Autor: Dr.

Simona Stiuriuc
Anorexia nervoasa cunoscuta si drept anorexie este o tulburare alimentara
caracterizata prin refuzul mentinerii unei greutati corporale sanatoase si o
frica obsesiva de a cistiga in greutate. Este asociata cu o imagine asupra
propriului corp distorsionata care poate fi mentinuta de diferite modele
cognitive care altereaza modul cum individul afectat evalueaza si gindeste
asupra corpului sau, alimentatie si alimente. Persoanele cu anorexie nervoasa
continua sa simta senzatia de foame dar accepta doar mici cantitati de
hrana. Media de aport caloric la o persoana cu anorexie nevoasa este de 600800 calorii pe zi, dar sunt si cazuri extreme de infometare completa. Aceasta
este o tulburare mentala severa cu o incidenta ridicata a comorbiditatii si cea
mai mare rata de mortalitate dintre toate tulburarile psihiatrice.

Anorexia isi are debutul de obicei in adolescenta si este mai prezenta printre
fetele adolescente. In timp ce poate afecta barbatii si femeile de orice virsta,
rasa si statut socioeconomic si cultural, anorexia nervoasa apare la femei de
10 ori mai frecvent decit la barbati.
Persoana cu anorexie nervoasa poate prezenta un numar de semne si
simptome dintre care cele mai importante cuprind: scaderea in greutate
evidenta si dramatica, obsesia asupra continutului si al caloriilor alimentelor,
frica de a cistiga in greutate, ritualuri alimentare, metode de curatare a
organismului, depresie si singuratate. Tipul si severitatea poate varia in
fiecare caz si poate fi prezent dar nu si aparent. Anorexia nervoasa si
malnutritia asociata care apare prin infometarea autoimpusa pot cauza
complicatii severe in fiecare organ al corpului.

Tratamentul variaza in functie de circumstantele individuale. Nu exista un

singur tratament care s-a dovedit eficient in toate cazurile. Terapia incearca
sa refaca greutatea persoanei, sa initieze modele sanatoase de alimentatie,
se adreseaza gindurilor, emotiilor si credintelor obsesive asupra alimentatiei
si imaginii corporale, trateaza complicatiile psihice. Tratamentul psihologic
pentru anorexia nervoasa include terapia cognitiva analitica,
comportamentala, interpersonala, terapia psihodinamica. In unele cazuri se
foloseste si medicatia, mai ales daca exista si depresie sau simptome
compulsive. Daca scaderea in greutate devine excesiva si riscanta pentru
sanatatea fizica, internarea in spital poate fi recomandata.

Cauze si factori de risc:

Studiile sustin ca aparitia modelelor alimentare anormale se datoreaza

fenomenului de infometare prin numeroasele modificari in sistemul
neuroendocrin rezultind un ciclu autoperpetuat. Studiile sugereaza ca
pierderea initiala in greutate prin dieta poate fi factorul declansator in
dezvoltarea anorexiei nervoase in unele cazuri, posibil datorita unei
predispozitii mostenite pentru anorexie. Un studiu arata cazuri de anorexie
nervoasa aparuta dupa scadere in greutate nevoita prin diferite cauze cum ar
fi infectii parazitice, efecte secundare medicamentoase si chirurgie. Scaderea
in greutate poate fi un factor declansator.

Cauze obstetrice:
Diferite complicatii prenatale si perinatale pot deveni factori in dezvoltarea
anorexiei nervoase cum ar fi anemia maternala, diabetul zaharat,
preeclampsia, infarctul placentar si anomaliile cardiace neonatale.
Complicatiile neonatale pot influenta si aparitia de modele de personalitate
anormale alaturi de dezvoltarea anorexiei.

Factori genetici:
Anorexia nervoasa este considerata a fi inalt ereditara, cu o ereditate intre
56% si 84%. Modificarile genetice includ gene implicate in reglarea
comportamentului alimentar, motivatiei si a recompense, modele de
personalitate si emotii. Studiile recente sustin teoria conform careia diferenta
dintre sexe in incidenta si debutul comun la virsta pubertatii pot reflecta un
raspuns anormal al creierului la efectele anorexice ale hormonului feminin
sexual-estrogen.

Factori cerebrali:
Infometarea este considerata a fi un raspuns a nivelelor ridicate de
serotonina in anumite zone ale creierului legate de anxietate, comportament
si controlul impulsurilor.

Deficitele nutritionale:
Deficitul; de zinc poate juca un rol in anorexie. Nu este considerat responsabil
pentru determinarea bolii initiale dar exista indicii ca ar accelera patologia

anorexiei.

Factori de mediu:
Studiile socioculturale arata rolul factorilor culturali, cum ar fi promovarea
siluetei slabe ca forma ideala a femeii in tarile industrializate moderne. Sexul,
etnia si statutul socioeconomic influenteaza riscul de a dezvolta anorexie.
Persoanele cu profesii in care exista presiune sociala pentru a fi slabe cum ar
fi modelele sau dansatoarele sunt mai predispuse la a dezvolta anorexie
nervoasa.
Exista indicii care sugereaza ca pacientii cu anorexie nervoasa pot fi
caracterizati si de alextimie si un deficit al unor funtii emotionale. Alextimia
este un termen care descrie persoana care nu poate procesa, intelege sau
manifesta emotii. Exista si o incidenta ridicata a abuzului sexual in copilarie
in grupurile clinice diagnosticate cu anorexie. Desi abuzul sexual in
antecedente nu este considerat un factor de risc pentru anorexie, persoanele
care au experimentat astfel de abuz sunt mai predispuse la a dezvolta
simptome cronice si severe.

Patofiziologie:

Malnutritia secundara autoinfometarii conduce la deficient proteica si

afectarea functiei a numeroase sisteme si organe. Apare hipoglicemia si
deficitul de vitamine, eliberarea de opioizi endogeni, hipercortizolemie si
supresia functiei tiroidiene. Tulburarile neuroendocrine determina pubertate
intirziata, amenoree, absenta ovulatiei, nivel scazut al estrogenului, nivel
ridicat al hormonului de crestere, scaderea hormonului diuretic,
hipercarotenemie si hipotermie. Scaderea nivelelor de gonadotropina si
hipogonadismul pot apare la barbatii afectati.

Efectele cardiovasculare cuprind prolaps de valva mitrala, disritmii

supraventriculare si ventriculare, sindrom de QT lung, bradicardie,
hipotensiune ortostatica si soc datorate insuficientei cardiace congestive.
Tulburarile renale cuprind scaderea ratei de filtrare glomerulara, cresterea
BUN, edeme, acidoza cu deshidratare, hipopotasemie, alcaloza hipocloremica
prin varsaturi si hiperaldosteronism.
Gastrointestinal se evidentiaza constipatia, golirea gastrica intirziata si

dilatarea gastrica. Pacientii care isi induc varsaturi dezvolta eroziuni dentare,
trauma palatina, parotide marite, esofagita, leziuni Mallory-Weiss si nivele
ridicate ale transaminazelor.

Semne si simptome:

Anorexia nervoasa este o tulburare psihiatrica cu consecinte psihologice

severe caracterizata prin imposibilitatea sau refuzul de a mentine o greutate
minima normala. Pacientii au o imagine asupra corpului profund tulburata
precum si o frica intensa de a cistiga in greutate in ciuda slabirii excesive.

Poate fi impartita in doua subtipuri:

- forma restrictiva in care limitarea severa a aportului de hrana este
principala manifestare si cauza a scaderii in greutate
- forma care se bazeaza pe metode de eliminare a caloriilor ingerate prin
folosirea de varsaturi autoinduse, abuz de diuretice, laxative si effort excesiv.
Pacientii afectati prezinta modele de personalitate cum ar fi dorinta de
perfectiune, succes academic, lipsa activitatii sexuale specifice virstei si
negarea foamei in fata infometarii. Caracteristicele psihiatrice cuprind
dependenta excesiva, imaturitate, izolare sociala, comportament obsesivcompulsiv si limitarea manifestarii emotiilor. Multi pacienti prezinta si
tulburari emotionale comorbide cu depresie si tulburare distimica.
Boala este un fenomen al pubertatii si vietii de adult. 85% dintre pacienti au
debut al tulburarii intre 13-18 ani. Boala a fost observata la pacienti foarte
tineri dar si foarte in virsta. Pacientii care sunt in virsta la momentul debutului
tulburarii au un prognostic nefavorabil.

Semnele si simptomele anorexiei nervoase pot cuprinde:

- scadere dramatica a greutatii corporale
- lanugo: par fin, moale care creste pe fata si corp
- obsesia fata de calorii si continutul de grasimi
- preocuparea fata de alimente, retete sau gatit; persoana poate gati
elaborate pentru altii dar nu si pentru ea

- dieta alimentara in ciuda greutatii periculoase

- frica de a cistiga in greutate sau de a deveni supraponderal
- dezvoltarea de ritualuri: taie mincarea in bucati mici, refuza sa manince
linga altii, ascunde mincare
- foloseste laxative, pilule de slabit, sirop de ipeca sau diuretice, isi induce
varsaturi
- se angajeaza in exercitii fizice frecvente, obositoare
- se autopercepe a fi supraponderal in ciuda faptului ca altii ii spun ca este
slab
- devine intolerant la frig, se plinge frecvent ca ii este frig datorita pierderii
grasimii protectoare si a circulatiei sanguine deficient prin presiunea scazuta
si hipotermia ca mecanism de a conserva energia
- este frecvent trist, letargic
- evita prietenii si familia, devine izolat si secretos
- unele persoane pot purta haine largi, care nu se potrivesc pentru a ascunde
greutatea cistigata in timp ce altii vor purta haine mari pentru a ascunde
ceea ce vad ei a fi un corp neatragator
- obrajii pot deveni mariti datorita cresterii in volum a glandelor salivare
cauzata de varsaturile excesive
- articulatii umflate, distensie abdominala.

Semnele dermatologice ale anorexiei nervoase:

- xeroza, dermatita seboreica, intertrigo interdigital
- prurigo pigmentosa, edeme, acrocianoza
- paronichie, telogen effluvium, pernioza
- prurit generalizat
- carotenodermie, acne, petesii
- hiperpigmentare, stomatita angulara, livedo reticularis.

Complicatiile medicale posibile ale anorexiei nervoase:

- constipatia, stopul cardiac, diaree, amenoree
- carii, osteoporoza, caderea dintilor, osteopenia
- dezechilibru electrolitic, hiponatremie, hipopotasemie
- neuropatie optica, atrofia cerebrala, leucopenie.

Relatia anorexiei nervoase cu autismul:

Persoanele cu autism si anorexie nervoasa tind sa aibe un prognostic negativ,
dar pot beneficia de folosirea combinata a terapiilor farmacologice si
comportamentale pentru ameliorarea autismului. Unele studii arata ca
autismul este frecvent la persoanele cu anorexie nervoasa.

Mortalitate:
Anorexia nervoasa are una dintre cele mai mari rate ale mortalitatii dintre
toate tulburarile psihiatrice, 4-18%. Pacientii cu subtipul restrictive tind sa fie
mai refractari la tratament si sunt la risc ridicat de deces prin anorexie.
Aproximativ 50% dintre pacienti se vor recupera prin tratament si vor
mentine o greutate normala dar nu si fara recaderi. Mortalitatea se datoreaza
frecvent suicidului si mai rar complicatiilor infometarii.

Diagnostic:

Diagnosticul initial trebuie pus de un profesionist medical competent. Exista

multiple conditii medicale, cum ar fi cele virale sau bacteriene, dezechilibrele
hormonale, bolile neurodegenerative si tumorile cerebrale care pot mima
tulburarile psihiatrice incluzind anorexia nervoasa.
Testele folosite in diagnosticul anorexiei nervoase cuprind:
- hemoleucograma completa pentru a studia prezenta diferitelor tulburari
precum leucopenia, leucocitoza, trombocitoza si anemia care rezulta prin
malnutritie
- urinoanaliza efectuata pentru a diagnostic diferite boli, a identifica abuzul
de droguri si ca indicator al sanatatii generale

- testul de toleranta la glucoza pentru a verifica capacitatea corpului de a

metaboliza glucoza fiind util in a identifica diabetul, insulinomul, sindrom
Cushing, hipoglicemia
- testul functiei hepatice
- testul de raspuns al hormonului luteinizant la liberina acestuia evaluind
prezenta unui hipogonadism central observant frecvent in anorexia nervoasa
- electroencefalograma folosita pentru a identifica diferite tumori pituitare
- evaluarea hormonilor tiroidieni si paratiroidieni.

Testarea psihologica:
Criteriile de diagnostic pentru anorexia nervoasa cuprind frica intensa de a
cistiga in greutate, refuzul de a admite severitatea scaderii in greutate sau
influenta formei si a greutatii corpului fata de imaginea personala.
Semne de alarma:
- scaderea dramatica in greutate
- preocuparea fata de greutate, alimentatie, calorii, grasimi si diete
- refuzul de a minca anumite alimente progresind pina la restrictii fata de
toate categoriile de alimente
- comentarii frecvente despre faptul ca se simte gras/a
- anxietate fata de a mentine greutatea si fata de cistig in greutate
- negarea foamei
- dezvoltarea de ritualuri alimentare (maninca alimentele intro anumita
ordine, mestecat excesiv, aranjarea alimentelor in farfurie)
- scuze frecvente pentru a evita ora de masa
- regim de exercitii fizice excesiv in ciuda vremii, oboselii, bolilor sau leziunilor
- izolare fata de prieteni si activitati
- in general comportamente si atitudini indicind ca scaderea in greutate, dieta
si controlul alimentatiei devin griji principale.

Diagnostic diferential:
Exista diferite conditii medicale si psihologice care pot fi diagnosticate gresit
drept anorexie. Tulburarea dismorfica a corpului este o tulburare
somatoforma care afecteaza 2% din populatie. Este caracterizata de
ruminatie excesiva. Apare la 25% din cazurile de anorexie nervoasa.
Diagnosticul dintre anorexie, bulimie nervoasa si alte tulburari alimentare
neclasificate este dificil de facut.

Tratament:

Tratamentul pentru anorexia nervoasa se adreseaza la trei domenii

principale: refacerea greutatii normale a persoanei, tratarea tulburarii
psihologice asociate bolii si reducerea sau eliminarea comportamentelor sau
gindurilor care au condus initial la tulburarea alimentara.
Tratamentul anorexiei ca si in alte tulburari alimentare poate fi dificil.
Persoana trebuie sa inteleaga cum afecteaza imaginea propriului corp
comportamentele alimentare. O perceptie anormala a aspectului fizic propriu
poate fi devastatoare pina in punctul in care persoana emanciata inca se
vede grasa. Unele persoane cu anorexie pot fi faza cind neaga ca ar avea o
problema chiar daca greutatea corpului lor este periculos de mica. O parte
din dificultatea tratamentului este ajutarea persoanei sa inteleaga ca are o
problema mentala severa care necesita tratament profesional

Tratamentul nutritional:
Suplimentarea cu zinc s-a dovedit in multiple studii a fi benefica in
tratamentul anorexiei nervoase chiar si la pacientii care nu sufera de deficit
de zinc, ajutind la cresterea in greutate.
Administrarea de acizi grasi esentiali: acizii grasi omega 3 s-au dovedit a fi
benefici in tulburarile neuropsihiatrice. Ameliorarea este rapida in cazul
anorexiei severe tratate cu acizi grasi esentiali si micronutrieinti. Acestia sunt
benefici si in alte tulburari comorbide cum ar fi tulburarea ADHD, autism,
depresia majora, tulburarea bipolara si personalitatea bordeline. Declinul
cognitiv accelerat se coreleaza cu nivele scazute ale acestor acizi in creier.
Consiliere nutritionala.

Terapia medicala:
Fata de depresie sau tulburare de panica, in anorexie nu exista medicamente
specifice care pot fi folosite. Mai intii se vor trata probleme medicale precum
dezechilibrul electrolitic sau tulburarile de ritm cardiac.
Olanzepina s-a dovedit eficienta in tratarea diferitelor aspecte ale anorexiei
nervoase incluzind cresterea indicelui de masa corporala si reducerea
obsesiilor asupra alimentatiei.
Antidepresivele: multe persoane cu anorexie au si depresie. Simptomele
depresiei vor raspunde la antidepresive dar nu exista date ca anorexia este
afectata benefic de catre aceste medicamente. Cercetarile arata ca pacientii
raspund mai bine la medicatie dupa refacerea greutatii corporale.
Estrogenul: femeile cu anorexie sunt la risc de fractura ca rezultat al
osteoporozei. Absenta ciclului menstrual datorita greutatii scazute le
incadreaza la o menopauza precoce. Se pare ca administrarea de estrogeni
poate ajuta unele femei sa-si remineralizeze oasele si sa le protejeze fata de
fracturile din viitor. Totusi administrarea de estrogeni trebuie calculate si prin
prisma efectelor adverse.

Psihoterapia:
Terapia cognitiv comportamentala este un termen general pentru clasificarea
unor terapii cu similaritati. Este considerata tratamentul de electie pentru
persoanele cu anorexie. Aceasta ajuta persoana afectata sa inteleaga cum
gindirea lor negativa poate afecta direct comportamentul si alimentatia.
Terapia tinteste identificarea unor modele de gindire disfunctionale, atitudini
si credinte anormale care declanseaza si perpetueaza alimentatia restrictiva
a pacientului. Dupa terapie jumatate dintre pacienti nu mai sufera de
anorexie nervoasa dar pot continua sa prezinte alte tulburari nespecifice
alimentare. Factorii asociati cu recuperarea si prognosticul favorabil sunt
incidenta scazuta a depresiei si a compulsivitatii. Factorii asociati cu
mortalitatea sunt consumul de droguri si alcool.

Terapia in familie:
O alta forma de psihoterapie este cunoscuta drept terapia in familie. Aceasta
ajuta persoana cu anorexie sa inteleaga rolul disfucntional pe care-l joaca in
familie si cum mentin acest rol comportamentele alimentare anormale.
Terapia de familie este de obicei condusa alaturi de persoana afectata si
familia acesteia. Unele sedinte pot implica doar membrii familiei pacientului

fara prezenta acestuia ajutind familia sa inteleaga rolul pe care il joaca in

sustinerea tulburarii alimentare si sugerind moduri prin care acestia pot ajuta
pacientul sa-si accepte problema si sa caute tratament