Miniatura muzicala vocala si metamorfozele ei stilistice de-a lungul timpului

1. Conceptul de lied si creatia cameral vocala in muzica lui:

Joseph Hayden

Wolfgang Amadeus Mozart

Ludwig van Beethoven

1. Liedul ca gen al muzicii culte, se cristalizeaza pe la inceputul secolului al XIX-lea,

fiind un gen ce caracterizeaza gandirea si sensibilitatea romantica. Arta muzicala se indreapta
spre poezie si literatura, remarcandu-se in acelasi timp tendinta de exprimare, precum si
capacitatea de a reda peisaje sau povestiri prin imagini muzicale de o mare putere de sugerare
plastica. Daca la aceasta adaugam si preocuparea pentru poezia si cantecul popular al artistilor
romantici in general (scriitori, poeti, muzicieni), obtinem factorii ce au determinat cristalizarea
liedului, ca gen al muzicii culte.
Liedul (lb. germana = cantec) cunoaste o larga raspandire in muzica culta, unde apare in
dubla ipostaza: ca forma si ca gen. Liedul ca forma constituie baza arhitectonica a multor
cantece, arii, dansuri, miscari lente din sonate, concerte, simfoni Teoretizarea formelor de lied
este rezultatul unui larg proces istoric, a numeroase realizari collective si individuale. Trecerea de
la stilul polifon la cel omofon a avut un rol determinant in cristalizarea formei de lied. Trecerea
de la profilul cantecelor obisnuite, al romantelor, spre un cantec cu un continut mai profund, cu o
problematica mai substantiala si variata a necesitat gasirea unor forme care sa corespunda noului
continut de ide[1] Astfel a rezultat o permanenta si creatoare influenta intre genul si forma de
lied. Are o constructie strofica, bazata pe repetitie, variatie sau contrast. Fiind in stransa legatura
cu textul, liedul isi va adapta forma dupa constructia strofelor.
In practica muzicala, se cunosc urmatoarele structuri ale formei de lied:

a.

lied monopartit (monostrofic) reda o idee muzicala completa. Poate fi o piesa de

sine statatoare, de mica dimensiune, sau o parte a unei forme mai ample (sonata,
rondo)

b.

lied bipartit (bistrofic) bipartita simpla (AB) specifica muzicii polifone (unor
dansuri din suita preclasica)

c.

lied tripartit (tristrofic) tripartita (ABA) raspandita in muzica vocala,

instrumentala si simfonica

d.

lied tetrapartit (tetrastrofic) tetrapartit (ABAB)

e.

lied pentapartit / tripentapartit (pentastofic / tripentastrofic) pentapartit (ABABA)

f.

lied multipartit (multistrofic) [2] multipartit (AB)

Liedul a cunoscut o evolutie, care a cuprins mai multe secole de muzica, incepand cu
secolul al XV-lea. Astfel, de-a lungul epocilor muzicale, s-au structurat urmatoarele tipuri de
lied:
1.

lied polifonic (sec. XV XVI)

2.

lied continuu (sec. XVII XVIII)

3.

lied clasic (sec. XVIII XIX)

4.

lied romantic (sec. XIX)

5.

lied modern (sec. XX)

Aparut in Austria si pornind de la cantecul popular, liedul isi largeste permanent

continutul, sufera un proces de generalizare a sensurilor, de dezvoltare a posibilitatilor expresive.
In desfasurarea acestui proces, gasim mai multe etape, intre care nu putem face delimitari
precise.

Compozitorilor clasici (J. Haydn, W. A. Mozart, L. v. Beethoven) si celor romantici (Fr.

Schubert, R. Schumann, F. M. Bartholdy, J. Brahms) le revine meritul de a fi realizat si
consolidat in lucrarile lor principiile arhitectonice ale formelor de lied.
De la clasici Haydn, Mozart, Beethoven ne-au ramas numeroase piese pentru voce cu
acompaniament de pian, care poarta numele de liedur (Ex.: Micsuneaua de Mozart). Aceste
mici piese vocale se apropie mai mult de ariile de concert, de arietele franceze si romantele
secolului al XVIII-lea, decat de ceea ce va deveni liedul peste cativa an Saltul se va produce in
momentul in care, impunand versurile marilor poeti (Goethe, Schiller, Heine) si nu numai,
compozitorul reuseste sa redea in imagini sugestive, sentimentele si atmosfera textului poetic. In
aceste conditii, elementele de limbaj muzical nu puteau ramane la stadiul mijloacelor de expresie
ale cantecului popular. Atat melodia cat si acompaniamentul instrumental trebuiau sa-si largeasca
tiparele, sa castige in varietate si finete, astfel ca imaginea muzicala sa poata reda sugestiv,
emotia transmisa de versur
Prin liedul ca gen se intelege o piesa vocala sau instrumentala, apropiata de cantec.
Cantecul, la randul sau, are o existenta de mileni Pe masura ce omenirea parcurge drumul sau
istoric, cantecul si jocul se dezvolta iar muzica devine o arta de sine statatoare, cu o diversitate
de forme si genur Interferenta dintre muzica populara si cea culta este mereu prezenta. Creatia
populara a insemnat izvorul de la care a pornit si care a influentat muzica culta.
Liedul cult a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea,
prin creatiile de acest gen ale lui J. Haydn, W. A. Mozart, L. v. Beethoven, continuate apoi de Fr.
Schubert, R. Schumann, J. Brahms, H. Wolf.
Perfectionarea tehnicii vocale si instrumentale fac posibila evolutia liedului ca gen. In
evolutia sa, liedul va fi influentat de aparitia marilor poeti ai timpului: Goethe, Schiller, Heine,
etc. Imaginile poetice de o rara frumusete si profunzime vor influenta compozitorii, determinand
un salt calitativ important.
In Franta se folosea termenul de chanson, in Rusia romanta, in Austria si Germania
lied, iar in Romania cantec.

Joseph Haydn este compozitorul care a dat contururi definitive structurii interioare a
partilor sonatei, atat prin delimitarea subdiviziunilor, cat si prin stabilirea unui echilibru total.
Haydn nu a avut preocupari literare sau filozofice deosebite si nici nu s-a manifestat pe arena
publica. Nici temperamentul si nici situatia de dependenta in care se afla, nu-l faceau apt pentru
asemenea preocupar
Liedul nu ocupa un loc important in creatia lui Haydn, desi a fost un gen iubit, dupa cum
deducem din sirul celor 35 de miniaturi vocale, la care se adauga un numar de duete, tertete sau
cvartete vocale (in total 90 de lieduri).
Primele lucrari ale acestui gen, dateaza din jurul anului 1750 si in mare parte s-au
pierdut. Este momentul in care Haydn se alatura unor mici ansambluri instrumentale ambulante
care, pentru a-si castiga traiul, cantau zilnic serenade sau acompaniau dansur
Liedurile sale merg pe calea trasata de Ph. E. Bach. Cantecele pentru voce cu
acompaniament sunt de o mare simplitate, cu acompaniament scris in stil armonic, concepute in
limbajul pianistic al sonatelor, mai rar in genul recitativului acompaniat din opera. Melodia
simetrica, clar structurata isi are izvorul in creatia populara sau in cea instrumentala. Tematica lor
este foarte variata, de la cantece glumete, cu ritm de dans, la altele mai grave (La mormant) in
care domina lirica iubiri
Dintre lieduri, amintesc Cantecele englezesti pe textul Annei Hunter si Cantecele
germane, apropiate firesc, de cantecul popular german.
Haydn a lucrat cu rabdarea unui cercetator inchis in laborator. A perseverat, cu cinstea
sufleteasca si ordinea omului de la tara. A cristalizat stilul clasic, genurile clasice si procedeul
simfonic. Simplitatea, stapanirea de sine si meticulozitatea au determinat stilul sau. Goethe, care
era un mare admirator al muzicii lui Haydn, afirma: De aproape 35 de ani de cand ascult muzica
lui Haydn, traiesc sentimentul plenitudini Ori de cate ori ascult muzica sa, simt nevoia de a face
tot ceea ce este bine si placut lui Dumnezeu. Muzica sa aminteste de gratia salonului si
naivitatea cantecului popular, linisteste sufletul si aduce lumina si bucurie. Din punct de vedere
emotional, muzica este simpla si riguroasa iar nota generala este optimista.

La Haydn expresia muzicala isi gaseste afirmarea in simplitatea liniei melodice, in

calitatea armoniei si mai ales in cantabilitatea e Melodia spunea Haydn este aceea care face
farmecul muzicii; ea este cel mai greu de produs. Rabdarea si studiul sunt de-ajuns pentru a pune
laolalta sunete placute, dar inventarea unei melodii frumoase este apanajul geniulu Adevarul este
ca o melodie frumoasa, nu are nevoie nici de ornamentatii nici de acompaniament pentru ca sa
placa; pentru a sti daca ea este cu adevarat frumoasa trebuie sa fie cantata fara acompaniament.
Aceste consideratii, cu privire la elementul melodic, sunt valabile pentru intreaga creatie a lui
Haydn.
Vocea umana ii sta la indemana lui Haydn, il obliga la un discurs muzical frumos si
cursiv, incarcat de tot ceea ce prin instrument i-ar fi evident mai greu sa realizeze si mai corect sa
sugereze: rasul sanatos, zambetul incarcat de sensurile cuvintelor, farsa, multiplicitatea
caracterologica, plansul si suspinul in nota lor amuzanta, comicul de situatii, spaima si nelinistea
izvorate din nerezolvarea unor tensiuni simple, omenest[3]
Profunzimea trairilor sale se manifesta in opera sa, in primul rand in legatura dintre
creatia artistica si muzica populara, care inca nu era deajuns de pretuita. Chiar in primele creatii,
aparent subiective, se gaseste filonul din care, primul clasic al muzicii J. Haydn, a scos sonata
si simfonia, din sferele limitate ale divertismentului de curte si le-a oferit publicului larg, ca pe
un dar provenit de la popor.
Versurile din liedul Mosneagul: Hin ist alle meine Krafft, alt und schwach bin ich (Sau dus puterile mele toate, sunt batran si slab ), au fost scrise si pe cartile de vizita ce urmau sa
fie oferite musafirilor veniti sa-l omagieze.
Creatia lui Haydn are tangenta, pentru inceput cu preclasicii (Bach, Haendel) iar la
celalalt capat, ajunge in preajma copilariei lui Fr. Schubert. Acest arc peste timp este sustinut de
W. A. Mozart si L. v. Beethoven.
Wolfgang Amadeus Mozart

Liedul era pe vremea lui Mozart un prilej de bucurie, de manifestare a muzicii in cadrul
unor restranse intalniri muzicale. Era vorba de epoca de inceput, cand se compunea muzica
pentru un text poetic.
Multi compozitori din acea epoca au dorit sa experimenteze muzica lor in Italia. Mozart,
indrumat de tatal sau, va face si el o calatorie in sudul Italie Va primi onoruri de la Papa si de la
muzicieni si va fi confirmat, in calitate de compozitor de opera. In secolul al XVIII-lea unui
compozitor ii era imposibil sa traiasca fara sustinerea unui post sau salariu. Cu o personalitate ca
a lui Haydn si un angajator care il aprecia in calitate de director muzical, sistemul functiona bine
dar Mozart a fost mai indraznet. De fapt, nu sosise vremea ca un compozitor sa fie considerat
mai mult decat un angajat si va fi nevoie de o mare schimbare in societate, o crestere a publicului
iubitor de concerte, de cresterea importantei muzicii instrumentale, in special simfonice si de o
personalitate ca si cea a lui Beethoven pentru a stabili statutul compozitorilor ca artisti consacrat
Despre prietenia lui Haydn cu Mozart s-a scris mult si s-a comentat atat favorabil cat si
nefavorabil.
Prin intermediul cvartetului de coarde se naste intre Mozart si Haydn o prietenie cu
semnificatie profunda. Doua generatii se combina in mod simbolic, punand pecetea suprematiei
vieneze asupra muzicii europene a epoci
Exista argumente muzicale in directia unei asemanari componistice dar mai ales tematice.
Exista deasemenea asemanari stilistice si de inspiratie, in zona simfoniilor, a concertelor
instrumentale si a muzicii de camera. Genul opera insa, ii separa fara drept de apel.
Ca expresie artistica a unei trairi sufletesti sau a unui gand, liedul s-a manifestat la
inceput in legatura stransa cu textul popular anonim. Fara a constitui o preocupare deosebita in
compozitiile lui Mozart, liedurile sale, alaturi de cele ale lui Haydn si Beethoven, vor stabili
jaloanele acestui gen. Sunt aproximativ 50 de miniaturi pentru voce si pian, pe care le-a compus
Mozart, din copilarie pana la sfarsitul vieti Cateva dintre ele pot fi considerate capodopere ale
genului, printre care trebuie amintite: Das Veirchen (KV 476 text Goethe), Die Kleine
Spinneriu (KV 531), Komm, lieder mai!(KV 596).[4]

Stilul mozartian impresioneaza in multe din aceste pagini miniaturale. O iubita ce rupe
scrisorile iubitului necredincios, un cantec de leagan, despartirea de persoana iubita, reveria,
insingurarea (Taumlied KV 530) sunt izvoare ale unei muzici de o mare frumusete, ce
culmineaza cu Abendempfindung KV 528 (Sentiment de seara). Libertatea, ca sentiment
suprem, umorul specific vienez (Caro mio Drick und Schluck KV 571-a Cantec de pahar),
Liedes madehen, hor mir zu (KV 441-c Asculta-ma, fetito draga), universul copiilor (Es war
einmal ihr Lientchen KV 529 A fost odata) intregesc aspectul emotional al miniaturilor
vocale mozartiene. Imbinand melodia italiana cu spiritul ordonat al muzicii germane, Mozart
creaza melodii foarte expresive, strans legate de sensul textului, fara a renunta la ceea ce este
foarte important in limbajul muzical si anume frumusetea melodica. Mozart include in creatiile
pentru voce si pian, cantecul popular german (Mica torcatoare, Vino, luna mai, Vioreaua, Departe
de tine), umorul popular ce se intrepatrunde cu cantecul simplu din opera bufa (Catre Chloe,
Calatorie) sau aduce elemente ale operei prin desfasurari de tipul recitativului acompaniat
(Dragoste nefericita). Despartirea de iubita (Plang ingerii Domnului), insangerarea (Singur sunt),
infidelitatea (O, Luisa) sau libertatea (Cantecul libertatii) sunt teme ale liedului mozartian. Tonul
muzicii sale este senin, luminos si optimist.
Si universul copiilor il inspira (Es war einmal ihrlieutchen A fost odata KV 529) iar
prin simplitate si economia mijloacelor de expresie se aseamana cu cantecul popular.
Evident cantecele lui Mozart, ca si acelea ale contemporanilor sai, nu au inca forma
dezvoltata a acompaniamentului pentru pian, creat cu cateva decenii mai tarziu de Schubert. La
Mozart pianul sustine vocea si ajuta la intregirea armonica a melodie Pe cat de redusa este
dimensiunea acestor cantece si pe cat de intim caracterul lor, pe atat de ampla este forma ariilor
de concert, precedate de un recitativ, oferind interpretilor multiple posibilitati de a-si demonstra
calitatile vocale. Numarul mare de asemenea lucrari compuse de Mozart, este urmarea faptului
ca ele se bucurau de o mare popularitate in randul publiculu Intercalate intre lucrarile simfonice,
faceau mai atractive programele Academiilor. Muzica lui Mozart ar trebui sa fie cunoscuta de
un numar cat mai mare de iubitori de muzica, caci asa cum arata compozitorul francez Maurice
Thiriet, in volumul omagial publicat in 1956 la Paris, cu ocazia bicentenarului nasterii
compozitorului, de catre Asociatia Amicilor Francezi ai lui Mozart: Intr-o epoca in care
inteligenta tinde sa innabuse sensibilitatea, gandirea sa ucida inima, ar fi de dorit ca lumea

intreaga sa invete sa asculte Mozart. Cu o infinita discretie, dar in mod permanent, omul este
prezent in muzica lui, in care mereu se simt bataile inimi De aceea ea este unica, tanara,
vesnica.[5]
La acest capitol al liedurilor mozartiene se adauga si numeroase miniaturi vocale pentru
doua, trei, patru, cinci si sase voci in canon, unele fiind inspirate de poezii celebre Elegie
beim Grabe meines Vaters (Elegie la mormantul tatalui meu) de Horty.
Cantecele lui Mozart, fie ca au fost scrise in forma strofica sau in canon, sunt dovada unei
etape ce demonstreaza, o data in plus, legatura ferma intre arta populara si cea culta, intre
simplitatea creatiei anonim populare si complexitatea creatiei muzicale profesioniste.
Ludvig van Beethoven
Amurgul clasicismului se suprapune cu un rasarit de soare: aparitia lui L. v. Beethoven,
ce va calauzi generatii intregi de muzicien Spiritul beethovenian, marcheaza intrarea muzicii intro alta etapa, ce ii va influenta pe toti compozitorii vremi In personalitatea beethoveniana se
gasesc la confluenta doua mari epoci: clasicismul aflat la apus si romantismul care isi face
simtita prezenta. Preluarea spiritului clasic de catre Beethoven este evidenta mai ales in primele
sonate si simfoni Muzica lor aminteste de seninatatea lui Haydn si Mozart, prin continutul ei
luminos si echilibrat. Constructia formei urmareste respectarea unei cat mai riguroase simetrii si
se bazeaza pe revenirea in punctul de pornire, specifica clasicismulu In creatia de maturitate,
compozitorul nu-si mai ascunde eul in spatele elegantei aristocrate a manierelor, nu-si obliga
sentimentele sa asculte de ratiune, ci rosteste patimas ceea ce gandeste si simte, iar pentru
aceasta nu se sfieste sa incalce canoanele esteticii clasice, iar din punct de vedere armonic sa
sparga barierele cu cateva disonante. Acest fel de a intelege muzica era privit ca o profanare a
unor legi sacre ale arte De fapt, genialul Beethoven, crea un drum unei noi viziuni muzicale
romantismul care avea sa imbogateasca arta muzicala cu noi imagini, cu noi forme.
Liedul nu a ocupat un loc important in creatia lui Beethoven, la fel ca si in creatia lui
Haydn sau Mozart. Cu toate acestea nu putea trece neobservat, pasul inainte facut de acest gen
miniatural, in istoria compozitie

Primele sale lieduri releva farmecul unor momente traite de adolescentul Beethoven
Schilderung eines Madehen, Au einen Sangling. Deasemenea, ideile Revolutiei Franceze
Der freie Mann, patriotismul si revolta impotriva agresiunii straine isi vor face simtita prezenta
in creatia din perioada vieneza. Tematica beethoveniana va fi cea lirica, in care isi va regasi
sentimentele proprii, iluziile si binenteles deziluziile sale. Il atrage prea putin celebritatea
poetilor, cat mai ales corespondenta dintre trairile sale interioare si fondul unei poezi[6]Aceasta
trasatura a caracterizat creatia de lied beethovenian. Astfel poemul lui Johann Ludwig
Gleim (Selbstgesprch) figureaza alaturi de poezia lui Goethe, in liedul Nene Liebe, nenes
Leben.
Tendinta de preluare a manierei stilistice a contemporanilor (Arienstil) este prezenta in
liedurile de inceput. Cu toate acestea, liedul Klage, pe text de Holty (1790) impresioneaza si
dovedeste existenta vibratiei beethoveniene. Pe versurile lui Friederich Matthison, Beethoven
compune: Au Laura 1790, Opterlied 1796, Audenken 1809, si celebrul Adelaide
care a contribuit din plin la succesul de care s-a bucurat Beethoven la Viena. Este primul lied pe
care Beethoven l-a considerat demn sa figureze in lista sa de opusuri (op. 46). Compus in 1795
este rezultatul unei amintiri duioase de la Bonn. Acompaniamentul liedului ne aminteste ca
Beethoven a excelat prin exprimarea instrumentala, cuvantul fiindu-i, mai rar, sursa de inspiratie.
Goethe sau Schiller genialii sai contemporani, reprezinta o sursa de inspiratie sporadica. Mai
des apar poeti uitati precum: Brger, Weise, Gleim, Reissing, Pfeffel, Tiedge, etc. Poeziile lor
aduc in prim plan iubirea, prietenia, speranta, problematica mortii, a singuratatii, a religiei,a
moralitati La moartea contesei Anna Margarete von Browne, cu dedicatie pentru contele von
Browne, Beethoven compune un prim ciclu de lieduri numit Lechs Lieder (1803 op. 48).
Tematica lor filozofico religioasa conduce gandirea catre confesiunea finala si pocainta.
Versurile poetului Christian Gellert nu au o valoare deosebita, dar l-au impresionat pe Beethoven
inspirandu-i compasiune si consolare.
Pentru muzica, intalnirea celor doua genii Goethe si Beethoven a facut sa se nasca
niste compozitii pe masura. Printre acestea cele opt lieduri op. 52, dintre care primul este Wie
herrlich leuchtet mir die natur. A existat un proiect pentru creatia unui lied pe versurile
Erlknig (Schubert va desavarsi acest proiect). Beethoven se va opri la Sehusucht. In Sechs
Gesnge (1809 op. 75), trei dintre cele sase lieduri sunt inspirate de versurile lui Goethe,

urmate de Drei gesnge (1810 op.83). dupa 1810, relatia celor doi artisti se raceste, avand in
vedere nemultumirea poetului legata de stilul necoformist al lui Beethoven, de a-i pune poezia pe
muzica. Beethoven se va inspira din poemele lui Goethe, itr-o lucrare pentru cor pe patru voci cu
acompaniament de orchestra Muresstille und glkliche Fahrt (1814 op. 112) si in miniatura
vocala Abendlied (1820).
Cu ciclul de lieduri Au die ferme Geliebte (1816), pe versuri de Alois Jeitteles,
Beethoven va impune nevoia de unitate intr-un ciclu de liedur Extremele (liedurile nr. 1 si 6) au
aceeasi idee muzicala. Cele patru lieduri din interior sunt simetrice ca forma si in tonalitati
inrudite. Acest ciclu op. 98, prezinta pentru prima data in literatura liedului o inlantuire si o
sudura perfecta in constructia sa arhitecturala. Noua conceptie beethoveniana deschide larg calea
numeroaselor cicluri celebre din perioada romantismului, ilustrata in primul rand de Fr. Scubert.
Beethoven primeste comenzi sa armonizeze si sa prelucreze un mare numar de cantece
scotiene, irlandeze, galice, etc. Ele sunt pentru una sau doua voci, cu acompaniament de trio
instrumental (pian, vioara, violoncel).
Dupa copilul Mozart, Beethoven este barbatul grav, cu simt practic, ce reda zbuciumul
epocii pe care o traieste. Eroismul, marile lupte, indoiala, melancolia, razvratirea, umorul,
suferinta, deznadejdea sunt stari sufletesti definite in opera beethoveniana iar mai presus de
toate, se afla un cuvant, o expresie: Libertate!
Pragul dintre secole este martorul unei schimbari in cariera lui Beethoven; virtuosul
pianist se transforma in seriosul compozitor. Pe masura ce pierderea auzului ii restrange viata
sociala si interpretativa, el se va axa pe compozitii din ce in ce mai importante.
Goethe ne schiteaza un portret al lui Beethoven: N-am cunoscut niciodata un artist cu o
asemenea concentrare si spirit, cu o asemenea vitalitate si o inima atat de mare. Imi inchipui cat
de greu trebuie sa-i fie sa se adapteze cu lumea si cu obiceiurile e[7]