Pntea Maria, BFKT, AN III, gr.

ARTRITA GUTOASA

Termenul de artita se refera la peste 100 de tipuri diferite de boli reumatice. Artrita
gutoasa este denumirea pentru aproximativ 5% dintre toate cazurile de artrita.
Artrita gutoasa este o boala inflamatorie care apare atunci cand excesul de acid uric
(produs rezidual al corpului), care circula in sange, este depozitat sub forma de cristale de
urati de sodiu in anumite articulatii.
De cele mai multe ori pacientul se prezinta la medic pentru dureri la nivelul primei
articulatii metatarso-falangiene, aparute in cursul noptii. El descrie piciorul ca fiind umflat,
rosu, fierbinte si lucios ceea ce ar putea indica un atac de guta.
Guta manifesta clinic este mai rar intalnita inainte de 40 de ani, varsta tipica de debut
fiind in decada 4-6 la barbati si 6-8 la femei, cei de sex masculin fiind mai afectati. Doar in
situatiile in care este vorba de o insuficienta renala sau defecte genetice ale metabolismului
purinic(deficit de hipoxantin-guanin fosforibosiltransferaza sau superactivitate de
fosforibosilpirofosfat sintetaza) poate aparea guta la persoane sub 30 de ani sau la femeile
aflate in premenopauza. Hormonii estrogeni au un usor efect uricozuric, de aceea femeile
aflate la menopauza sunt mai expuse artritei acute gutoase.

Cauze
Excesul de acid uric poate fi cauzat de factori genetici sau boli renale. Conditia poate fi
agravata de anumite medicamente, cum ar fi diureticele, dozele mici de aspirina, consumul de
alcool sau alimentele bogate in purine (care sunt descompuse in acid uric).
Acidul uric este rezultat din catabolismul adeninei si guaninei,bazele purinice esentiale
pentru acizii nucleici si nucleotidele purinicemetabolic active. Guta se datoreaza
supraproductiei sau secretiei inadecvate deacid uric sau a ambelor cauze. Se excreta zilnic
circa 600-700 mg de acid uric,dintre care 1/3 deriva din sursele exogene, iar 2/3 din sursele
endogene. In majoritatea cazurilor, aceasta afectiune apare din cauza deficitului de excretie a
acidului uric. Aproape 100% din acidul uric filtreaza prin glomerul, iar tubul proximal il
reabsoarbe aproape in intregime, doar 6-12 % din acidul uric eliminandu-se in urina.
Reabsobtia tubulara a acidului uric este legata de reabsorbtia sodiului, astfel ca atunci
cand scade concentratia plasmatica de sodiu din cauza:
diureticelor,
inanitiei,
1

 deshidratarii,
diabetului insipid,
rinichiul avid de sodiu, retine si acidul uric.
Probabilitatile de a dezvolta artrita gutoasa creste in cazul persoanelor supraponderale,
care fac exces de alcool, mananca prea multa carne si peste - alimente bogate in purine. Alti
factori care pot creste riscul manifestarii artritei gutoase sunt: hipertensiunea arteriala
netratata, diabetul zaharat, hiperlipidemia si arteroscleroza. In cazul in care in familie, exista
deja persoane care au aceasta boala, creste si predispozitia unei persoane de a fi diagnosticata
cu afectiunea. Ca factori de risc se pune mult accentul pe factorii genetici, accentuati de
conditiile de mediu si alimentatie.
Factorii favorizanti sunt:
microtraumatisme repetate,
abuz de alcool sau bauturi acidulate cu acid carbonic,
sederea indelungata la pat,
exercitiu fizic exagerat,
sindrom metabolic,
expunerea la frig si umiditate,
reactii alergice,
infectii acute,
interventii chirurgicale,
surmenaj fizic si intelectual,
cure termale,
roentgenterapie,
eliminare urinara scazuta de acid uric.

Simptome
Artrita gutoasa este rareori intalnita la copii si adulti tineri. Barbatii sunt mult mai
susceptibili de a dezvolta artrita gutoasa, comparativ cu femeile. Conditia este caracterizata de
durere accentuata si ascutita. De obicei afecteaza cel mai frecvent degetul cel mare al mainii,
dar poate fi localizata si la nivelul piciorului, gleznelor, genunchilor, incheieturilor, cotului
sau la orice deget de la mana sau picioare.
Etapele evolutiei artritei gutoase sunt:
- Hiperuricemia asiptomatica - In aceasta etapa, de obicei nu este necesar tratamentul,
bolnavul are crescute nivelurile de acid uric din sange, dar nu sunt prezente alte simptome.
- Guta sau artrita gutoasa acuta - Hiperuricemia a provocat formarea de depozite de cristale
de acid uric in spatiile articulatiilor si apar simptomele specifice bolii. Este posibil sa apara
inflamatia burselor, fapt ce va determina durerea, sensibilizarea si umflarea articulatiilor.
- Intervalele intercritice - Aceste faze sunt intalnite intre episoadele acute de artita gutoasa,
iar bolnavul nu manifesta niciun simptom.

- Guta cronica sau tophaceous - Cristalele de acid uric s-au depozitat in diferite tesuturi moi,
atat in zona articulatiilor, cat si in alte parti ale corpului.
Manifestarea primara este o artrita dureroasa, care afecteaza de obicei extremitatile
inferioare. Atacul incepe brusc si atinge intensitatea maxima in 8-12 ore. 90% din primele
atacuri sunt monoarticulare, iar cel putin jumatate afecteaza prima articulatie metatarso
falangiana (numita si podagra). Alte locuri mai frecvent implicate sunt: glezne, calcaiele,
genunchi, pumni, degete, coate.
De obicei atacurile artritei gutoase initiale,netratate sunt autolimitate ( rezolutie in mai
putin de 2 saptamani). Mai mult de jumatate din pacienti au episoade recurente in primul an de
debut. Atacurile tardive au tendinta sa fie de mai lunga durata si mai severe si de regula
afecteaza mai multe articulatii. Cristalele de urat nu sunt ele insele iritante, in articulatiile
asimptomatice ale pacientilor cu guta intalnindu-se cristalele de urati. Cand aceste cristale sunt
fagocitate de polimorfonucleare PMN, se induce eliberarea de leucotriene B4, prostaglandine
E2, IL 6, IL 8, citokine si chemotactine care provoaca o reactie inflamatorie intensa. Eliberarea
enzimelor lizozomale si a altor enzime poate duce in timp la distructie articulara.
La examenul fizic, se vor examina toate incheieturile pentru a putea determina afectarea
mono- sau poliarticulara. In cazul afectarii monoarticulare, incheietura afectata este calda,
tumefiata si dureroasa la cea mai mica miscare sau atingere, coloratie rosie-violacee. In cadrul
atacului acut de guta, pacientul poate prezenta febra, mai ales daca este o afectare
poliarticulara. Prezenta de tofi gutosi indica o hiperuricemie de lunga durata.

Diagnostic
Medicul va stabili diagnosticul pe baza simptomatologiei manifestata de pacient, a
examenului fizic si prin analiza nivelului de acid uric din sange. Un alt test pentru depistarea
bolii ar putea fi analiza lichidului articulatiilor, in cadrul caruia medicul extrage cu ajutorul
unui ac, lichid din articulatia afectata. In urma analizei la microscop se poate stabili daca
lichidul contine cristale de urati.
Diagnosticul diferential se va face cu:
- artrita gonococica;
- celulita;
- nefrolitiaza;
- artrita psoriazica;
- sindromul Reiter;
- artrita reumatoida;
- sarcoidoza;
- artrita septica;
- deficitul de hipoxantin-guaninfosforibosilransferaza, sindromul Lesch-Nyhan;
- superactivitate defosforibosilpirofosfat sintetaza;
- intoleranta congenitala la fructoza.

Investigatiile pentru confirmarea diagnosticului pozitiv se bazeaza in special pe analiza

lichidului sinovial. Acesta releva prezenta cristalelor de urati,cristale aciculate birefringerente
sub lumina polarizata, iar celulele albe se gasesc in numar mare, cu predominanta PMNurilor.
Acidul uric seric poate fi crescut, ( >7 mg/dl) insa numai 5-20 % din pacienti dezvolta
criza de guta. Pacientii cu hiperuricemie care au nivele mai mari de 11mg/dl au risc crescut de
a dezvolta litiaza renala si deci trebuie monitorizata functia renala. In urina, acidul uric poate
depasi valori de 800 mg in 24 de ore, insa daca se ajunge la valori de peste 1100 mg/24 ore
trebuie evaluata functia renala.
Radiografia poate sa fie de ajutor si poate evidentia depunerile de cristale si deteriorarea
osului ca rezultat al repetatelor inflamatii.

Tratament
Scopul tratamentului n gut este reducerea rapid a disconfortului i durerii, precum i
profilaxia recidivelor atacurilor de gut i a complicaiilor care pot aprea la nivel articular sau renal.
Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de gut i complicaiile
acesteia. Tratamentul gutei folosete medicamente care atenueaz simptomele i care elimin cauzele
bolii. Orice persoan care sufer de gut, care a avut un atac i care nu urmeaz niciun

tratament, are un risc mare s dezvolte atacuri recurente de gut i n viitor. Dac guta nu este
tratat timp de 10 ani, putem spune ca aceasta devine o boal cronic (simptome cornice i
recidivante), care poate afecta ireversibil articulaiile sau rinichiul. Dac apar nodulii sau tofii
gutoi, dureroi, este recomandat tratamentul chirurgical de corectare, adic excizia
chirurgical a tofilor.
Tratamentul implica utilizarea de medicamente care au rolul de a stabiliza nivelul de
acid uric si care vor ameliora durerea si inflamatia acuta. Poate fi necesar tratamentul cu
corticosteroizi sau antiinflamatoare.
Prin acest tip de terapie pot fi controlate si prevenite eventualele episoade de artrita
gutoasa. Se va evita consumul de alcool si se va mentine o greutate optima. Odihna este foarte
importanta in timpul crizelor dureroase.
Obiectivele tratamentului pentru artrita:
- reducerea proceselor inflamatorii articulare;
- imbunatatirea functiei articulare;
- ameliorarea durerilor articulare;
- prevenirea instalarii distructiilor si deformarilor articulare;
- prevenirea instalarii dizabilitatile functionale.

Tratamentul crizei acute de guta consta in administrarea de:

Antiinflamatoare nesteroidiene, cu atentie la efectele adverse ;
Corticosteroizi, mai ales la pacientii cu contraindicatie la antiinflamatoare nesteroidiene sau
colchicina. Avantajul consta in diversele forme de administrare: orala, intramusculara,
intravenoasa sau intraarticulara;
Colchicina este adesea folosita pentru tratarea gutei si de obicei incepe sa actioneze in
decurs de cateva ore de la administrare;
Medicamentele care scad nivelurile de acid uric, cum este allopurinol sau probenecid pot fi
si ele prescrise pentru a ajuta la prevenirea atacului de guta;
Dupa punerea diagnosticul si tratamentul crizei acute de guta, pacientul trebuie evaluat
lunar. Medicatia de scadere a nivelul de acid uric seric trebuie sa aiba o tinta de 5-6 mg/dl,
dupa atingerea acestei tinte, pacientul poate fi evaluat anual.
Se mai poate folosi fizioterapia care amelioreaza durerea si reduce inflamatia, produce
relaxare musculara si diminueaza redoarea matinala.Gimnastica medicala este foarte importanta
in evolutia bolii, deoarece previne redoarea articulara.
Prevenirea atacurilor de guta este la fel de importanta ca si tratarea artritei acute. Pacientul va fi
sfatuit sa:
faca schimbari in alimentatie (sa evite carnea rosie, fructele de mare,consumul de alcool);
sa reduca masa corporala;
sa aiba un aport corespunzator de lichide.