MATERIALE METALICE SI

ALIAJE UTILIZATE IN
MEDICINA

Nume: BOERIU LOREDANA

JITIANU ANDREEA-ADRIANA
NAMAESCU ANA-MARIA
AN 2014-2015

CUPRINS
1.
2.
3.
4.
5.

DEFINITIE BIOMATERIALE
DESTINATIA BIOMATERIALELOR
CLASIFICAREA BIOMATERIALELOR
PROTEZE DE GENUNCHI
MATERIALE METALICE PENTRU
ARTICULATII
6. MATERIALE METALICE UTILIZATE IN
OFTALMOLOGIE

1. DEFINITIE BIOMATERIALE

Biomaterialuleste un material sintetic folosit

pentru a inlocui o parte a unui sistem viu sau
pentru a functiona in stransa legatura cu un
tesutul viu.

Biomaterialele reprezinta materiale naturale,

sintetice sau compozite, aflate in contact cu
tesuturile vii si cu fluidele lor biologice. Ele
sunt folosite pentru a ajuta sarcinile tesutului
afectat sau functiile afectate ale unui organ
bolnav.

2. DESTINATIA BIOMATERIALELOR

Metalele au fost utilizate in chirurgia

osoasa.Ulterior, evolutia utilizarii metalelor a
cunoscut o dezvoltare rapida, alaturi de
materiale ceramice, polimerice si compozite,
in cadrul stiintei care s-a conturat ca domeniu
de specialitate, si anume STIINTA
BIOMATERIALELOR.
Metalele sunt unele dintre cele mai folosite
biomateriale incazul implanturilor ortopedice,
si nu numai. Acestea sunt cunoscute pentru
rezistenta mare la uzura, ductibilitate si
duritate ridicata.

Cel mai des folosite metale pentru realizarea

implanturilor, sunt otelurile inoxidabile, aliajele
de cobalt-crom-molibden, titanul si aliajele de
tiatan.

Titanul si aliajele acestuia sunt folosite pentru

realizarea implanturilor ortopedice, datorita
faptului ca proprietatile mecanice ale acestuia
sunt asemanatoare cu cele ale tesutului osos.

3. CLASIFICAREA BIOMATERIALELOR
I. Dup origine:
Biomateriale

naturale
Biomateriale sintetice
II. Dup compozitia chimica:
Metale si aliaje
Polimeri
Materiale compozite
Materiale ceramice biomedicale
III. Dup gradul de tolerare in organism:
Temporare
Permanente

IV. Dup functia pe care o realizeaza:

Inlocuire de tesut dur
Inlocuire de tesut moale
Biomateriale cu functii specifice
Dup localizare:
Biomateriale intracorporale
Biomateriale paracorporale
Biomateriale extracorporale
Dup interactiunea cu organismul materiale pot fi:
Bioinerte
Bioactive
Biotolerate
Bioresorbabile
Hibride

4. PROTEZE DE GENUNCHI

Proteza de genunchi nu este o

simpla balama care sa inlocuiasca
articulatia genunchiului, ci
inlocuieste doar cartilajul acolo
unde este uzat (artroza),
conservand la maxim restul
structurilor anatomice ale
articulatiei, in mod particular
ligamentele genunchiului.
Protezele de genunchi se
caracterizeaza prin diversitatea
lor legata de variabilitatea acestei

Fixarea protezelor se pate face cu ciment sau

fara ciment la os. De asemeni unii chirurgi
aleg o tehnica hibrid, adica cimentarea
componentei tibiale fara cimentarea
componentei femurale.

Protezele unicompartimentale sau protezele

partiale asigura inlocuirea suprafetelor
articulare uzate in cazul in care artroza
afecteaza efectiv compartimentul femuro-tibial
intern, mai rar compartimentul femuro-tibial
extern si uneori compartimentul femuropatelar.

5. MATERIALE METALICE
UTILIZATE PENTRU
ARTICULATII

Proprietatile implantologice ale

principalelor grupe de materiale
metalice:
Biocompatibilitatea metalelor utilizate ca
implanturi este o proprietate esentiala
deoarece metalele pot fi corodate de mediul
agresiv al corpului uman, si in consecinta
implantul oboseste si - mai grav, produsele
de coroziune sunt eliberate in tesuturile vii ceea ce afecteaza negativ functiile vitale
ale organismului.

Otelurile inoxidabile 316 si 316 L(conform

ASTM), utilizate ca implante chirurgicale, au
proprietati mecanice corespunzatoare dar
rezistenta la coroziune in corpul uman in
timp este relativa. Utilizarea acestor
materiale este acceptabila in confectionarea
dispozitivelor chirurgicale temporare si a
instrumentarului chirurgical.

Proteze de disc realizate din materiale metalice:

Studiile facute in domeniul

protezei de disc intervertebral
(Hellier si Hedman) au scos in
evidenta faptul ca materialele
utilizate in producerea protezei
de disc trebuie sa se
caracterizeze printr-o inalta
rezistenta la oboseala
dinamica, echivalenta cu o
durata de utilizare de 40 ani,
ceea ce ar corespunde la 107
cicluri de extensie-flexie.

Astfel, proteza tip

Hedman consta din doua
placi metalice unite
printr-o balama. Intre
placi se gasesc dispuse
doua arcuri din aliaje de
titan, care furnizeaza o
elasticitate
corespunzatoare
asigurarii mobilitatii
anatomice a coloanei.

Placile metalice se
fixeaza de tesutul
vertebrelor invecinate
prin patru perechi de
pinteni si doua urechi tip
placa, fixate prin
suruburi. Dezavantajul
principal al protezei
Hedman consta in
distrugerea tesutului
fibros in zona arcurilor.

Proteze articulare
ortopedice:

Articulatiile anatomice sunt zone de

contact intre doua sau mai multe
oase, numite si incheietura.
Articulatiile sunt de mai multe tipuri,
functie de gradele de libertate ale
miscarilor si de modul de imbinare a
oaselor componente, ca de exemplu:
Articulatie de alunecare la care
participa suprafete osoase juxtapuse,
mai mult sau mai putin plane, ca
aceea dintre suprafetele vertebrelor.
Articulatie tip balama care permite o
miscare redusa (dus intors) ca de
exemplu articulatia falangiana.

Articulatie cotilica in care capatul

sferic al unui os patrunde in cavitatea
cervicala a altui os, aspect ce permite
efectuarea de miscari de extensie in
toate directiile; ca de exemplu
miscarea soldului si umarului.

Articulatie rotativa in care un os

cilindric pivot se roteste intr-un inel
osteofibros, de exemplu articulatia
radioulnara proximala, denumita si
articulatie pivot.

7. Materiale metalice utilizate in oftalmologie

Inoftalmologie, rolulpolimerilor
sinteticicabiomaterialea
impuschirurgia cataracteica una dintre
cele mai sigure si mai eficiente forme de
chirurgie, din punctul de vedere al
rezultatelor clinice si al recuperarii
vederii.

Polimeri sintetici utilizati in oftalmologie

cu aplicatii optice (lentile intraoculare,
lentile de contact) a abordat urmatoarele
clase de polimeri:
Polimerii acrilici PMMA, copolimerii
acrilici hidrofobi, hidrogelurile acrilice;
Polimerii siliconici
Poliuretanii
Pentru fiecare din aceste clase de
polimeri sunt prezentate in continuare
aspecte legate de proprietatile generale cat
si aplicatiile stricte in oftalmologie.

Polimerii acrilici in oftalmologie

Aplicatiile biomedicale ale polimerilor acrilici in domeniul

oftalmologiei se bazeaza in primul rand pe proprietatile lor
optice deosebite, respectiv transparenta, si prin urmare
sunt folositi la fabricarea de lentile pentru corijarea
defectelor optice ale globului ocular. Este vorba de:
lentile de contact (care se plaseaza la nivelul suprafetei
exterioare a corneei);
lentile intraoculare (care substituie functia optica a
cristalinului biologic sau o corecteaza, fiind implantate in
interiorul globului ocular, in general in interiorul capsulei
cristalinului biologic).


Copolimeri acrilici hidrofobi

Lentilele intraoculare foldabile

prezinta avantajul unei incizii mult
mai mici pentru implantare, cu
avantaje deosebite pentru pacient.
Pentru a fabrica astfel de lentile au
fost utilizate materiale flexibile, cum
sunt elastomerii siliconici sau
hidrogelurile acrilice.
Una dintre firmele producatoare de
astfel de lentile, si-a propus
obtinerea unui biomaterial pentru
lentile intraoculare foldabile care sa
aiba aceleasi calitati optice si clinice,
sau chiar mai bune decat ale PMMA.
Biomaterialul conceput in acest sens
este un copolimer acrilat/metacrilat

Hidrogelurile in oftalmologie

Gelurile pot fi chimice sau fizice, in functie

de tipul de legaturi dintre catenele
macromoleculare. Gelurile chimice prezinta
legaturi covalente intercatenare, pe cand
gelurile fizice prezinta drept conexiuni
intercatenare legaturi de hidrogen.
Necesitatea ameliorarii proprietatilor fizicochimice, biologice si mecanice ale
hidrogelurilor a condus la diversificarea
gamei de monomeri neutri sau purtatori de
sarcini electrice (anionici, cationici), precum
si cu grupari susceptibile de reticulare.

Necesitatea ameliorarii proprietatilor fizicochimice, biologice si mecanice ale

hidrogelurilor a condus la diversificarea
gamei de monomeri neutri sau purtatori de
sarcini electrice (anionici, cationici), precum
si cu grupari susceptibile de reticulare.
O pondere remarcabila revine monomerilor
vinilici:
-anionici (derivati ai acidului acrilic);
-cationici (derivati ai metacrilatului de amino-etil);
-neutri (metacrilati de: -hidroxi-etil, gliceril,
propilenglicol, acrilati, acrilamide);
-cu proprietati de reticulare (derivati de
dimetacrilat de etilenglicol, metilenbisacrilamida).

Concluzii

Pentru a utiliza un polimer sintetic in

aplicatii oftalmologice, trebuie avute
in vedere comportamentul acestuia in
mediul ocular, din punct de vedere
fizico-chimic si al biocompatibilitatii,
aspecte ce difera in functie de tipul
aplicatiei avute in vedere.
Aspectele legate de tehnologia de
sinteza si prelucrare a biomaterialelor
sintetice in ansamblu trebuie privite
si din punct de vedere economic si
financiar, intrucat nu orice concept de
imbunatatire a performantelor
implantului poate fi tradus in practica
tehnologica in mod eficient economic
pentru producatorul de dispozitive
medicale.