INTRE CASA SI NATURA ARICIUL, In ansamblu! mitologiei_populare romanesti, ariciul y Prezinta animalul prin excelenfa cosmogonte. Intr-adevar, nici o gilt’ Nietuitoare din’ bestiarul folcloric nn este atit de flim, atit de profund legal de momentele decisive ale facerii dintii a lumii, Afirmatia con mai general si cea MaMtN Sula despre arici este aceca ci vel urzil pa- mintul*. (L. Muslea, Ov, Birlea, 1970, b. 283.) De aici, din aceasta asezare in inima cosmogoniel, deriva caracterui Pictal al ariciului, prestigiul su eu totul iesit din comun, Desi este o fiinta a orizontului natural si nu a celui domes. Uc, el se bucura de protectia si suloritatea specifice ani- mmalelor consacrate, a animalelor a ciror existenta e consi- deratd ca majori si decisiva pentru viala omului si, in ge- Reral, pentru echilibrul antropologic complex prin care acesta se legreazd in lume si igi asuma lumea ee univers uman, »E pacat si omori ariciul, sustin credintele populare, pentru ce ela urzit pamintul, sau lea masurat" (A. Gorovei, 1915, bit) sau Pe arici oamenii nu-l omoard, ed de cind cu urzites pamintuui* (T. Pamfile, 1913, b. 24); sau, Ariciul la ca eh © Eu norec® (..) Aviciu @ urzil patnintal impreun. ca Dumnezeu" (B.P. Hasdew, 1970, vol. Tp. 110). Prestigiui St auloritatea ariciwlui nu se bazeani inse pe considerente fe ordin economic (ea in cazu) animalelor domestice, evi- dent binefdcatoare, sau al animeletor salbatice, vadit dus- ree RMU, nici pe argumente de tip mevie or ritua! 2 SlUSiL nich pe obscure intuitii inconstient izvorite din temery ancestrale ori din puterea de fascinajie @ unor arhe- puri sufictesti eterac, Ariciul ocups 0 pozitie atit de im-portanta in sistemul zoomorf popular numai datorita atri- butelor sale cosmogonice, a povestirilor care istorisesc felul cum a fost el implicat in plaimddirea pdmintului, gesturile si cuvintele prin care si-a pus pecetea asupra structurii si rosturilor intregii lumi. Cosmogonia tomaneascé este organizata pe mai multe nivele, in functie de stihi e, lucrurile ori fiintele care fac obiectul creatiei. Aceste nivele nu constituie un ansamblu Unitar, nu sint legate nici de un lant cronologic linear si nici de o ierarhie de naturé ontologica sau axiologica imua- bila. ,,Textul" cosmogoniei romanesti este risipit in legende, fragmente de colinde, bocete, balade si descintece, in unele credinje si secvenfe ceremoniale; din acest »Corpus" cerce- tatorul trebuie 54 selecteze elementele utile demonstratiei sale, im cazul de fata, elementele relevind faptele si atri- butele ariciului, Acest animal intervine in procesul cosmogoniei imediat dupa ce a fost dobindit primal fir de pamint; in momentul invocarli sale, totul era inca potentialitate, materie amorfa si nemodelata : bulgarele din care urma sé se facé lumea fusese numai adus, recuperat de pe fundul marilor nesfir- site, fara a fi insa modelat, plamédit, lucrat prin acea vlehne" demiurgica, singura in masura’ si creeze, cu ade- varat, © lume cu chip si forma. Din aceasta observatie, se desprinde 0 concluzie deosebit de importanta : atributul fun- damental al ariciului este acela de mestesugar demiurgic, de faurar — in ipostaza cea mai concreta si mai ,tehnics" a acestei activitati — al universului viu in care traim. Ac- tele prin care ariciul se manifesta in facerea lumii sint ace- lea de a masura, a concepe si a cladi intregul pamint, dupa un ,plan" bazat pe ideea de echilibru, ritm, functionalitate. Astfel, creatia proiectata si implinité de arici nu este una oarba, stihial’, ci una limpede, profund rajionala si in ade- varatul sens al cuvintului, demiurgica. Toate aceste atribute conecteazii imaginea folclorica a ariciului ta arhetipul mitologic al erouluj civilizator. Cu asemenea functie ariciul este intilnit numai in vechea mito- logie iraniané, unde apare ca inventator al focului, ca sfatuitor al oamenilor, ca pastrator al tainelor legate de tehnicile muncii agrare (vezi J. Chevalier, 1974, HE, p. 1B10; TA. Candrea, 1934—1935, p. 189). Ecoul acestor functii mitologice se prelungeste in cultura greac’, unde aricifal era considerat ca ,cel mai stiutor dintre toate vietatile. (B. P. Hasdeu, 1970, vol. I, p. 110.) In folclorul romanesc, ariciul depaseste acest nucleu si conoteaz’ o sferi de semni. ficatii mitologice cu mult mai larga si mai complex: ¢! este nu numai mestesugar, ci si demiurg; cunoasie nu nu. mai secretele slehnicii", ci si pe acelea ale cosmosului, ale Planielor si viefuitoarelor; posedéi nu numai injelepciune, ci si omniscienta. Aceasta dezvoltare este un fapt de cul, turd ‘specific orizontutui romanese, far termen de compa. Tatie si referinja in mitologiile vVecine, fari precedent’ si ctimon in cullura si simbolistica greco-romana si chiar in- do-europeand. De aceea, singura solufie pentru a explics Singularitatea si, totodatd, amploarea si bogitia orizontului mitologic aparte al ariciului, asa cum s-a conslituit el. in folclorul romanesc, este si presupunem cd figura sa ar pt. fea fi un element de substrat, 0 urmi din mai ample si Tai complexe mituri stréivechi ®, mituri care istorisean fap- tele de exceptie ale unei mari divinititi chtoniene, creatoare de lume si fauritoare de lei. Legendele fesute in jurul ariciului sia functici sale cos- Mogonice sint deosebit de numeroase si de variate. Fle Cunosc o mullime de dezvoltari, substituiri si incrucisuri ale temelor narative de bazi, printre care cu usurinfa te poi ratdcl. Aceastd proliferare epica se datoreazii modelului toa. mogonic in care este implicat arictul: el nu participa la wn act de creatic simply, linear, ci la unul complex, contradicto. Hin. Mitologia romaneasca vorbeste despre 0 cosmogonie «1 doi timpi*: lumea nu este desivirsitd de la primul gest demiurgic; din contra, prima infatisare a cosmosului este una imperfecta, si este nevoie de multa intelepciune si de multa pricepere pentru a pune lucrurile pe matca lor fi, Teascd. Intre aceste doui momente mitologice, epicul {ese © seami de intimpliri care explica de ce s-a gresit facerea lumii, de ce ariciul nu a mai vrut sti-l ajute pe demiurg cum a fost el imbunat ori pdcalit, ce solutii a gasil dramei cosmice, cum a fost binecuvintat sau pedepsit pentru fap- tele sale. In consecints, in ,povestirile ariciului" fiecare uni- tate epica se deschide spre continuari si rezolvdri difcrite, 8Gjar fiecare optiune narativa presupune, 1a rindul ei, alte si alte dezvoltari —— de unde si varietatea debordanta si as- Pectul lor oarecum labirintic, asemiiniitor unet teme cu va- fatiuni, inscare meren ai impresia ca ai lentificat filonul central si mereu el iti scapai printre degete, >istematizind ins’ toate aceste structuri narative, pot aisle resicttl apare in dou ipostaze epice fundamentale, ambele grefate pe trunchiul unei functii mitologice primare : ericiul este, in mod esential, o fiinti demiurgicd. Puterea Atichad Pane $@ manifesta prin faptd, sau prin cau int (.Sfat"). Srichul face lumea si stie cum trebuie sit fie facutd aceasta Dar el nu-o face niciodata singur. Intilnires universului cul- [uri populare cu spatiul culturii ‘cregtine a determinat sin- (e4a Celor doud sisteme, impletirea structurilor epice si sim- bolice, asocierea, in diverse Constelatii (bazate pe antino. Ine, subordonare, substituire, absorbtie sau simpli contiguita- 2), 2 figurilor lor reprezentative. Ariciul, demiurgul probabil din sistemul mitologic strivechi, se asociazii in mod direct cu Dumnezeu, figura suprema 4 pantheonului crestin, Im- preuna, cele dowd divinitafi incep fiurites lumii, dar (poate ca un ecou al stravechiului prestigit al ariciului) una posed aeest ta astiinta cosmogonicii*, iar ‘alla mot putind. In AScAt MBivers [aurit in doua etape, inti intres forma imper- fecla si abia apoi in forma si in chipul de astizi, ariciul este factorul activ, este cel care face si_desface itele cos- congenicl. Prin urmare, in planul de profunsine (in planul conceptelor mitologice) ariciul este demiurgul real, cel care supeat any 3 Mptuieste — si aceasta chiar dact in planul de pupratata, i.e. in poveste, ‘el este prezentat os wajutdtor* al hui Dunnezeu. La nivelul dezvoltirilor si constructiilor epice: ariciul ébate in doua ipostaze principale: el este fie cauza erorii juulogenice, fie remediul ei. Atanci cind Greseste zidirea mil, ariciul © face fie din neatentie, fie din siretenie, din dorinja lui de a-1 piicili pe Dumnezeu. Alunci cind corec- eazd eroarea cosmogonica, el actioneazt fie printr-un sfat in- Clept (urmind ca Dumnezeu si transpun& in practic: mo- lelul situ despre lume), fie printreo fapté concretii. Sche- natic, sistemul de bazit al leqendelor cosmogonice in care ‘ste implicat ariciul arata astfel : 81 SPER se omenaa Eroare cosmogonicé 5 ns Peer eee Cauza I Remediu ————________“emedi , i= | din neatentie/ din viclenie | Prin fapta | prin sfatul | | I sa sdu ! A 2 In prima ipostaza, ariciul este trimis de Dumnezeu sii wurzeasca" pamintul: ,Voind Dumnezeu sé facd pdmintul, a inceput inti sé-1 urzeasc& pe sub cer, ca si fie deopotrivs de mari amindoua. Pentru aceasta si-a luat ajutor pe ari- ciu. Dindu-i un ghem de afa, l-a trimis si-] depene sau si-1 desfasoare pe sub poalele cerului; ariciul ins%, socotind in mintea lui c& mai bine ar fi daci ar fi paint mai mult, a urzit o citime mai mare decit i se poruncise." (T. Pam. file, 1913, p. 22.) Aici ariciul este acela care face efectiv pamintul, chiar dacé dupa porunca si indemnul divinitatii supreme. Aceasta joacé rolul unui ,deus otiosus",-al unui nzeu lenes", care nu poate sa continue Iucrarea inceputa si care se retrage treptat din cosmogonie, 1’sind terminares ei pe seama unor alte divinitafi. Cred c& acest model mito. logic nu trebuie vazut ca o structura tipicd pentru divin latile creatoare de lume, ci ca o structuré polemicd : zeita. tea suprema, impusd de catre o institutie religioas’, a venit in contradictie cu stravechile credinfe autohtone legate de un fond mitologic zoomorf, fond cu o mare vechime si pu- lere de iradiere; singura solufie pentru a rezolva acest conflict a fost concilierea (miticd) a celor dou’ scheme cos- mogonice : ambele tipuri de divinitéti particip’ la cosmo. gonie, una conducind (ceea ce oglindeste pozitia administra. Uva a bisericii) si alta faurind (ceea ce reflectd adevaratele credinfe autohtone). Alleori greseala ariciului se datoreaz’ unei miscéri ne- indeminatice : ,Dumnezeu urzea pe dupa araci. Ariciul, care ajuta la wrzit, ferindu-se de un araci, a sc&pat ghemul mare; din aceasta cauza, pdmintul nu a iesit need, ci accidental Dumnezeu l-a blestemat «Ariciule, de araci (e-ai ferit, dea. Cum sé-i porti in spate». Si astfel ariciul s-a f%cut ghem si S-a pomenit plin de tepi". (T. Papahagi, 1979, p. 78.) Le- gendele acestea pun in corelafie aspectul cu totul deosebit al ariciului cu greseala prin care el a stricat chipul univer. Sulul. Aceasta ,stingacie" specificd de altfel modului biolo.gic de a fi al ariciului, este subliniata si de alte texte populare. Astfel ,ariciul era voinic, cu barbd mare, cind urzea Dumnezeu pémintul si chemindu-l sa-i tie doud ghe- muri, unul de urzeala si altul de bataturd, ariciul s-a-nfio- rat de fafa Domnului, a scapat un ghem din mina: din asta pricina, pdmintul din lat si ses cum era sé fie, s-a scovir- dit si s-a prefacut in malusteanuri, vali, vagduni, colnice, piscuri, munti, ripi, matci si Dumnezeu’s-a nacdjit si l-a blestemat sa ramtie ghem si asa std de-atunci." (B. P. Has- deu, 1970, vol. II, p. 112) Stingacia ariciului este reliefat’ si de alte doud le- gende, care explic&é aspectul sau exterior: din una afldm ca ariciul a Tuat un cos cu oud si s-a dus la Dumnezeu, sd i Je ducé in dar; la intrare el s-a impiedicat de prag $i a varsat toate oudle. Suparat, Dumnezeu l-a certat cd a facut atita murdérie, iar ariciul s-a zgircit de rusine: de atunci cl a mamas asa, strins si incovoiat (vezi T. Brill, 1981, p. 193). Alté legenda ne povesteste cum ariciului i-au fost harazite crept hrand, insectele; el a plecat si le caute intr-o vie, si miscindu-se greoi intr-o parte si alta, a darimat toti ara. il. De atunci el este blestemat s& poarte aracii in spinare. (idem, p. 494.) Textele pe care le-am invocat aici sint focalizate in jurul atributelor naturale ale ariciului: ele explicd forma, armele si mersul sau greoi prin invocarea unor evenimente petrecute in timpul fertil al inceputurilor. Tepii, elementul cel mai interesant din constitufia ariciului evident, pa- radoxal, deoarece ei imbind sfera animalicului cu acced a Vegetalului) sint asociati, in mod analogic, cu aracii unei vii, Pornind de aici, povestea imagineazd 0 greseald a ari. ciului (fie ea cosmogonicé sau strict domestica, gospoda. Teasca) si transfera, in urma unei sentinte divine, aracii din natura in corpul ariciului: astfel paradoxul animalului, care prin infatisarea sa pare non-animal, ghimpe sau padure, pro Tezolvat prin transformarea direct a aracilor in {epi, Din punct de vedere mitologic, aceste texte au 0 pozitie si © valoare secunda: ele pun ecuatia conceptuala in sens in- (ers, astfel incit dupa si in urma unui accident cosmogonic (sau chiar prozaic) ariciul capatd infatisarea si atributele sale obisnuite. Povestirile care se situeazd ins in chiar ink ma sistemuluj mitologiei populare prezinti o alté structur : C-da 99 coala 7 83ele afirma c&¥ Iumea se face dupa chipul si modul de a ff al ariciului; in ele, in conseng ex mecanismele specifice Yindirli mitologice, ‘microcosmosul (ariciul) oferé imagines si modelul_macrocosmosului {pamintul). In aceste texte, pe care le voi analiza in paginile urmétoare, stingacia si mnie. carile ciudate, specifice friciului, sint in cel mai inait greg facmplare, determinind (si nu flina determinate de} struc. ura actualé a lumii, echilibrul si ritmul ei interior. In legendele in care ariciul Greseste din siretenic face- re umil, rolul su nu mai este ‘tinal de féurar, ci uu! de rfopometru” al cosmogoniel. ‘Textele Populare ne spun ci rAtunci cind a voit Dumnezeu sa fact pamintul, a luat un ghem de ata si l-a dat ariciului ex mearga inainte si si slo. boade aja, si masoare, si nu fie p&mintul mai mare decit cpm" (1. Pamfile, 1913, p. 23). In aceste condifii deoarece el masura si decidea, iar demiurgul trudea, arieiul il pack leste pe Dumnezeu, pentru ca gindeste el — e nevoie de mai mult pamint decit cer. .La inceput, cind a zidit Dum. nezeu lumea, a facut mai intii cerul si pe urm& pdmintul, dar cind a facut pamintul, a avut de ajutor pe ariciu, Dum! nezeu a desfasurat de pe un ghem ata cit era fancul cerului si pe urm& a dat ghemul ariciului. Ariciul Siret, vrind sé faca pe Dumnezeu sa greseascs, cind vedea ci Dumnezen so gpropie de el cu zidirea pamintului, desfasura cite putin ala de pe ghem, asa c¥ tocmai la urma, cind Dumnezeu a vazut ca pdmintul este mai mare decit cerul, a priceput ci ariciul i-a stricat tancul." (Simion Florea Marian, 1903, Payt2) Prin dorinta sa de a face mat mult p&mint, ‘si apoi (dupa cum vom vedea) prin puter sa de a-l stapini si modela, ariciul se dovedeste a fic flinti mitologica profund teluric. isi exercité puterea creatoare peste pimint {face mai mult pimint) si pe sub pamint (se bag’ dedesubt, incretindu-l si furind muntii. + le, dealurile, ripele). si tot ca o divinitate chtoniana, e] stie tainele pdmintului : ici secretul ierbij fiarelor, ale plantei care leagé 5! dezleaga, vindeca si imboinaveste Astfel, datorita “neatentiei sau vicleniei ariciutui, jar adeseori datorit’ propriei sale nepriceperi, divinitatea ea. fons greseste facerea lumii, realiving un Cosmos imper- fect, in care pdmintul, prea mare, nu mai incape sub bolta cerului, Imperfectiunea nu fine. ins, numai de dimensiune 4 _<1_si de functionalitate; pe acest pamint drept si neted viata nu este posibilé. Pe el apa nu se aduna si nu se scurge, iar fara apa nici plantele si nici animalele nu pot vietui. Eroarea de constructie a demiurgului este imediat sancti. nata de arici: ,Dumnezeu a fost facut pamintul ca o min. ge si apoi l-a intins cum ai intinde un aluat. Pamintul a fost drept, neted ca pe palma, si cind te uitai, vedeai peste fot. Dar ce folos, cd pe pamint izvoare, apa, nu erau, Merge Dumneveu la arici si-l intreabii: «Ei, cum ifi pare. am ficut frumos pamintul? «Da, frumos, ica réspuns ariciul, dar eament pa dinsul, vite, si stii cé mu vor putea tri,’ céci Hici nau apd «Apoj, dara, f4 tu cum sti» i-a zis Dumne- zeu. Ariciul a luat si s-a bagat pe sub pamint, a ridicat mun. WH a Meut girlele, a scos izvoarele si de la dinsul pamintul @ ase deluros si ripos cum il vedem." (E. Niculifé-Voronca, 1903, p. 1617.) ‘Apare aici o tema mitologicé nou: aceea a apei; pamintul cel drept si neted nu poate retine apa si nici nu © poate conduce ; in ultima instantii el este un pamint sterp, uscat, atid si nefolositor omului, Nascind formele de relief, ariciul face posibila (in plan mitologic) insasi viata, mis. caiea si transformarea lumii. Cea ce era unitar, monoton si indistinct, devine acum variabil, bogat, dinamic. Formele de relief semnificé multiplicitatea'si diferenta; lumea creata pe doud dimensiuni (Jungime, latime) cistiga’ acum o a tre. ia: verticalitatea (indljimea — si implicit adincimea), ‘Tot. Odata apar nenumdarate noi forme de organizare a materio! . munti, ripe, dealuri, vai, podisuri, si, odaté cu ele, izbuc. neste nestavilits apa. Rostul cosmogonic al ariciului este, in aceasta situafie, acela de a gasi un echilibru intre contraste: intre cer si pamint, pamint si apa, intre pamintul neted si Pamintul frémintat de forme de relief. El stabileste ritma, rile din natura, proporfiile firesti dintre elementele firil, Miscindu-se pe verticalé si induntrul lumii, ariciul mediags intre aceste dimensiuni, interioare si telurice si dimensic, hile exterioare si celeste pe care se misca divinitatea su. prema ; intr-adevar aceasta zboari peste lume, stipineste orizontala si nu piitrunde niciodaté in adincuri. Pe de alts parte, facind muntii si viile, ariciul elimina un ritm in favoarea altuia. Tensei cimpii care putea fi privit’ de |x ‘um capat la altul, el ii opune o lume cu suisuri si cobori- 85Blaga, Lume organizat’ dupa acel atit de bine definit de Blaga, ,ritm ondulatoriu", “Ariciu) creeaz&, intr-un anume ne ye" Paiul mioritic", adica aceasta permanents succesiu- ne de planuri ascendente si descendente ; de aceea, prin varceag fata, mai mult decit Dumnezeu, ariciul este ade- varatul creator al lumii: el ii d& forms actualé —o forma dinamica, contradictorie —''si tot a} pune bazele victii, aducind apa la suprafata, Divinitatea canonicé este prezentat’ in aceste legende Ropulare ca o fiinfi intr-adevar dotata cq puter sacrale, Gar lipsita de infelegere pentry ritmurile esentiale ale vietii, Ea faureste 0 lume rigid’, ineficace, sterila prin chiar sime- tra ei totala. Lectia, filosofica, 4 acestor povestiri folclo- tice se dovedeste aceea cx imperfectiunea este chiar premisa Yeti, c& un univers perfect in idece si deplin simetric in structura este un univers al mortii si sterilittii. Ariciul se fanifesté ca exponentul contradictici necesare, al ideii ci fara diferente (si implicit imperfectiuni), ci fara miscare, lupta si transformare, nimic nu poate viefui. In fond, dialo- gul dintre Dumnezeu si arici ja chipul dialogului’ dintre Pancipiul estetic si principiul pragmats Astfel, dupa ce a terminat lumea Dumnezeu s-a tue In arici si i-a zis: , «Ei, ii place cum am facut eu pamintal se «Imi place, raspunse ariciul, numai un Iucra nu lai nimerit Cum vor trai pe (1 ierburile, dobitoacele si oamenii fava 4 picitura de ap’ 2» (subl. n.) (T. Pamfile, 1913, p. 41.) Conform unor alte legende, ariciul nu trudeste singur la Midicarea si privalirea pamintulai »Si_a venit ariciu! cu foarecil, cu gindacii, cu furnicile, at luat invafaturi cu totii de la arici si-au tirit e-au_lucrat dealurile, magurile, hotarele." Drept rasplata, ef au fost haraziti si fle tot mesteri micsori, s& nui bage nimeni in seam’ cind or lucra". (T. Brill, 1981, p. 195.) Toti acesti ,mesteri m sori” sint viefuitoare care, ca si ariciul, lucreazi pe sub pamint, ill ridic& si il ,darapana", Scotindu-] din imobili- tatea sa milenara. "Imaginea ariciulti intrind pe sub pamint i framintindu-1 de acolo ne sugereaz’ um context mitologic athicunoscut : acela al sfirsitulul lum, Atunci, conform cre- dintelor populare, fiinfele malefice subterane vor zdruncina Pamintul, vor roade stilpii cox] sustin, vor declansa cutre- Turele, vor face apele si iasi din adineuti si sd invadeze 86lumea. Gestul creator al ariciului este, in aceste situatii, analog cu un cutremur, dar el are o finalitate pozitiva, be. nefica : faureste formele de relief si scoate apele la lumina. Metaforic vorbind, actiunea ariciului este un cataclism cu masura", care schimba doar atit cit trebuie rinduiala lumii si Care nu scapa din friu fortele distrugdtoare; in cazul ari. ciului ritmul transformarii nu cade niciodati in dezordine si haos. Totodata — si din alt& perspectiva — munca ari. ciului seamana cu aceea a cirtifei: amindoua vietuitoarele trudesc sub pamint si ridic’ ,musuroaie" — desigur ariciul la dimensiuni cosmogonice iar cirtita la parametrii minori, contingenti. Numai ca micul si intunecatul animal lucreszs fara ordine, haotic si de aceea nu creeazi nimic, nu aduce nici_un folos. Ariciul faureste totul cu un rost anume. este condus de un principiu rational, si are in fati un tel bine Precizat: pamintul ,cu ritm", pamintul functional si viu, In toate situatiile pe care’le-am discutat pind acum, ari- ciul se implicé in mod direct in drama cosmogonica. Ul. {ima ipostazd in care el apare certificé o anumita distant intre el si demiurg: din diferite motive ariciul refuyd #3 mai participe la fdurirea lumii, Accentul mitologic se schimba : munfii si dealirile nu mai sint facufi de arici, ci dupa spusa ariciului*. In consecinta ariciul se defineste indéosebi prin stiinta sa, si mai putin prin puterea sa. Fapt Subliniat imediat in textul povestirilor populare: ~Pe 4. tunci, cel mai destept si mai ajuns la cap dintre toate vio. tafile era ariciul ;" Si ariciul, mic, mic, da’ infundat al clon. relor, cit e de ghemuit, dar stie multe, da’ nu-i poate afla nimeni, cae sanchiu de tot." (Simion Florea Marian, 1903, p. ¥24 si 129) sau: ,Atunci Dumnezeu si-aduse aminte ci mos-arici ¢ infundat al cioarelor si are mult pricepere la cap." (T. Brill, 1981, p. 196.) Lipsit de sprijinul ariciului-faurar, demiurgul intr ine tr-o acuta criza de solutii: el nu stie nici cum si reme. dieze eroarea cosmogonicé si nici cum s& termine construc. fia abia inceputa. De obicei el trimite diversi soli, ca sil Caute pe arici si sd-1 intrebe cum poate fi reparala lumoa aceasta atit de prost intocmita. Intre acesti soli, doi sint poctedinciosi (paianjenul si corbul) si numai alti trei (sf. Petru, albina si soarecele) reusesc sa-l giseasca si sacl im. buneze sau si-1 pacileasca. De fapt, in principiu, ariciul nu 87reluza si ofere solutia, nu se manifest Ca un dusman fatis al demiurgului. Numai atunci cind in preajma sa apare albina, sub presiunea temelor epice legate de mitul mierii Si de jocul dintre biestem si binecuvintare (vezi M. Coman, nr. 1011/1983 si 12/1984), el devine o figura Tocénoasa, distanta. In aceste cazuri albina este infatisata cao fiintd’ mai sireats hiar decit siretul arici : trent preface c& pleaci si, ascunsi sub frunza, trage cu (rechea pentru a-i afla spusele, Textele populare expliciteazs (in sistemul epic) aceasta presiune mitologica prin invocarea Rnor atribute de tip psihologic; ariciwl (Mos Nicola) apare damn battin intelept, dar ursuz; e) este iritat de faptul ca demiurgul nu I-a solicitat mai inainte; este nemulfumit de brezenja albinei; in fine, este uimit de faptul cé Dumnezeu, divinitatea supremé ii cere lui, faptura atit de um Toate acestea sint retardari epice, menite si crecze distanta a eoata intre intrebare si raspuns. intre prezenta pe fata Finoe futis @ albinei, intre siguranja initialé si sentimentul final de frustrare al ariciulu; distanta din care se poate hate si in care poate functiona motivul blestemului, motiv fundamental pentru legendele albinei. Solutia ariciului este foarte simpla: el propune ca de- miurgul s& facd ceea ce facuse si el, adic& si increjeasca pamintul, sd faureasct dealuri, vai si munti : & salte pamintul in sus, si-] dea in jos, st-1 suceasci, s&-1 jnvitteascd, si are s@ se’ string’, sass fac deal sus, ‘vale Jos (T. Brill, 1981, p. 194) sau, intro formula pling de pito- Gin see Om si Dumnezeu asta, Cum de na i-o fi dat lui in gind 's& fac dealuri si munti din pamintul care i-a mai ra- Tops, Ct Pamfile, 1913, p. 33; veri si Simion Florea Marian, 1903, p. 124129, 7. Brill, 1981, p. 93; ALF.C, 271, p. 32 Mult mai interesante, din_perspectiva complexului mi- tologic al ariciului, sint situatiile in care ariciul nu explicd, ci arald, demonstreazi in mod coneret < prin gesturi, ef Se prezinta si se oferé pe sine ca model aj lumii, ca solutie pentru repararea pamintului prost intocmit- naticiul, dupa ce asculté cu mare luare-aminte, nu zise nici un cuvint, ci intinzindu-se pe pamint, stitu aga citacs vreme, dupi care Br bull si se facu din nou ghem, «Fa $i tu, Doamne, asa Si pamintul se va face mai mie" (7 Pamfile, 1913, p. 40); 8sau : »El odata s-a lungit. si numa’ ’s-a-ngrém&dit cum ii bul- zu: Aga sd fac&é — zice — cum fs eu, sa-l stringd pamintu gramad& la un loc." (T. Brill, 1981, p. 191.) Limbajul gestic poate fi inlocuit prin cel aluziv: ,Adic&, zice ariciul, si-a gasit Dumnezeu s& intrebe pe-un ghemotoc ca mine"; ,Bine, Petre, pe mine m-a gasit si ma intrebe Domnul,. pe mine o casi gheboasa". (T. Brill, 1981, p. 191—192.) ‘Intr-adevar, prin caracteristicile sale biologice, ariciul oferé un model de mediere intre rotund si drept, plan si unduit, viu si mort — adicd tocmai intre opozifiile fundamentale care de- termina actul cosmogonic al plam&dirii pamintului, Atributele naturale ale ariciului, capacitatea sa de a se stringe si intinde, ambivalenta sa funciara (intre animal si vegetal) au incitat gindirea arhaicd si au: sugerat analo- gia. dintre-modul. de a fi al acestuia si structura contradic~ torie a lumii: In felul acesta, ariciul a fost. folosit ca un operator logic pentru a rezolva probleme profunde de gin- dire ; meditind prin. si cu ariciul (ie. figura a simbolica), oamenii culturii populare .l-au transformat. intr-o' entitate ~conceptuala",. intr-o .unealté a gindirii care, prin conota- fiile ei, oferea solutii coerente unor intrebari nelinistitoare privind ordinea lumii,’ ritmul ei, cauzele contradictiilor, si sensul devenirii. De altfel, ghicitorile populare codeaza toc- mai. caracterul séu paradoxal, pozitia sa stranie intre animal obisnuit si intruchipare fantasticd. Majoritatea ghicitorilor care au ca obiect ariciul releva ciudatenia ,cimasii" sale, a acestui ghemotoc de fepi, care se misca si are suflet: ,Sata pe ulite / Cu o mie de sulite”; Merge mosu’ pe cdrare / Cu padurea in spinare”; ,Merge melcul pe cirare / Cu ace- le in spinare” ; ,Am.un mos culcat sub gard, / Tot. cu spini ii imbracat"; Am un ghem fepos, / Se tiriste tot pe jos"; .Am. un motan mare / Cu parul ca acul,./ Cu trupul ca dracul*;,Ghem rostogolit' de ace, / Prinde-l drace. / ‘Da- ca-ti place / C& eu una n-am ce-i face”. (I. Talos, V. Florea, I. Cuceu, Gorpus, s.v.) : 2 Acest ghemotoc care se face si se desface, se intinde si se stringe, functioneaza, in mitologia popularé romaneasci,. ca un reglator al ritmurilor firii. Dupa cum am vazut el’ mediaza intre pdmint si apd, intre spafiul intins si cel un- duit, intre arid si. fertil, intre suprafafd si adincime. Alte legende ‘ne arat& ca ariciul este, in acelasi timp, un opera- . 89.tor binar si intre zi si noapte, “SI ca sd fie vastrata zina cu noaPtea [Dumnezeu — nn} a ieat an ghem cu até alba si ynul cu neagra, si le rasuccases $i s& facé numai unul si dupa acela si depene ziua si noaptea. La treaba asta a luct Cot Pe _arici, ca pe unul cel oven mai credincios. Taman sind depanau ei acolo, trece ¢ nunta. Ariciul, ca baietan, de, ii sfiriie inima si joace o lira. Pune ghemele intr-o ca’ Sarcé si fuge la nunté. De ja ‘o Yreme vede Dumnezeu ed Cing Mmai un fir negru [...} Se duce degraba s& vada co-j. Cind colo, ghemurite incticite Si ariciul asudat tot, venea de la munta. Era si-i deie o chelfaneala, da’ s-a gindit. Dumne® Slovece! & 218: «Pentru c& mi-ai facut Pozna asta, te blago. Slovesc s& joci fara voia ta, oticind ii auzi cintind, ci fi folrbit, c&-i fi trudit, oricum’ it fie $i asa a rémas." (T. Brill, 1981, p. 169.) Ariciul este deci implicat in reglarea ritmulul luminii si intunericujui: el srasuceste firul vremii", dar con, Secvent deprinderii sale de 4 face boacane (sau, in alte texte, stingaciei sale proverbiale), el urzeste mai mult intunere decit lumina. As interpreta aceastd ,opfiune” ca un nou argument (simbolic) in favoaren structurii chtoniene a fi- Gurii mitologice a ariciului, ntr-o alté ipostazé a sa : » mirele incestuos, vrea, gr price pret sd se casatoreascd ca Sora sa, Luna. Daca el or fealiza acest lucru, daca el at inféptui incestul, intreaga structuré a lumii ar fi pusi sub Semnul intrebarii. Jar aici exeorba nu numai de ordinea socjaty (intemeiata pe familia acoc, M4 3 Pe schimbul normat de fener si bunuri), ci si de Stine Cosmic : protagonisti incestuin, nu sint oameni, ci Stihii, puteri fecundatoare si Tegeneratoare ale naturii, Uni. rea lor ar insemna stricarea relatiilor firesti, ruperea rit, murilor necesare ale firii Interventia ariciului in mijlocul betrecerii de nunta are acconte Care ne amintesc de impre- calille unui Tiresias ori ale une; Cassandre : ,Se-ncepuse Nunta, cind iat, prin muijime venea Clare téfalogul de mos Nicola, ariciul. “«Faceti loc, striga el, face-mi mai repede Joc 88 vad ce n-am vazut, si oui Ce nu e de crezut, cum se iau fratele cu sora». Toti se intoarsera spre el si incepars Si rida, unde il vedeau asa do durduliu. «Rideji de mine, der 90nu Stiti ce vi asteapti..» Si descalecind scoase din o traistii de ler jaratic, il rasfira pe o tava, pe care apoio puse Inga botul calului ca sa ménince." (T. Brill, 1981, p. 139.) Gestul ariciului este si aici unui alegoric, dar deplin edifi. cator: cei doi astri, stind impreuna, vor acoperi lumea cu © asemenea lumina si cildura, incit’apele vor seca $i totul Se va transforma in jar si scrum. (Vezi N, Densusianu, 1975, p. 95) Hranindu-si cai cu jar el sugereaz’ consecintele catastrofale ale césatoriei dintre Soare si Luna, prapddul cere ar cuprinde lumea daca cei doi astri ar Vietui nul Ingé altul. Ariciul refuza si aici excesul (de lumind si cil. dure), la fel cum in legendele cosmogonice infruntese un alt exces, 0 alta depasire a masurii firesti : aceoa a pamin- tului prea drept si prea intins. Alteori, acecagi ides este exprimata prin alld suité de gesturi paradoxale : y.-ariciul sirins mormane de pulbere la curtea Soarelui. Intrebat da logofelii Soarelui de ce face asta, ariciul a raspuns: sa manince cali nuntasilor, pentru ci de acum inainte, de vreme ce fratele ia pe sordé, Dumnezeu nu va mai ploua, deci larba mu va fi, asa ci de pe acuma caii trebuie « invete si manince praf", Papahagi, 1979, p. 77—78; vezi. si Ov. Birlea, 1976, p. 2 Ariciul exprima si consacra, in aceste legende, ritmu- tile majore ale firii : asocierea sa cu apa (ca aparator al of i al fertilitatii lumii) nu e intimplitoare : ariciul dezrobeste ppa de sub pamint — si, totodata, apiira cimpurile si nc fie lipsite de apa, si nu fie scrumite prin actul fara de noire al casitoriei Soarelui cu Luna. Incestil este, in mitologia universal’, un operator tipic pentru haos, destructurare, ra- vere a Gtanitelor firesti. Anihilind incestul, pastrind ordinea poactata, ariciul isi releva ,-vocafia” ritmica, legatura sim, bolica fundamentali cu imaginile ritmului, succesiumit een male a lucrurilor, echilibrului dintre fenomene. Ca orice divinitate telurica, ariciul este $i un stapin (si Heznic) al tainelor si bogiliilor pamintului, Spre deacebire de ‘Sarpe (care piizeste comorile oamenilor ascunse tm p. mini), ariciul pastreazii cu stragnicie secretul unui rod ntl paral’ al pémintului: e vorba de o plant magic’ ce putere asupra vielii sii mor{ii, asupra bolilor + oamenilor, seleaa oduselor wtehnice" create de oameni, de planta cars asiguré omniscienta si chiar harul de a pitrunde prin ,usile (T. 32.) 91raiului*. (Vezi I. Muslea, Ov. Birlea, 1970, p. 274.) Pentru ajutorul dat demiurgului, ariciul a fost blagosiovit astiel : “Oriunde te va inchide, tu vei putea deschide", primind in dar jrlarba fiarelor* cu care poate descuia orice lacat si Imcuietoare. (Vezi I. A. Candrea, 1934—1935, p. 141) Ariciul este singurul care stie taina jerbii fiarelor ; dacd vor sa 0 afle (s& i-o fure) oamenii trebuie si forteze mina aticiului: .Cauté un cuib de arici cu puii vii si, dup’ ce-1 gasesti, faci pe acolo, pe aproape de cuib, un cotecior mic, ingradit cu nuiele si invelit bine de tot, Pui cotejului uscioaré prinsi in balamale, si la usd pui verigi cu lacat bun sau broasc& de incuiat. lei apoi puii de arici, ii bagi in cotef sii imcui acolo [..]. Cind vine ariciul (aricioaica), muma puilor, la cuib, si nu gaseste puii, incepe a-i cute si nu se astimpar’ pind nu dd de cotef. Dar cum si scoata puii, dacd sint incuiafi? Lesne de tot... El cunoaste iatba fiarelor si stie unde si o giseascd. Se duce in grabi, ja un fir, dou’, si vine la cote [...]. Cum se apropie ariciul cu botul de’ usa cotefului, usa se descuie singurs, iar arictul Scuipa iarba, isi ia puii si fuge cu ei...". (I. A. Candrea, 1928, p. 28,) Stiinfa si intelepciunea ariciului este reliefaté si de basmele cu animale : aici el sfituieste vulpea cum si scape din cursé si o pacaleste atunci cind ea incearca sé-l omon te. (Vezi Ov. Birlea, 1976, p. 11—12,) In sfirsit, ansamblul mitologic al ariciului este com- Pletat de o informatie de natura ritualé: m& gindesc la dan. sul ceremonial (care ‘apare in ,spectacolul” nunfii) numit wariciul" ; ,Ariciul e un dans destul de rar, obisnuit atit in Moldova cit si in Oltenia. La nunt8, dupa ce feciorii au prins chef, unul se face arici, intinzindu-se gi stringindu-se, imi- tind miscérile animalului, in risul tuturor. Dar e si o hora numita astfel care, probabil, imit& aceleasi miscéri in colec. tiv.” (I Muslea, 1972, p. 409—410; vezi si D.L.R., 1913, p. 251 si G. T. Niculescu-Varone, 1979, p. 17.) Dansurile imitative au, in general, un caracter ritual: adeseori ele Sint insofite de masti, find structurate in jurul unei ,istorii# Povestite si exprimate prin mimic’, gesticd si joc. Probabil ci, in vechime, dansul era mai complex, si cuprindea, poate, © succesiune ,narativizata" de misc&ri, care ar fi transpus 92ceva din povestea mitologicé a ariciului. Oricum ar fi fost, in forma sa actualé dansul apare ca o imitafie a miscarii de stringere si intindere a ariciului, adic’, tocmai a acelui atribut natural care are rolul cel mai important in legenda cosmogonici si care ofera modelul lumii si solutia de in- dreptare a cosmosului neimplinit. . Tot de arici este legai si un joc de copii. .Cind gasesc un arici, copiii ti bat din tavi si tinichele, invafindu-] «Arici pogonici / Du-te la moara si te-nsoarad / Si ia fata lui Ni- coaré / Cu cercei de ghiocei / Cu c&rufa Radului / Si caii-m paratului~." (I, Muslea, 1972, p. 410; vezi si Ov. Birlea, 1983, p. 409.) Interesant este aici epitetul ,pogonici", aluzie la »pogoanele” pe care ariciul le-a masurat, in momentu! cos- mogoniei, pentru a vedea dac& pamintul incape sau nu sub bolta cerului. Casitoria ariciului este, desigur, hilara sie greu si descifrdém in ea (oricit am crede ca in jocurile de copii se pistreaza relicve din complexe mitologice si ceremoniale arhaice) vreo semnificafie mai adinca, cu posi- bile radacini in mit. Tot hilar si strict cosmogonic este si celalalt cintec (de copii) dedicat ariciului: \,Copiii cind dau uneori peste un arici, incep sa clanfaneascd cu vatrain si cu clestele, parc-ar toca. Atunci ariciul speriat se salti-n sus si joaci iar copiii rid si-i cinté asa: ,Arici, arici, / Pogonici, / Hai de joacd / Cum iti toaca / Si smanceste / Dupit cleste / Si-n sus sai / Dupa vatrai / Hop in dant / Clant, clant, clanf." (Gh. I. Neagu, 1982, p. 62—63.) In cultura popularaé romaneasci, ariciul se dovedeste a fi o prezenta mitica ,liminal&*, care cuprinde si contopeste in sinea sa o vastaé gama de contradictii, pe care nu numai a le reuneste si le asazi una linga alta, dar le si rezolvé Si sintetizeaza. Astfel, 0 prima opozitie este aceea intre ,a fi" si wa deveni". Lumea faurita de arici este una dinamici, miscitoare, in permanenté schimbare — in opozitie cu aceea a demiurgului, eterna, daté de la inceputul genezei pina la sfirsitul omenirii. Prin activitatea sa creatoare ariciul mediazi si intre alte opozifii: astfel el face trecerea de la plan la unduit, de la Jumind la intuneric, de la uscd? la _umed, de la uniform la diferenjiat, de la steril la ferti]. Cosmogonia realizaté de arici unifica’ aceste etape (si atri- bute) ale universului, implicindu-le, ca termeni opusi ne- cosari transformarii si viefii in lume. In ansamblu, ariciutmediaza intre naturd si culturd, deoarece, desi animal (fie el si mitic), este un simbol al priceperii mestesugaresti si al intelepciunii, al ratiunii $i al cugetarii, BROASCA »La-nceput, pe cind fiinfi nu era, nici nefiinfi, / Pe Cind totul era lipsd de viata si vointé, / Cind nu se-ascun- dea nimica, desi tot era ascuns... / Cind patruns de sine in- Susi, odihnea cel nepitruns. / Fu prapastic ? Fu genune? Fu nolan intins de api? / N-a fost lume priceputa si nici minte So priceapa..." Pentru _gindirea populara romaneasca, ,ne- palrunsul" care se odihnea la inceputul Ink si din Care ape” Malmisli toate cele ce sint, este ynoianul inting de ape". Mitologia noastré pune, la temelia lumii, apa — ca Sursd eterna a viefii, ca izvor fara sfirsit, ce ascunzis i acoperdmint al tuturor formelor vii si chiar al universului intreg. Legendele cosmogonice populate raspund astfel ver- surilor lui Eminescu: ,intiiu -ntiiu, spun ele, cind nu era Pamintul facut, era numai stei de apa si ma se vedea pi- Tint pe nicéeri, doaré numa apa $1 apa si incolo nimic," UL A. Candrea, 1934, p. 142.) Deasupra acestor ape plutea demiurgul. Plutea, zbura, pentru ca el nu poate {in nici un chip) sa coboare’ spre afundurile fertile ale lumii. Demiur- gul nu este dotat, in legendele, credintele ori celelalte texte den ogenice ale culturii populare romanesii, cu puterea dea patrunde in zonele subterane, si in mod deosebit in adincurile apelor. In cosmogonie indeosebi, el se misca nu- mai pe orizontalé: pe verticalii si mai ales in adine, urca si coboars doua animale ajutatoare : ariciul si broasca. Pri- mul, coboara sub pimint si ridica pimintul (formind muntii i véile), in timp ce al doilea se scufundd in ape si scoate de acolo pamintul. Ariciul si broasca. isi corespund — in sistemul structurilor de profunzime ale cosmogoniei roma- Restl — ca cei doi poli ai aceleiasi axe: ei reprezinta sin- gurele vietuitoare demiurgice care ured $i coboara (deci Singurele care domina verticalitatea) ; aricit] face acest gest pentru a misca pamintul din neclintire sia scoate apele Ia 94