Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa este caracterizata ca find o tulburare psihica din categoria tulburarilor
de alimentatie,caracterizata printr-o reducere anormala a greutatii corpului si printr-o
deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalenta ,persistenta de ingrasare. Este
asociata cu o imagine asupra propriului corp distorsionata care poate fi mentinuta de
diferite modele cognitive care altereaza modul cum individul afectat evalueaza si
gindeste asupra corpului sau, alimentatie si alimente. Persoanele cu anorexie nervoasa
continua sa simta senzatia de foame dar accepta doar mici cantitati de hrana. Media de
aport caloric la o persoana cu anorexie nevoasa este de 600-800 calorii pe zi, dar sunt si
cazuri extreme de infometare completa. Aceasta este o tulburare mentala severa cu o
incidenta ridicata a comorbiditatii si cea mai mare rata de mortalitate dintre toate
tulburarile psihiatrice.
Persoanele suferinde de anorexie nervoasa isi limiteaza greutatea corpului prin abtinrea
voluntara indelungata de a se hrani(anorexie nervoasa tip restrictiv) si prin alte metode
cum ar fi :abuzul de purgative,clisme si diuretice,folosirea de substante anorectigene,si
excesul de exercitii fizice(anorexie nervoasa tip eliminator).Boala afecateaza mai ales
tinerele adolescente insa 10% din cazuri apar la tineri de sex masculin.Anorexia nervoasa
este o tulburare psiho-somatica sau psiho fiziologica,complexa implicand componente
psihologice,neuro-biologice si socio-culturale.
Persoana cu anorexie nervoasa poate prezenta un numar de semne si simptome dintre
care cele mai importante cuprind: scaderea in greutate evidenta si dramatica, obsesia
asupra continutului si al caloriilor alimentelor, frica de a cistiga in greutate, ritualuri
alimentare, metode de curatare a organismului, depresie si singuratate. Tipul si severitatea
poate varia in fiecare caz si poate fi prezent dar nu si aparent. Anorexia nervoasa si
malnutritia asociata care apare prin infometarea autoimpusa pot cauza complicatii severe
in fiecare organ al corpului. 1
Istoric
Anorexia nervoasa a fost descrisa prima data in 1694 de catre Richard Morton,medicul
regelui James al II-lea al Angliei ,in tratatul despre atrofia nervoasa in care a semnalat
intre altele si aparitia amenoreei,precum si asocierea cu un comportament hiperactiv.
Morton a descris cazul unei fete de 18 ani ,fara pofta de mancare si emanciata intr-atata
1

Goldberg R..J. Ghid clinic de psihiatrie,Ed.All,Bucuresti,2001,pag.416-417

ca ramasese doar piele si schelet.Pierduse ciclul menstrual si studia zi si noapte fara

semen de oboseala .Morton nu gasise alte semen de patologie fizica si gandea ca boala se
datora unei stari anormale a spiritelor animale si slabirii tonusului nervilor.

Diagnostic
Diagnosticul initial trebuie pus de un profesionist medical competent. Exista multiple
conditii medicale, cum ar fi cele virale sau bacteriene, dezechilibrele hormonale, bolile
neurodegenerative si tumorile cerebrale care pot mima tulburarile psihiatrice incluzind
anorexia nervoasa.
Diagnostic diferential2
Anorexia din tulburarea depresiva:diferentierea este greu de facut atunci cand la
anorexia nervoasa se asociaza depresia.Pentru anorexia nervoasa pledeaza varsta de
debut, preocuparile excessive pentru alimentatie si calorii,tulburarea de imagine a
propriului corp si prezenta apetitului,in vreme ce pentru tulburarea depresiva pledeaza
lipsa apetitului,lipsa de lan vital,lipsa de interes pentru orice activitate,inclusive pentru
propriul corp ,retardarea sau agitatia psihomotorie.
Schizofrenia-atunci cand exista idei delirante de otravire se poate ascocia refuzul
alimentar
Bulimia nervoasa-spre deosebire de anorexia nervoasa in aceasta tulburare greutatea nu
scade dramatic dar de cele mai multe ori cele doua tulburari se ascociaza.

Testele folosite in diagnosticul anorexiei nervoase cuprind:

- hemoleucograma completa pentru a studia prezenta diferitelor tulburari precum
leucopenia, leucocitoza, trombocitoza si anemia care rezulta prin malnutritie
- urinoanaliza efectuata pentru a diagnostic diferite boli, a identifica abuzul de droguri si
ca indicator al sanatatii generale
- testul de toleranta la glucoza pentru a verifica capacitatea corpului de a metaboliza
glucoza fiind util in a identifica diabetul, insulinomul, sindrom Cushing, hipoglicemia
- testul functiei hepatice
- testul de raspuns al hormonului luteinizant la liberina acestuia evaluind prezenta unui
hipogonadism central observant frecvent in anorexia nervoasa
2

Dr.Georgecu M,Psihiatrie .Ghid Practic,Ed.National,1998,pag.305

- electroencefalograma folosita pentru a identifica diferite tumori pituitare

- evaluarea hormonilor tiroidieni si paratiroidieni.
Criteriile cele mai utilizate in diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificarii din
Manualul Diagnostic al Tulburarilor psihice a Asociatiei Americane de Psihiatrie 3.Desi
testele biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie,diagnosticul se bazeaza pe o
combinatie de comportamente,de credinte si experiente relatate,precum si caracteristici
fizice ale pacientului.Anorexia nervoasa este de obicei diagnosticata de psihologi
clinici ,psihiatri sau alti clinicieni cu calificare necesara.
Factori etiologici
Nu exista o singura cauza a boli.Etiologia ei este pluricauzala:
-cauze sociale
-cauze psihologice
-cauze biologice
Factori biologici
Studiile pe familii si pe gemeni au sugerat ca factorii genetici contribuie cu 50% la
dezvoltarea tulburari de alimentare.
Deficitul de zinc cauzeaza o scadere a apetitului ,care poate degenera in anorexie
nervoasa,in tulburari de apetit si mai ales intr-o inadecvata nutritie.Folosirea zincului
in tratamentul bolnavilor de anorexie a fapt sustinuta din 1979,cand a fost lansata de
catre Bakan.Cel putin 5 experimente au aratat ca zincul amelioreaza scaderea
ponderala din anorexie.In 1994 un experiment dublu orb si controlat cu placebo ,a
aratat ca administrarea de zinc a dublat rata masei corpului in anorexie.
Factori psihologici
Numeroase cercetari asupra factorilor psihologici sugereaza ca anumite tendinte in
gandire si perceptie pot contribui in mentinerea sau riscul de aparitie a anorexiei.
Semne de alarma:
- scaderea dramatica in greutate I,
- preocuparea fata de greutate, alimentatie, calorii, grasimi si diete
- refuzul de a manca anumite alimente progresind pina la restrictii fata de toate categoriile
3

Romila A,Manual de diagnostic si statistica al tulburarilor mentale,editia a IV,DSM-IV-TR,ED.Asociatiei

psihiatrilor liberi din Romania,Bucuresti,2003,pag.589

de alimente
- comentarii frecvente despre faptul ca se simte gras/a
- anxietate fata de a mentine greutatea si fata de castig in greutate
- negarea foamei
- dezvoltarea de ritualuri alimentare (mananca alimentele intro anumita ordine, mestecat
excesiv, aranjarea alimentelor in farfurie)
- scuze frecvente pentru a evita ora de masa
- regim de exercitii fizice excesiv in ciuda vremii, oboselii, bolilor sau leziunilor
- izolare fata de prieteni si activitati
- in general comportamente si atitudini indicind ca scaderea in greutate, dieta si controlul
alimentatiei devin griji principale.

Semne si simptome:
- scadere dramatica a greutatii corporale
- lanugo: par fin, moale care creste pe fata si corp
- obsesia fata de calorii si continutul de grasimi
- preocuparea fata de alimente, retete sau gatit; persoana poate gati elaborate pentru altii
dar nu si pentru ea
- dieta alimentara in ciuda greutatii periculoase
- frica de a cistiga in greutate sau de a deveni supraponderal
- dezvoltarea de ritualuri: taie mincarea in bucati mici, refuza sa manince linga altii,
ascunde mincare
- foloseste laxative, pilule de slabit, sirop de ipeca sau diuretice, isi induce varsaturi
- se angajeaza in exercitii fizice frecvente, obositoare
- se autopercepe a fi supraponderal in ciuda faptului ca altii ii spun ca este slab
- devine intolerant la frig, se plinge frecvent ca ii este frig datorita pierderii grasimii
protectoare si a circulatiei sanguine deficient prin presiunea scazuta si hipotermia ca

mecanism de a conserva energia

- este frecvent trist, letargic
- evita prietenii si familia, devine izolat si secretos
- unele persoane pot purta haine largi, care nu se potrivesc pentru a ascunde greutatea
cistigata in timp ce altii vor purta haine mari pentru a ascunde ceea ce vad ei a fi un corp
neatragator
- obrajii pot deveni mariti datorita cresterii in volum a glandelor salivare cauzata de
varsaturile excesive
- articulatii umflate, distensie abdominala.
Complicatiile medicale posibile ale anorexiei nervoase:
- constipatia, stopul cardiac, diaree, amenoree
- carii, osteoporoza, caderea dintilor, osteopenia
- dezechilibru electrolitic, hiponatremie, hipopotasemie
- neuropatie optica, atrofia cerebrala, leucopenie.
Testarea psihologica:
Criteriile de diagnostic pentru anorexia nervoasa cuprind frica intensa de a cistiga in
greutate, refuzul de a admite severitatea scaderii in greutate sau influenta formei si a
greutatii corpului fata de imaginea personala.
Cauze si factori de risc:
Studiile sustin ca aparitia modelelor alimentare anormale se datoreaza fenomenului de
infometare prin numeroasele modificari in sistemul neuroendocrin rezultind un ciclu
autoperpetuat. Studiile sugereaza ca pierderea initiala in greutate prin dieta poate fi
factorul declansator in dezvoltarea anorexiei nervoase in unele cazuri, posibil datorita
unei predispozitii mostenite pentru anorexie. Un studiu arata cazuri de anorexie nervoasa
aparuta dupa scadere in greutate nevoita prin diferite cauze cum ar fi infectii parazitice,
efecte secundare medicamentoase si chirurgie. Scaderea in greutate poate fi un factor
declansator.
Factori cerebrali:
Infometarea este considerata a fi un raspuns a nivelelor ridicate de serotonina in anumite
zone ale creierului legate de anxietate, comportament si controlul impulsurilor.

Deficitele nutritionale:
Deficitul; de zinc poate juca un rol in anorexie. Nu este considerat responsabil pentru
determinarea bolii initiale dar exista indicii ca ar accelera patologia anorexiei.
Factori de mediu:
Studiile socioculturale arata rolul factorilor culturali, cum ar fi promovarea siluetei slabe
ca forma ideala a femeii in tarile industrializate moderne. Sexul, etnia si statutul
socioeconomic influenteaza riscul de a dezvolta anorexie. Persoanele cu profesii in care
exista presiune sociala pentru a fi slabe cum ar fi modelele sau dansatoarele sunt mai
predispuse la a dezvolta anorexie nervoasa.
Exista indicii care sugereaza ca pacientii cu anorexie nervoasa pot fi caracterizati si de
alextimie si un deficit al unor funtii emotionale. Alextimia este un termen care descrie
persoana care nu poate procesa, intelege sau manifesta emotii. Exista si o incidenta
ridicata a abuzului sexual in copilarie in grupurile clinice diagnosticate cu anorexie. Desi
abuzul sexual in antecedente nu este considerat un factor de risc pentru anorexie,
persoanele care au experimentat astfel de abuz sunt mai predispuse la a dezvolta
simptome cronice si severe.
Pacientii afectati prezinta modele de personalitate cum ar fi dorinta de perfectiune, succes
academic, lipsa activitatii sexuale specifice virstei si negarea foamei in fata infometarii.
Caracteristicele psihiatrice cuprind dependenta excesiva, imaturitate, izolare sociala,
comportament obsesiv-compulsiv si limitarea manifestarii emotiilor. Multi pacienti
prezinta si tulburari emotionale comorbide cu depresie si tulburare distimica.
Anorexia nervoasa este o tulburare psihiatrica cu consecinte psihologice severe
caracterizata prin imposibilitatea sau refuzul de a mentine o greutate minima normala.
Pacientii au o imagine asupra corpului profund tulburata precum si o frica intensa de a
cistiga in greutate in ciuda slabirii excesive.
Tratamentul4
Tratamentul pentru anorexia nervoasa se adreseaza la trei domenii principale: refacerea
greutatii normale a persoanei, tratarea tulburarii psihologice asociate bolii si reducerea
sau eliminarea comportamentelor sau gindurilor care au condus initial la tulburarea
alimentara.
Tratamentul anorexiei ca si in alte tulburari alimentare poate fi dificil. Persoana trebuie sa
inteleaga cum afecteaza imaginea propriului corp comportamentele alimentare. O
4

Grecu G.A,Gabos Grecu M,Anorexia nervoasa,Ed.University Press,Targu Mures,2006,pag161

perceptie anormala a aspectului fizic propriu poate fi devastatoare pina in punctul in care
persoana emanciata inca se vede grasa. Unele persoane cu anorexie pot fi faza cind neaga
ca ar avea o problema chiar daca greutatea corpului lor este periculos de mica. O parte
din dificultatea tratamentului este ajutarea persoanei sa inteleaga ca are o problema
mentala severa care necesita tratament profesional
Tratamentul variaza in functie de circumstantele individuale. Nu exista un singur
tratament care s-a dovedit eficient in toate cazurile. Terapia incearca sa refaca greutatea
persoanei, sa initieze modele sanatoase de alimentatie, se adreseaza gindurilor, emotiilor
si credintelor obsesive asupra alimentatiei si imaginii corporale, trateaza complicatiile
psihice. Tratamentul psihologic pentru anorexia nervoasa include terapia cognitiva
analitica, comportamentala, interpersonala, terapia psihodinamica. In unele cazuri se
foloseste si medicatia, mai ales daca exista si depresie sau simptome compulsive. Daca
scaderea in greutate devine excesiva si riscanta pentru sanatatea fizica, internarea in spital
poate fi recomandata.
Tratamentul nutritional:
Suplimentarea cu zinc s-a dovedit in multiple studii a fi benefica in tratamentul anorexiei
nervoase chiar si la pacientii care nu sufera de deficit de zinc, ajutind la cresterea in
greutate.
Administrarea de acizi grasi esentiali: acizii grasi omega 3 s-au dovedit a fi benefici in
tulburarile neuropsihiatrice. Ameliorarea este rapida in cazul anorexiei severe tratate cu
acizi grasi esentiali si micronutrieinti. Acestia sunt benefici si in alte tulburari comorbide
cum ar fi tulburarea ADHD, autism, depresia majora, tulburarea bipolara si personalitatea
bordeline. Declinul cognitiv accelerat se coreleaza cu nivele scazute ale acestor acizi in
creier.
Terapia medicala:
Fata de depresie sau tulburare de panica, in anorexie nu exista medicamente specifice
care pot fi folosite. Olanzepina s-a dovedit eficienta in tratarea diferitelor aspecte ale
anorexiei nervoase incluzind cresterea indicelui de masa corporala si reducerea obsesiilor
asupra alimentatiei.
Antidepresivele: multe persoane cu anorexie au si depresie. Simptomele depresiei vor
raspunde la antidepresive dar nu exista date ca anorexia este afectata benefic de catre
aceste medicamente. Cercetarile arata ca pacientii raspund mai bine la medicatie dupa
refacerea greutatii corporale.
Psihoterapia:
Terapia cognitiv comportamentala este un termen general pentru clasificarea unor terapii

cu similaritati. Este considerata tratamentul de electie pentru persoanele cu anorexie.

Aceasta ajuta persoana afectata sa inteleaga cum gindirea lor negativa poate afecta direct
comportamentul si alimentatia. Terapia tinteste identificarea unor modele de gindire
disfunctionale, atitudini si credinte anormale care declanseaza si perpetueaza alimentatia
restrictiva a pacientului. Dupa terapie jumatate dintre pacienti nu mai sufera de anorexie
nervoasa dar pot continua sa prezinte alte tulburari nespecifice alimentare. Factorii
asociati cu recuperarea si prognosticul favorabil sunt incidenta scazuta a depresiei si a
compulsivitatii. Factorii asociati cu mortalitatea sunt consumul de droguri si alcool.

Terapia in familie:
O alta forma de psihoterapie este cunoscuta drept terapia in familie. Aceasta ajuta
persoana cu anorexie sa inteleaga rolul disfucntional pe care-l joaca in familie si cum
mentin acest rol comportamentele alimentare anormale. Terapia de familie este de obicei
condusa alaturi de persoana afectata si familia acesteia. Unele sedinte pot implica doar
membrii familiei pacientului fara prezenta acestuia ajutind familia sa inteleaga rolul pe
care il joaca in sustinerea tulburarii alimentare si sugerind moduri prin care acestia pot
ajuta pacientul sa-si accepte problema si sa caute tratament
Mortalitate:
Anorexia nervoasa are una dintre cele mai mari rate ale mortalitatii dintre toate
tulburarile psihiatrice, 4-18%. Pacientii cu subtipul restrictive tind sa fie mai refractari la
tratament si sunt la risc ridicat de deces prin anorexie. Aproximativ 50% dintre pacienti
se vor recupera prin tratament si vor mentine o greutate normala dar nu si fara recaderi.
Mortalitatea se datoreaza frecvent suicidului si mai rar complicatiilor infometarii.
STUDIU

DE

CAZ

Subiect:
A.
V.
Varsta:
33
de
ani
Diagnostic: Episod depresiv mediu-sever. Structurare particulara hiperexpresiva.
Anorexie
nervoasa
DATE

ANAMNESTICE

La data interviului, A. V. era la prima sa internare in Spitalul de Psihiatrie din Gataia,

datorita unui episod depresiv sever, cu ideatie suicidara fara planuri bine conturate. Se
remarca
slabiciunea
corporala,
ea
cantarind
39
kg
la
1,72
m.
A.V. a copilarit intr-o familie non-nucleara, tatal fiind absent, mama dominatoare,
agresiva. Este al doilea copil din trei frati, avand un frate mai mare si o sora mai mica.
Nasterea si dezvoltarea psihomotorie au fost normale. A parcurs 10 clase si o scoala

profesionala, urmand ca apoi sa se angajeze la o fabrica de incaltaminte. La 21 de ani se

casatoreste, are doi copii, un baiat si o fata (in prezent acestia au 10, respectiv 7 ani), dar
divorteaza la scurt timp dupa nasterea primului copil, deoarece sotul era alcoolic si
violent fizic si verbal. In 2004 cunoaste un alt barbat cu care initiaza o relatie de
concubinaj si isi deschide o firma de constructii. Pentru aceasta, concubinul o determina
sa imprumute o mare suma de bani (de la diversi agenti) pe care urma sa-I returneze la
inregistrarea primului profit. Ea face imprumutul pe numele ei, dar afacerea esueaza,
spune pacienta, datorita ilegalitatilor facute de concubin, dar si lipsei de spirit
antreprenorial. Relatia se incheie brusc, barbatul dispare, iar A. V. ramana cu datorii
uriase pe care nu le poate plati. Episodul depresiv debuteaza in urma cu cateva luni, prin
ideatie de depreciere, inutilitate, autoculpabilitate, insomnii de trezire, plans abundent, pe
fondul carora in urma cu cateva saptamani s-a grefat ideatia suicidara. S-a internat la
propria
cerere.
Legat de tulburarea instinctului alimentar, A. V. isi aminteste cu mare exactitate ca, in
copilarie, mama o forta pe ea si pe frati sa manance, chiar daca acestia nu doreau anumite
alimente si chiar daca nu le era foame. Isi aminteste ca nu de putine ori copiii erau
abuzati fizic daca nu stateau la masa sa manance si ca de cateva ori i s-a facut rau de la o
ciorba de oase pe care era fortata sa o manance. Conform spuselor sale, pare sa abordeze
acelasi comportament cu proprii copii, impunandu-le ce, cat si cand sa manance. Spune
ca intotdeauna a fost mai slaba, cu o constitutie fragila, dar niciodata casectica. Conform
propriilor afirmatii, nu a mancat mult niciodata, ferindu-se chiar de unele alimente (care
ingrasa). Nu-si mai aminteste cand anume a inceput sa slabeasca masiv, dar atribuie
aceasta greutatilor financiare din ultima perioada. Menstruatia i s-a oprit acum 6 luni. In
prezent mananca doar cativa biscuiti pe zi, are probleme cu ingerarea lichidelor, deoarece
afirma ca nu poate bea nici apa, nici ceai. La nivel somatic prezinta o slabiciune fizica
accentuata, stand mai mult in pat, constipatie, acuza senzatia de uscaciune a gurii, dureri
de stomac, cefalee. Afirma ca ii este frica sa se ingrase, dar este constienta de pericolul
patologiei sale. Are planuri de viitor de model catastrofal, fara speranta.
TABLOU

CLINIC.

SIMPTOMATOLOGIE

La momentul interviului, pacienta prezenta slabiciune fizica, cefalee, senzatii de vertij,

tremuraturi, fatigabilitate (elemente ale sindromului somatic). Tabloul clinic este dominat
de lentoare. Este bradipsihica si bradilalica, cu plans facil si facies tipic depresiv (ochi
tristi, comisurile gurii orientate in jos). Prezinta idei de vinovatie, de inutilitate,
depreciere, autocompatimire (element ce poate fi conectat cu structura hiperexpresiva),
acuza o stare de suferinta psihosomatica generalizata, insomnie de trezire, cu somn
adesea intrerupt. Pacienta nutreste ganduri suicidare, dar nu foarte precis conturate, fara
planuri
exacte
de
a
termina
cu
viata.
Faptul ca inca din copilarie prezinta tulburari ale instinctului si comportamentului
alimentar poate fi o sustinere a posibilitatii ca anorexia sa fi debutat, intr-o forma
prodromala, la o varsta timpurie, ea manifestandu-se plenar abia recent, in urma
episodului depresiv si, din acest motiv, putand fi catalogata ca secundara. Totusi,
banuielile personale sunt ca aceasta tulburare este mostenita din copilarie, indusa si
intretinuta de comportamentul mamei, precum si frica pacientei de a nu se ingrasa. La
acest nivel pacienta prezinta inapetenta, pierderea totala a apetitului, repulsie fata de orice

aliment in afara de biscuiti pe care ii mai mananca, mai mult fortata de asistente. Resimte
incapacitatea de a bea lichide, este deshidratata, are pielea uscata si deteriorata, acuza
senzatia de uscaciune a gurii. Relativ la perceptia schemei corporale, nu se considera prea
grasa, isi da seama de tulburare, dar ii este frica sa se ingrase, refuzand alimentatia. La
nivel motor, se misca greu, existand tot timpul pericolul sa cada din cauza slabiciunii
accentuate, fiind nevoie de sprijin din partea colegelor de salon.
Nu fumeaza, nu consuma alcool, acuza scaderea interesului sexual.
PROFIL

PSIHOLOGIC

Pentru investigarea ipotezelor legate de acest caz (anorexia nu ar fi secundara

depresiei, ci o asociere timpurie cu structura hiperexpresiva a pacientei), am aplicat
urmatoarele
probe:

Inventarul
de
depresie
MADRS;

Scala
de
investigare
a
simptomelor
SCL-90

Scala
de
maturizare
emotionala
Friedmann;

Chestionarul
personalitatilor
accentuate
(P.A.);

Testul
Szondi
In urma interpretarii datelor, s-a obtinut un nivel crescut de depresie, in special pe scarile
care investigheaza viziunea viitorului, dispozitia disforica, anhedonia, autoculpabilizarea,
absenta interesului sexual si a apetitul, slabirea exagerata. Pacienta prezinta o insuficienta
maturizare emotionala, marcata de credinte aproape magice asupra lumii, insuficienta
responsabilitate. Se remarca structurarea particulara de personalitate de model
demonstrativ, cu capacitate mare de refulare, predispozitie spre adictie (si refuzul
alimentatiei este considerat adictiv, psihanalistii vorbind chiar de un "orgasm al foamei"),
inclinatie spre minciuna, dorinta de a fi in centrul atentiei (raportata de pacienta mai ales
inainte de episodul depresiv, acum vazut ca un beneficiu secundar al bolii), mare
intoleranta la frustrare (reiese si din datele testului Szondi), patetismul cu care da culoare
trairilor sale. Pacienta afirma ca ii pare rau ca nu mai are destula forta de a se ingriji, ea
considerandu-se a fi o persoana cocheta. In momentul de fata, acest tablou a fost inlocuit
de unul distimic, marcat de investire afectiva puternica in evenimentele triste ale vietii,
nevoie
scazuta
de
actiune,
disforie
si
anhedonie.
La nivel pusional se remarca un nivel patologic de "concret", nevoia de descarcare
motrica fiind inhibata (datorita slabiciunii corporale). Subiectul resimte intrasubiectiv o
tensiune afectiva nerezolvata, nedescarcata si proiectata asupra hranei si propriului corp,
interpretata ca un conflict intrapsihic. Se poate spune ca A. V. isi testeaza limitele
personale
prin
fortarea
limitelor
corpului
sau.
Obiectul primar investit libidinal a fost abandonat fortat (mama agresiva, punitiva, fata de
care resimte o cota mare de agresivitate pe care si-o reproseaza, de unde si sentimentul de
vina). Refuzul de a manca, inca din copilarie, poate fi asociat cu ideea "Nu esti un parinte
bun, nu esti in stare sa ma hranesti, sa ai grija de mine", actualmente pacienta repetand
acelasi
scenariu
maladiv
cu
copiii
sai.
Se remarca o oarecare agresivitate in vectorul de contact, rezultata din analitate, persoana
nu obtine placere din cautarea si investirea obiectelor, dar totusi continua sa le caute,
pentru a le poseda. Refuzul alimentar poate fi vazut ca autoculpabilizare, autopunitie
(datorita resentimentelor fata de figura materna), precum si ca o incercare inconstienta de

a-si inhiba pulsiunile agresive si, in ultima instanta, a le replia pe sine (autoagresivitate
tipica
depresivilor
raportata
in
ideatia
suicidara).
A. V. are unele elemente "isteroide", o mare nevoie de a-si exhiba emotiile (blocata in
acest moment, pulsiunile fiind frustrate), mare capacitate de refulare, spirit materialist, un
pesimism funciar care ii domina aproape toate aspectele existentei. Este incapabila sa se
bucure de obiectele investite, prezinta o slaba toleranta la frustrare, iar reactia sa in fata
lumii frustrante se cristalizeaza intr-o revolta surda, in refuzul alimentar, frustrarea
"orala".
Pacienta prezinta posibilitatea unor forte represive eficace, care reies din constelatia
vectorului Eului. Descarcarea tensiunii este continua pe un obiect substitut (in acest caz
mancarea), de vreme ce acceptarea trebuintei de a fi hranita, ingrijita de mama este
refuzata de Eu si Supraeu. Am putea spune chiar ca hrana devine un substitut al mamei, al
unei mame tiranice si punitive, si ca pacienta respinge hrana tocmai pentru a se rupe
fortat de imaginea traumatica a figurii materne. Desigur, pacienta nu-si da voie sa-si
respinga mama literalmente, de aceea isi proiecteaza pulsiunile asupra obiectului asociat
cel mai des cu aceasta: mancarea. Astfel, traseul originar al pulsiunilor Sinelui este deviat
si dirijat spre obiecte acceptabile. Pulsiunea de angoasa s-a descarcat asupra mancarii, pe
care, ca pe mama, o refuza. Acest mecanism este de natura compulsiva si are destule
conexiuni cu palierul somatic, pe care se proiecteaza efectele sale. Interesant este faptul
ca, desi ea isi respinge mama, arboreaza acelasi comportament cu proprii sai copii, intr-o
maniera compulsiva; aceasta recurenta vicioasa poate avea ca baza perpetuarea unui ciclu
prin care femeia isi permite sa existe doar daca incearca din greu sa implementeze o
conduita rigida, auto- si heterodistructiva, care i-a marcat conditia actuala.
CONCLUZII
In urma rezultatelor testologice ne putem sustine parerea ca anorexia este secundara
structurii histrionice si nu episodului depresiv. Caracterele isteroide sunt predispuse la
adictii, anorexia fiind considerata, la randul ei, o forma (negativa, desigur) de
dependenta. Oralitatea vine din nou in sprijinul asertiunilor noastre, la fel si mecanismul
compulsiv (de diminuare a angoasei) pe care il perpetueaza inconstient si astazi.
Simptomul poate fi pretuit mai ales pentru beneficiul sau secundar si, in acest caz,
anorexia vine ca o forma de santaj al obiectului investit libidinal, care poate fi cel primar
(mama) sau nu, ca o masura extrema de a atrage atentia, de a fi iubita, de a fi ingrijita.
Desigur ca rezultatele sunt doar preliminare si nu avem pretentia ca ele sa fie in totalitate
concludente. Totusi, combinand datele testologice cu simptomatologia si informatiile din
interviu putem presupune macar ca elementele de anorexie nervoasa au aparut inca din
copilarie, impletindu-se bine cu structura particulara a pacientei, iar episodul depresiv
urmand ulterior, gasindu-si un loc propice ca urmare a evenimentelor de viata
traumatizante.

Bibliografie :

Popescu S, Elemente de psihopatologie si psihologie

clinica,Ed.Dimitrie Cantemir,Targu Mures
Wade T.D,Bulik C.M,Neale M,Kendler K.S:Anorexia
nervosa and major depression ,2000.Am J psychiatry
Fairburn C.G.,Cooper Z.,Shafran R:Cognitibe behaviour therapy
for eating disorders;
Goldberg R..J. Ghid clinic de psihiatrie,Ed.All,Bucuresti,2001

Dr.Georgecu M,Psihiatrie .Ghid Practic,Ed.National,1998

Romila A,Manual de diagnostic si statistica al tulburarilor

mentale,editia a IV,DSM-IV-TR,ED.Asociatiei psihiatrilor liberi
din Romania,Bucuresti,2003

Grecu G.A,Gabos Grecu M,Anorexia nervoasa,Ed.University

Press,Targu Mures

http://www.la-psiholog.ro/info/anorexia-nervoasa

http://cabinet.psihoterapie-integrativa.eu/2012/05/30/anorexianervoasa/