You are on page 1of 49

Imbuntirea calitii vieii si rolul asistentului

medical in cazul pacientului cu anemie prin


deficit de vit B12 si acid folic

Cuprins

Motivatia intelegerii temei


Introducere despre boala ca si concept
Cap 1: Noiuni de anatomie si fiziologie
Cap.2: Afeciunea: Anemie
2.1 definiie
2.2 etiologie
2.3 tablou clinic
2.4 investigaii
2.5 principii de tratament
2.6 complicaii si evoluie
2.7 rolul asist med.
Cap 3: caz clinic
Bibliografie selectiva

Motivatia intelegerii temei

Rolul esenial al sistemelor aferente este de a informa scoara cerebral despre


mediul extern i intern al organismului. Analizatorul durerii este cel care
semnalizeaz despre existena unor condiii anormale, cu potenial lezional, sau
despre prezenena, deja, a leziunii. El este conectat cu toate structurile SNC,
aferente i eferente i integrat, n final, n comportamentul uman, modelat de
experiena cotidian individual.
Analizatorul durerii are o organizare principial identic celorlali analizatori:
const din segmentul de recepie, cile de conducere i segmentul central, cortical.
Este compus din dou sisteme antagoniste: nociceptiv i antinociceptiv.
Separarea are mai mult raiuni didactice, deoarece n sens biologic nu exist o
distincie net a structurilor cu funcii pur nociceptive sau antinociceptive.

Mi-am ales aceasta tema din dorinta de a afla mai multe despre aceasta boala
si anume enterocolita acuta la copil.
Cunoasterea unor notiuni generale despre boli este necesara atat pentru
persoanele care doresc sa exercite profesia in domeniul medico-sanitar dar si
pentru cine doreste sa fie informat.
Marile victorii ale omului in lupta impotriva bolilor a facut ca astazi sa ne fie
mai usor in cunoasterea si tratarea lor.

Amintim numai cateva din succesele obtinute care au schimbat esential


evolutia vietii: descoperirea agentilor patogeni, introducerea chimioterapiei, a
antibioticelor, etc.

Introducere despre boala ca si concept

Anemia ii are etimologia in limba greac ,,an-+ ,,aima = fr snge.


Anemiile sunt boli foarte frecvent ntalnite in practica medical; ele apar la cca
6,6% dintre barbai, la cca 12,4 % dintre femei, n procent de 20-50% la copii si
aproximativ la 44% dintre btrnii trecui de 80 ani.
Anemiile sunt caracterizate de o scdere a hemoglobinei sub valorile normale
corespunztoare vrstei, adic :
13,5-20,5 g/dl la copii intre 6 luni si 6 ani
11-14,5 g/dl la copii intre 7 si 14 ani
13-17 g/dl la brbai
12-15,5 g/dl la femei,
sau a numarului de hematii sub valori normale
4,5 milioane eritrocite cu 90% hemoglobin, la brbai

4 milioane eritrocite cu 80% hemoglobin, la femei.

De remarcat, c in mod normal intre nivelul hemoglobinei (Hb) si numarul de


hematii si valoarea hematocritului (Ht) exist o relaie foarte strns. Principala
consecin a anemiei o constituie scderea concentraiei de oxigen n snge.
Deoarece organismul nu-i reduce consumul de O2, scderea O2 n snge este
compensat prin creterea debitului cardiac i a vitezei de circulaie i printr-o mai
bun utilizare a sngelui de ctre esuturi. Compensarea poate fi suficient n
repaus, dar nu i la efort. De aceea apar palpitaii, tahicardie i dispnee. Mduva

hematopoietic este stimulat de anemie. Rspunsul mduvei const n apariia


semnelor de regenerare (reticulocite n numr mare), cu condiia s nu existe o
caren de factori necesare hemotopoiezei (fier, vitamina B12).
Anemiile rezult din ruperea echilibrului dintre distrugerea i producerea
eritrocitelor. Dezechilibrul poate aprea n condiii foarte variate.

Cap 1: Noiuni de anatomie si fiziologie

Elementele figurate ale sngelui sunt reprezentate de:

Hematii;
Trombocite;
Leucocitece se mpart n limfocite, monocite, neutrofile, eozinofile, bazofile.
Hematiile
Hematiile reprezint aproximativ 2,3-2,5 litri din volumul sanguin total. Ele pot fi
descrise ca fiind elemente celulare lipsite de nucleu = anucleate, cu form de disc
biconcav, cu diametrul de aproximativ7,5-8,3 m.
n anumite patologii, hematiile i pot modifica dimensiunile (macrocite,
microcite), forma (schizocite, anulocite).
Culoarea este roie-portocalie, aceasta fiind determinat de prezena hemoglobinei.
Prezint o zon central mai palid i cu margini mai intens colorate.
Numrul de hematii este n mod fiziologic de 5.100.000+_ 500.000/mmc la
brbat i de4.600.000+_500.000 la femeie.
Principalul rol al hematiilor este de a transporta oxigenul de la nivel pulmonar la
nivel tisular i de a prelua de aici dioxidul de carbon, ce va fi transportat pn la
nivel pulmonar, unde va fi eliminat.
Hematiile sunt produse la nivelul mduvei hematogene n mod continuu din celule
stem la o rat de 2 - 3 milioane pe secund.
Hemoglobina este proteina transportoare a oxigenului i dioxidului de carbon de la

nivelul hematiilor, i reprezint 95% din aceasta.


Numrul de hematii se poate modifica n sensul creterii sau scderii lor i poate fi
de natur fiziologic sau patologic.
Cauze fiziologice de cretere a numrului de hematii:

Consumul exagerat de oxigen datorit proceselor de cretere de la vrste tinere;


La sexul masculin;
Domiciliul n localiti cu altitudine mare;
Consecutiv efortului fizic;
Prin hemoconcentraie n deshidratare sau emoii.

Cauzele patologice de cretere a numrului de hematii sunt reprezentate de


toate patologiile ce sunt acompaniate de hipoxie tisular
precum tuberculoza pulmonar, insuficiena cardiac etc.
Cauze fiziologice de scdere a numrului de hematii:

Prin hemodiluie, n urma ingestiei unei cantiti exagerate de ap;


La persoanele ce muncesc n medii hiperbare.

Cauzele patologice de scdere a numrului de hematii sunt frecvent ntlnite n


clinic putnd fi cauzate de:

Hemoragii;
Hemoliz;
Anemii de diferite etiologii.

Pentru analiza hemoleucogramei i cunoaterea principalelor boli din patologia


sngelui trebuie cunoscute principalele constante i indici eritrocitari cu rol
major n identificarea modificrilor de la nivel sanguin:
1. Volumul eritrocitar mediu (VEM) ce are valoare normal cuprins ntre 80-94
, o cretere peste94 indicnd macrocitoz, iar o scdere sub
80 indicnd microcitoz. Formul prin intermediul creia se calculeaz VEM
este: Ht*10/E.
2. Hemoglobina eritrocitar medie (HEM) ce are valoarea normal cuprins
ntre 25-32 g, iar formula prin intermediul creia se calculeaz este: Hb * 10/E.
3. Concentraia medie de hemoglobin eritocitar (CHEM) ce are valoarea
normal cuprins ntre32-26 g/dl mas eritorcitar, o scdere a sa sub 30 putnd
indica prezena unei anemii. Formula dup care se calculeaz este: Hb * 100/Ht.
4. Grosimea eritorcitar medie (GEM) ce are valori curpinse ntre 1,7 i 2,5 m,
o cretere a sa peste 2,5 indicnd prezena sferocitozei, iar o scdere sub 1,7
sugernd platocitoz.
5. Suprafaa eritorcitar medie ce are valori cuprinse ntre 120 i 130 m.
6. Indicele de culoare sau valoarea globular are valori cuprinse ntre 0,85-1,15
m, sub 0,85 sugernd hipocromie, iar peste 1,15 hipercomie. Se calculeaz prin
intermediul raportului: Hb% deteminat/Hb% normal.

Leucocitele

Cunoscute i sub denumirea de celule albe, leucocitele sunt definite ca celule


circulante a cror rol principal este protecia organismului. Ele nu sunt localizate
strict la nivel sanguin, putnd fi ntlnite i la nivelul splinei, ficatului i
ganglionilor limfatici. Sunt produse la nivelul mduvei hematogene din acelai tip
de celule stem ca i hematiile. Numrul acestora este la aduli de 6.000-8.000
leucocite/mmc, iar n cazul nou-nscuilor valorile pot ajunge i pn la 12.00020.000 leucocite/mmc, iar la sugari la 9.000-12.000/mmc.

Celulele albe sangvine

Pot apare modficri fiziologice de cretere a numrului acestora n special n:

Sarcin;
Frig;
Efort fizic;

Emoii.

Creteri patologice ale acestora sunt ntlnite n:

Afeciuni inflamatorii acute, subacute i cronice;


Leucemie;
Diabet zaharat;
Neoplazii;
Alergie.

Scderea numrului lor n mod fiziologic se ntlnete n special la persoanele n


vrst, iar n mod patologic n aplazia medular, stres, afeciuni infecioase ce
deprim sistemul imun precum febra tifoid, parotidita epidemic, rujeola, gripa.
Dup aspectul nucleului, leucocitele se pot mpri n leucocite
mononucleare i polinucleare.
Leucocitele mononucleare poart denumirea i de agranulocite datorit absenei
granulaiilor eozinofile, bazofile sau acidofile din citoplasm.
Agranulocitele mononucelare sunt reprezentate de limfocite i monocite,
iar granulocitele polinucleare sunt reprezentate de neutrofile, eozinofile i bazofile.
Limfocitele ndeplinesc de asemenea funcia de aprare, fiind primele ce
reacioneaz la apariia unui antigen, ele ncercnd s caute, s identifice i s se
lege de proteinele antigenului astfel nct acesta s poat fi ndeprtat.
Granulocitele i macrofagele sosesc, nconjoar i distrug antigenul identificat. De
asemenea, realizeaz i ndeprtarea celulelor moarte sau mbtrnite ce nu i mai

realizeaz funcia, dar i a particulelor strine precum praful.

Trombocitele
Trombocitele mai sunt denumite i plachete sanguine i sunt elemente acelulare,
anucelate, avnd un rol foarte important n realizarea proceselor de hemostaz. Se
formeaz la nivelul mduvei hematogene, din aceiai celul stem din care se
formeaz hematiile i limfocitele. O treime din trombocite se gsesc la nivelul
circulaiei splenice, restul gsindu-se n torentul sanguin. Durata de via a unui
trombocit este de aproximativ 8 zile. Distrugerea lor are loc la nivel splenic i
hepatic, dar i la nivelul circulaiei generale.

Globulele rosii (eritrocietele)


Eritrocitele sunt cele mai numeroase elemente figurate din sange. 1 mm de sange
contine aproximativ 4 milioane si jumatate de hematii la femeie si 5 milioane de la
barbat. La copilul mic numarul eritrocitelor este mai mare, pana la 6 milioane pe
millimetru cub iar la locuitorii zonelor cu altitudine mare numarul eritrocitelor
poate ajunge pana la 8 milioane pe millimetru cub, datorita mecanismelor de
adaptare pentru a face fata concentratiilor scazute de oxigen. Numarul eritrocitelor
poate sa creasca temporar atunci cand se elibereaza depozitele de sange situate la
nivelul splinei si ficatului.
Eritrocitele sunt formate la nivelul maduvei hematogene.

Numarul eritrocitelor poate sa scada prin doua mecanismele importante: scaderea


productiei medulare sau distrugere crescuta in periferie.
Procesul de formare a eritrocitelor se numeste eritropoieza. Cel mai important
hormon care determina eritropoieza este eritropoietina, secretata la nivelul
rinichiului. Acesta secreta eritropoietina in conditii fiziologice iar secretia este
crescuta in conditii de hipoxie. Procesul de eritropoieza necesita asigurarea cu
substante nutritive, vitamine (C, B6, B2, acid folic) si fier.
Hematiile au doua roluri esentiale pentru organism:
transportul oxigenului si dioxidului de carbon de la plamani catre tesuturi si
invers
in mentinerea echilibrului acidobazic.
Hemoliza reprezinta procesul prin care hematiile sunt distruse. Hemoliza poate fi
fiziologica, atunci cand hematiile batrane sau cu defecte sunt distruse la nivelul
splinei, ficatului, ganglionilor limfatici sau maduva oaselor.
Hematiile au forma de discuri rotunde sau usor ovalare cu centrul de culoare mai
deschisa si periferia mai intens colorata in galben. Acest aspect se datoreaza
variatiei grosimii hematiilor care sunt mai groase la periferie - 2, 5 microni - si mai
subtiri in centru - 1, 5 microni. Diametru unei hematii este de 7, 5 microni. Pot fi

intalnite si eritrocite mai mici de 7 microni (microcite) sau mai mari de 8 microni
(macrocite).
Lipsa nucleului permite o incarcare mai mare cu hemoglobina. Suprafata totala a
hematiilor este de 4 000 m patrati (de 2 000 ori mai mare ca suprafata corpului).
Durata de viata a unei hematii in sange este de aproximativ 120 zile. Desi traiesc
relativ putina vreme, numarul lor ramane constant, printr-o productie constanta in
maduva hematogena. Exista un echilibru intre procesul de distrugere si cel de
formare.

Cap.2: Afeciunea: Anemia prin deficit de B12

2.1 definiie
Anemia prin deficit de vitamina B12 reprezinta o afectiune hematologica care
apare in momentul in care nu exista suficienta vitamina in corp. Vitamina B12
(denumita si cobalamina) ajuta la sinteza de eritrocite (globule rosii).
Eritrocitele transporta in corp oxigenul la celule si indeparteaza rezidurile. Fara o
cantitate corespunzatoare de vitamina B12, organismul nu va sintetiza suficiente
eritrocite si astfel celulelor nu li se va furniza oxigenul necesar.
Vitamina B12, numita si cobalamina, ajuta la formarea de globule rosii. Daca
exista in organism un deficit de vitamina B12, nu se vor sintetiza suficiente
eritrocite, ducand atfel la privarea celulelor de oxigen. (eritrocitele sunt principalii
transportori de oxigen catre celulele organismului.)
2.2 etiologie

Anemia prin deficit de vitamina B12 apare de obicei cand organismul nu poate
absoarbe aceasta vitamina din alimente. Aceasta se poate intampla daca este
prezenta anemia pernicioasa. In cazul anemiei pernicioase organismul distruge
celulele de la nivelul stomacului care sunt responsabile de absorbtia vitaminei B12:

- pacientul a suferit o interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni a


stomacului sau a ultimului segment al intestinului subtire (ileon)
- sunt prezente afectiuni digestive, ca si sprue (denumita si boala celiaca), boala
Crohn, infectii bacteriene si parazitare ale intestinului subtire

- consum cronic de medicamente pentru stomac si pentru ulcer, ca de exemplu


omeprazol (Prilosec) si lansoprazol (Prevacid)
- mai rar se dezvolta in cazul unei diete cu aport inadecvat de vitamina B12.
Persoanele cu risc sunt reprezentate de vegetarieni, varstnici care nu au o
alimentatie variata si de persoanele cu alcoolism cronic.
Exista 2 cauze pentru acest deficit de vitamina B12. Prima cauza este
cea autoimuna. Se formeaza anticorpi impotriva factorului intrinsec Castle, de
care se leaga vitamina B12 pentru a fi absorbita, sau impotriva celulei parietale
intestinale, producand astfel distructii importante si impiedicand absorbtia
vitaminei B12 la nivelul tractului intestinal. Cauze care nu sunt de natura
autoimuna: consumul de cronic de medicatie antiulceroasa (omeprazol), afectiuni
digestive (boala Crohn, boala celiaca, infectii bacteriene si parazitare), interventie
chirurgicala pentru indepartarea unei parti a stomacului sau ultimului segment a
intestinului subtire (ileon), foarte rara-lipsa aportului sufficient de vit B 12
(vegetarieni, varstnici cu o dieta inadecvata, alcoolici).
Aportul de vit B12 se face din alimentele de origine animala (carne, ficat, oua) si
organismul stocheaza aceasta vitamina, astfel incat ar avea rezerve pentru inca 4
ani dupa incetarea totala a aportului. Foarte importanta insa este absorbtia ei,
facilitata de factorul intrinsec Castle (secretat de celulele tractului intestinal) si fara
de care vitamina B12 ar fi pur si simplu degradata.

2.3 tablou clinic


Tabloul clinic include la inceput manifestari generale si nespecifice cum ar fi stare
generala alterata, fatigabilitate, paloare, tahicardie, pierderea apetitului, scadere in
greutate.

Ulterior apar simptome gastro-intestinale (limba neteda si depapilata, uneori rosie


si dureroasa, constipatie sau diaree, greata, varsaturi, anorexie), tulburari ale
sistemului nervos (parestezii, slabiciune musculara, tulburari de echilibru si
coordonare, modificari de comportament si personalitate care merg pana la
depresie si decline al statusului mental).
In cazul formelor usoare de anemie prin deficit de vitamina B12, s-ar putea sa nu
apara simptome sau acestea sa treaca neobservate. Unele persoane considera
aceasta afectiune a fi doar rezultatul inaintarii in varsta. Simptomele apar in
timp,de-a lungul anilor pe masura ce cantitatea de vitamina B12 absorbita de
organism se diminueaza si depozitele de vitamina B12 sunt epuizate. Daca anemia
se agraveaza pot fi prezente urmatoarele simptome:

- stare generala alterata


- oboseala
- fotofobie
- aspect palid
- sensibilitate dureroasa, rosiata sau sangerare la nivelul limbii
- pierderea gustului si apetitului alimentar cu scadere in greutate
- tahicardie sau dureri precordiale

- expir diminuat
- concentratia redusa de vitamina B12 cauzeaza afectarea creierului si a celulelor
nervoase. Simptomele determinate de aceasta cauza pot fi primele observate.
Acestea pot cuprinde:
- paralizii sau parestezii (furnicaturi) la nivelul degetelor de la maini si de la
picioare
- tulburari de echilibru si coordonare
- neglijenta
- depresie
- confuzie
- dificultati de gandire si concentrare
- judecata deteriorata si control slab al impulsurilor
- diminuarea sensibilitatii vibratile
- tinitus (tiuituri in urechi)
- dementa, declin al statusului mental care devine suficient de grava ca sa interfere
cu activitatea zilnica.

2.4 investigaii

Daca este suspectata anemia prin deficit de vitamina B12, medicul va efectua un
examen obiectiv complet si o anamneza detaliata in legatura cu antecedentele
medicale personale si cu simptomele prezente. Se vor efectua diferite analize
sanguine, ca de exemplu:

- hemoleucograma - acest test furnizeaza informatii importante despre tipul si

numarul de celule sanguine. Prezenta unui numar scazut de eritrocite reprezinta un


semn de anemie. Anemia prin deficit de vitamina B12 determina sinteza unor
eritrocite de dimensiuni mai mari decat in mod normal, denumite si macrocite
(adica "celule mari") sau celule mari imature (anemie megaloblastica)
- testul cu homocisteina si acid metil malonic. Nivelul acestei substante in sange
creste pe masura ce nivelul de vitamina B12 diminueaza. Aceste teste pot fi mai
sigure pentru diagnosticul deficitului de vitamina, decat pentru testarea
concentratiei de vitamina B12
- testul cu vitamina B12 utilizat pentru a masura nivelul acestei vitamine in
sange. Totusi, multe persoane cu acest tip de anemie au un nivel normal de
vitamina B12 in sange in momentul testarii
- testul cu acid folic acidul folic reprezinta alt tip de vitamina B12. Unele
persoane prezinta asociat anemiei cu deficit de vitamina B12 si anemie cu deficit
de acid folic, ambele afectiuni cauzand simptome similare
- testul cu lactat dehidrogenaza lactat dehidrogenaza reprezinta o enzima intalnita
in mod normal in cantitati reduse in diferite tesuturi ale corpului, inclusiv in sange.
Un nivel sanguin crescut de LDH coroborat cu rezultatele altor investigatii ajuta in
sustinerea diagnosticului de anemie prin deficit de vitamina B12
- teste pentru detectarea prezentei diferitelor tipuri de anticorpi ajuta in
diagnosticul anemiei pernicioase
- testul Schilling este un test urinar care poate fi utilizat pentru diferentierea
anemiei pernicioase de alte cauze de anemie. Totusi, aceste teste sunt rareori
efectuate deoarece este dificil de manipulat si de folosit o substanta radioactiva.
- prezenta anemiei pernicioase poate creste riscul de a dezvolta cancer de stomac.
Daca este prezenta anemia pernicioasa, trebuie consultat medicul fiind necesar
screening-ul pentru cancerul de stomac.

2.5 principii de tratament

Anemia cu deficit de vitamina B12 este tratata prin tratament substitutiv cu doze
crescute de vitamina B12. Dupa ce nivelul de vitamina B12 revine la normal,
organismul va sintetiza mai multe eritrocite si simptomele vor disparea. Totusi,
majoritatea persoanelor necesita tratamentul suplimentar pentru tot restul vietii
pentru a preveni recidiva bolii. Se recomanda aceasta deoarece cauza cea mai
frecventa de deficit de vitamina B12 este reprezentata de absorbtia redusa de la
nivelul intestinului. Daca se opreste tratamentul substitutiv concentratia de
vitamina B12 va scadea din nou.

La inceput se incepe cu doze mari de vitamina B12 (100-1000 mcg). Dozele sunt
in mod obisnuit administrate zilnic sau saptamanal si apoi o doza la trei luni.
Uneori medicul recomanda utilizarea unor doze mari (1000-2000 de mcg zilnic).
Majoritatea persoanelor prezinta o ameliorare a simptomelor din primele zile ale
inceperii tratamentului. Daca alta afectiune interfereaza cu capacitatea
organismului de a absorbi vitamina B12, medicul va trata afectiunea asociata
concomitent cu deficitul de vitamina B12. De exemplu o enterita bacteriana
(infectie bacteriana a intestinului) poate fi tratata cu antibiotice. Deseori anemia cu
deficit de vitamina B12 este diagnosticata doar in formele moderate sau severe,
deoarece anemia are un debut insidios (lent, treptat) si simptomele pot fi subtile.

Formele grave de anemie, pot necesita transfuzii de sange. Varstnicilor carora li sau administrat transfuzii sanguine trebuie sa li se acorde o ingrijire speciala pentru
a evita insuficienta cardiaca si edemul pulmonar.

Tratamentul poate sa nu amelioreze complet simptomele datorate afectarii


creierului si celulelor nervoase.
Medicul va verifica cantitatea de vitamina B12 dupa cateva luni pentru a se asigura
ca tratamentul este eficient. Trebuie administrat tratamentul medicamentos sau
injectabil conform sfatului medicului pentru a se asigura ca afectiunea nu reapare.
Majoritatea oamenilor au nevoie sa-si administreze tratamentul medicamentos sau
injectabil pentru tot restul vietii.

O alta forma de tratament este reprezentata de vitamina B12 sub forma de spray
nasal (Nascobal). Totusi, spray-ul nazal este mai scump decat fiolele sau tabletele
si nu este folosit in mod obisnuit. Pentru imbunatatirea starii de sanatate se poate
recurge la o dieta variata, care sa cuprinda carne, lapte, branza si oua, care
reprezinta o sursa buna de vitamina B12. De asemenea se recomanda consumul de
alimente care contin acid folic, un alt tip de vitamina B. Acestea
cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale.
Nu se recomanda consumul de alcool pe durata tratamentului deficitului de
vitamina B12. Alcoolul interfera cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina
B12.

De retinut!
Forma standard de tratament pentru anemia cu deficit de vitamina B12 este
reprezentata de fiole de vitamina B12 administrate injectabil intramuscular. Pentru
multe persoane insa, tratamentul medicamentos in doza crescuta poate fi la fel de
eficient ca si tratamentul injectabil. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil de
administrat. Daca s-a administrat tratament injectabil anterior, pacientul poate cere
medicului sa-i schimbe tratamentul injectabil cu cel oral. Vor fi necesare teste de
urmarire pentru a se asigura ca organismul absoarbe vitaminele din tablete.
Tratament ambulatoriu
In cazul anemiei cu deficit de vitamina B12 se pot lua cateva masuri pentru a
imbunatati starea de sanatate:

- se recomanda o dieta variata care furnizeaza o cantitate suficienta de vitamina


B12 pentru nevoile organismului. Daca nu se consuma nici un aliment de origine
animala (incluzand carne, lapte, branza si oua) se poate prelua vitamina B12
consumand alimente imbogatite cu aceasta vitamina sau prin administrarea
tabletelor ce contin vitamina
- se recomanda consumul de alimente care contin acid folic (folati), alt tip de
vitamina B12. Este importanta instituirea dietei in mod particular dupa inceperea
tratamentului pentru anemia cu deficit de vitamina B12. Alimentele care contin
acid folic cuprind vegetalele cu frunze verzi, citricele si cerealele integrale
- evitarea consumului de alcool in timpul tratamentului pentru deficitul de vitamina
B12. Alcoolul interfereaza cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina B12.

Daca se descopera un nivel sanguin scazut de fier, sunt necesare administrarea de


suplimente ce contin fier.
Daca s-a administrat tratament injectabil sa se consulte medicul daca se poate
substitui cu tratamentul medicamentos. Pentru multe persoane tratamentul
medicamentos cu doze mari de vitamina B12 (1000 2000 mcg/zi) poate fi la fel
de eficient ca si tratamentul parenteral. Tabletele sunt mai ieftine si mai confortabil
de administrat. Va fi necesara efectuarea de teste pentru a se asigura ca organismul
absoarbe vitamina continuta in tablete.

Daca se recomanda tratamentul injectabil, pacientul poate invata sa-si faca singur.
Medicul poate instrui pacientul cum sa depoziteze tabletele si unde sa-si
administreze injectiile. Daca pacientul nu este dispus sa-si faca singur injectiile, un
membru al familiei poate invata sa efectueze injectiile. Este necesara administrarea
tratamentului injectabil sau medicamentos conform sfatului medicului pentru a
evita recidiva deficientei. Majoritatea bolnavilor necesita administrarea
tratamentului medicamentos si a celui injectabil pentru tot restul vietii.

2.6 complicaii si evoluie


Daca pacientii nu sunt tratati timpuriu in evolutia bolii complicatiile neurologice
pot deveni permanente. Anemia severa poate determina insuficienta cardiaca
congestiva sau precipita insuficienta coronariana. Incidenta adenocarcinomului
gastric este de trei ori mai mare la acesti pacienti fata de populatia generala.
Periodic este indicata efectuarea unei gastroscopii.
Prognostic

Recunoasterea precoce si tratamentul pentru anemia pernicioasa garanteaza o


durata a vietii normala si fara complicatii.
Tratamentul intirziat permite progresia anemiei si a complicatiilor neurologice.
Leziunile neurologice si mentale pot deveni ireversibile fara terapie.

2.7 rolul asist med.

- Internarea bolnavului
Internarea n spital constituie un eveniment important n via bolnavului;
el se desparte de mediul sau obinuit i este nevoit s recurg la ajutorul unor
oameni strini.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie.
Bolnavii internai sunt nscrii la Biroul serviciului de primire n registrul de
internri, unde se completeaz i foaia de observaie clinic cu datele de identitate
ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinai la internare de medicul de garda, care va culege
datele anamnetice de la bolnav sau nsoitor i le va not n foaia de observaie,
stabilind diagnosticul prezumtiv necesar i din punctul de vedere al dirijrii
bonavului n seciile de spital. n vederea examinrii clinice, efectuat de medicul
de garda, asisten medical ajut bolnavul s se dezbrace.
Dup stabilirea diagnosticului prezumtiv i repartizarea bolnavului n
secie, asisten medical nsoete bolnavul la baie, l ajut s se dezbrace, observ

tegumentele i fanerele (la nevoie deparaziteaz bolnavul), l ajut s-i fac baie
(dac acesta nu poate), apoi l conduce n camera de mbrcare unde l ajut s se
mbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
Hainele bolnavului vor fi preluate i nregistrate cu grij n vederea
nmagazinrii, eliberndu-se bolnavului sau nsoitorului un bon de preluri (la
nevoie i hainele vor fi supuse deparazitrii).
Astfel pregtit, asisten conduce bolnavul la salon unde l prezint
celorlali pacieni, l informeaz asupra regulamentului de ordine interioar a
spitalului i l ajut s se aeze n patul pregtit cu lenjerie curat.
Dup ce a fost culcat bolnavul n pat, asisten medical ntocmete foaia
de temperatura, determina greutatea bolnavului, msoar T0, pulsul, T.A., iar
datele obinute le noteaz n foaie de observaie.
Asisten medical va liniti i membrii familiei pacientului, asigurndu-i
asupra ngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia n spital, comunicandu-le
numrul salonului n care a fost internat bolnavul i orarul vizitelor.
Primirea bolnavilor n secie i iniierea lor n obiceiurile seciei, reprezint
un moment hotrtor n ctigarea ncrederii bolnavului n personalul medicosanitar.
- Asigurarea conditiilor de mediu
-Confortul
Regimul terapeutic de protecie urmrete s creeze condiii de spitalizare
care s le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunstare psihic i fizic.
Seciile cu paturi, cu ceea ce intr n dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie s aib

un aspect plcut. Salonul bolnavilor, va ndeplini pe lng cerinele de igien,


cerinele estetice i de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat s se fac spre sud-est, sud sau
sud-vest. Paturile distantate, astfel c bolnavii s nu se deranjeze unii pe alii.
-Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor diminea dup toalet bolnavului, dup
tratamente, vizit medicului, dup mese, vizitatori i ori de cte ori este cazul.
Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substane odorizante.
Umidificarea aerului din ncpere, ntr-un procent de 55-60%, este absolut
obligatoriu s se fac, pentru c o atmosfera prea uscat, irit cile respiratorii
superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie s prezinte cel
puin din suprafa salonului.
nclzirea se realizeaz prin nclzire central. Temperatura se controleaz
continuu cu termometre de camera, pentru a se realiza: n saloanele de aduli o
temperatura de 18-19 C i n saloanele de copii 20-23 C.
Linitea este o alt condiie care trebuie asigurat bolnavilor internai,
pentru c pacientul poate fi iritat cu uurin de zgomot. Somnul este un factor
terapeutic foarte important, trebuind s fie profund i mai ndelungat, dect cel
obinuit.

-Asigurarea igienei

Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza, adica din ingrijirile
acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena
bolnavului.
Const n meninerea pielii n stare de curenie perfect i n prevenirea
apariiei leziunilor cutanate, fiind o condiie esenial a vindecrii .
Toalet pacientului poate fi :
- zilnic pe regiuni ;
- sptmnal sau baia general
n funcie de tipul pacientului acesta :
- nu are nevoie de ajutor ;
- are nevoie de sprijin fizic i psihic ;
- are nevoie de ajutor parial ;
- necesit ajutor complet .
Obiective :

ndeprtarea de pe suprafa pielii a stratului cornos descuamat i


impregnat cu secreiile glandelor sebacee i sudoripare;
deschiderea orificilor de escretie ale glandelor pielii ;
nviorarea circulaiei cutanate i a ntregului organism ;

producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizeaz mobilizarea


anticorpilor ;
linitirea bolnavului, crearea unei stri plcute de confort ;
se verific temperatura ambiana, pentru a evita rcirea bolnavului ;
se evita cureni de aer prin nchiderea geamurilor i a uilor
se izoleaz bolnavul de anturajul sau ;
se pregtesc n apropriere materialele necesare toaletei, schimbrii
lenjeriei, a patului i a bolnavului pentru a preveni escarele ;
bolnavul va fi dezbrcat complet i se va acoperi cu cearaf i ptur ;
se descoper progresiv numai partea care se va spal ;
se stoarce corect buretele sau mnu de baie, pentru a nu se scurge ap
n pat sau pe bolnav ;
se spunete i se cltete cu o mna ferm, fr brutalitate pentru a
favoriza circulaia sanguin ;
ap cald trebuie s fie din abunden, schimbat ori de cte ori este
nevoie, fr a se las spunul n ap ;
se insist la pliuri, sub sni, la mini i n spaiile interdigitale, la coate i
axile
se imobilizeaz articulaiile n toat amplitudinea lor i se maseaz
zonele predispuse escarelor;
ordinea n care se face toalet pe regiuni: splat, cltit, uscat ;

se mut musamaua i alez de protecie n funcie de regiunea pe care o


splm .

-Alimentatia bolnavului
Regimul alimentar va fi nceput numai cu lichid, apoi de consistent moale
pentru a putea fi nghiit de bolnav, adesea el avnd probleme de deglutitie i de
masticaie. n funcie de starea bolnavului ,alimentarea lui se face:
activ
pasiv
Alimentaia pasiv
se aeaz pacientul n poziie semisezand cu ajutorul rezematorului de pat
sau n decubit dorsal cu capul uor ridicat i aplecat nainte pentru a uura
deglutitia;
i se protejeaz lenjeria cu un prosop curat ;
se aranjeaz un prosop n jurul gtului ;
se adapteaz msu la pat i i se aeaz mncarea astfel nct s vad ce i
se introduce n gur ;
asisten se aeaz n dreapta pacientului i i ridic uor capul cu pern ;
verific temperatura alimentelor ;
i servete sup cu lingur sau din can cu cioc, taie alimentele solide ;

supravegheaz debitul lichidului pentru a evita ncrcarea peste puterile


de deglutitie ale pacientului ;
este ters la gur, i se aranjeaz patul ;
se ndeprteaz eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot
contribui la eventualele escare ;
acoper pacientul i aerisete salonul;

-Pregtirea bolnavului pentru explorri


-Pregtirea psihic a bolnavului:
Atitudinea fa de bolnav trebuie s reflecte dorina permanent de a-l
ajut; crearea climatului favorabil; atitudinea apropiat constituie factorii
importani ai unei bune pregtiri psihice.
n preajma examinrilor de orice natur, asisten medical trebuie s
lmureasc bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinrilor, cutnd s
reduc la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodat n eroare, cci altfel i va pierde
ncrederea n noi.
Dezbrcarea i mbrcarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie s stea complet dezvelit n fa oricrei examinri, ns
dezvelirea parial a suprafeelor de examinat prin tragerea i rsucirea cmii la
gtul bolnavului nu trebuie practicat cci aceast poate ascunde o serie de
simptome importante.

Dup terminarea examenului clinic bolnavul trebuie mbrcat n lenjeria de


spital. mbrcarea i dezbrcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact i finee
pentru a nu provoca dureri.
-Supravegherea bolnavului
-asisten va vizit bolnavul ct mai des, chiar fr solicitare;
-va urmri i not manifestrile patologice cum sunt: hemoragii, manifestri
de comportament, contracii sau convulsii i le va raporta medicului;
-va not volumetric eliminrile de lichide;
-asisten va determina densitatea fiecrei emisii de urin i o va not n
F.O.;
-va urmrii TA, P, R, T, iar n cazurile de constipaie va face clism
evacuatoare.

-Administrarea tratamentului
Administrarea tratamentului se face respectnd condiiile de igien, doz
recomandat de medic i orarul. Pentru o administrare lejer se utilizeaz calea
intravenoas cu ajutorul unei branule,aceast scutind pacientul de multiple
nepturi. De asemenea,asisten medical va educa pacientul s evite
automedicaia.

Monitorizarea funciilor vitale i vegetative

a. Pulsul
Poate fi luat pe orice arter accesibil palprii care poate fi comprimat pe
un

plan

osos(arter

radial,temporal,carotid,femural,humeral,pedioasa

posterioar).
Pacientul va fi n repaus fizic i psihic timp de 10-15 minute nainte de
numrare.Se repereaz anul radial la extremitatea distal a antebraului n
continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vrful degetelor index,mediu i inelar de la
mn dreapta. Se execut o uoar presiune asupra peretelui arterial cu cele trei
degete pn la perceperea zvicniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se
realizeaz cu ajutorul policelui care mbrieaz antebraul la nivelul
respectiv.Numrarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.
Notarea n foaia de temperatura se face cu pix rou, pentru fiecare linie
orizontal socotindu-se patru pulsaii.
Valorile normale la adult fiind ntre 60-80 pulsaii/minut.
b. Tensiunea arterial
Pentru msurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregtit fizic i psihic.
Se aplic manet sprijinit i n extensie cu braul,se fixeaz membran
stetoscopului pe arter humeral sub marginea interioar a mansetei.Se introduc
olivele stetoscopului n urechi, se pompeaz aer n manet pneumatic cu ajutorul
parei de cauciuc pn la dispariia zgomotelor pulsatile. Se decomprim progresiv

aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se percepe primul zgomot
arterial care reprezint valoarea tensiunii arteriale maxime. Se reine valoarea
indicat de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnat. Se
continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice, se reine
valoarea indicat de coloana de mercur sau de acul manometrului n momentul n
care zgomotele dispar,aceast valoare reprezentnd tensiunea arterial minim.
Se noteaz n foaia de temperatura valorile obinute cu linie orizontal de
culoare roie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu linii verticale i se haureaz spaiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterial maxim 115-140
mmHg iar tensiunea arterial minim 75-90 mmHg.

c. Respiraia
n timpul msurrii respiraiei pacientul va fi aezat n decubit dorsal fr a
explic tehnic ce urmeaz s fie efectuat cu palm minii pe suprafa palmar pe
torace.Se numr inspiraiile timp de un minut.Aprecierea respiraiei se poate face
prin simpl observare a micrilor respiratorii prin ridicarea i revenirea toracelui la
normal.
Pe foaia de temperatura se noteaz cu verde,fiecare linie orizontal
reprezentnd dou respiraii.
Valorile normale la adult: sear 20 respiraii/minut, diminea 18
respiraii/minut.

d. Diureza
Pentru determinarea cantitii de urin emis n 24 de ore se va instrui
pacientul s urineze numai n urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate
vor fi bine acoperite i inute la rcoare pentru a mpiedic procesele de
fermentaie.
Alturi de nregistrarea valorii diurezei se va not i cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate i cele eliminate reflect
bilanul circulaiei apei n organism.
Valoarea normal este circa 1500 ml/24 de ore.La brbai este de 12001800 ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
Externarea pacientului
Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital, trebuie s fie
o preocupare, aa cum s-a artat c trebuie s fie i primirea acestuia.
Un segment mare al bolnavilor nu ridic probleme la externare, ei cunosc dat
externrii, se pot deplasa singuri ns cu dificultate din cauza parezelor a diferite
poriuni ale corpului.
n aceste situaii, asistentul medical specialist trebuie s se ocupe c formele de
externare efectuate de medic s ajung la bolnavi la timp, s dea unele lmuriri
suplimentare, dac bolnavul nu a neles perfect lmuririle date i scrise de medic
i, prin atitudinea s, s arate bolnavului preocuparea pe care o are fa de el pn
n momentul cnd acesta prsete spitalul.

Cap 3: Prezentarea cazului clinic

CULEGERE DE DATE

DATE GENERALE

NUME: IVAN
PRENUME: ANDREEA EMILIA
SEX: FEMININ

VARSTA: 28 ANI
DOMICILIU: GALATI, STRADA.GH.DOJA, BL.1A AP58
PROFESIE : CONTABILA

ANAMNEZA
antecedente heredo-colaterale

-tata(decedat)-ulcer gastric
-mama HTA

personale-fiziologice:PM=14 ani, durata menstrelor=5zile,


nr.sarcini=2, nr nasteri=1, avorturi=1

DIAGNOSTIC CLINIC :

Anemie prin deficit de B12

MOTIVELE INTERNARII:
- stare generala alterata, ameteli
- tahicardie
- stare de lipotimie
- slabiciune

ISTORICUL BOLII:
Pacienta in varsa de 28 ani , cunoscuta cu probleme de absorbtie a vitaminei
B12 si a acidului folic , se interneaza pentru stare generala alterata, ameteli,
stare de lipotimie.
PROBLEMELE PACIENTULUI
- alterarea starii generale
- riscul alterarii circulatiei
- anxietate
- disconfort- durere

Diagnostic de
nursing

Obiective

Interventii

Evaluare

Starea de anexitatea
1.Alterarea starii

Pacienta sa

Calmez pacienta, o asez intr-un

a disparut si

generale datorita

fie echilibra-

salon cu bolnavi, cu un nivel

bolnava prezinta

ridicat si plini de optimism.

o stare de bine.

vertijului si adinamiei-ta psihic, sa


nanifestata prin

dispara starea Ajut pacienta sa isi recunoasca

Pacienta sustine ca

anexitate.

de anexitate

vertijul a dispa-

anexitatea si sa o combatem

si sa fie com- distagandu-i atentia de la boala.

rut si prezinta o

-batut

Diminuez stimuli care ar putea-o

conditie fizica

vertijul si

deranja. Aerisesc salonul

mai buna.

adinamia.

asigurandu-i o stare de confort


si asigur conditii de odihna.

2. Riscul alterarii cir- Reechilibrarea Administrez pacientei trata-

Pacienta relateaza

culatiei si respiratiei hidroelectrolitrica


mentul
a prescris de medic :

ca respecta indicatiile

din cauza compli-

a pacientei si

in

catiilor bolii ma-

suplinirea pierdeSchimb lenjeria de corp

legatura cu indicatiile

nifestate prin

rilor prin hematesi de pat de cate ori este nevoie.

primide de catre

plasma si solutii perfuzabile

tahicardie,hipotensi- meza si melena.Asigur conditii corespunzatoare


une arteriala,

de temperatura mediului.

transpiratii reci.

Ajut pacienta sa isi efectueze

cadrele medicale

toaleta corporala.

3.Perturbarea

Pacienta sa

Combat varsaturile cu ajutorul

somnului datorita

aiba un somn tratamentului prescris de medic.

nelinistii si anexitatii odihnitor.

Invat pacienta tehnici de relaxare,

manifestata prin

exercitii respiratorii inainte de

insomnie.

culcare. Asigur un mediu

Pacienta prezinta
un somn odihnitor.

ambiant, linistitor fara zgomote.


Se vor administra sedative la
indicatia medicului.

4.Disconfort din

Ameliorarea

Asigurarea repausului fizic al

Durerile se amelioreaza,

cauza durerilor, a

dure-

pacientului si prin administra-

dar nu dispar

starii de lipotimie

rilor.

rea medicatiei indicate de

in totalitate.

medic

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE


Data

Puls

Resp

T.A.(mmHg) T(C)

2009
10.06

82

19

95/60

36,6

Diureza(ml/zi

Scau

1000 ml

11.06

12.06

13.06

14.06

15.06

81

20

80

17

75

18

76

18

79

18

72

19

65

18

76

18

72

17

80

17

78

18

36,4
100/65

37,5

1100ml

950 ml

1150ml

1100ml

1200ml

37,2
100/65

36,5
36,8

105/70

36,4
37

110/70

36.5
36,7

120/75

36.5
36.7

EXAMENE DE LABORATOR
Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

VSH

0,4 ml citrat de VSH=10/1h


Na3,8%,1,6

ml

sange
Leucocite
Hemoglobina
Trombocite

Inteparea

=20/2h

pulpei L=8800

degetului,2ml
sange pe cristale
de EDTA

Hematocrit

VSH=1-10/h
VSH=7-15/2h
L=4200-8000mmc

Hb=7,5g/dl

Hgb=14-16g/ml

T=150000/mmc

T=150-

Ht=33,2%

400000/mmc
Htc=40-45%

Fibrinogen

0,5ml citrat de Na F=180mg%

F=200-400mg%

3,8%,4,5 ml sange
Glicemie

2ml sange pe 4 mg G=110mg%

G=80-120 mg%

florura de Na
Uree
Acid uric

5-10 ml sange prin U=27mg%


punctie venoasa

Creatinina
Transaminaze

A.U=2,67mg%

A.U.=2-6mg%

C=0,92mg%

C=0,6-1.2mg%

5-10 ml sange prin GOT=30


punctie ven.

U=20-40MG%

GOT=14-46U/l

GPT=31,3

GPT=9-52U/l

Test Hemocult

Pozitiv

VN= Negativ

Endoscopie digestiva

Prezenta a nume-

superioara.

roase eroziuni
ulce-roase, sange-

rande, la nivelul
stomacului pe
mica curbura.
REGIM ALIMENTAR
pentru corectarea anemiei:
Alimente permise:
- ficat, rinichi, peste, oua(in special galbenus), branza
- fructe bogate in vitamina C
- legumele cu frunze verzi cum este spanacul, varza,
- cerealele integrale, painea si cerealele fortificate,
- stridiile,
- avocado,
- ridichiile,
- dovleacul,
- piersicile, prunele, prunele uscate, stafidele
- soia.

Fisa tehnica-tehnica punctiei venoase

Definitie : Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin
intermediul unui ac de punctie.
Scopul punciei poate fi:
explorator- recoltarea sangelui pentru examene de laborator biochimice,
hematologice, serologice si bacteriologice
terapeutic- administrarea unor medicamente sub forma de injectie sau
perfuzie intravenoasa
recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
executarea transfuziei de sange sau derivate de ale sale
sangerare 300-500 ml in edemul pulmonar acut si hipertensiunea intrapulmonara

Locul punctiei :
venele de la plica cotului (bazilica si cefalica) unde se formeaza un M venos
prin anastomozarea lor

venele antebratului
venele de pe fata dorsala a mainii
venele subclaviculare
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugulare si epicraniene (mai ales la sugar si copilul mic).
Pregatirea punctiei :

materiale
de protectie, perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama, aleza
pentru dezinfectarea tegumentului
instrumentar si materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10mmin functie de scop, seringi de capacitate- in functie de scop, pense, manusi
chirurgicale, tampoane

alte materiale- garou sau banda Esmarch, eprubete uscate si etichetate, cilindru
gradat, fiole cu solutii medicamentoase, solutii perfuzabile, tavita renala
(materialele se vor pregati in functie de scopul punctiei)
pacientul
pregatirea psihica- se informeaza asupra scopului punctiei
pregatirea fizica- pentru punctia de la venele bratului, antebratului :
se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru pacient cat si pentru persoana care
executa punctia (decubit dorsal)
se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice
circulatia de intoarcere la nivelul bratului
se aseaza bratul pe pernita si musama in abductie si extensie maxima
se dezinfecteaza tegumentele
se aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei, strangandu-l
astfel incat sa opreasca circulatia venoasa, fara a comprima artera
se recomanda pacientului sa stranga pumnul, venele devenind astfel turgescente
Executia punctiei :
Asistenta imbraca manusile sterile si se aseaza langa pacient.
-se fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o
usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine
-se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana
dreapta, intre police si restul degetelor
-se patrunde cu acul traversand, in ordine, tegumenutul- in directie oblica (unghi de
30 grade), apoi peretele venos- invingandu-se o rezistenta elastica, pana cand acul
inainteaza in gol.

-se schimba directia acului 1-2cm in lumenul venei


-se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratia cu seringa

Fig.7. Tehnica punctiei venoase

-se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase : injectare


medicamente, recoltarea sangelui, perfuzie
-se indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii, prin desfacerea
garoului si a pumnului
-se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a
acului si se retrage brusc acul
-se comprima locul punctiei 1-3 minute, bratul fiind in pozitie verticala

Ingrijirea ulterioara a pacientului :


-se face toaleta locala a tegumentului
-se schimba lenjeria daca este murdara
-se asigura o pozitie comoda in pat
-se supravegheaza pacientul
Accidente :
-hematom (prin infiltrarea sangelui in tesutul perivenos):se retrage acul si
se comprima locul punctiei 1-3 minute
-strapungerea venei (perforarea peretelui opus) se retrage acul in lumenul
venei
-ameteli , paloare, lipotimie se intrerupe punctia, pacientul se aseaza in
decubit dorsal si se anunta medicul

Bibliografie selective

1.Principiile medicinei interne- Harrison, editia 14 in limba romna,


2.Anatomia si fiziologia omului-I.C.Petricu,I.C.Voiculescu,editura Medical 1964
3. Anatomia si fiziologia omului compediu, Editura Corint
4.Urgene medico-chirurgicale- Lucreia Titirc - Editura Medical,Bucureti 2002
5.Medicin intern pentru cadre medii - Corneliu Borundel, editura All, vol.2
6.Tehnica ingrijirii bolnavului-Carol Mozes editura Medical 2002
7. Ghid de nursing -Lucreia Titirc
8. ngrijiri speciale acordate bolnavilor -Lucreia Titirc

You might also like