Antonin Artaud
(1896—1948)
Poet si om de teatru francez. Dupa debutul sau In
Poezie cui volumul Tric-tracul cerului (1904), devine unul
din primil sustinétori ai miscdrii suprarealiste. In 1925
conduce revista Centrale surréalisie, Intra in teatru tn
1921. Cifiva ani mai tiraiu Infiinteazd impreun& cu Ro-
ser Vitrac teatrul ,,Alfred Jarry, unde pune fn scend
clteva spectacole care isi vor gsi justificarea lor teo-
reticd in eseurile: Teatrul cruzimii — Primul manifest
(1932—1933) si Teatrul i dublul Tui (1938). Autor al tra-
Bediel Cenci (1935),
TEATRUL CRUZIMIL
PRIMUL MANIFEST
Fara indoiala, nu mai putem continua si prusti-
tum nofiunea de teatru, care, dupa parerea mea,
are valoare numai printr-o legituré magic’, sil
batic& cu realitatea si cu pericolul.
Privit sub acest aspect, problema teatrului tre-
buie sf trezeasci atentia generalii, flind subinteles
4 teatrul — prin natura sa fizicd si pentru cd
impune expresia in spafiu, singura efectiv reali —
398
exorcisme reinviate. Din ‘toate acestea se poate
trage concluzia ¢& nu va fi posibil de-a restitui
featrului virtualitatile sale specifice de acfiune
inainte de-a i se reda limbajul propriu.
Adic&, in loc si ne intoarcem la textele conside-
rate defintive si sacre, e mai important sa inld-
) turim, inainte de toate, supunerea teatrului fata
de text i si regisim nofiunea unui limbaj unie.
Ja mijlocul drumului dintre gest si gind.
Acest limbaj nu se poate defini decit prin moda-
Iitatea de expresie dinamic& si in spatiu, opusd
posibilitatilor de expresie prin. cuvintul dialogat.
Ceea ce teatrul mai poate smulge cuvintulul etnt
Posibilitatile de expansiune dincolo de fiecare cu-
Vint, de dezvoltare tn spatiu, de actiune disocia.
tiva si vibratorie asupra sensibilitatii. Aici inter.
yin intonatiile si specifica pronuntare a cuvintului,
In acest punct intervine, in afara limbajului audi_
Uy al sunetelor, Imbajul vizual al obiectelor, mis-
cirllor, gesturilor, atitudinilor, cu conditia numei
ca el 88 le prelungeasca sensul, aspectul, unitatea,
pind la simboluri ficind din aceste simboluri un
fel de alfabet, Lutnd cunostinti de acest limbaj
in spatiu, limbajul sunetelor, al strigétului, al lun
minilor, al onomatopeeclor, teatrul are datovia sil
organizeze, creind cu personajele si obiectele ade-
varate hieroglife, pentru a se servi de simbolis-
mul lor i de relatille dintre ele, in raport cu toate
organele si pe toate planurile,
E vorba deci de a crea pentru teatru o metamor-
fori a cuvintulul, a gestului, a expresiei, in scopul
de a-l smulge din inerfia sa psihologica’ si umend.
Dar toate acestea nu servese la nimic daci nou
Ja bazi un efort, un fel de tentatie metafisies
399reali, un apel la anumite idei ciudate, a cdror
Soarta e tocmai aceea de-a nu putea fi limitate si
nici macar desemnate formal. Aceste idei, care se
fotul. Ele pot crea un fel de pasionanta ecuatie
intre OM, SOCIETATE, NATURA SI OBIECTE.
De fapt, nu se pune problema de a face s& apard
direct pe scend ideile metafizice, ci de a crea In
jurul acestor idei un fel de tentatii, de rechemiri
2erate. Umorul cu anarhia sa, poezia cu simbolis-
mul si imaginile sale furnizeazs aproape o prima
Roflune a mijloacelor apte si canalizeze tentatia
acestor idei.
Trebuie s& discutim in continuare despre aspec-
ful Pur material al acestui limbaj. Mai precis,
despre toate modalitatile si toate mijloaccle pe
arte. Asta nu inseamna cA nu se poate servi de
fapte si sentimente obignuite, de pasiuni obisnuite,
Gar numai ca de-o trambuling, in acelagi mod tf
fare umorul distructiv poate servi si conellieze,
prin ris, obignuintele ratiunii,
“un sens eminamente oriental al expresiei,
acest limbaj concret si obiectiv al teatrulul ser,
Vette pentru a capta si a incercui organele. Ajunge
Ja sensibilitate. Renuntind la rolul pe care] 1.
deplineste verbul in Occident, el face din cuvinte
incantatil. Intensificd glasul, Utilizeazé vibraiil sl
nuante de voce, Repetd la nesfirsit ritmuri. Accor
400
Hee Sunetele, Tinteste sii exalteze, s amor-
feascd, sh seducd, 88 opresscd sensibilitgtae Desci-
yeazi, elibereazé sensul unui nou lirism a ges
fultt, care, prin precipitarea sau amploarca desfa-
furinit sale, termind prin a depisi lirismul oot
telor. In sfirsit, sfarima subordonares intelectual
{aa de limbaj, dueind spre o noua si mat rofunda
intelectualitate, care se ascunde