta, fara
sa-si puna problema ca ar trebui sa duca o astfel de viata nct sa poata sa se mpartaseasca de
fiecare data si fara sa nteleaga ca numai mpartasindu-se au participat deplin la Liturghie.
Spalarea minilor arata curatia ceruta celor ce slujesc
4

Atunci cnd slujeste episcopul, dupa cadire, ca o pregatire pentru aducerea sfintei jertfe, acesta
si spala minile, semn al curatiei ceruta celor ce slujesc la altar
Heruvic
Dupa ecfonisul celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi, cntaretii ncep intonarea Imnului
heruvic, o cntare ampla, patrunzatoare n care melodia lina, dnd putere cuvintelor, are un rol
esential pentru transpunerea noastr ntr-o stare sufleteasca potrivita aducerii sfintei jertfe.
Heruvicul
Element caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este
cntarea lenta si mareata intonata la strana n care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne
pregati duhovniceste sa-L primim pe Hristos, mparatul tuturor, Care se jertfeste pentru noi.
Denumirea de Heruvic sau Imn heruvimic vine de la afirmatia acestei cntari ca noi, cei care
participam la Sfnta Liturghie, i nchipuim tainic pe heruvimii care intoneaza cntarea ntreit
sfnta "facatoarei de viata Treimi".
n acest timp preotul rosteste n taina, pentru sine, rugaciunea "Nimeni nu este vrednic..."
marturisindu-si nevrednicia pentru slujirea ce i sta nainte si ncredintndu-se cu smerenie lui
Hristos "Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel ce se mparte". Apoi,
nchinndu-se, spune mpreuna cu diaconul de trei ori textul complet al cntarii heruvimice.
Protosul cadeste n continuare altarul, iconostasul si credinciosii pregatind intrarea Cinstitelor
Daruri. Buna mireasma a tamiei se adauga astfel cntarii line, icoanelor si luminii discrete a
candelelor si lumnarilor crend o atmosfera care sa stimuleze si simturile pentru o participare
totala la slujba "lepdnd toata grija cea lumeasca".
Clericii se nchina naintea Sfintei Mese, saruta antimisul, crucea si Sfnta Masa si si cer
iertare unii de la altii si de la popor. Merg la proscomidiar, Arhiereul i pune diaconului care are
cadelnita Sfntul Aer pe umeri, i da Sfntul Disc , iar Sfntul Potir il d celui dinti dintre preoti,
trece n dreptul usilor mparatesti pentru a primi Cinstitele Daruri, a face pomenirile si a le aseza
pe Sfnta Masa.
HIROTONIA (PREOTIA).
Hirotonia (Preotia) este a cincea sfnt Tain a Bisericii, n care, prin punerea minilor si
rugciunea arhiereului, se mprtseste unor brbati, ce s-au pregtit pentru aceasta, harul
dumnezeiesc, care d puterea de a propovdui cuvntul lui Dumnezeu, de a svrsi Sfintele Taine
si slujbele bisericesti, si de a conduce pe cei credinciosi la mntuire.
Sfnta Tain a Preotiei se mprtseste asadar unor brbati anume pregtiti pentru a o primi cu
vrednicie. Insusi Mntuitorul Iisus Hristos i-a ales pe sfintii apostoli si i-a nvtat, prin toate cte
a fcut ntre oameni, cele ale mprtiei lui Dunmezeu. Dup aceea i-a nvrednicit de deosebita
cinste de a propovdui Sfnta Evanghelie si de a svrsi fapte minunate. Adresndu-se lor, a
asezat si Taina Preotiei prin cuvintele : Precum M-a trimis pe Mine Tatl, v trimit si Eu pe voi.
Si zicnd acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfnt; crora veti ierta pcatele, le vor
fi iertate si crora le veti tine, vor fi tinute (Ioan XX, 2123).
5

Sfintii apostoli, cum aflm din Sfnta Scriptur, au svrsit Sfnta Tain a Preotiei prin punerea
minilor, adic: hirotonndu-le preoti n fiecare biseric, rugndu-se cu postiri, i-au ncredintat
pe ei Domnului n Care crezuser (Fapte XIV, 23), dar avnd grij s nu pun prea degrab
minile peste nimem (1 Tim. V, 22), s fie cu mult grij, pentru c Preotia este lucrarea
Duhului Sfnt (Fapte XX, 28).

Ectenia cererilor
Dupa asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa diaconul, cheama poporul prezent n biserica la
rugaciune printr-o serie de ndemnuri cunoscute sub numele de ectenia cererilor. Practic ectenia
este alcatuita, dupa formula introductiva, dintr-o cerere pentru daruri, trei ndemnuri preluate din
ectenia mare si ectenia cererilor propriu-zisa la care poporul se asociaza cu raspunsul Da
Doamne!.
Hristos este n mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii
n timpul cntarii Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita
arhiereul si preotii se nchina de trei ori n fata Sfintei Mese rostind Iubi-Te-voi Doamne,
vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu (Ps. 17, 1) si saruta
Cinstitele Daruri si Sfnta Masa. Acest act este o expresie a dragostei fata de Dumnezeu pe care
o aratam sarutnd Cinstitele Daruri, care se vor preface n Trupul si Sngele Domnului, si a
Sfintei Mese, altarul pe care se aduce Sfnta Jertfa.
n practica greceasca si slava, dupa sarutarea umerilor, preotii si saruta reciproc minile
pentru ca Hristos lucreaza sfintenie prin aceste mini. Sarutarea umerilor, care n timpul
lui se practica numai n Postul Mare, este explicata de Sfntul Teofilact al Bulgariei prin
aceea ca umerii sunt simbolul vietii active prin care putem purta crucea Domnului pentru a fi
rastigniti cu El, n masura n care ne e posibil.
Crezul
Crezul desemneaza, n sens general, o sinteza a nvataturilor de credinta crestine fundamentale.
Crezul se mai cheama si simbol al credintei. Termenul de simbol vine de la un cuvnt ce nsemna
parola n taberele militare. Deci pentru crestinii din vechime crezul sau simbolul de credinta era
o parola ce i arata a fi adevarati crestini. (8)
Desi n Noul Testament nu exista un crez formulat ca atare, nca de la nceputul Bisericii au
circulat scurte formulari, amplificate ulterior, care exprima continutul credintei, ferindu-o de
erezii. Aceste crezuri erau utilizate n legatura cu Botezul, att pentru instruirea catehumenilor
ct si pentru marturisirea credintei de catre acestia n timpul slujbei.
Rostirea Crezului este si o proclamare a credintei
Marea majoritate a crestinilor ortodocsi de astasi au fost botezati ca prunci, nasii marturisind
credinta pentru ei. Din pacate putini nasi si nteleg responsabilitatea pe care si-o asuma atunci
6

cnd boteaza un prunc de a-l ndruma pe calea Bisericii, de a-l nvata credinta. Ca urmare multi
ortodocsi nu cunosc dogmele credintei noastre. Rostirea Crezului la Sfnta Liturghie este un
prilej pentru acestia de a nvata tainele credintei. Asadar rostirea Crezului este si o proclamare a
credintei pentru cei necunoscatori si nenvatati".
Clatinarea Sfntului Aer simbolizeaza darul desavrsit si bogat al Sfntului Duh
n timpul rostirii Crezului preotul clatina Sfntul Aer deasupra Sfintelor Vase pna la cuvintele
si a nviat a treia zi, dupa Scripturi dupa care l mpacheteaza, Cinstitele Daruri ramnnd n
continuare descoperite. Este o practica atestata de patriarhul (monofizit) Sever al Antiohiei (+
538) care ne transmite interpretarea veche potrivit careia aceasta clatinare aminteste de viziunea
Sfntului Petru (Fapt. Ap. 11, 5-10) si simbolizeaza darul desavrsit si bogat al Sfntului Duh
care i s-a descoperit lui Petru ca va cuprinde si neamurile si care se va pogor peste darurile puse
nainte prefacndu-le n Trupul si Sngele Domnului. (7)
Anaforaua liturgic - rugciunea central a Sfintei Liturghii
Stelua
La Proscomidie, steaua simbolizeaz acea stea minunat, care a condus pe magii din Rsrit la
locul naterii Mntuitorului, ceea ce indic i formula biblic rostit de preot cnd aeaz steaua
peste disc: i venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul. (Matei 2, 9), iar dup Vohodul
Mare, ea simbolizeaz pecetea pus pe mormntul Domnului.
n cursul anaforalei se aduce multumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, se face
pomenirea lucrrii mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, se nalt darurile de pine si vin si se
invoc Duhul Sfnt spre sfintirea acestora. Cuvntul se uneste astfel cu Taina, pinea si vinul se
prefac, prin pogorrea Duhului Sfnt, n Trupul si Sngele Domnului.
- Ecteniile urmtoare Prefacerii
Preotul, binecuvntndu-i pe credincioi zice: i s fie milele Marelui Dumnezeu i
Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cu voi cu toi. Se dorete celor prezeni mila Celui ce a
artat prin prefacerea pinii i vinului c e la dispoziia lor, ca s se uneasc cu ei i s-i aduc
prin aceasta la nvierea la care se afl El cu trupul Su. Hristos - Dumnezeu e Mare - cu
nimic mai mic dect Dumnezeu, dei e ntrupat i jertfit (Pr. P. Vintilescu, Liturghierul explicat,
p. 289).
Ectenia urmtoare este una eclesiologic, cernd cele ce sunt de trebuin pentru toi
membrii Bisericii. Ea reprezint de fapt reluarea ecteniei cererilor n prima ei parte. Rugciunea
tainic a preotului din timpul acestei ectenii, este una cutremurtoare: naintea Ta punem toat
viaa noastr i ndejdea i cerem, i ne rugm: nvrednicete-ne pe noi s ne mprtim cu
cuget curat, cu ceretile i nfricotoarele Tale Taine ale acestei sfinte i duhovniceti mese, spre
iertarea greelilor (Liturghier, p. 145). Finalul ecteniei pune accentul pe elementele care ne
7

asigur ntrirea unitii sufleteti, n care trebuie s se prezinte n curnd comunitatea la

mprtirea cu Sfintele Taine (Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 289-290).
Unirea credinei i mprtirea Sfntului Duh cernd, pe noi nine i unii pe alii i toat viaa
noastr Lui Hristos Dumnezeu s o dm.
Rugaciunea "Tatal nostru"
In cursul perioadei itinerante, Domnul, raspunzand la cererea ucenicilor de a-I invata cum sa se
roage, le-a daruit rugaciunea cea mai de pret, rugaciunea prin excelenta, care va fi inaltata de
credinciosii tuturor neamurilor de atunci si pana la sfarsitul veacurilor, Tatal nostru.

Omoforul este prin excelen un vemnt arhieresc. Omoforul s-a dovedit a fi

nsemnul vestimentar distinctiv al treptei i al puterii episcopale, n a a msur nct
deinerea omoforului de ctre episcop a ajuns s nsemne de inerea puterii
episcopale, menioneaz n acest sens K. Korkoulas. Este alctuit dintr-o f ie
lung din material de ln, petrecut pe dup gt, cu capetele atrnnd n fa i n
spate pn la nivelul genunchilor sau chiar mai jos, i pe aceasta sunt brodate cruci.
Dup cum arat i numele (omofrion, de la omos = umr i fero = a purta;
lat. humerale, pallium), este purtat pe umeri de ctre arhiereu, avnd capetele atrnnd
n fa i n spate i nchipuie ntruparea din Fecioar pentru noi, oamenii, i
nomenirea Cuvntului. De asemenea, pe acesta sunt nscrise patru cruci, dou pe
piept i cte una pe fiecare capt al omoforului. Aceste patru cruci amintesc de
Rstignirea lui Hristos.
Cel mai semnificativ simbolism al omoforului este tlcuit n scrierea Sfntului Simeon
al Tesalonicului. Arhiepiscopul de atunci al cet ii mpreun-mprte ti bizantine,
Tesalonicul, aseamn vemntul arhieresc cu oaia cea pierdut din cunoscuta
pericop evanghelic, pe care Mntuitorul a ridicat-o pe umeri. n contextul prezent,
prin oaie se nelege firea noastr, adic firea uman de dup cdere, care a urmat
calea ndeprtrii de Dumnezeu, Care Se face om, Se apropie de firea noastr cea
czut, o ridic pe umeri i o cluze te ctre mntuire. Simbolismul acesta poate fi
mai bine neles, dac inem seama de faptul c omoforul trebuie confec ionat din
material de ln. Astfel, simbolistica mielului devine i mai clar. Compara ia dintre
omofor i miel trimite i la Patima pe cruce a Domnului, cci Mielul acesta a fost
chemat s Se junghie pentru noi. Simbolistica omoforului ca miel determin i
culoarea acestuia. Omoforul trebuie s fie alb, dup cum alb este blana mielului.
Arhiereul i scoate omoforul nainte de citirea Evangheliei, pe durata Dumnezeie tii
Liturghii, artnd n felul acesta supunere fa de Mntuitorul. Cci arhiereul nu
ndrznete s-i pun atunci omoforul n jurul gtului, mrturisindu-L astfel pe Cel
ntrupat i ptimitor i viu, citind cuvintele Lui, cci, de fapt, El este Cel ce vorbe te.
Dup cum, aadar, omoforul amintete lucrarea pe pmnt a Domnului i n
Evanghelie nsui Domnul se arat lucrnd i vorbind, la rndul lui, arhiereul
dezbrac omoforul din respect, artnd astfel deplin supunere fa de Domnul.
8

n continuare, pe durata Vohodului celui mare, omoforul este purtat n fruntea alaiului
litaniei, cci crucea are n fa, acest semn care l nf i eaz pe Iisus, Care atunci,
[la a Doua Venire], se va arta din cer, dup cum st scris. Arhiereul ia din nou
omoforul dup ncheierea Intrrii Sfinilor, cci acesta un ve mnt liturgic principal i
este nevoie s l poarte n timpul mprtirii cu Trupul i Sngele Domnului.